220 matches
-
semn de recunoaștere între poponari. 3. Soțiile scriitorilor. Oricît ar părea de imposibil, premiile reprezintă pentru ele aproape tot ce și-au dorit în viață. Viața acestor făpturi e grea, scurtă, ingrată. Mai întîi trebuie să recunoască pe deplin geniul consortului, pentru că dacă nu-l recunosc înseamnă că și-au ratat existența. Dar dacă-l recunosc doar ele n-au făcut nimic, așa că acum intervin premiile: le dau acestor biete femei, de regulă filoloage, justificarea pentru atîția ani de renunțări la
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5551_a_6876]
-
tatăl meu și nu am suportat. Aici, la dojo atmosfera e total diferită. Sunt liniștită, nu mă gândesc la nimic și doar împăturesc fluturași. Ce bine mă simțeam! Pe atunci mama se recăsătorise. Și-a găsit destul de repede un nou consort. Ne-am mutat toți trei. Era un om apropiat, mă simțeam mai bine cu el decât cu tatăl meu natural. Am plecat de acasă după seminarul de pe insula Ishigaki. La o perioadă relativ scurtă după ce am devenit membru. Seminarul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de patru gărzi de corp. Am învățat bine titlurile și sânt deosebit de atent la diferența dintre "Alteță Regală" și "Alteță", care "în cazul nostru" este cu atât mai importantă cu cât moștenitorul tronului este de speță feminină. "Alteța" e doar consortul "Alteței Regale" și cred că nu poate niciodată urca pe tron. Trebuie oricum să verific. Când simt că sânt în pericol să uit diferența dintre "Alteță Regală" și "Alteță", mă gândesc repede la romanul lui Thomas Mann și lucrurile reintră
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în urmă. Probabil că, la alt nivel, aceste întrebări nu sunt relevante. Nici noi nu ne întrebăm de prea multe ori pe săptămână ce căutăm la locurile noastre de muncă, de ce ne întoarcem seara în același apartament, la același/aceeași consort/consoartă, de ce luăm pâine de la aceeași alimentară și așa mai departe. Ce caut eu în viața mea? Omul-problemă nu e primul și nici cel mai strălucitor film despre jungla de asfalt, despre absurdul lumii moderne, despre imposibilitatea de a funcționa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
bun lumânărar din Paris. O cheltuială enormă, draga mea! îi tot reamintea consulul soției sale în patul conjugal, după care, în semn de reproș suprem, îi întorcea spatele. Femeia privea pereții goi. Absența tapetului din mătase amplifica strașnicele sforăituri ale consortului. Nu-i mai rămânea decât să geamă: „Încă o cheltuială enormă! Dar trebuie să remediez și acest neajuns”. Ledoulx răspundea urărilor abia schițând un zâmbet, căci era zgârcit și la vorbă. Murmura din vârful buzelor aproape inexistente două-trei cuvinte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și de mizerie, azvârlindu-și pe canapea pălărioara bărbătească de fetru cafeniu, pe care și-o scoase cu vârful degetelor prinse de calota țuguiată. Trântită apoi, moale și picior peste picior, în faimosul meu fotoliu, îmi vorbi despre proaspătul ei consort. Mai târziu, când își scoase cămășuța peste cap, tandra canalie mi se plânse că „idiotul a obosit-o îngrozitor...” ... Cu totul altfel se prezintă Chiți, urmă Rudolf, clătinându-se amețit. Pe o mână pistruiată are o pată de ficat. Semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care a văzut totul. Căpitanul Hedrock dormea cînd s-a dezlănțuit atacul? ― Nu... începu cu multă prudență ofițerul. Nu, Maiestate, era jos în criptă. ― Unde? Militarul avea o înfățișare tristă: ― Maiestate, de îndată ce ați plecat din palat cu suita, căpitanul Hed... consortul dumneavoastră... Împărăteasa își pierdu răbdarea: ― Spune-i, te rog, "Prințul Hedrock". ― Da, vă mulțumesc, Maiestate. Prințul Hedrock a coborît în criptă, la unul din vechile depozite, a dat într-o parte un zid... ― Ce a făcut? Zi-i înainte! ― Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
înapoi de-a lungul istoriei Casei Isher și să vă amintiți dacă există vreun bărbat ― soț sau împărat ― a cărui imagine vizuală lipsește din arhivă? ― Cei mai mulți au fost soți de împărătese, spuse ea încet și calm. Așa a început tradiția: consorții să rămînă pe planul al doilea. Se încruntă: După câte știu a existat un singur împărat de la care nu avem nici o fotografie, nici un film ori portret. Lucrul este întru totul de înțeles. Fiind întemeitorul dinastiei, el.... Deodată se opri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și guma de mestecat, sticlele, borcanele, cutiile. Nu era nevoie să audă pași în spate ca să simtă că Mateiaș Gafton o urmărea, tăcut și transpirat. Veturia își continua treaba, selectând, aranjând. Când își îndrepta, în sfârșit, șalele, întorcându-se spre consortul înlemnit în aceeași poziție, Veturia oferea o față senină: fruntea netedă, zâmbetul așezat cu grijă pe obrazul rotund și pașnic. „Avem mare nevoie de toate astea, Matei... Ferească Dumnezeu! Te mai ajuți cu fleacurile astea. Că altfel, bătrâni, cine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ori e homosexual, ori are o amantă. În ambele cazuri, nu și-o pune cu nevasta. Și atunci, cum se simte ea? Supărată? Probabil. Suficient de mult ca să-și otrăvească soțul? Nu se putea exclude posibilitatea asta. Oamenii își ucid consorții și pentru mai puțin de atât. Marty se trezi gândindu-se serios la doamna Weller, amintindu-și tot ce se întâmplase în timpul exhumării. Revăzu scena în minte: văduva înlăcrimată, sprijinindu-se de fiul ei înalt, cu fiica îndatoritoare stând alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
domnului Guguștiuc. E.Jebeleanu a descris-o:” In părul tău de aur o copcă de argint.../ Azi copca e de aur și părul de argint”. Femeia impozantă i-a privit crunt pe musafirii nepoftiți și l-a interpelat pe sideratul consort: -Tu,nu mai ai casă? Nu mai ai familie?... Treci imediat acasă,domnule! Las’ că vorbim noi!... „Tăcerea este unul dintre lucrurile cel mai greu de contrazis”.(Billing). „Când te duci în lume,lasă-ți visurile acasă”. (Mihai Codreanu) Misterul
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
vânători sau scufundători atâta timp cât celelalte păsări trebuie să vâneze pentru ca să mănânce. Ele fură subtil peștele din ciocul harnicelor zburătoare sau ciupesc din zbor aripile și cozile altor păsări pentru a le face să scape din cioc hrana destinată puilor sau consorților lor în timpul gestației oului. În mai puțin de un an, puii lor vor fi inițiați în arta zborului, dar mai ales a hoției! Ultima zi pe barcă. Farewell party. Cea mai frumoasă lună din lume În ultima seară, echipajul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
regula nu se dezminte și copilul din adult freamătă puțin jenat la atingerea exemplarului cu penaj camuflat din brațele lui. Să-l ia pentru el, pentru copil, ce e deja destul de mare, oare îl poate duce acasă, cum va reacționa consortul, să-l arate copilului? Desigur, mai există posibilitatea de a i se da târcoale și de a citi pe sărite în librărie, dar ăsta este un exemplar rar pe care ți-ai dori să-l ai acasă, cine știe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei. Fire imprevizibile țin oamenii într-un anume loc, fără un motiv aparent sau rațiune, sau îi fac să se deplaseze unii după alții, circumstanțial, din considerente inexplicabile, sau ca urmare a unui hazard. Și fiecare dintre ei, singuri, deoarece consorții erau duși de mult pe lumea cealaltă, se întâlneau aproape zilnic pe aceeași bancă, de câte ori vremea era generoasă. Dintr-o inerție inexplicabilă a gândului și a firii, cei doi, ce cândva au iubit această femeie, continuau să-și proiecteze neliniștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și ierni cumplite. Dar, în tot acest timp, dragostea ce-i lega și convingerea că făceau ceea ce trebuia nu i-a părăsit nici o clipă. Într-o zi, ceva incredibil a venit să lumineze existența lor tumultoasă. Lupoaica i-a împărtășit consortului vestea minunată. Urmau să aibă un copil! Au rîs și-au plîns împreună, de fericire și de mîndrie că, în sfîrșit, se întîmpla. Aveau să fie o familie adevărată, cu urmași frumoși și vrednici, care să le semene și care
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lucrurilor de sub Cer”, pe Tronul Dragonului. Unul dintre primele acte ca împărăteasă a fost numirea unei Selecționere Imperiale Sexuale, o femeie a cărei îndatorire era aceea de a „testa” diferiți „armăsari” pentru a estima dacă sunt potriviți pentru a fi consorții lacomei împărătese. A început prin a testa 3 000 de bărbați din Garda Imperială, dar, după numai o lună, Selecționera s-a plâns: „Părțile intime îmi sunt atât de sensibile, încât nu mai pot să șed, gura mă doare atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
imediat într-un palat din munți pentru a-l jeli - însoțită de o suită de 400 de tineri bruneți și de 30 de alchimiști taoiști, care îi preparau un elixir special din sânge de tigru și spermă proaspătă recoltată de la consorții săi. Acest elixir i-a făcut atât de bine, încât a continuat să-l folosească până la sfârșitul vieții, la vârsta de 81 de ani. Împărăteasa Wu a fost activă din punct de vedere sexual până în al 80-lea an al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
în pat în afară de mama mea, chiar dacă ea îi dăruise doar doi fii, demult, la începutul căsniciei lor. Rebeca îl primise cu tandrețe și pasiune prima dată și asta pentru că el o tratase ca și cum ar fi fost Regina Cerului și el, consortul ei. Uniunea lor fusese aceea dintre mare și cer, dintre ploaie și pământul însetat. Uniunea zilei cu noaptea și a vântului cu apa. Nopțile lor erau pline cu gemete și stele, pentru că jucau rolul zeului și al zeiței. Atingerea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cânte la altarul unui templu, ca acelea pe care le văzuse la Salem. - Am să devin una din femeile sacre care țes pentru zei și poartă mereu haine foarte curate. Și am să dorm singură, dacă nu-mi aleg un consort la sărbătoarea orzului. Nu-i înțelegeam dorințele. Pur și simplu nu știam ce spune, pentru că eu nu mai văzusem nici temple, nici femei care slujeau acolo. Eu i-am spus Tabeei că în ceea ce mă privește, tot ce speram era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
uita spre răsărit atunci când mi-a rupt sigiliul pântecului. Când am țipat, a fost mai puțin de durere și mai mult de surpriză, ba chiar de plăcere, pentru că mi se părea că Regina însăși se întinsese peste mine, cu Dumuzi, consortul ei, sub mine. Eram ca o fâșie de pânză, prinsă în dragostea lor, încălzită de marea lor pasiune. Mamele mele gemeau încet ca să fie alături de mine. Dacă aș fi putut vorbi, le-aș fi asigurat că eram pe deplin fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la el. - Du-te, de-acum, a zis Meryt, îmbrățișându-mă și apoi făcându-mi vânt. Menna îți va aduce cutia mâine dimineață, iar eu o să vin după el cu pâine și sare. Du-te, în numele zeiței Isis și al consortului ei Osiris. Du-te și bucură-te. Să părăsesc casa prietenei mele și să mă duc după un străin era o surpriză chiar și pentru mine, dar n-am ezitat o clipă. Am mers pe străzi, unul lângă altul, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
franțuzește și fac politică" - "E tot atîta". "De unde vii? " - întreabă Odin blând. - "Am răsărit din fundul Mărei-negre, Ca un luceafăr am trecut prin lume, În ceruri am privit și pe pământ Și-am coborât la tine, mândre zeu, Și la consorții tăi cei plini de glorii. De cântec este sufletul meu plin. De vrei s-auzi al iernii glas vuind Și lunecând prin strunele-mi de fier, De vrei s-auzi cum viscolește-n arfa-mi Un cânt bătrân și răscolind
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
văru-său. „Atunci, voi, care v-ați promis jurămintele după legea cea dreaptă, fiți unul pentru celălalt, copleșiți de acum de bucurii și de haruri!“ Își aduse aminte cum se mirase că, aici unde ajunsese, femeile, spre deosebire de Persia, își luau numele consortului lor, pe care îl vindeau cu prima ocazie. Maică-sa rămăsese o viață Samaneh Adjardy, servindu-și bărbatul, pe Mazyar Hossein Tabar. Punea mâna în foc că și azi, după ce, oficial, toți se lămuriseră că fugise, Ghazal îl aștepta ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să-ți nască un băiat sănătos! Se uită în oglindă și deveni temătoare: dacă nu-i mai plăcea? Fiindcă voia bărbaților e mai schimbătoare ca vântul, o învățase bunică-sa. Când erau de-o seamă, mama maică-sii îi pețise consortului a doua nevastă, pe care o pusese, ca pe un picur de rouă, în laptele pe care îl bea. Era kurd din Taq-e Bostan și fusese un tată bun. Când îl cunoscuse, purta șalvari și turban cu fir, în care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o mai lăsase la școală: „Ya Ali, că doar n-o să umble ca o zăludă pe sub ochii bărbaților!“, așa că progenitura lui, Fatemeh, care pe atunci avea nouă ani, mai ieși din casă doar la măritiș, când i-o încredințase unui consort. Shahla a fost primul născut al lui Fatemeh și al lui Barsum și, cu toate că era fată, maică-sa își jurase că o s-o trimită la școli și că o să-nvețe așa cum ea nu putuse să facă. La sfârșitul războiului cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]