220 matches
-
vânez) locuia Într-una din casele cele mai mici de acolo. Am sentimentul că pentru tata amintirea suburbiei trebuie să fi reprezentat (În raport cu noutatea deplină pe care i-o oferea această experiență) ceva În genul bine-cunoscutei camaraderii din tranșee, sentimentul consolator că sînt cu toții În aceeași barcă, suferind toți cu decență de aceeași jenă financiară, avînd aceleași speranțe vagi și supunându-se acelorași coduri, acceptate cu multă discreție. În Devon lucrurile erau mult prea clare, mult prea apropiate de sisteme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
a Celebrului animal, așa că se poate spune că am dat de ea Întâmplător, fără vreun gând ascuns, cică. Mă dau mare, nu eram eu capabil de gânduri ascunse. Poate să-mi fi trecut prin cap că aș fi un bun consolator? Aveam antecedente. Cu vrăjitoarea tot cam așa Începuse. Avusese, sărmana, parte de o dramă, m-am pomenit eu că-i sunt alături. Dar nu cred ca acum, cu Cristina, să mă fi Împins de la spate asemenea tandrețuri. Nici nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
e cea mai grozavă amantă pe care o avusese. Mă așteptasem ca, În seara aceea, Cristina să infirme idilicul erotic cu care se lăudase prietenul meu. Așa mi-aș fi putut explica violența, aproape isteria de care aveam parte În calitate de consolator voluntar. Dar nu, nici măcar o aluzie, deși pe mine mă Întărâta dezvăluirea lui Cătă privitoare la aptitudinile sexuale ale Cristinei. Și poate că aș fi vrut să aud că lucrurile nu stau tocmai așa, mai exact că lucrurile nu stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
că-s la curent cu disputele privind educația religioasă a copiilor. - Nu le prea iau cu mine. Nu din cauza lui Cătă, nici ele nu se dau În vânt. Dedramatizează. Asta nu e În avantajul meu, dar nici acum nu insist. Consolator și inofensiv, așa trebuie să par. Sau mai degrabă discret. - Îmi Închipui că n-au răbdare să stea toată slujba. - N-au, cum să aibă? Dar le place să aprindă lumânări. Și le plac și clădirile bisericilor. Se oprește, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Leac povestindu-i așa ceva. Prea semăna a film porno: Andreea luase locul vărului fumător de pozderii, povestitorul de filme, Leac Încă mai percuta. Dar gata! Am presupus suficient, misterul a rămas. Greu de suportat, dureros. Înlocuind fantezia mea de amant consolator cu o fantezie și mai vulgară, livrată de Andreea. O vreme am absentat de la Întrunirile C.a., Îmi lingeam rănile. Eram ros și de Îndoieli artistice, așa că sângeram abundent. M-a scos din convalescență o Întâmplare banală: Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
salvez pielea: - Ieși afară! Mi-a ieșit. Mârâit amenințător, greu, convingător. A ieșit Pârvu. Cristina a Închis ușa după el, s-a Întors În cameră, s-a așezat lângă mine pe scaun, complice, mi-a pus mâna pe umăr tandru, consolator. - Mă duc să fac cafea! Cătă, vezi ce-i cu fetele! Cătă e la baie, n-o aude, ies eu pe balcon, nu văd fetele, am Însă ocazia să urmăresc ultima parte a filmului serii: Celebrul animal se răzbună. Vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Cred că în cădere mi-am luxat piciorul. Aplecat peste el, Marius îi palpează atent cizma. Se oprește imediat când fața prietenului său se crispează într-o grimasă de durere. Da, ai dreptate. Oricum ai scăpat ieftin. Face cu ochiul consolator: Câteva zile de spitalizare, infirmiere drăguțe ... și ai să fii ca nou! Mda, răspunde Felix cu un gest de lehamite, de ce m-am temut nu am scăpat. Râde. Dar partea cu infirmierele poate fi interesantă. Cum facem să raportam regimentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încercat câtuși de puțin să mă consoleze și a tăcut mai tot timpul. Luându-și rămas-bun, mi-a strâns mâna cu înflăcărare și m-a rugat să-i permit să mă viziteze. I-am răspuns că, dacă va veni în calitate de «consolator» (căci, chiar dacă ar fi tăcut, ar fi venit în calitate de consolator, asta i-am explicat-o), atunci prin asta, așadar, îmi va aminti și mai mult, de fiecare dată, de moarte. A strâns din umeri, dar s-a declarat de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai tot timpul. Luându-și rămas-bun, mi-a strâns mâna cu înflăcărare și m-a rugat să-i permit să mă viziteze. I-am răspuns că, dacă va veni în calitate de «consolator» (căci, chiar dacă ar fi tăcut, ar fi venit în calitate de consolator, asta i-am explicat-o), atunci prin asta, așadar, îmi va aminti și mai mult, de fiecare dată, de moarte. A strâns din umeri, dar s-a declarat de acord cu mine; ne-am despărțit destul de politicos, lucru la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
suferinței poate fi convertit de cel suferind Într‑un timp al sensibili‑ zării, al apropierii de Dumnezeu, al evaluării propriei libertăți, al introspecției, al meditației și al consimțirii În a‑L primi În suflet pe Dumnezeu Cel iubitor. Unii, precum consolatorii maligni ai lui Iov vor considera Întotdeauna că suferința este o marcă a respingerii sau a pedepsei divine. Pentru ei, suferința pare a fi o veste fără Îndoială rea. Pare a arăta că cei cuprinși de ea sunt Înde‑ părtați
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
unul pentru celălalt surse de mângâiere și ajutor în momentele de dezamăgire sau de stres. 44 46 Vor exista momente în care soțul va fi descurajat și momente în care soția va fi descurajată. Ei își pot vorbi în mod consolator, întărindu-se unul pe celălalt. Partenerii de căsătorie care manifestă iubire și respect nu vor privi fiecare neînțelegere ca pe o problemă majoră. Ei vor face tot posibilul să nu se umple de amărăciune unul împotriva celuilalt. Amândoi trebuie să
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
văd în el un semn, dar arăta patetic și mi-a inspirat atâta tristețe, încât l-am pus într-un sertar din cămăruța roșie. Mi-am învelit din nou picioarele în scoarță și am început să revizuiesc situația. Un gând consolator și lămuritor, care-mi revenea statornic, în timp ce încercam să-mi imaginez starea de spirit în care se afla Hartley, era acela ce s-ar putea să aștepte până în ultimul moment pentru a face o mișcare definitivă. Să-l lase pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
inima, simțim o respirație interioară, o încurajare, simțim bucurie în rugăciune, în sacrificiu, în umilire, bucurie chiar și atunci când suntem contraziși și ne simțim asemănători lui Cristos. Dacă în Biblie spiritul cel rău este numit „acuzatorul”, Duhul Sfânt este numit „Consolatorul”. Pentru alegerea vocațională este necesar să distingem cu claritate, ispitele, mișcările care ne tulbură pentru a le respinge. Trebuie să primim ca ajutor providențial mișcările de susținere pentru a le urma. Evident, toate acestea comportă un risc, e nevoie de
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
ca fumătorii ocazionali. într-un anume sens, e și mai ușor. Cu cât mergi mai departe, cu atât „obiceiul" te trage mai tare la fund și cu atât câștigul e mai mare când te lași. Și poate fi încă mai consolator să afli că zvonurile care circulă (de exemplu: „Abia după șapte ani iese toată .funinginea, din tine" sau „Fiecare țigară îți scurtează viața cu cinci minute") sunt neadevărate. Să nu crezi însă că efectele nocive ale fumatului sunt supralicitate. Mai
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
nesiguranță, experiență redusă sau lipsa de autoritate", "tonul parental" implică, în general, supunere din partea interlocutorului, "deoarece evocă autoritatea părinților, bunicilor sau a profesorilor", iar tonul scăzut "creează senzația de relaxare, control pe situație, forță bine temperată", fiind un ton "blând, consolator sau securizant" (Nuță, 2004, p. 22); de aici importanța, recunoscută, de altfel, din practica și realitatea comunicării, a tonului cu care este adresată o întrebare; * folosirea unei intensități a vocii și a unui ritm al vorbirii care să fie în
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
tenebrele veșnice o lumină neașteptată, smulgându-i sicriului pe cei fără de care n-am putea trăi, și pe care credem că nu-i vom mai revedea niciodată, n-ar trebui să stârnească decât bucurie, recu noștință și asentiment? Însă atunci când consolatorul se transformă în stăpân, poruncește, amenință, impune dog ma, în vreme ce ar fi trebuit să lase credința să încolțească în sânul speranței, atunci rațiunea se revoltă, dragostea, descu rajată, se închide în sine, iar îndoiala, de care în cepeam să ne
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Un acoperiș foarte jos, în mijlocul unui luminiș retras, un luminiș fermecat, luminos, tăcut, unde doar vântul șopotea lovind frunzele de geamuri. Toamna românească, frunzele și vântul din satele oltenești ne-au însoțit la întoarcere, ca un cortegiu familiar, funebru și consolator în același timp. Ajunși cu capul plecat în București, ne-am reluat viața, ascunzând aventura noastră ratată. Speram că șterseserăm până în adâncurile sufletelor noastre toate urmele misterioasei noastre călătorii la malurile Dunării. Șase luni mai târziu, într-o frumoasă zi
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
îi pare mai mult decît improbabilă în eonii care ne așteaptă: "E posibil, în văzduhul Cetății Vecinice, îngerul din Apocalips să fi sunat întîia trîmbiță chiar în aceste timpuri; și să fi început să se dărîme această parte din Soarele Consolator. Dar numai ca o dreaptă încercare a închinătorilor Feței înșelătoare. Cei vrednici de harul inalienabil al poeziei vor învia în și mai înalte lumi". Avem și astăzi destui literați care clamează moartea poeziei, cu totul spre paguba lor. Neîncrezător în
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
măsură copilul, fiecare dintre ei căutând să-l atragă de partea lui și săl instige împotriva celuilalt pentru a-l compromite. Impresionante sunt, în acestă privință cazurile acelor copii deveniți confidentul unuia sau altuia dintre părinți: aflați în postura de consolator, de ’’suport afectiv’’ al unuia dintre părinți, acești copii își dau seama de prăbușirea condițiilor securității vieții lor de familie,ceea ce-I face să devină blazați și neîncrezători în oameni. În cazul copiilor orfani sau abandonați, care se află în
Caleidoscop by Daniela -Tereza Huțanu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93243]
-
decât cea a limbii, ironistul liberal nu are cum să răspundă unor amenințări care nu respectă regulile lui; tot ce ar putea să facă este să-i convingă pe ceilalți să-i adopte regulile sau să-și creeze un scenariu consolator. Comunitatea de hiperconsum Atunci când cauzele comune nu mai sunt credibile și când solidaritatea ca opțiune a indivizilor este o utopie, singura lume comună este cea a imediatului, cea care permite individualizarea și solidarizarea deopotrivă, un mod de viață în care
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
făcută din acel inestimabil aliaj de absență și așteptare propriu gândului. Indiscutabil, Ian era omul meritului, temător să aspire altfel decât imaginar la ardențe nemeritate, iar Ondine știa asta; după înecul transgresiunii fantasmate în penibile bâlbâieli gestuale, ea îl mângâiase consolator, fără reproșuri, cu o înțelegere devastator de maternă. Ca orice practică, și nelegiuirea cere exercițiu, dăruire. El nu știa să-și exprime furia, și cu atât mai puțin s-o facă măiastru. Îndărătul lacrimilor, femeia era resemnată cu ideea că
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cărui moarte s-au împlinit 150 de ani. Atât de mare a fost teama lui de iad și de păcate, încât, atunci când credincioșii îi mărturiseau teama lor de Judecata de Apoi, El, Preotul din Ars, se transforma într-un autentic consolator încurajându-și enoriașii: „Nu vă fie frică! Dumnezeu este milostiv!” Își asuma El penitențe suplimentare, luând asupra sa spaimele celorlalți. Misiunea preoților în societatea contemporană este deosebit de complexă. Într-o lume în care satisfacțiile materiale de tot felul blochează conștiințele
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
face cam greu, îl ironiză ușor Lăură. -Mulțumesc, Lăură!...Ești foarte “profundă”. Preferau să nu se privească. În aer plutea o tensiune abia perceptibila. Presimțea oarecum că ea nu crede nimic din cele spuse, încerca să se distanțeze de poziția consolatorului deprimant din motive tragice, ca să o determine să realizeze cât de acut era propriul ei pesimism. -Nu că nu te-aș crede! insistă Lăură. -Îmi dau seama!... Mai rămâne puțin, zise el. Este așa de plăcut și de romantic la
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
enunță solemn ideea că bărbații de stat trebuie să prefere morții orice, sărăcia, dezonoarea sau exilul și solicită ca cei care au pierdut disputa politică să plece în exil : în numele posterității care ascultă, vă implor : nu-i refuzați acest precedent consolator !... Mesagerul se declară convins că predicând străbunilor virtuți cu care nepoții lor se vor mândri nu a greșit nici argumentele, nici rasa. Patricianul Vitellius, susținător al tradițiilor, care va prefera să moară pentru a-și salva onoarea și convingerile, îi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Fiecare dintre noi e ca o carte necitită pentru vecinii de o viață.” Ionel Teodoreanu 484. „Acela care iubește cartea nu va fi niciodată lipsit de un amic credincios, de un înțelept povățuitor, de un vesel tovarăș, de un puternic consolator.” I. Barrow 485. „Istoria... este și o carte de judecată, care apreciază dacă o națiune și-a îndeplinit sau nu menirea.” P. Andrei 486. „Istoria, cartea de mărturie a veacurilor... n-a stat pe loc, ci a mers înainte, luptând
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]