641 matches
-
toate națiunile și indivizii care se vor pregăti și vor purta un război agresiv în viitor vor fi astfel responsabili. Cum rămâne cu validitatea juridică a Convenției privind legile și cutunele războiului terestru din 1899 și 1907 și forța sa constrângătoare asupra semnatarilor săi în al doilea război mondial și într-un război viitor? Această convenție, care a fost destul de bine respectată în timpul primului război mondial și ale cărei încălcări au fost atunci scoase în evidență în mod regulat, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mod regulat, a fost, așa cum am văzut 11, încălcată periodic și pe o scară largă de către toți beligeranții în timpul celui de-al doilea război mondial. Aceste încălcări, față de care nu au existat proteste și pedepse, au făcut să înceteze forța constrângătoare a acestei convenții sau convenția a supraviețuit celui de-al doilea război mondial ca un instrument juridic care poate fi invocat, aplicat și făcut standard de acțiune într-un război viitor? și cum rămâne cu întrebările similare privind regulile războiului
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
încălcările sunt acceptate ca firești de către toți subiecții de drept - dacă, prin urmare, regulile de drept sunt tratate de către cei care s-ar cuveni să le aplice ca și cum nu există -, se pune întrebarea: mai există ele ca reguli de drept constrângătoare? Nici un răspuns precis nu poate fi dat momentan acestor întrebări. Dar, dată fiind dezvoltarea probabilă a tehnologiei de război și a moralității internaționale, sorții sunt împotriva supraviețuirii acestor reguli. În 1936, sancțiunile Ligii Națiunilor împotriva Italiei au eșuat, iar în
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
importante prevederi ale Pactului au fost tratate cu indiferență de către toate guvernele interesate. Apoi, întrebări similare au fost puse cu privire la Pactul Ligii Națiunilor ca întreg și la unele dintre prevederile acestuia. Guvernele au acționat ca și cum acele prevederi își pierduseră forța constrângătoare, dar și-o pierduseră cu adevărat sau validitatea lor juridică a supraviețuit crizei sfârșitului anilor ’30 și celui de-al doilea război mondial pentru a expira doar odată cu dizolvarea formală a Ligii în 1946? Nici un răspuns precis la aceste întrebări
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unei organizații permanente decât efectul juridic al operațiunilor juridice ale Curții. Într-adevăr, în privința efectului juridic al deciziilor judecătorești ale Curții, Statutul este tributar principiului descentralizării, prin menționarea din articolul 59 a faptului că „decizia Curții nu are o forță constrângătoare decât între părți și în legătură cu acel caz particular”. Deși faptul social al funcționării continue a acelorași persoane într-o singură organizație este propice dezvoltării uniformității și unei tradiții în jurisprudența Curții, cea de-a doua nu se află sub vreo
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de state, precum regulile care delimitează jurisdicția statelor. Reguli de acest fel sunt obligatorii pentru toate statele, indiferent de consimțământul lor, și pot fi numite legi internaționale comune sau indispensabile, un jus necessarium al sistemului modern de state. Forța lor constrângătoare nu afectează suveranitatea națiunilor. Într-adevăr, face suveranitatea posibilă, în calitate de concept juridic, întrucât fără respectul reciproc față de jurisdicția teritorială a națiunii și fără aplicarea juridică a acelui respect, dreptul internațional și un sistem de state bazat pe el în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
spații și văzduhuri fără țărm. Să nu se creadă însă că relația dintre Prospero și Ariel se mărginește la atât. Spiritul nu se arată doar cârtitor și nărăvaș, ci și foarte ascultător. E drept că se știa supus unei puteri constrângătoare și că n-are încotro. E tot atât de drept că râvna lui o simte ca pe un fel de a-și câștiga mai curând eliberarea. Însă Ariel nu calibrează nici o clipă. Și se simte din toate 171 textele că declarațiile lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
același timp, mijlocul și rezultatul practicilor pe care le organizează În mod recursiv. Structuralul nu este «exterioră agenților În calitate de urme mnezice și actualizat În practicile sociale, el este, În sens durkheimian, mai mult «interioră activităților acelora. Structuralul nu este numai constrângător, el este, În același timp, constrângător și abilitant.”<footnote Giddens Anthony, La constition de la société, Paris, PUF, 1987, p. 25. footnote> Caracterul complex al comportamentelor omului În organizație și față de organizație impune un studiu multidisciplinar. Prezentăm o definiție a comportamentului
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
pe care le organizează În mod recursiv. Structuralul nu este «exterioră agenților În calitate de urme mnezice și actualizat În practicile sociale, el este, În sens durkheimian, mai mult «interioră activităților acelora. Structuralul nu este numai constrângător, el este, În același timp, constrângător și abilitant.”<footnote Giddens Anthony, La constition de la société, Paris, PUF, 1987, p. 25. footnote> Caracterul complex al comportamentelor omului În organizație și față de organizație impune un studiu multidisciplinar. Prezentăm o definiție a comportamentului organizațional: „Studiul comportamentului uman, a atitudinilor
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
sens, teoriile colectiviste dau o prioritate cadrelor (factorilor) economice, organizaționale (uneori, naturale, demografice) care determină sensul de acțiune a indivizilor (ca actor economic, organizațional), diminuând rolul managerilor. În cazul unor teorii care apelează la factori de natură religioasă, elementul determinant (constrângător și generator al direcției de acțiune) este biserica (nu credința individului). Teoriile colectiviste consideră că ordinea socială, structura și cerințele organizațiilor există, că ele controlează individul. Intrând Într-o organizație, Într-o firmă, individul găsește o ordine bine constituită pe
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
ordin subiectiv (cunoașterea, folosirea simbolurilor, comunicarea) și a „reificării” propriilor noastre imagini despre lumea socială. Comparând teoriile (amintite și altele posibile), observăm o asemănare esențială: unilateralitatea lor. Fiecare dintre teorii surprinde un aspect al realității sociale (elemente structurale constituite și constrângătoare sau rolul activ, creator al agentului), În „spațiul” lor de analiză, teoriile (parțiale fiind) dau imagine folositoare, cu condiția de a nu uita că ele sunt parțiale și, de aceea, se cere a fi luate În complementaritatea lor. Pentru a
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
Față de Moreno, care scoate consensul dintre membrii grupului ca stare optimă a acestuia, Kurt Lewin adaugă conflictul, starea de tensiune ca generatoare de dinamică. Moreno pusese În lumină și un alt element al vieții sociale În organizarea informațiilor. Față de dominanța constrângătoare a normelor, a relațiilor oficiale (formale) managerial constituite, relațiile informale pun pe prim plan aspecte legate de procesele libere, voluntare, preferențiale În domenii foarte diferite (inclusiv cele de conducere). „Grupurile formale sunt acele grupuri create deliberat de către manageri și având
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
diverse (interioare: om-organizație și exterioare: organizație-mediu). Mai multe orientări s-au constituit de-a lungul timpului: 1) perspectiva actorilor sociali, care aduce În discuție problema comportamentelor; 2) perspectiva integrării, ce ridică problema mecanismelor de asigurare a cooperării și a normelor constrângătoare; 3) analizele care lărgesc aria de interes prin punerea În discuție a așa-ziselor „frontiere ale organizației”, care tratează problema raportului organizației cu mediul; 4) discutarea autonomiei organizațiilor, care atrage atenția asupra efectelor organizaționale și se centrează asupra dinamicii endogene
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
et al., p. 123) sau să constituie un pro-totip (cf. glosar) al obiectului. "Plăcere, cunoaștere, ambianță, parte din viață, orar, oboseală" sînt, mai probabil, periferice și formează astfel referenți lingvistici în timpul modulărilor conversaționale ale RS a muncii. Caracteristicile relaționale ("contact"), constrîngătoare sau de obligație ale obiectului studiat pot fi ilustrații, mai mult sau mai puțin periferice, normative sau funcționale, al căror sens poate proveni sau nu din sistemul central. Cazurile "frecvență puternică/rang mediu redus" sau "frecvență slabă/rang mediu înalt
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
sau a unei consecvențe între gîndurile și acțiunile sale. Dacă, din motive de circumstanță, trăiește o situație de incoerență între atitudinile sale și altele, noi sau necunoscute, sau dacă există o contradicție între ideile sale și unele dintre comportamentele sale constrîngătoare, extorcate sau alese, va încerca să reinstaureze o legătură de corespondență între aceste diferite niveluri, generînd o explicație asupra noii sale conduite și deci activînd cogniții conforme și concordante. Această activitate de reconstrucție cognitivă, de echilibrare, de cercetare a consonanței
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
de relații socio-economice și de putere. Nu sîntem foarte departe de conceptul apărat de Jodelet, Moscovici (ansamblu de cunoștințe practice elaborate și împărtășite social) sau de Bourdieu. Raționalizarea este o formă de activitate ideologică. Este prezentă și în situații, puțin constrîngătoare, de angajament individual în practici noi. Această implicare se accentuează și mai mult cu cît iluzia controlului de sine și al situației este predominantă (Joulé și Beauvois, op. cit.). În ciuda statutului lor efectiv distinct, s-a ajuns la un acord relativ
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
de preocupare între preot și psihanalist se opune totuși unei concepții diferite despre om. Funcția instrumentală (a educa, a propune o viziune despre lume, a exercita o presiune blîndă, dar fermă) este dominantă în propagare, spre deosebire de difuzare. "Mai mult decît constrîngător și militarizat, acest aparat este, înainte de toate, adaptativ. El explică, comentează, nuanțează ceea ce ar putea fi de neînțeles sau șocant; furnizează puncte de vedere noi care prelungesc sau redirecționează, fără a le contrazice, [pe cele] mai vechi; arată, în mare
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
societatea însăși, chiar dacă pentru aceasta trebuie să treacă prin confruntări majore între marile grupuri sociale care o compun. În schimb, în tranziții, schimbările nu au altă sursă decât voința clasei politice și se realizează „de sus în jos”, prin intermediul forței constrângătoare a statului. Aceste schimbări nu „plutesc în aer”, în sensul că ele nu sunt niciodată lipsite de o bază socială solidă. Particularitatea tranzițiilor constă însă în faptul că baza socială a instituțiilor și raporturilor sociale pe care le introduce, ab
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
învățământul paralel se referă la „meditațiile” făcute de elevi cu profesori „particulari” pentru a trece unele examene sau a lua o notă mai bună. Acesta apare și înflorește când sistemul de învățământ este închistat, retardat, modelat după principiile unei selectivități constrângătoare, ce ajunge să altereze tot ce se întâmplă în procesul educativ ca atare. De fapt, cum stau lucrurile? Sistemul de învățământ este atât de prost dimensionat (prin conținuturile predate, prin țintele avute în vedere, prin practicile evaluative), încât nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
suferința) și un scop bine determinat: "începe cura marți dimineața, ora 6". Consemnările din caiete nu mai par, iată, atât de misterioase. Ele ne spun foarte limpede că, în ciuda "condițiilor morale grele", deși supus tratamentului care presupune respectarea unor prescripții constrângătoare, Lovinescu nu stă degeaba. Dimpotrivă! Vizitat de o muză binevoitoare, scrie întruna, cu frenezia dezlănțuită a unei tinereți redescoperite: "30 aprilie. încep roman Diana fără pregătiri. Cea mai mare putere de activitate (până la 44 p. pe zi), program de lucru
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
împrumutat tale quale din eposul homeric, din mitologie sau din istorie. În tragedie ("arta îndepărtării" par excellence), evenimentele se petrec undeva, în culise, iar omul concret rămâne practic "invizibil", ca și "psihologia". Dar istoria teatrului modern nu a urmat preceptele constrângătorului ideal estetic trasat de gânditorul elin, scriindu-se, dimpotrivă, sub semnul "întoarcerii refulatului", adică al acelor forme "vulgare" de expresie făcute să răspundă principiului plăcerii și să satisfacă (imaginar) dorințele cele mai ascunse, fantasmele irepresibile ale inconștientului. Pentru a respecta
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ca ipoteză: totul trebuie imaginat ca și cum "Dumnezeu nu ar exista" (etiamsi Deus non daretur). Apoi cu adevărat: totul trebuie regândit, în primul rând sensul existenței noastre, luând act de faptul că "Dumnezeu a murit". Așadar, atunci când transcendența își pierde forța constrângătoare și amuțește, omul abandonat sieși își revendică libertatea. Mai mult, nu îi mai rămâne decât să și-o însușească: omul este libertatea însăși întrucât, de acum încolo, nu mai este altceva decât ceea ce proiectează să fie, și totul îi este
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
definiție seacă și precisă, care descrie fenomenul în esența sa și îi determină cauza: Nihilism: lipsește scopul; lipsește răspunsul la "de ce?"; ce înseamnă nihilismul? că valorile supreme se devalorizează 91. Nihilismul este așadar "lipsa de sens" care intervine când forța constrângătoare a răspunsurilor tradiționale la "de ce-ul" vieții și al ființei devine insuficientă, iar acest lucru se întâmplă de-a lungul procesului istoric pe parcursul căruia valorile supreme tradiționale care răspundeau la acel "de ce?" Dumnezeu, Adevărul, Binele rămân lipsite de valoare și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cadru metafizic al gândirii nietzscheene să fie valorizat în mod direct 161. Aici trebuie să ne întrebăm: cum se face că problema nihilismului, care aici este pe punctul de a se naște, dar care în curând va deveni obsedantă și constrângătoare, este asociată cu două personalități istorice atât de sumbre astfel încât, în ediția din 1971, numele lor vor fi eliminate? Asocierea lui Nietzsche și a nihilismului cu evenimentele epocii este pur și simplu episodică? Instrumentală? Oportunistă? Sau eliminarea din 1971 semnalează
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a face față crizei, așadar de imposibilitatea de a recurge la instanțe pre-politice în măsură să ofere fundament și legitimitate suveranității Statului. Asfel de instanțe erau în trecut teologia, viziunile asupra lumii și ideologiile, care astăzi și-au pierdut forța constrângătoare și par destinate declinului. În starea de nihilism politic ce caracterizează epoca noastră, fundamentul puterii poate fi identificat prin faptul determinant de a defini subiectul autentic al suveranității, așadar faptul de a stabili "cine decide". Acum, pozitivismul juridic în acest
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]