7,576 matches
-
structuri provizorii, a unor sensuri sub care așezăm lucrurile pe moment pentru a le putea înțelege. Este vorba de legături temporare ce acoperă setea noastră de sens, stabilite dintr-un reflex al unificării sub semnul căruia stă însăși posibilitatea sensului. Contestarea metafizicii de către postmodernism vizează deconstrucția acestor teze, prezentarea lor drept posibilități umane de a înțelege și eliminarea suprapunerii forțate cu modul de-a fi al lucrurilor. ٭ Observațiile lui Bruce Lipton privind dependența geneticului de factorii de mediu deschid atât către
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
încă din anii 50 reconstrucția europeană, Organizația Statelor Americane (OSA), constituită în 1948 cu scopul de a combate comunismul, Organizația Unității Africane (OUA 1963) înființată ca urmare a decolonizării. Chiar dacă este confruntată cu o serie de conflicte (rivalități dintre puteri, contestări de granițe etc.), Asia nu are instituții internaționale puternice. „Conflictul secolului” - antagonismul Est- Vest (blocul occidental și blocul sovietic) - a condus la crearea unor organizații care aveau drept scop „marcarea coeziunii sale față de celălalt bloc”: pe de o parte Alianța Atlantică
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
Germaniei naziste și a forma o altă imagine în fața lumii: de state cu regimuri democratice și cu putere economică la nivel mondial. Nici desemnarea Moscovei, ca oraș gazdă al Jocurilor din 1980, nu este o decizie fără miză politică. În pofida contestării datorată invaziei sovietice în Afganistan, decizia a fost motivată ca fiind o modalitate prin care relațiile dintre statele celor două blocuri (Est-Vest) se pot destinde pe parcursul desfășurării Jocurilor. Contrar așteptărilor, Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile internaționale 90
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
autorului cu critica a atins rafinamente bizantine." Dându-le în suficientă măsură dreptate celor doi respondenți, Cronicarul se vede nevoit să remarce, presat nițel de context și de moment, că autonomiile, de orice fel ar fi ele, au parte de contestări - credibile - din mai toate direcțiile. Bunul-simț ca paradox Un foarte bun interviu a realizat, în nr. 154 din OBSERVATOR CULTURAL, Ovidiu Șimonca (pe care, în paranteză fie zis, Cronicarul îl citește cu reală plăcere ori de câte ori nu-i constată tendenționismul). E
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8718_a_10043]
-
răspund că i s-a întâmplat literaturii române postdecembriste (din 1989 până astăzi) cam ceea ce i s-a întâmplat literaturii române imediat postbelice (din 1945 până prin 1965). Similitudinile sunt atât de numeroase (confuzia valorilor, atitudinea antiestetică, predominant politică sau morală, contestarea marilor scriitori ai perioadei anterioare, dislocarea modernismului întâi de către proletcultism, iar mai recent de către postmodernism, revizuirea canonului etc.) încât nu poți să nu accepți ideea că istoria se repetă, în forme derutante. Există un ritm al perioadelor faste și al
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
jazz, cu "Romantism vs reformă" un articol de opinie bun pentru oricare ziar local despre o șezătoare culturală etc. Nu sunt deloc rele poeziile lui Cosmin Dragomir și ale Laviniei Jipa și nici articolul lui Dragoș Vișan, "Geo Dumitrescu, inițiatorul contestării modernismului (I)". De la Dante la Eminescu Numărul din ianuarie 2008 al Convorbirilor literare se citește cu plăcere și cu folos, semn că echipa redacțională condusă de Cassian Maria Spiridon e pătrunsă de un spirit cultural întrepid. Croniarul a reținut articolul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
de creație pe care nu o avea în comunism. A dobândit, simultan cu toți cetățenii români, libertatea de opinie și libertatea de exprimare, în public sau în scris. Primul rezultat vizibil a fost cristalizarea unei atitudini anticomuniste, care a atras contestarea în bloc a întregii perioade comuniste - ceea ce, mergând mai departe pe firul logicii contestatare, a avut drept consecință răsturnarea ierarhiei valori promovate anterior. Nimeni și nimic nu a scăpat necontestat, nici măcar Eminescu. Tot ce provenea de dincolo de limita lui decembrie
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
absență a Binelui (Plotin, Augustin, Toma d'Aquino), ci instituie un tip de spiritualitate inversă, un prestigiu bizuit pe concepția diavolului ca simia Dei. Pornind de la arhetipul divin, demonul îl copiază cu sarcasm, îl parodiază în așa fel încît fosforescențele contestării pot deveni atractive. Simulacrul uzurpă meritele originalului, le exploatează în beneficiul său. Reflexelor normale li se substituie un paralelism al pornirilor deviante, asociate cu cruzimea, dictate , spre a-l cita din nou pe autorul Florilor Răului, de "geniul perversității", întrucît
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
democrației de tip liberal și susținători frenetici ai integrării României în structurile euro-atlantice. Chiar dacă, la vremea apariției acestor volume nu toată lumea a fost încântată de radiografiile precise pe care Vladimir Tis-măneanu și Mircea Mi-hăieș le-au făcut politicii dâm-bo-vițene, nici contestări foarte vocale nu s-au făcut auzite. Distanța (nu doar în kilometri) dintre Washington și București, acuratețea superioară a analizei, prestigiul științific internațional al profesorului Tismăneanu, folosirea aproape în exclusivitate de surse deschise, necontestabile, de informație (presa, declarațiile publice ale
Anii vrajbei noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8888_a_10213]
-
stopate extrem de ușor de grupul din jurul lui Ion Iliescu fie prin propagandă activă ("noi muncim, nu gândim!"), fie prin relansarea vechii dispute despre rolul intelectualului (martor, dar nu actor al evenimentelor) pentru care au fost mobilizați "profesorii" fostei "orânduiri". Iar contestarea victoriei electorale (din primele "alegeri democratice") a FSN-ului a fost reprimată violent (13-15 iunie 1990), grupul organizat de nomenclaturiști și securiști demonstrând că a învățat perfect lecția leninistă a preluării puterii. Se știe ce a urmat. Preluarea - prin orice
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
Patapievici, M. Cărtărescu și alții de sprijinire directă a aceluia care, până la urmă, a făcut ceva. Implicarea intelectualilor independenți a declanșat o ofensivă propagandistică fără precedent din partea mediilor aservite, a mercenarilor de presă, aflați în slujba clasei (castei) interesate. De la contestarea originalității și autorității morale a sprijinitorilor președintelui, până la învinuirea lor de aliniere la un proiect totalitar, antiparlamentar și antipartidic, totul a fost pus în mișcare pentru blamarea acestor "directori de conștiință" convinși, în sfârșit, să acționeze. Ratarea referendumului pentru votul
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
și din preocuparea pentru definirea profilului noii generații și, implicit, a locului său în cadrul acesteia. Generatia '27 a fost, de departe, cea mai controversată generație din cultura română, a cărei receptare a oscilat și continuă să oscileze între superlativ și contestare vehementă, atitudini provocate, printre altele, de ineditul și efervescența discursului intelectual propus. Învăluită în ambiguitate, "generația spiritualistă" nu a scăpat unor etichetări sumare, menite să țină locul unei cunoașteri adevărate, lucide, ce ar putea stabili măsura în care aceasta a
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
mult sau mai puțin conștient: cruciada împotriva creștinismului. Mentalitatea dominantă a epocii noastre are ca trăsătură principală o ostilitate constantă și eficace împotriva a tot ce este creștin. Mai mult, conținutul spiritual al lumii noastre se trage din această unică contestare vehementă a creștinismului. Și astfel, sub cuvînt că au de luptat împotriva fanatismului religios, europenii au ajuns să-și desființeze propria religie. Rezultatul este scufundarea vertiginoasă a unei civilizații europene despre care, orice s-ar spune, a fost creștină în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9955_a_11280]
-
penser contre c'est penser comme. Dacă nu te opui, alții, în locul tău, vor face jocurile. Argumentul este că, și dacă te opui, tot alții le fac, deoarece azi terenul pe care se dă lupta pentru apologia creștinismului este, inevitabil, contestarea lui. Și asta pentru că cei care îl apără sunt obligați să o facă cu ajutorul unor elemente care îl neagă." Și totuși, răspunsul lui Patapievici are o față afirmativă prin soluția pe care o propune: respingerea gîndirii adversarului printr-o reacție
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9955_a_11280]
-
puțini pentru a explica - altfel decât larg contextual - impactul și reverberațiile protocronismului. Cum ar fi, de pildă, faptul că, deși amatoristic în limbaj și adunând de-a valma nume disparate (dar majore), protocronismul a avut, de cele mai multe ori, parte de contestări excelent formulate științific. Sau acela, stupefiant, că - deși primitiv ca alonjă - acesta își asuma un rol de avangardă culturală, iar opozanții erau trimiși automat în categoria culpabilă a retrograzilor și reacționarilor. Pe urmele studiilor de gen ale lui Lucian Boia
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
putut fi receptat și ca personaj literar, ca erou de roman". în prezentarea romanului negro-african, Constantin Carbarău apelează la lucrările unor prestigioși exegeți străini, cum este aceea a lui Jacques Chevrier, Littérature nčgre (1984), în care stabilește tipologiile principale: romanul contestării, un rechizitoriu al lumii coloniale; romanul istoric, readucând în actualitate valorile trecutului precolonial; romanul formării, al destinului tinerilor din perioada contemporană; romanul dezamăgirii, al decepției provocate de corupția și despotismul regimurilor post-coloniale. Romanul negro-african, concluzionează Constantin Carbarău, "l-a scos
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
Dar la o asemenea carte se gândea, după propria-i mărturisire, încă din 1973. Aceeași dificultate - temele nu se lasă ordonate, ierarhizate etc. - se ivește și în alte situații: Eugen Ionescu, teatrul absurdului și Academia Franceză; revolta studențească din 1968; contestarea ca mod de viață a tineretului și ideologia negării ideologiei; tema temelor ratate în poezia pornografică. Ce știa cititorul român despre poezia pornografică în 1977? Atunci afla, de pildă, că, în opinia unui scriitor român, în speță Eugen Simion, exista
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
și Sy, las tres Simonas devoalate cu voluptate exhibiționistă) indică, în fapt, suprapunerea unor deziderate complet opuse ale scriitoarei. Aceasta se vrea totodată, parcă neconștientizând contradicțiile, în centrul canonului și în aerul tare al Pieței; în interiorul Sistemului și în marginea contestării lui; în Universitate și împotriva "Fabricii" universitare; în manualele școlare și împotriva felului în care manualele școlare deformează tânăra generație. Chiar inaccesibile lui Discursilă, Recenzilă și Grăbilă, rețelele textuale ale autoarei post-"optzeciste" rămân impure prin mixajul lor întotdeauna convenabil
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
fac un mic pas în această direcție. Înainte de a spune și alte lucruri țin totuși să precizez că notele mele îi au în vedere pe scriitorii disidenți în sens propriu. Uneori termenul disidență este folosit în accepția prea largă de contestare. Or disidență înseamnă contestare din interior. Și mai precis: contestarea din interior a unor norme de conduită oficial instituite. Scriitorii disidenți sunt așadar aceia care, la un moment dat, contestă ceva ce până atunci acceptaseră, intră în dezacord cu linia
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
în această direcție. Înainte de a spune și alte lucruri țin totuși să precizez că notele mele îi au în vedere pe scriitorii disidenți în sens propriu. Uneori termenul disidență este folosit în accepția prea largă de contestare. Or disidență înseamnă contestare din interior. Și mai precis: contestarea din interior a unor norme de conduită oficial instituite. Scriitorii disidenți sunt așadar aceia care, la un moment dat, contestă ceva ce până atunci acceptaseră, intră în dezacord cu linia oficializată a grupului din
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
și alte lucruri țin totuși să precizez că notele mele îi au în vedere pe scriitorii disidenți în sens propriu. Uneori termenul disidență este folosit în accepția prea largă de contestare. Or disidență înseamnă contestare din interior. Și mai precis: contestarea din interior a unor norme de conduită oficial instituite. Scriitorii disidenți sunt așadar aceia care, la un moment dat, contestă ceva ce până atunci acceptaseră, intră în dezacord cu linia oficializată a grupului din care fac parte. Un dezacord exprimat
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
la Consfătuirea pe țară a tinerilor scriitori, pentru a susține acolo că literatura nu se mai poate lipsi de spunerea "adevărului integral". Faptele trebuie lăsate singure să vorbească, sunt semnificative, omenește și literar, prin ele însele. În același spirit de contestare, în fond, a partinității sacrosancte a vorbit acolo și prozatorul Nicolae }ic, alăturându-se astfel primului act de disidență scriitoricească înregistrat la noi, întreprins de Radu Cosașu. Eu altul înaintea acestuia nu știu. Acțiunea disidentă a celor doi tineri scriitori
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
Mihai Sorin Rădulescu A scrie despre politologul și ziaristul britanic John Laughland nu este o întreprindere lipsită de oarecare îndrăzneală, pentru că personajul se bucură - constat de pe Internet - de o anumită contestare, datorită publicațiilor sale foarte nonconformiste. Vâlvă a produs în Apus mai întâi cartea sa din 1997, The Tainted Source: The Undemocratic Origins of the European Idea, care avea să vadă lumina tiparului patru ani mai târziu și în limba franceză
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
Sarah, fiica unui membru de seamă al comunității care se împotrivește din plin relației. Copilul anxios, retractil, se transformă în adolescentul furios, imberb, cu o strălucire aparte în priviri și o noblețe care se deduce în gesturi și atitudine. Vremea contestărilor aduce cu sine și o altă serie de răspunsuri, noi adevăruri care-și au locul lor în istoria crudă a acestei populații dezrădăcinate. Există în filmul lui Mihăileanu această noblețe a chipurilor care vorbesc din priviri, înțelegerea se realizează adesea
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
principalul rol al acestui nivel a devenit plata cislei și repartizarea sa pe sate și gospodării. În al doilea rând, a fost diminuată autoritatea sa decizională și cea în materie de justiție internă, întrucât a devenit simplă și din ce în ce mai frecventă contestarea deciziilor și judecăților sale în curțile de justiție ale statului. 4.4.1.2. De la taxare colectivă la taxare individuală Un stimulent important al extinderii statului a fost fără doar și poate constituit de extinderea și îmbunătățirea taxării. În perioadele
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]