190,047 matches
-
cecuri, spre a-și da seama că angajamentele celor ajunși în funcția supremă au fost mincinoase: "Promit, ca și actualul (e în chestiune Emil Constantinescu - n.n.), dar ca și cel dinainte marea cu sarea, ca apoi să uite sau să constate că, în calitate de ditamai președintele, nu are nici o putere, cinic, va declara după ultima vizită în America, că lasă România pe mîini bune. Care mîini? Tot acelea ale Securității, care te ajung oriunde te-ai ascunde?". Corupția se află în siajul
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
suprem al națiunii o cere, nu există sacrificiu prea mare" (p. 19). În privința principiilor egalității și libertății, istoricul român face o plină de revelații comparație între doi gînditori reper în istoria doctrinelor politice: Alexis de Tocqueville și Karl Marx. El constată că societatea americană egalitară descrisă de Tocqueville în faimoasa sa carte De la démocratie en Amérique nu a existat în realitate ("Tocqueville lasă impresia de a nu fi înțeles mare lucru din prezent. Societatea americană egalitară a fabricat-o în întregime
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
vor fi numite, precum imaginația poate plăsmui - nu și celui ce ține un jurnal. Epoca este aceea a beznei de peste patru decenii prin care cu toții am trecut, cu consecința timpurie că, adâncindu-se într-însa, cel abia ieșit din adolescență constata că nu mai are unde și nu mai poate spune "casă,", că, prin urmare, i se tăiaseră rădăcinile. Titlul cărții poartă asupra unei intervenții chirurgicale, la timp și cu succes efectuată, dar s-ar putea interpreta cu trimitere la actul
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
aduc aminte de o întâlnire la Timișoara, la începutul anilor nouăzeci, a regretaului Iosif Sava cu foste vedete ale scenei lirice bănățene. Între calitățile faimosului om de televiziune nu figura neapărat răbdarea. Tocmai de aceea, am fost extrem de surprins să constat cu câtă atenție și calm urmărea discursurile nu întotdeauna logice, dar mereu indiferente la ceasornic, ale vedetelor de altădat' ale operei și filarmonicii timișorene. Pe un ton de reproș, i-am spus: "Bine, dom' Sava, la televiziune n-aveți niciodată
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
prin vestitul edict al lui Ludovic al XIV-lea, cinci ani mai târziu decât scrierea englezului Milton, în 1649, deci. Cu toate că edictul se referă la corporațiile tipografilor, la editori, librari și la toți cei care "materializau" cultura... În edict, se constată: Se tipăresc foarte puține scrieri bune... încât putem spune că este un fel de rușine... etc. etc. Este înfierată energic mizeria profesiunii tipografice, a ucenicilor, meșterilor, este atacată corupția care a făcut să decadă breasla imprimării cărților considerată înfloritoare în
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
o operă literară anume sau pentru opera toată a unui anumit scriitor, critica modernă a urmărit mereu să evidențieze identitatea unui poet sau a unui romancier printr-o unică și puternică însușire caracteristică. Acest lucru se remarcă atît atunci cînd constatăm preocuparea comentatorilor de a lipi de operă sau de autor o etichetă memorabilă, cît și atunci cînd, din contra, ne dăm seama de dificultatea pe care aceiași comentatori o întîmpină de a aplica eticheta cu pricina pe întreaga operă a
Conul și piramida by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14129_a_15454]
-
se ofilească, întrucât totul revine de unde a plecat. Teoretic. Practic, firește, nemaiavând cum să știi, cum să te bucuri, eventual, întrucât revenirile au loc în cantități de timp anevoie, dacă nu cu neputință de apreciat... Poți muri - așadar - fiind nemuritor, constată filosoful. Deoarece, în veșnica întoarcere a toate, clipa se repetă ; prin urmare și existența ta, în inexorabila curgere a Timpului, revine, se repetă... E ca și cum un spectator, la galerie, entuziasmat, ar striga în sala de teatru arhiplină de lume: Noch
Învierea ca veșnică întoarcere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14140_a_15465]
-
făcîndu-l "diferit", dar fericit. În acest sens Kertész a ajuns la condiția dobîndită în Lagăr: faptul de a fi privat de destin poate fi trăit ca o "libertate", singura ce ne permite "să fim noi înșine destinul". Este uimitor să constatăm că în plină "demolare" a omului (Primo Levi), Imre Kertész a știut să păstreze intactă printr-un efort supraomenesc, aproape mistic, această forță spirituală, reușind să o facă să vorbească, la sfîrșitul cărții Fără destin, despre "fericirea lagărelor de concentrare
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
Eugenia Vodă Au și filmele soarta lor! Pădurea spînzuraților, capodopera lui Liviu Ciulei, a fost destinată, constatăm acum, privind înapoi, să facă figură de monument solitar în peisajul cinematografiei românești. O operă clasică de anvergură, un film care a entuziasmat și tulburat deopotrivă publicul și critica, un film românesc care a cîștigat, în '65, Premiul pentru regie
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
să-i datoreze. Dar din comentariile pe care le-am auzit, ici, colo, în surdină, cu voce tare, în timp ce străbăteam spațiul labirintic în care a fost diseminat acest corpus textual al său, am mai avut și bucuria imensă de a constata că Barthes este viu, reînviat, continuând a fi contemporanul nostru și fecundându-ne viitorul.
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
de proiectele educative ale învățaților iluminiști. Ambele nume sînt folosite (coincidență, aluzie sau reminiscență) de Budai-Deleanu, cînd pledează, în Dascălul românesc..., pentru necesitatea diversificării stilistice. Exprimînd opoziția cea mai clară între "vorba sau limba muselor" și "vorba de obște", autorul constată că "puțini foarte sînt care să să fie înălțat oarecumva preste gloată cu voroava lor, sau vrînd a să depărta de vorba cea de toate zilele"; însă "aflîndu-ne în vreo soțietate aleasă", între "persoane de frunte", "atunci de bună seamă
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
dialoga decît cu un adversar civilizat și curat. Doamna Speranța Rădulescu, autoare a unei cărți care a devenit subiect de polemică în lumea muzicală, a făcut un concis istoric al marilor dispute muzicale din secolul al XX-lea și a constatat că la noi sînt puține polemici de idei, în timp ce abundă atacurile la persoană. Cine cîștigă, à la longue, într-o polemică? Ipoteza vorbitoarei este că întotdeauna cîștigă omul care are o operă, care are autoritate. Într-adevăr, a subliniat amfitrionul
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
scenei, a culiselor și a evenimentelor dramatice, în ambele sensuri ale cuvîntului, destul de asemănătoare cu cele petrecute în lumea literară. Mai optimist a fost la această întîlnire dl Gabriel Dimisianu. Aruncînd o repede ochire în istoria literaturii române, vorbitorul a constatat că există un exercițiu al polemicii și cîteva reguli ale ei, impuse încă de la 1840, de la îndemnul lui Kogălniceanu de a critica opera, iar nu persoana, continuate apoi cu Maiorescu și E. Lovinescu. Dl Al. Călinescu a readus în discuție
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
cîteva reguli ale ei, impuse încă de la 1840, de la îndemnul lui Kogălniceanu de a critica opera, iar nu persoana, continuate apoi cu Maiorescu și E. Lovinescu. Dl Al. Călinescu a readus în discuție ideea de pornire, a eticii disputelor literare, constatînd că avem ceva în minus și ceva în plus care ne împiedică să o aplicăm: ne lipsește un exercițiu epistolar și de artă a conversației (de tipul celui din literele franceze), în schimb trăim în cultul violenței, al agresivității, al
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
politica este "știința construcției", iar Saint-Exupéry credea că "politica nu are sens decât cu condiția de a fi în slujba unei evidențe spirituale". Aceasta ține deja de cultura politicului. Există însă, se știe, și o politică a culturii. Același Saint-Exupéry constata că "a dărui cultura înseamnă a dărui sete de cultură, căci așa cum dragostea cere dragoste și cultura cere, la rândul ei, cultură". În principiu, fiecare segment instituțional adoptă și dezvoltă o anume politică în ordinea diferitelor compartimente ale culturii (artă
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
provinciale la care se pătrunde mai repede și mai ușor, deoarece nu au un comitet suficient de exigent de referenți. De multe ori, nici limba în care sunt scrise articolele nu este una de circulație internațională. Cu regret trebuie să constatăm că multe reviste universitare românești intră în această categorie. n fapt demn de a fi semnalat este acela că nu citările din cărți sunt evaluate în S.C.I., ci cele din articole, acestea reprezentând forma principală de prezentare a unor rezultate
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
lui Vladimir Ilici Lenin. Privind ansamblul de mari dimensiuni, cu colonade stupide, turnuri inutile, ornamente încărcate, de prost gust, călătorul se va întreba: în ce măsură construcția se situează pe tradiția arhitectonică românească? Și nu-i va trebui lungă vreme spre a constata că faraonica clădire nu are nici-o legătură cu tradiția românească: ea este o transpunere la scară mai redusă a structurilor tip universitatea Lomonosov de la Moscova construite în vremea stalinismului. Casa Scânteii este expresia arhitectonică a stăpânirii bolșevice în România. Și
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
Mircea Mihăieș La începutul anilor '90, când m-am aflat mai multă vreme în Statele Unite, am constatat că una din atracțiile monden-politice ale capitalei americane era ambasada Bulgariei. Chiar așa, ambasada Bulgariei. Erau timpuri în care interesul pentru țările eliberate de comunism atinsese cote înalte și tot ceea ce se petrecea la nord și la sud de Dunăre
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
Ba chiar această a doua perspectivă s-a dovedit mai atractivă. Nu felul în care recitim Nicoară Potcoavă, Moromeții ori Scrinul negru a părut interesant, ci culpele de natură morală ale autorilor lor, considerați colaboraționiști sau compromiși. E ușor de constatat acest fapt: nu cunosc decît rarisime revizuiri estetice (și sistematice) ale operelor publicate sub comunism; procese morale intentate ocazional colaboraționiștilor, reali ori presupuși, au fost în schimb nenumărate. Așa se explică polarizarea produsă în rîndul criticilor: nu convingerea că literatura
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
și ele) mișcări inspirate de scenarii deja parafate continental. Asta neînsemnînd nicicum doar umilă obedieță, dimpotrivă, mișcări fericite în însușirea marii șanse și, de aici, punerea în lucrare a consecințelor. Coborînd ștacheta și apropiindu-ne de pulsiunile momentului actual, să constatăm ce bulversare a habitudinilor se produce cînd noul scenariu european - la care România se arată (în sondaje) dornică a se include - impune, printre multe altele, și soluția regionalizării. Schimele perplexe ale omnipotenților guvernanți nu pot ascunde însă infatuarea iminentei reușite
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
studenției, am fost un admirator al criticului literar Nicolae Manolescu, mai ales că și eu "cochetam" cu scrisul (poezie și epigramă). Nu am înțeles, nici măcar pentru o clipă, implicarea Dvs. în politica post-revoluționară și m-am simțit "trădat" după ce am constatat faptul că erați "manipulat" de alții mai "versați" în ale politicii. Ați acceptat să fiți chiar președinte de partid, alături de foști tovarăși de nădejde ai defunctului P.C.R.(?), despre care știați mult mai multe decât "profanii". Nu m-au interesat motivele
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
și un episod plin de tâlc: în unul dintre holurile principale ale universității am descoperit un panou cu chipurile câtorva absolvenți ce deveniseră între timp celebri. Curios, m-am apropiat de �vitrina premianților" și mare mi-a fost mirarea să constat că din perfecta înșiruire de chipuri zâmbitoare lipsea un personaj. Deși fotografia dispăruse, numele persoanei rămăsese. Era vorba de Donald Trump, celebrul antreprenor, speculant, playboy și ce-o mai fi fost, implicat într-o nesfârșită serie de scandaluri judiciare. Mary
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
Polemicile pe terenul delicat și dureros al trecutului nazist și al Holocaustului izbucnesc din vreme în vreme în cîmpul de idei din Germania, de la celebra dispută a istoricilor, declanșată de istoricul Ernst Nolte în 1986, și pînă azi. Se poate constata o trivializare, o degenerare a tonalităților discursului, o înlocuire a argumentelor cu învinuiri și reproșuri, a analizei cu rechizitoriul. În același timp, o legitimă aspirațeie spre "normalitate" a tinerei generații pare a nu ține cont de sensibilitățile legitime față de istorie
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
al mass-media ceea ce poate fi numit un "proces al scandalizării", facilitat de concurență și de simplificarea grosolană a complexității realului. Aceste tendințe sunt subversive la nivelul subconștientului, amplificate de temeri și angoase. Scandalurile ivite pe această cale creează iluzia adevărului, constată unii specialiști, dar prezintă și unele trăsături totalitare. Marile scandaluri, scrie Matthias Horx, pot fi considerate de aceea ca o variantă democratică a unor procese de demascare. Se cuvine reflectat asupra acestei opinii. Nu întîmplător, una din temele emisiunii televizate
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
o mobilizare a spiritelor în favoarea unei opțiuni juste? În loc de răspuns, să admitem următoarea ipoteză: dacă cineva ar privi, nu de la înălțimea zborului de pasăre ci de la cea a unui satelit geostaționar, scandalurile acestui început de vară, aici în Germania, ar constata că nu rămîne nimic în urma lor. Aceasta este părerea expertului Matthias Horx.
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]