1,120 matches
-
fie însoțite de gesturi deșănțate. A început să mă ciupească de sâni și de fese și să râdă cu un râs grosolan, mai înspăimântător decât mârâitul câinelui din beznă. În vremea ce o mână mă pipăia cu brutalitate, cealaltă nu contenea să ducă la gură o ceașcă mare din care duhnea a vodcă. Revolta și neputința mă paralizau. Grija de Minodora, pe care nu o vedeam nicăieri, îmi îngheța vorbele care clocoteau în gâtlej și îmi opreau scuipatul care se cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
apucat să îl citesc, pentru că deîndată a trebuit să ne cățărăm pe scara înaltă a unui vagon a cărei ușă s-a închis greoi și s-a zăvorât în urma noastră. Așa a început "voiajul" nostru spre Siberia spre care nu conteneau să fie deportați românii și nu numai ei. Eu eram vinovată de tentativa de trecere ilegală a graniței, deci pedeapsa era mai meritată decât de unii dintre tovarășii noștri de suferințe care nici măcar nu știau "de ce". Teodora împăturește și pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
putut că vrem să cumpărăm câteva obiecte indispensabile vieții. Deîndată ce au înțeles cuvântul "cumpăra" s-au înviorat și au început să schimbe tonul și să ceară : "Denghi ? Davai denghi !" Cât a fost Ulitia de precaută ! Îmi amintesc și nu contenesc să admir înțelepciunea ei. Nu observasem că pusese trei bancnote de câte zece ruble într-un buzunar profund al șorțului ce îl purta și doar două rămăseseră în punga de piele atârnată la gât, sub cămașă. Când nerăbdarea și insistențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pentru "remediile", îngrijirile sau sfaturile pe care le dădeam, dar ei erau încredințați că, pentru ca să dea roade, încercarea de tămăduire trebuie răsplătită. Din păcate nu erau numai reușite, oamenii continuau să sufere și să moară, căci moartea și suferința nu contenesc să bântuie, orice ar face omul ca să le îndepărteze. Am mai avut de înfruntat și ostilități fiindcă, chiar și în satele îndepărtate de civilizație răspândite în imensitatea siberiană, chiar și acolo există câțiva medici și mai ales multe doftoroaice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
când o mașina militară a claxonat cu impetuozitate la poarta pe care denumirea spitalului "ЖЭщИHА БOЛЪНИЏА" se scorojise într-atât încât abia se mai putea descifra. Doi ofițeri, din care pe unul l-am recunoscut ca find cel care nu contenea să spună "Harașo" la Brodoc, iar al doilea, complet necunoscut, mai tânăr, au intrat în camera lui Gerhard care slujea și de birou. După vreo jumătate de oră l-au chemat pe Vasili căruia ofițerul cel tânăr, care părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îi spun. Ea m-a sărutat, mi-a spus să o aștept, a intrat în sala de pansamente și mi-a adus un pachet de vată. Sunt deci femeie ! Sunete de zurgălăi o trezesc pe Dora din gândurile care nu contenesc să fie în preajma adolescentei care descoperă că a devenit femeie cam în aceeași perioadă în care ea însăși făcea aceeași emoționantă descoperire, cu toate că era cu doi ani mai vârstnică decât Minodora. Teodora se întoarce târziu, dar mulțumită, de la căpătâiul bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în cuvinte cauza neliniștii mele. Știu că vine de acolo, de la relația delicată părinte-copil, pe care am trăit-o o dată ca fiică și o dată ca mamă, cum ai trăit-o și tu. Neliniștea asta care nu are un nume nu contenește să mă tortureze și până acum nu am putut să o formulez nici măcar pentru mine însămi. Dar în noaptea asta, diferită de toate pe care le-am trăit până acum, ascultată de tine și incitată de reproșul abia ascuns al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
au furat cununa Soarele și Luna E mai bine așa, ești frumoasă simplă Simplitatea ta-i aleasă, de crăiasă. Tu ești migală, nu poți fi simplă./ În delir și tremur dulce de prigoană Viața merge, steaua cade, nebunia nu mai contenește, Într-o clipă ca de aur năpădită toată în sânge, Ca un vis și o durere care tot împrejmuiește, Diavolul e aici, e în mine, el nu se oprește, Amețeală e delirul, lacrimi răgetele mele, În puterea cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Irin Pilier devenisem Irin Soul. Într-o bisericuță frumoasă, plină de trandafiri roșii și albi, în acea dimineață de duminică Soarele strălucea mai puternic ca niciodată, razele lui fierbinți erau în același timp fermecătoare. Noi ne zâmbeam neîncetat. Nu mai conteneam să ne privim, să ne iubim! El era într-un costum negru, eu fiind îmbrăcată într-o rochie frumoasă cum nu mai văzusem. Verighetele din aur fură simbolul iubirii noastre, iar noi plecaserăm departe, undeva unde nu existau probleme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
adiere de vânt, care tocmai și-a schimbat un pic direcția. De vorbit despre motivele pentru care ajunsese ea la azil, nu mai vorbiră, însă efectele traiului ei de acolo nu încetau să demonstreze că ele există, totuși. Zilele nu conteneau să treacă, și toate o făceau în chip diferit, căci, în viața unui nebun, nicio zi nu seamănă cu alta. Când nu stătea în delir la pat, femeia se preocupa de curățenia din odăița ei, inspectând toate lucrurile și așezându
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
liniștea din interior. Ea nu mai era în stare să-și trateze propria viață în mod firesc, luând-o drept una cu totul normală, ca „o viață ca oricare alta”, și nimic mai mult. De fapt, ea nu mai putea conteni acum a reflecta la lucrurile ce pe toți ne macină, la un moment dat, în viață: adică reflecta la ea însăși, la ființa ei, la rostul ei în lume și la împlinirea ei ca om. Unde îi erau, deci, toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întinsă și de nepătruns se află întrun suflet omenesc, care se chinuie! Acum, însă, iată o scenă casnică. Era vară, prin chiar primele zile ale lunii august. Ziua se găsea pe sfârșite, cu soarelen crepuscul, dar zăpușeala tot nu mai contenea, dogorind tot. Luiza, vecina Adrianei, era acasă. Ea băgă de seamă surprinsă că a rămas fără făină de grâu în casă. I se poate întâmpla oricui. Luiza nu avea încredere deloc în pâinea care se găsește prin magazinele alimentare și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ființă deosebit de frumoasă. -Fata pustiului, fata pustiului! Au strigat cu toții în grup cu multă bucurie. -Dar ce frumoasă este! ... -Nu are asemănare în lumea noastră ... Fiecare spunea ce îi dicta gândul în acel moment și se mirau de nu mai conteneau, îndreptându-se către locul în care se afla fata. -Ce cauți tu pe aceste meleaguri? Mă întreb și te întreb: Cum ai ajuns de unul singur pe aici, cățeluș frumos? -Dar nu sunt singur. -Atunci cu cine ești? -Sunt împreună cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mișcare necontenită de a se auto-transforma și desăvârși pe sine, ea este cultura însăși, sau cel puțin o poartă înscrisă în ea și vrută de ea exact așa cum este. Despre ce viață vorbim aici? Care este această forță care nu contenește să se mențină și să crească? Sub nici o formă viața care constituie tema biologiei, obiectul unei științe, acele molecule și acele particule la care savantul încearcă să ajungă cu ajutorul microscoapelor, elaborându-le natura pe calea unor proceduri multiple, cu scopul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
naturant din care purcede tot ceea ce este viu, chiar procesiunea formelor naturate ale vieții (ale vieții care nu zămislește ea însăși, dar care se încearcă pe ea însăși în pasivitatea sa radicală cu privire la Fondul care o zămislește și care nu contenește a o zămisli) este figurată pe zidurile de la Daphni. Astfel se ordonează în jurul Arhi-icoanei din centru și pornind de la ea ca tot atâtea manifestări sau emanații ale Puterii sale, și întemeindu-se în mod tainic în ea, personajele istoriei sfinte
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sine, se simte și se încearcă pe sine, viața este în mod funciar pasivă în ceea ce privește ființa sa proprie, ea o suferă și o îndură ca pe ceva ce nu a dorit ori stabilit, dar care i se întâmplă și nu contenește să i se întâmple ca ne-dorit și ne-stabilit de ea, și totuși ca ceva ce este ea însăși, ca ceea ce ea încearcă în mod constant ca fiind ea însăși. Atâta vreme cât viața este în esență ceea ce se suferă și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
urmare; aceasta este de asemenea, prin natură, o experiență individuală, în măsura în care este adevărat că esența auto-afectării este aceea a ipseității. Acest praxis determinat, singular și individual este Corpul nostru. În exercițiul imanent al forței sale care se auto-afectează și nu contenește a se auto-afecta pe sine, corpul întâmpină o primă rezistență, cea a sistemelor fenomenologice interne care cedează în fața efortului său și constituie "corpul nostru organic", adică ansamblul "organelor" noastre, nu așa cum pot apărea acestea unei cunoașteri obiective oarecare, ci exact
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acțiune posibilă decât în subiectivitate și prin ea, ca praxis. Doar în imanența radicală a corporeității sale originare corpul pune stăpânire și dispune de fiecare dintre puterile sale cu scopul de "a se servi de ele" atunci când o dorește. Imediat ce contenește această instalare în sine care este trăsătura oricărei puteri și oricărei acțiuni, imediat ce subiectivitatea nu-și mai împarte esența ca auto-afectare, nici o "acțiune" nu se înfăptuiește vreodată, ci doar deplasări materiale, precum căderea apei într-o cascadă, diversele mecanisme ale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în realitate ea, prestațiile acestei subiectivități absolute sunt cele le "produc" propriu-zis. Contradicția internă a științei drept contradicție a științei față de ea însăși nu se limitează cu toate acestea la opoziția dintre conținutul său obiectiv și efectuarea subiectivă care nu contenește a-l produce pe acesta, între ceea ce am putea numi corelatul său noematic și realitatea sa noetică. Ea o privește întâi de toate pe aceasta din urmă, și aici este nimerit să o evaluăm și să o apreciem. Ceea ce ni
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ceea ce este acolo, stabil și permanent, oferit reiterării indefinite a unui scop intențional. Ființa originară a vieții și a științei înseși în calitate de mod al vieții, în calitate de patos, nu este, ea survine ca necontenita venire în sine a vieții, ca ceea ce, necontenind a se simți și a se încerca pe sine, nu contenește a se încerca în acest fel și astfel a se modifica în felul în care se modifică Suferirea primitivă ce constituie posibilitatea oricărei încercări: într-o oscilare perpetuă a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
scop intențional. Ființa originară a vieții și a științei înseși în calitate de mod al vieții, în calitate de patos, nu este, ea survine ca necontenita venire în sine a vieții, ca ceea ce, necontenind a se simți și a se încerca pe sine, nu contenește a se încerca în acest fel și astfel a se modifica în felul în care se modifică Suferirea primitivă ce constituie posibilitatea oricărei încercări: într-o oscilare perpetuă a suferinței și a bucuriei. Numai că această oscilare sau această schimbare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de propria sa esență, de esența absolutului, nu este o ființă inferioară, este ființa acestui absolut, singurul mod de "a fi" al acestuia, adică de a surveni ca ajungere în sine a vieții potrivit modalităților patetice în care ea nu contenește a se încerca și a se simți. Există așadar două "adevăruri". Ființei-așezate-în-față și care se arată ca atare, asupra căreia este posibil a reveni la nesfârșit pentru a o regăsi identică cu ea însăși la fiecare dintre aceste "reveniri" idealității
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de teleologie controlează gândirea Occidentului și servește drept loc comun psihanalizei, științei, filozofiei clasice. Acestei teleologii a luminii i se opune totuși poziția unui inconștient originar care nu i se supune niciodată care este numele vieții. Or practica psihanalitică nu contenește să confirme primatul ireprezentabilului care determină reprezentarea și, spre exemplu, conștientizarea. Activitatea curativă subordonează în mod constant progresul cognitiv destinului afectului și, revelând natura adevărată a oricărei intersubiectivități concrete, relația dintre analist și analizant se situează sau mai curând funcționează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înseși și pentru aceasta. Prin faptul că este îndepărtată, atât cât se poate, din tematica cunoașterii obiectiviste precum și din ansamblul procedurilor și comportamentelor tehnice pe care le generează aceasta, viața nu încetează să subziste acolo unde se află și nu contenește să se înfăptuiască. Însă, deoarece aceste moduri de înfăptuire nu mai sunt integrate în proiectul general al unei culturi care să le ia pe ele însele drept scopuri, ci sunt mai degrabă lăsate de capul lor, lipsite de orice stimulare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
său nu este inteligibilă decât în rememorarea esenței subiectivității absolute. Așadar această mișcare se explică pornind de la viață. Faptul că viața perseverează în ființa sa nu este posibil decât pentru că, dăruită ei înseși în fiecare punct al ființei sale și necontenind în auto-afectarea sa să fie astfel, ea nu basculează în nici un moment în neant, ci, sprijinindu-se pe sine într-un anumit fel și extrăgându-și ființa din simțirea sa de sine, ea nu încetează de fapt să fie și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]