657 matches
-
a nu porni la drum cu idei preconcepute, invitând scriitorii să se manifeste după talentul lor, ca personalități distincte: „Meritul revistei va sta în limitele scrisului colaboratorilor săi. Faptele vor dovedi de suntem la înălțimea gândurilor noastre bune”. Observând caracterul constrângător al „ismelor” culturale, criticul exprimă, într-un prim articol de bilanț, Tabla de materie, redactat după apariția a douăzeci și cinci de numere, starea de perplexitate a generației sale față de exclusivismul programelor literare: „De la formula publicațiilor lui Asachi, în care traducerea și
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
celor evocați. „Eroul” căruia teatrologul i se devotează este artistul (actorul, în speță) genial, nedreptățit de societatea în care i-a fost dat să trăiască. Din păcate, expunerea suferă de pe urma unei viziuni și a unui limbaj care se supun canonului constrângător și deformat al vremii. Un canon ideologic dominat de maniheism, contrapunând artei burgheze, plină de păcate, arta îndrumată de „metoda realismului socialist”, care oferă „calea cea dreaptă”. Un artist adevărat are de pătimit într-o orânduire marcată de „lupta dintre
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
pot fi descriși ca fiind într-o stare asemănătoare reveriei, complet relaxați, nefiind în mod specific atenți la muzică ori la limba străină prezentată. Lozanov afirmă că, asemenea pasivitate facilitează hipermnezia și eliberează activitatea intelectuală, pentru a opera fără limitări constrângătoare. Pregătirea desugestivă având scopul de eliberare spontană a capacităților minții și ale creierului, aflate în rezervă. O dată ce este obținută starea necesară a minții și este structurat materialul de studiu, următorul pas este crearea unei atitudini psihologice care să conducă la
Sugestopedia – metoda prin care înveţi uşor şi uiţi greu. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Manuela Huţupaşu, Mihaela Şimonca () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1158]
-
individului). b. gradul de autonomie - face referire la varietatea sarcinilor, modul de utilizare a competențelor, gradul de autonomie în luarea deciziilor, oportunitatea de a învăța ceva nou etc. Karasek a elaborat și o tipologie a situațiilor de lucru: muncă deosebit de constrângătoare (lipsa totală a autonomiei angajatului), munca mai puțin constrânatoare, munca activă (suprasolicitare), munca pasivă ( subsolicitare). Cea de-a treia abordare a stresului că tranzacție disfuncțtională între individ și mediul său aparține lui Lazarus și Folkman. Lazarus subliniază caracterul subiectiv al
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
destin, a desțese o tramă”. Printr-o consecință tainică, această expresie este cuprinsă în chiar numele Penelopei - și Ulise știe acest lucru. De aceea el nu trebuie să o uite și trebuie să se întoarcă acasă. Acest „trebuie” - imperativ și constrângător - este însăși nemiloasa Ananke, Necesitatea oarbă. Cercul destinului odiseic se închide implacabil prin nostos. Parcurgerea lui era însă și ea necesară: Ulise trebuia să învețe viața; adică să parcurgă aventura cunoașterii totale, experiența integrală. Cum? Izbândind în numeroase încercări care
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Platon îl conferă conceptului de paideia. Este vorba de ceea ce fizicienii de astăzi numesc un „experiment imaginar” (Gedankenexperiment). „Socrate platonicul” propune conlocutorului său Glaucon să-și închipuie că omenirea din toate timpurile s-a născut și a crescut în condițiile constrângătoare ale unei spelaion („peșteră”): legați de mâini, de picioare, de grumaz, oamenii din cavernă nu pot vedea decât umbrele trecătoare ale diverselor lucruri care se perindă în peșteră. Este tot ce pot cunoaște și considera adevărat. În elina platonică se
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
înțelese ca forțe ale înțelegerii conceptuale și ale capacităților de rezolvare a problemelor în domeniul practic respectiv; c) Folosește obiectivele ca euristică pentru ghidarea proiectării instrucționale! În descrierea operațională a scopurilor nu apare nici o valoare specială; în consecință, operaționalizarea devine constrângătoare în raport cu scopurile celor care învață și cu dezvoltarea. Coborârea scopului la nivelul specificațiilor comportamentale poate fi adesea doar o risipă de efort. O anumită „plutire în nori” e binevenită. Concentrarea instruirii poate fi realizată printr-o examinare atentă a scopurilor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
conceptual, probat prin capacitatea de a realiza categorizări sociale bazate pe criterii abstracte, construcții cognitive independente de frontierele grupului. Când ajunge la etapa de sine social autonom, individul are standarde sociale personale, nu mai este atât de legat de normele constrângătoare ale grupului, se afirmă ca o valoare unică și poate recunoaște valori similare. Dacă analizăm acest parcurs, observăm că individul este mereu în interacțiune (cu alții, cu grupul său, cu alte grupuri), urcă treptat către raportarea la alte grupuri, la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
socială” a devenit prin difuzare un concept comun, și-a pierdut aerul de inefabil, puterea de sugerare pe care o are un cuvânt (sau o expresie) ce se sustrage definițiilor unificatoare. Or, Moscovici refuză și acum să dea o definiție constrângătoare conceptului său. Cel sosit mai târziu în lumea celor ce studiază reprezentările sociale este frapat de constatarea că, deși toți cercetătorii vestici subliniază importanța contextului social în alimentarea reprezentărilor sociale, această variabilă e tratată într-o manieră „obiectivă”, inserată între
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
contextului” asupra acestora (Abric și Guimelli, 1998). Toate referințele la context descriu mai degrabă o realitate culturală, exprimată prin norme și practici culturale, rod al evoluției în timp a societăților democratice. Pentru noi însă, contextul înseamnă mai mult: o realitate constrângătoare, un marcaj social, un corpus de norme de conduită care nu-i dau actorului social nici o șansă să refuze sau să aleagă dintre mai multe variabile. Mă refer la un context social-global, ideologic, precum și la un context imediat, situațional, ce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
scontat în peisajul culturii europene în momentul producerii lor. O restabilire post-factum se izbește pe de altă parte de specificul inalienabil al artei, întrucât, dacă în știință sau în filosofie prioritatea unei descoperiri sau a unei idei este categorică și constrângătoare, în creația estetică ceea ce complică situația unei eventuale anticipații este, fără îndoială, originalitatea de ansamblu a unei opere, componentă ireductibilă a înseși valorii sale. Întrucât, în ultimă instanță, în artă ceea ce contează și se impune definitiv este prioritatea valorii și
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
opera lui P. în peisajul literaturii române interbelice este tropismul diseminant al unei incongruențe funciare: fie că este vorba de roman, teatru sau poezie, scrisul său, departe de a se suprapune cu acuratețe unui model retoric intuitiv, proliferează dincolo de granițele constrângătoare ale genului sau speciei aparente cu naturalețea și spontaneitatea cu care un lichid traversează limitele inutil trasate într-un mediu hidrofil, destrămând unitatea metafizică - sistemică și cosmotică - a voinței auctoriale tradiționale și multiplicând blocul discursului literar în centre de coagulare
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
evocându-l pe Stéphane Mallarmé - constă în tehnică, în exercițiul îndelung. Ceea ce caută el este „precizia neglijentă” sau, altfel spus, „înregistrarea exactă a mișcărilor sufletului”, „reconstituirea grafică a unui sentiment”. Libertatea versului se traduce în felul acesta printr-o libertate constrângătoare: vers liber, adică „liber de orice vorbărie”. Ceea ce pare spontaneitate și neglijență nu e decât rezultatul unei elaborări. Discursul, întâmplător parcă, haotic, anonim, reprezintă chintesența unei „maxime personalizări”. Rigoarea formală nu se referă, așadar, la obiectivitatea sentimentului, ci la transcrierea
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
și riscul ca solidaritățile intense să creeze o situație de dependență, În contradicție cu aspirația la relații liber consimțite: dacă obligațiile cu privire la copii sunt destul de des considerate ca funcționând de la sine, obligațiile cu privire la părinți, din contră, pot fi percepute drept constrângătoare. Este ilustrativă recunoștința filială În exemplul unei femei de 50 de ani care a fost chestionată În cadrul anchetei trigeneraționale Întreprinse de Attias-Donfut. Iată ce declară doamna D.: „Eu am continuat să muncesc, iar mama a avut grijă de cei trei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În privința extensiei, primele teorii sociologice au operat cu un concept universal de societate, similar celui de natură. Ca și natura, considerată ca fiind unică, obiectivă și exterioară, societatea ar fi „naturală”, organică, universală în timp și spațiu, obiectivă, exterioară și constrângătoare în raport cu indivizii. Obiectivul central al cercetării sociale ar consta în definirea „legilor sociale” considerate legi naturale; referința analitică ar fi societatea „naturală”, iar finalitatea ultimă ar fi explicația (mai degrabă filosofică) a funcționării și devenirii societății universale. Citindu-i pe
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
care sunt diferențiate „organe” aflate în relație unele cu altele (H. Spencer); b) universalizat până acolo încât erau umbrite diferențierile teritoriale sau naționale dintre sisteme sociale; c) asociat cu „istorii” discursive alternative care nu comunicau între ele mai deloc; d) constrângător în raport cu actorii sociali constitutivi. Problema ce s-ar pune acum cu acest mod de concepere iluministă a societății ar fi următoarea: este cumva societatea doar exterioară, universală, integratoare și constrângătoare în raport cu actorii înșiși sau ei, actorii, prin acțiunile și cunoașterea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
discursive alternative care nu comunicau între ele mai deloc; d) constrângător în raport cu actorii sociali constitutivi. Problema ce s-ar pune acum cu acest mod de concepere iluministă a societății ar fi următoarea: este cumva societatea doar exterioară, universală, integratoare și constrângătoare în raport cu actorii înșiși sau ei, actorii, prin acțiunile și cunoașterea lor, specifice sau particulare cum sunt, contribuie la construcția societății? Astfel formulată, problema vizează raportul ontologic dintre individ și societate și relația cognitivă dintre cunoașterea actorului comun și cunoașterea sociologică
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
explicațiile factoriale sau structurale exclusiviste. Ca mecanism de constituire și funcționare a societății, piața tot mai extinsă eliberează individul de efectele determinante ale unor factori sau structuri cum ar fi clasa socială, ocupația, organizația, baza economică etc., care îl plasau constrângător în spațiul social. Odată cu această eliberare, individul este așteptat să devină tot mai mult creator și responsabil al propriei vieți și biografii, prin decizii care-i deschid și îl ajută să-și consacre traiectoriile de viață. Focalizarea pe individualizare nu
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
etc.). 2) Principiul responsabilităților comune, dar diferențiate. 3) Principiul dreptului la dezvoltare. Din fericire pentru unii sau din păcate pentru alții dintre cei care nu țin cont de enunțurile și principiile sale, Convenția de la Rio nu conține niciun obiectiv juridic constrângător! În 1998 s-a născut tratatul-fiu al Convenției de la Rio cunoscut ca Protocolul de la Kyoto (deschis ratificării pe 16 martie 1998 și intrat în vigoare în februarie 2005!). Negocierile apariției protocolului au început între 1 și 12 decembrie 1997 la
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
spiritul primei generații de la Annales, precum și în spiritul unei mari libertăți intelectuale egalate doar de o permanentă deschidere spre nou, a făcut din Natalie Zemon Davis un critic eminent și convingător al postmodernismului istoriografic în ceea ce are el pernicios, superficial, constrângător. Ar trebui ca și cititorii români să mediteze asupra unor Hayden White și Natalie Zemon Davis, pentru a înțelege că realitățile cultural-ideologice ale lumii de azi sunt extrem de complexe, ireductibile la dihotomii. Ca și sistemele de ecuații în raport cu ecuațiile, sistemele
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
neîndoielnic că el a atribuit legilor fundamentale ale științei naturii necesitate și universalitate strictă. Vorbind de o „căsătorie de conveniență” între legi a priori și legi descriptive, Butts respinge sugestia de a le aduce mai aproape „într-un mod metafizic constrângător”48. Rămâne, așadar, de văzut dacă în textele lui Kant nu este indicată o cale de a realiza acest lucru. Cercetările lui Michael Friedman asupra statutului legilor particulare ale naturii în filosofia teoretică a lui Kant prezintă un interes aparte
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
constitutiv și orientativ al cercetării este mai degrabă o decizie luată pe baza unor considerații pragmatice, ținând seama de rezultatele pe care le-a făcut deja posibile și cu deosebire de cele pe care le promite, decât acceptarea unui verdict constrângător al observațiilor și experimentelor particulare. Din această perspectivă, o recuperare într-o formă relativizată a conceptului kantian de a priori va apărea pe deplin îndreptățită. S-a atras atenția, în acest sens, asupra faptului că un filosof empirist ca Rudolf
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în egală măsură împotriva încercărilor raționaliștilor de factură mai tradițională de a împăca rațiunea cu credința printr-o fundamentare rațioală a dogmelor religiei revelate, cât și împotriva tentativelor unor raționaliști mai radicali, a deiștilor, de a proba printr-o argumentare constrângătoare existența lui Dumnezeu și de a fundamenta în acest fel religia naturală. Evidențierea caracterului iluzoriu al argumentelor deiste nu înseamnă însă renunțarea la proiectul unei religii întemeiate pe rațiune. Acest proiect va căpăta o elaborare nouă, originală în filosofia autorului
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
evenimentele și obiectele mediului înconjurător pentru a reduce anxietatea și a rezolva conflictele interne. Acest control se poate exercita prin diverse strategii precum intervenția prin sugestii, sabotajul, seducția, complezența excesivă etc. 9) Controlul prin gândire (V.): utilizarea într-o manieră constrângătoare a procesului de gândire drept apărare împotriva anxietății crescânde. Acest mecanism se caracterizează printr-o nevoie de a cunoaște toate detaliile într-un mod pe cât posibil complet. Conținutul situației ce provoacă spaima nu este vizat, dar subiectul încearcă, printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
tipuri de logică demonstrează, În amonte, existența sigură a unui etos Întreprinzător, iar În aval, ele duc la opțiuni filosofico-politice foarte diferite. Antreprenoriatul voluntar În această categorie vastă se situează toți cei care au căutat să-și deschidă, În spațiul constrângător al economiei centralizate și controlate administrativ, propriul spirit antreprenorial. Este vorba despre acei căpitani ai industriei socialiste care, Însuflețiți de visele sociale ale industrializării, apoi de eșecurile acestora, găsesc În Întreprinderea privată realizarea adecvată a vocației lor; despre cei care
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]