221 matches
-
și plecase de acasă - noi locuim în Steglitz - la 7:30 seara. Cursul trebuia să înceapă la ora 8, numai că ea n-a mai ajuns. Mâna lui Hildegard o căută pe a mea, iar eu i-am strâns-o consolator. Vogelmann înclină din cap: — Aproape o lună, înseamnă, zise el reflectând adânc. Și poliția...? — Poliția? am repetat eu cu amărăciune. Poliția nu face nimic. Nu se aude nimic din partea lor. Nu e nimic în ziare. Și totuși umblă zvonul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nenorocit pe viață obligându-mă să mă duc la școală cu Jaguarul, cu șofer. Asta sunt, n-am ce-i face. Nu pot să mă schimb, nu-i așa? se alintă Julie, roșind un pic. Nu, draga mea, gânguri Muffy consolator. Dacă nu-ți place să mergi pe jos, nu-ți place, și asta e. Uită-te la mine, eu am trei șoferi! Avem unul la casa din Palm Beach, unul la Aspen și unul aici. Nu-i deloc rău să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
acestora din urmă și de resemnarea celor dintâi, își îndepărta spiritul de dispute ce nu duc la nimic util și se refugia în regiunea purisimă a artei imaculate, unde nu ajunge buruienișul pasiunilor și unde omul își găsește un refugiu consolator în fața decepțiilor vieții. Detesta, în plus, cosmopolitismul steril, care nu face decât să cufunde spiritele în reverii neputincioase și în utopii vlăguitoare, și își iubea idolatrizata Spanie, pe cât de calomniată, pe-atât de necunoscută de nu puțini dintre fiii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cuceresc - În lipsă de artă, de ardere, de zbatere, de incandescență creatoare - prin periculosul și derutantul meșteșug. „Cuvinte ca talent și creativitate nu mai Înseamnă nimic”(p.57). De altfel, cînd n-ai norocul să devii artist, poți eșua, trist/consolator, În meserie. Și cum atît de inspirat spune Dodin, referindu-se la necesitatea perfecționării tuturor mijloacelor de expresie actoricească, „dacă corpul este instrumentul de lucru al actorului, foarte des observăm că lipsesc părți bune din el”(p.56). Cum, probabil
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
trebuie s-o realizăm într-un mod care să fie pe măsura obiectelor arse. Trebuie făcută cu reculegere. O săvârșim în slujba spiritului și a literaturii și vom munci, ca să zic așa, în poziție de drepți. Există ceva liniștitor și consolator la cei mai mulți dintre oamenii lui Gustave Doré: se răsucesc, se scufundă și țipă spre cer, gata să fie distruși de o durere insuportabilă, dar nu o simt. Manfred a primit de la comună paie de plastic. Ele pot fi îndoite, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
legați cu lanțuri de un calorifer, într-un subsol făcut în întregime din ciment dintr-un cartier mărginaș al Beirutului. Nu e așa de rău, mi-a spus Celine, ca și cum ar fi crezut cu-adevărat, după care mi-a zâmbit consolator, deși zâmbetul ei nu m-a consolat absolut deloc. Ce vrei să spui? aproape că am urlat eu. Ăsta e cel mai îngrozitor lucru care mi s-a întâmplat de când sunt! — Și-atunci nu crezi c-ai fost foarte norocoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
repetă cu variații minime de vreo cinci ani, chiar n-aveam ce impresii să extrag. Lucrasem îndârjit până-n amurg, ca o mașină fără combustibil, care dacă s-ar opri ar muri. Cred că Zina a găsit, seara după nouă, ceva consolator, în genul că Or să-și da seama și idioții ăștia într-o zi ce zace-n tine! (Idioții care tocmai îmi refuzaseră romanul în manuscris, după luni de zile în care am comunicat orwellian cu bossul cel mare, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cât de mult ofer aici, John? Asta îmi spunea Rod, fotograful, John. Așa îmi tot spunea: «Dăruiește, Vron, dăruiește!»“... Am plecat o jumătate de oră mai târziu. În momentul acela Vron și Barry plângeau din nou, era un plâns fericit, consolator, dăruit unul în brațele celuilalt. Și să ții minte asta. Nu o voi spune decât o singură dată. Acum trei ani, când am început să fac cu adevărat bani, în comparație cu toate celelalte afaceri pe care le încercasem până atunci, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pretoriene.“ Unii murmurau că Tiberius, departe de Roma, câștigase și detașarea completă, inexorabilă de mama sa, teribila Mașteră. Toți șopteau că, după lunga lor complicitate criminală, dintr-un motiv necunoscut, dar cu siguranță odios, relațiile dintre ei deveniseră glaciale. „E consolator să știi că și el o urăște“, scrise Drusus. Însă nimeni nu cunoștea adevăratele motive ale acelei uri. — Eu cred că jurnalul tău va fi citit și peste mulți, mulți ani, spuse Gajus. Drusus zâmbea. Însă speranțele lor erau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adunarea. Drept răspuns, profesorul pufni scurt pe nas. Atunci Gheorghiu-Dej socoti de datoria sa să intervină, pentru a liniști apele tulburate. El îi ceru imperativ lui Ceaușescu să se așeze la loc pe scaun, apoi i se adresă părintește și consolator: Lasă, Niculae, nu-ți face sânge rău degeaba, că dacă toți ar învăța carte, unde-am ajunge?... Am rămâne fără cămașă și n-ar mai avea cine să ne dreagă pingelele!... Așa că ascultă încoace la mine... Meseria, mă, e brățară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
anului și care se amâna dumnezeu știa când, fiindcă bătrânul plecase la băi, fără să fi rezolvat ceva în acest sens, așa cum promisese. Lazăr se opri și îi strânse mâna în chip de bun rămas, apoi îl bătu pe umăr consolator: Lasă, Virgile, îi zise el cu aceeași veselie, că și aici e bine! și-o porni singur mai departe pe șosea, clătinându-se pe picioare. 2 Ceea ce discutase Lazăr cu Virgil era adevărat. De câteva luni Mariana era din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
niciodată DOINIȚA NISTOR îi e dat brațului Borcea să susure înțelept, frângând pământuri aspre și roduri de tot soiul. Eu, rod al acestei țărâne, mă conturez în dialectul apei dunărene și al vântului de Bărăgan. M-am uitat spre Soarele Consolator, întâia dată, la 11 iunie 1961 și m-am dăruit misterului vieții din pilda părinților mei și a părinților acestora, a celor din susul și josul localității Fetești, de la care am primit ardere și îngheț întru neprihănire, spre iubirea formelor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dus de Vivian- probabil că așa câștigase acea săptămână în plus. — Pregătește-te pentru câteva săptămâni foarte solicitante. Am încercat să zâmbesc, dar mușchii mei faciali au refuzat să coopereze. — O să trecem și peste asta, Claire, mi-a răspuns David, consolator. M-am ascuns rapid la mine în birou, pentru ca David să nu-mi vadă lacrimile de frustrare care începuseră să-mi înțepe ochii. Fii profesionistă, m-am mustrat singură, ștergându-mi lacrimile mânioasă. Jurasem că n-o să mai plâng niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vânez) locuia Într-una din casele cele mai mici de acolo. Am sentimentul că pentru tata amintirea suburbiei trebuie să fi reprezentat (În raport cu noutatea deplină pe care i-o oferea această experiență) ceva În genul bine-cunoscutei camaraderii din tranșee, sentimentul consolator că sînt cu toții În aceeași barcă, suferind toți cu decență de aceeași jenă financiară, avînd aceleași speranțe vagi și supunându-se acelorași coduri, acceptate cu multă discreție. În Devon lucrurile erau mult prea clare, mult prea apropiate de sisteme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
aceeași întrebare. Nu cred că mai pot să trec prin asta încă o dată. Nick n-a specificat ce însemna „asta“, dar Fiona știa că bărbatul se referea la moartea lui Caitlin. Femeia a venit pe după pat și l-a îmbrățișat consolator. Nu-l cunoștea prea bine pe omul din brațele ei, dar i s-a părut că ăla era cel mai firesc gest. Sunt sigură c-o să se facă bine. Fiona își dădea seama că ăsta era răspunsul pe care Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe Wall Street. Mă simt Încărcată, conectată la sursa de electricitate. La colțul lui Third cu Broadway, chem un taxi și-i spun să mă ducă În nordul orașului, la Barney’s, pentru niște cumpărături posttraumatice. Magazinul are un efect consolator instantaneu. Iau liftul cel mic până la ultimul etaj, unde văd o rochie de seară. Nu am nevoie de o rochie de seară. O probez. Neagră și vaporoasă, cu câte un șnur fragil de ștrasuri În părți, care coboară În V
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sechestratorii. Morala: moartea nu este doar Înspăimântătoare, dureroasă, absurdă, mai poate fi și ironică, uneori. Iar când are cruzimea indiferentă să-și exerseze spiritul ludic pe seama ta, nu-ți mai rămâne decât soluția abandonului În brațele unui somn adânc și consolator. Mai ales când poate fi ultimul. Am ajuns la această filozofie ieftină și fatalistă spre dimineață. În cele câteva ore scurse după ce sfrijitul Îmi urase noapte bună aproape cu simpatie (sau cel puțin așa mi se păruse mie la reluare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
păreau să emane încă un miros de carne arsă. Nu vor fi puțini cei cărora li se va părea de neînțeles faptul că o ceremonie atât de tulburătoare, cu un doliu colectiv atât de dureros, a fost lipsită de influxul consolator care ar fi rezultat din practicile rituale de înmormântare ale diferitelor așezăminte religioase implantate în țară, în felul acesta sufletele defuncților fiind private de cea mai sigură împărtășanie a lor, iar comunitatea celor vii, de o demonstrație practică de ecumenism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a Celebrului animal, așa că se poate spune că am dat de ea Întâmplător, fără vreun gând ascuns, cică. Mă dau mare, nu eram eu capabil de gânduri ascunse. Poate să-mi fi trecut prin cap că aș fi un bun consolator? Aveam antecedente. Cu vrăjitoarea tot cam așa Începuse. Avusese, sărmana, parte de o dramă, m-am pomenit eu că-i sunt alături. Dar nu cred ca acum, cu Cristina, să mă fi Împins de la spate asemenea tandrețuri. Nici nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
e cea mai grozavă amantă pe care o avusese. Mă așteptasem ca, În seara aceea, Cristina să infirme idilicul erotic cu care se lăudase prietenul meu. Așa mi-aș fi putut explica violența, aproape isteria de care aveam parte În calitate de consolator voluntar. Dar nu, nici măcar o aluzie, deși pe mine mă Întărâta dezvăluirea lui Cătă privitoare la aptitudinile sexuale ale Cristinei. Și poate că aș fi vrut să aud că lucrurile nu stau tocmai așa, mai exact că lucrurile nu stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
că-s la curent cu disputele privind educația religioasă a copiilor. - Nu le prea iau cu mine. Nu din cauza lui Cătă, nici ele nu se dau În vânt. Dedramatizează. Asta nu e În avantajul meu, dar nici acum nu insist. Consolator și inofensiv, așa trebuie să par. Sau mai degrabă discret. - Îmi Închipui că n-au răbdare să stea toată slujba. - N-au, cum să aibă? Dar le place să aprindă lumânări. Și le plac și clădirile bisericilor. Se oprește, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Leac povestindu-i așa ceva. Prea semăna a film porno: Andreea luase locul vărului fumător de pozderii, povestitorul de filme, Leac Încă mai percuta. Dar gata! Am presupus suficient, misterul a rămas. Greu de suportat, dureros. Înlocuind fantezia mea de amant consolator cu o fantezie și mai vulgară, livrată de Andreea. O vreme am absentat de la Întrunirile C.a., Îmi lingeam rănile. Eram ros și de Îndoieli artistice, așa că sângeram abundent. M-a scos din convalescență o Întâmplare banală: Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
salvez pielea: - Ieși afară! Mi-a ieșit. Mârâit amenințător, greu, convingător. A ieșit Pârvu. Cristina a Închis ușa după el, s-a Întors În cameră, s-a așezat lângă mine pe scaun, complice, mi-a pus mâna pe umăr tandru, consolator. - Mă duc să fac cafea! Cătă, vezi ce-i cu fetele! Cătă e la baie, n-o aude, ies eu pe balcon, nu văd fetele, am Însă ocazia să urmăresc ultima parte a filmului serii: Celebrul animal se răzbună. Vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lumea. Rănit de ingratitudinea unor apropiați care profitaseră de sfaturile sale și care acum nu-l ajutau să-și recapete poziția socială, spre a ieși din sărăcie, i se plînge lui Guicciardini într-o scrisoare. Iar acesta îi răspunde liniștit, consolator, încurajîndu-l să facă totuși binele. Fraza e ca o maximă împrumutată de la înțelepții lumii: "Ingratitudinea multora să nu vă sperie oprindu-vă de a face bine oamenilor; deoarece nu numai că a face binele fără orice alt scop este un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
are gustul biscuiților cu unt și al covrigeilor cu vanilie, făcuți de ea. Multă vreme am folosit apă de colonie "Turist". Îmi amintea de parfumul ei: "Arpège". Dacă n-ar fi despărțiri, n-ar fi nici regăsiri", mi-a șoptit, consolator, la plecare. N-am revăzut-o. A rămas înghițită de Franța, o Franță care avea să mi-l ia și pe Brăduț. A plecat vacanța cu trenul de Franța. Mi-e dor de femeia cînd roz, cînd lila, de degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]