269 matches
-
de o formă primitivă de limbaj pentru a avea fapte instituționale.” (J. Searle, 2000:57). Odată instituită prin limbaj, realitatea socială va putea fi apoi reprezentată, reflectată prin limbaj, pe dimensiunea sa referențială. Observăm, așadar, o îmbinare a rolului referențial, constatativ cu cel creator sau constitutiv al limbajului în raportarea sa la lumea reală. Înainte de a aborda problema raportului constitutiv / constatativ în cadrul raportării limbajului la lumea reală, să precizăm că rolul referențial poate fi îndeplinit prin mai multe modalități, unele reieșind
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
socială va putea fi apoi reprezentată, reflectată prin limbaj, pe dimensiunea sa referențială. Observăm, așadar, o îmbinare a rolului referențial, constatativ cu cel creator sau constitutiv al limbajului în raportarea sa la lumea reală. Înainte de a aborda problema raportului constitutiv / constatativ în cadrul raportării limbajului la lumea reală, să precizăm că rolul referențial poate fi îndeplinit prin mai multe modalități, unele reieșind din celebrul tabel morrisian asupra discursivității. Distingem mai întâi o modalitate „tare”, designativinformativă de raportare la realitate, în care „aspectul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
1961), Sens and Sensibilia (1962), și How to Do Things with Words (1962), ultimul fiind și cel mai relevant pentru încercarea sa. Termenul performativ intră pe scena discursivă prin distincția pe care o face Austin între enunțuri PERFORMATIVE și enunțuri CONSTATATIVE. Un enunț constatativ descrie, constată un eveniment, fapt fără a avea pretenția de a modifica o stare de fapt. Un enunț este performativ în momentul în care încearcă să transforme lumea reală prin acțiunea asupra receptorului; este enunțul „în care
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Sensibilia (1962), și How to Do Things with Words (1962), ultimul fiind și cel mai relevant pentru încercarea sa. Termenul performativ intră pe scena discursivă prin distincția pe care o face Austin între enunțuri PERFORMATIVE și enunțuri CONSTATATIVE. Un enunț constatativ descrie, constată un eveniment, fapt fără a avea pretenția de a modifica o stare de fapt. Un enunț este performativ în momentul în care încearcă să transforme lumea reală prin acțiunea asupra receptorului; este enunțul „în care a spune ceva
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
reală prin acțiunea asupra receptorului; este enunțul „în care a spune ceva înseamnă a face ceva; sau în care, prin spunerea sau în spunerea a ceva, noi facem ceva”, prin el locutorul efectuează o acțiune.(Austin, 1975:12). În timp ce enunțurile constatative sunt sensibile la valorile de adevăr, ele putând fi dovedite adevărate sau false, enunțurile performative sunt indiferente la aceste valori. Servind la îndeplinirea unei acțiuni, ele sunt pasibile de succes sau de eșec, putând fi „fericite” sau „nefericite” în funcție de realizarea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Sălăvăstru, 1996:61, 98). Întreprinderea retoricii tradiționale a avut în centrul atenției, în special un aspect, anume cel perlocuționar, din spectrul teoriei actelor de limbaj, care conține și aspecte locuționare, accentuând forța ilocuționară a discursivității. Austin va dizolva oarecum distincția constatativ - performativ, realizând că un enunț constatativ poate fi și performativ, în sensul că poate fi folosit cu un scop performativ, iar un enunț performativ poate avea și un conținut propozițional. Spre exemplu, constatarea: „Alina citește” poate fi folosită de locutor
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
tradiționale a avut în centrul atenției, în special un aspect, anume cel perlocuționar, din spectrul teoriei actelor de limbaj, care conține și aspecte locuționare, accentuând forța ilocuționară a discursivității. Austin va dizolva oarecum distincția constatativ - performativ, realizând că un enunț constatativ poate fi și performativ, în sensul că poate fi folosit cu un scop performativ, iar un enunț performativ poate avea și un conținut propozițional. Spre exemplu, constatarea: „Alina citește” poate fi folosită de locutor pentru a i sugera interlocutorului „să
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
se înscriu în categoria actelor perlocuționare de discurs, urmărind în mod deosebit suscitarea anumitor efecte la auditoriu și mai puțin reflectarea unor stări de lucruri, înscriindu-se astfel, mai curând, în dimensiunea performativă a discursivității decât în cea referențială sau constatativă. Problema este că, de cele mai multe ori, discursul ideologic și propagandistic ia forme ilegitime sau chiar patologice, deoarece influența și efectele pe care le determină la auditoriu nu numai că nu sunt conștientizate de acesta, ci, mai mult, ele sunt chiar
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
aserțiune, cuvintele trebuie <<să se potrivească>> (<<să se ajusteze>>) cu lumea; în schimb, într-o promisiune, lumea este aceea care, prin actele locutorului, trebuie <<să se potrivească>>, să se conformeze cuvintelor”.(Moeschler, 1999:61). Prin urmare, dacă în întrebuințarea referențială, constatativă a limbajului, acesta trebuie ajustat , potrivit lumii reale pentru a o reflecta cât mai fidel cu putință, în întrebuințarea performativă lumea trebuie transformată, ajustată și potrivită limbajului. Prima are drept scop reflectarea lumii, a doua transformarea lumii, atât a „lumii
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Succesul sau eșecul depind, însă, de o serie de factori circumstanțiali, cunoscuți și sub numele de „condiții de reușită”, care se află mai mult sau mai puțin sub controlul locutorului. 4.5. Intenția practică a locutorului În cazul întrebuințării referențiale, constatative a limbajului, intenția locutorului este una teoretică, cognitivă vizând înțelegerea (interlocutorului) ca scop în sine. Locutorul, propunându-și doar captarea sensului, accederea prin limbaj la lumea referentului, de către interlocutor, și nu adeziunea acestuia, în vreun fel sau altul, la cele
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
izolează de restul grupului și devin mai vulnerabili și predispuși atât victimizării cât și problemelor de natură psihică. Chiar dacă sunt protezați, comprehensiunea și înțelegerea limbajului verbal sunt afectate de zgomotele din fundal. Practic, contextul anterior constituie un obstacol pentru demersul constatativ, izolarea putând fi considerată o conduită specifică acestor elevi și nu o consecință a hărțuirii psihologice. În astfel de situații, se impune să analizăm prezența unor indicatori ai prezenței abuzului de la comportamentul dificil, elevii cu abilități limitate de comunicare devenind
Aspecte ale h?r?uirii psihologice ?n grupul ?colar by Nicoleta Cramaruc () [Corola-publishinghouse/Science/84059_a_85384]
-
în spațiul teoriilor textului, am folosit lecturi literare și exerciții selectate din programa școlară pentru școli de masă pe care am adaptat-o nivelului școlii speciale pentru deficienți de auz. Etapa inițială a studiului am considerat-o necesară ca fază constatativă, ca moment al declanșării investigației asupra nivelului dezvoltării limbajului verbal al copiilor cu deficiență de auz și asupra deprinderilor lor de lectură literară. Textul literar pe baza căruia am făcut evaluarea inițială a fost ,,Puiul” de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. Predarea
Aspecte privind formarea ?i evaluarea competen?elor de lectur? ale elevului deficient de auz by Gabriela Chirte? [Corola-publishinghouse/Science/83999_a_85324]
-
Reușita execuției desenului dat; - Numărul culorilor utilizate; Am selectat un eșantion de control alcătuit din 10 copii cu vârsta cuprinsă între 3-7 ani care, în majoritate, au frecventat grădinița. Testarea propriu-zisă a cuprins două etape: prima etapă a fost cea constatativă, în care am cunoscut, prin activitățile de desen desfășurate cu întreaga grupă, nivelul copiilor privind capacitatea de exprimare liberă a impulsurilor creativității lor, sentimentele trăite de ei, dezvoltarea deprinderilor de mânuire a instrumentelor specifice și de utilizare a materialelor de
Afirmarea ?i stimularea activt??ii artistico-plastice, competen?a cheie a educa?iei copiilor pre?colari by Emilia Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/83659_a_84984]
-
exersarea lor în procesul însușirii cunoștințelor, prin acțiuni practice, obiectuale, nemijlocite, asigură interiorizarea acestor operații și impulsionează trecerea copilului de la o gândire situativ-intuitivă, preoperatorie, la o gândire concret operatorie cu calitățile ei: suplețe, sensibilitate, organizare, obiectivitate, independență. Deci, de la etapa constatativă, copiii trec treptat la efectuarea de operații pe baza datelor certe obținute prin contactul nemijlocit cu realitatea. Astfel, conducându-se în activitatea lor după un anumit criteriu, copiii pot alcătui mulțimi de elemente, pot sorta (clasifica) dintr-o mulțime dată
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
empirice privind comportamentele individuale și colective, personalitatea și societatea presupune luarea în considerare a unor principii metodologice precum: o unitatea dintre teoretic și empiric, o unitatea dintre înțelegere și explicație, o unitatea dintre cantitativ și calitativ, o unitatea dintre judecățile constatative și cele evaluative. Principiul unității dintre teoretic și empiric are valoare generală în metodologia științelor. Modelul propus de Walter Wallace (1971) include atât teoria, cât și observațiile de teren, atât deducția, cât și inducția. Ciclul procesului cercetării evidențiază etapele principale
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
o bună strategie este dată de designul cu două faze, cercetarea cantitativă precedând-o pe cea calitativă. De asemenea, în acord cu Petru Iluț, suntem pentru un calitativ mai riguros, interferat cu un cantitativ mai flexibil. Principiul unității dintre judecățile constatative și cele evaluative presupune angajarea morală a cercetătorului în sprijinul valorilor înalt umaniste și a idealurilor naționale. Ioan Mărginean concepe metodologia de cercetare pe câteva mari componente, respectiv: a) Componența teoretică. Este componenta teoriei referențiale și a normativității metodologice care
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
subiect, deformându-i astfel reacțiile, sau subiecții din dorința de a se prezenta într-o lumină favorabilă să reacționeze altfel decât în condiții obișnuite. Experimentul psiho-pedagogic este o formă particulară a experimentului natural, utilizată în cadrul procesului instructiv-educativ. El poate fi constatativ, urmărind consemnarea situației existente la un moment dat și formativ, urmărind introducerea unor factori de progres în vederea îmbunătățirii performanțelor. Pentru evitarea erorilor experimentale se impun a fi respectate câteva condiții. În primul rând trebuie să avem grijă ca subiecții introduși
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
aspirațiilor lor participaționale, la dezvoltarea personală și a competenței celor implicați în realizarea lor, în fine, conduc la creșterea eficienței organizaționale. Un model al participării În cele de mai sus am prezentat câteva probleme ale participării organizaționale într-o manieră constatativă și descriptivă. Dacă ne situăm însă într-o perspectivă dinamică, vom descoperi că participarea implică o procesualitate și secvențialitate bine determinate. Încercăm în cele ce urmează să integrăm într-un model sintetic procesualitatea participării organizaționale. a. Un prim element al
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
actul locuționar (pronunțarea cuvintelor), actul ilocuționar (ceea ce se realizează prin rostirea cuvintelor) și actul perlocuționar (producerea unor efecte asupra altor persoane prin rostirea cuvintelor). Inițial, acest filozof a stabilit că enunțurile pe care le poate realiza locutorul (vorbitorul) pot fi constatative (atunci cînd descriu stări de lucruri, aserțiunea fiind în acest caz un act constatativ) sau performative (atunci cînd realizează acțiuni), dar ulterior a renunțat la asemenea clasificări, pentru a analiza actele de vorbire din perspectivă pragmatică. Actele de vorbire se
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
perlocuționar (producerea unor efecte asupra altor persoane prin rostirea cuvintelor). Inițial, acest filozof a stabilit că enunțurile pe care le poate realiza locutorul (vorbitorul) pot fi constatative (atunci cînd descriu stări de lucruri, aserțiunea fiind în acest caz un act constatativ) sau performative (atunci cînd realizează acțiuni), dar ulterior a renunțat la asemenea clasificări, pentru a analiza actele de vorbire din perspectivă pragmatică. Actele de vorbire se concretizează ca elemente ale enunțurilor de tipul frazelor, însă caracterul pragmatic (performativ) poate caracteriza
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Cioran privind pericolele ce planează asupra neamului românesc au rămas vox clamantis in deserto, locul unei autentice renașteri naționale fiind luat de tancurile rusești. Comunism, neocomunism, postcomunism Demersul lui Theodor Codreanu nu este, așadar, unul de factură anticipativă, ci, dimpotrivă, constatativă. "Eliberarea" din 1989 seamănă izbitor cu cea din 1944, autorul sesizând că doar mijloacele s-au rafinat. Dacă rusificarea postbelică a fost una brutală, "noua schimbare" se dovedește extrem de parșivă, căci, sub chipul libertății, ea nu e decât o prelungire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
obținerii unor performanțe observabile și măsurabile în activitatea cu elevii. În funcție de forma de perfecționare la care participă (definitivat, gradul ÎI, gradul I, perfecționare curentă sau programe organizate o dată la 5 ani) pot fi proiectate și realizate acțiuni, cum sunt: * microcercetari constatative, ameliorative privind activitatea instructiv-educativă, școlară și extrașcolara; * elaborarea unor instrumente pentru testarea necesității de perfecționare a cadrelor didactice la nivelul unității școlare, al comisiei metodice, al colectivului de catedră; * proiectarea unor activități metodice coerențe pe termen mediu și lung, pentru
ORDIN nr. 3.770 din 19 mai 1998 privind aprobarea Metodologiei formării continue a personalului didactic din învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121298_a_122627]
-
ani premergători momentului înscrierii, la care se adaugă, potrivit anexelor nr. 4 și 4 bis: * desfășurarea unor activități semnificative pentru manifestarea competențelor constructiv-creatoare în domeniul psihopedagogic și metodico-științific, cum sunt: * elaborarea de "instrumente" și materiale, necesare inovării practicii școlare, cercetării constatative, operaționale, dezvoltatoare, ameliorative etc.; * elaborarea de programe, manuale, culegeri, caiete de activități practice, de laborator, de experiențe, mijloace de învățământ, standarde de evaluare etc.; * desfășurarea, cu bune rezultate, a unor activități școlare și extrașcolare etc.; * elaborarea de lucrări personale de
ORDIN nr. 3.770 din 19 mai 1998 privind aprobarea Metodologiei formării continue a personalului didactic din învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121298_a_122627]
-
în raport șu tema * Actualitatea informațiilor * Prelucrarea informațiilor * Citarea corectă a surselor de informații * Consemnarea bibliografiei, conform normei metodologice -------------------------------------------------------------------------------- III. Ipoteza (ipotezele) de lucru * Formularea clară și corectă a ceea ce se urmărește a se demonstra în lucrare, în funcție de tipul cercetării (constatativa, experimentală, orientată, operațională etc.). -------------------------------------------------------------------------------- IV. Structura * Concordanță structurii cu tema tratată * Succesiunea logică a capitolelor și a subcapitolelor * Caracterul unitar al lucrării și al fiecărui capitol * Ponderea aspectelor practice * Proporția părților lucrării -------------------------------------------------------------------------------- V. Conținutul * Fundamentarea teoretică (științifică, psihologică, pedagogica sociologică
ORDIN nr. 3.770 din 19 mai 1998 privind aprobarea Metodologiei formării continue a personalului didactic din învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121298_a_122627]
-
sta a lu' Fănică a lu' Cocean, a plecat Zane șî cu Andrei, se întîlnesc Andrei și Zane! Uite, ieșii, dom'ne, la capu' acela, capul locului, eu mai ieșeam, mai beam... noroc, bă, nea Tița, noroc, bă, Palică! interogație constatativă: Nicu Tița a fost și el la fasole? Olela, auzi! Olela lu' Gauș, făcea diarie pă gură dacă vorbea! reproș, vineam la soacră-mea, că mai beam, mai aia!... ștafeta sonoră la femei, s-a avut bine! s-au avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]