1,040 matches
-
lui Grigore Alexandrescu Catârul cu clopoței, o aluzie transparentă la Vasile Boerescu, redactor la ziarul „Naționalul”. O cronică a spectacolului cu opereta Maddalena este scrisă de Nicolae Filimon, iar un anunț face cunoscut cititorilor că Nemesis, volumul de „satire politice contimporane” al lui D. Bolintineanu, se află de vânzare la toate librăriile. R. Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290355_a_291684]
-
obârșia lor comună de dincolo de timp și spațiu” (Ibid). Cugetând asupra frumuseții de origine divină a cosmosului, Nichifor Crainic ajunge în situația să-și precizeze poziția față de conceptul de Sofia, atât de frecvent și de mult discutat în teologia rusească contimporană. Evitând construcțiile fantastice ale unora din acești teologi în legătură cu ideea de Sofia, Nichifor Crainic îi dă un înțeles mult mai rezonabil și deplin compatibil cu doctrina ortodoxă despre Sf. Treime. Sofia ca necreată este „raportul Sfintei Treimi față de lume”, sau
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
memorandumul expunând cu însuflețire, dorințele românilor. Dar reprezentanții puterilor văzând stăruința rușilor în scopul de asigura o pace durabilă, înlăturând Rusiei o amintire penibilă în viitor, hotărî recunoașterea independenței României în condițiile retrocedării Basarabiei în schimbul Dobrogei. Titu Maiorescu, în Istoria contimporană a României (1866-1900), ni-l înfățișează pe Mihail Kogălniceanu la Berlin, unde în preziua deschiderii congresului, delegația română cere lui Bismark participarea la congres. Înainte de a primi un răspuns, Kogălniceanu, îi prezintă la 14/24 iunie un memoriu format din
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Principatelor Unite supus spre dezbatere Adunării Ah-hoc al Moldovei, în Buletinul ședinței Adunării Ad-hoc al Moldovei, nr.23, Iași, 1857, ședința din 20 dec. Lapedatu, Alexandru, Antecedentele istorice ale independenței române, Conferințe ținute la Ateneul Român, 1927. Maiorescu, Titu, Istoria contimporană a României (1866-1900), Ed. Librăriei, București, 1925. Idem, Însemnări zilnice (1855-1880) Vol. I, București, 1936. Mociu, Vasile, Crearea României moderne, în „ Studii și articole de istorie” volumul XI, București, 1968. Oancea, Gheorghe, Independența Românei, București, Ed. Politică., 1977. Pascu, Vasile
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Humor”), Ionel Lazaroneanu, Florin Iordăchescu, Nello Manzatti. Succesul revistei se consolidează și prin numere speciale ori suplimente consistente și având o grafică de excepție. Pentru a susține acest succes a fost întemeiată Editura Vremea, care inițiază colecțiile „Biblioteca teatrului românesc contimporan”, „Biblioteca literară” etc. De la jumătatea anului 1936 V. își modifică treptat atitudinea, un prim pas fiind renunțarea la colaboratorii de origine evreiască, majoritatea simpatizanți ai stângii, situație „justificată” de editorialiștii politici (C. A. Donescu, N. C. Angelescu și E. Poulopol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
București, 1930; Nenorocirile domnului Solomon Șaim, București, 1932; În halat și papuci (în colaborare cu Tudor Șoimaru și L. G. Legrel), București, [1933]. Traduceri: Klabund, Borgia. Romanul unei familii, 1940; ed. Iași, 1990. Repere bibliografice: Paul I. Prodan, Teatrul românesc contimporan, București, 1927, 323-326; B. Cecropide, ,,Aventurile d-lui Dorjan”, UVR, 1929, 12; ,,Caltaboșul vesel” la Teatrul Elita, RP, 1930, 3881; D. Ciurezu, ,,Regele chibriturilor”, ,,Tinerețea”, 1932, 121; Mihail Sevastos, ,,În halat și papuci”, ADV, 1933, 15197; A. Munte, Victor Rodan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289292_a_290621]
-
secretar la Universitate. Debutează cu versuri la „România nouă”, în 1921, își continuă activitatea de poet și gazetar la „Farul” (Constanța, 1922). Primul volum de versuri, Comornic, îi apare în 1925. Colaborează la „Gândirea”, „Lumea”, „Sinteza”, „Tiparnița literară”, „Convorbiri literare”, „Contimporanul”, „Cuvântul” ș.a., iar mai târziu scoate revista „Floarea de foc” (1932-1933, 1936) și este directorul ziarului „Credința” (1933-1937). Cu o psihologie febrilă, cu un temperament inflamabil, sceptic în privința capacității filosofiei și științei de a formula adevăruri esențiale despre existență, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
Florescu, devenind apoi unul din principalii colaboratori ai revistei „Viața românească”, din al cărei cerc face parte, nutrind pentru „domnul Ibrăileanu” un adevărat cult. Mai scrie la „Versuri și proză”, „Însemnări literare”, „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Gândirea”, „Lumea”, „Opinia”, „Contimporanul”, „Lumea literară și artistică”, „Bilete de papagal”, „România literară” (seria Cezar Petrescu), „Jurnalul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar”, „Vremea” și la multe alte publicații, iar după a doua conflagrație mondială la „Lumea” lui G. Călinescu și mai târziu la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
TRANZACȚIUNI LITERARE ȘI ȘTIINȚIFICE, revistă apărută la București, bilunar, de la 15 februarie 1872 până la 28 februarie 1873, sub conducerea lui D. Aug. Laurian și Șt. C. Michăilescu; va fuziona cu „Revista contimporană”. Datorită lui D. Aug. Laurian, publicația adoptă o ortografie latinizată, ceea ce îi atrage criticile „Convorbirilor literare”. Prospectul, după ce face o apreciere critică a stării sociale și a politicianismului care împiedică libera dezvoltare a culturii, vede remediul „ignoranței și mizeriei” în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290243_a_291572]
-
menține la locul ce le este hărăzit.10 Cu totul altfel va fi orientat interesul pentru filosofia lui Kant la profesorul Maiorescu, colegul mai tânăr al lui Zalomit la Universitatea din București, din 1884, când el preia Cursul de filosofie contimporană, pe care îl va preda până în 1909. În optica lui Maiorescu, Kant nu apărea drept gânditorul care prin răspunsul la intrebarea „Ce este omul?” a formulat un punct de vedere asupra sensului istoriei și a căilor de dezvoltare a societătii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
său, Titu Maiorescu. Într-o prelegere susținută în noiembrie 1905, Maiorescu formula unele observații semnificative pentru modul cum vedea el calea care duce la o mai bună înțelegere a ideilor filosofilor. Unele dintre ele ne pot apărea hazlii. ”Biografia filosofilor contimporani, indicată pentru acest curs, servește nu numai pentru a cunoaște întrucâtva unele particularități ale societăților în care s-a produs curentul filosofic în chestiune, ci și pentru a controla valoarea etică a unei asemenea filosofii în chiar viața autorului ei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în volumul de nuvele Singurii prieteni (1940), cu subiecte din lumea necuvântătoarelor, transpuse în narațiuni încărcate de duioșie. SCRIERI: Cealaltă lege, București, 1915; Cain, București, 1920; Fabia, București, 1932; Singurii prieteni, București, 1940. Repere bibliografice: Paul I. Prodan, Teatrul românesc contimporan, București, 1927, 257-260; Anestin, Schiță, 111; Predescu, Encicl., 750; Radu Cosmin, „Singurii prieteni”, CTC, 1942, 7-8; [Alexandru Sabaru], U, 1947, 29; Călinescu, Ist. lit. (1941), 835, Ist. lit. (1982), 920, 1026; Ion Munteanu, Istoricul Societăților Scriitorilor Români (1899-1949), București, 1998
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289415_a_290744]
-
din resentiment față de tată, cu pseudonimul la care nu va mai renunța. Devenind apoi redactor al gazetei, ia numeroase interviuri personalităților lumii literare și artistice. Concomitent, colaborează și la „Adevărul literar și artistic”, „Cotidianul” (Brăila), „Țara de Jos”, „Cetatea literară”, „Contimporanul”, „Universul literar”, „Bilete de papagal”. În redacția acestora se împrietenește cu Sergiu Dan, cu care scrie Viața minunată a lui Anton Pann (1929; a doua ediție, din 1934, se intitulează Nastratin și timpul său). La sfatul lui N. Titulescu, D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
iar ținta o constituie activitatea publicistică a lui Ilarie Chendi, judecată în termeni frecvent inadecvați, nedrepți. Următoarea carte, tipărită după un lung răstimp sub titlul Între rețele (1919), adună în paginile ei impresii din război. Vor urma culegerea de portrete Contimporanii (I, 1920) și alta de note și articole, intitulată Pribeag (1920). Nuvelele, multe publicate anterior în gazete, sunt reunite în volumele Într-un sat de contrabandiști (1920), Oameni care nu vorbesc (1923), Seara a 13 (1927) și Lucrătorul viei (1929
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
de afaceri - au consistență, atmosfera e tensionată, încărcată de semnificații. Dar ansamblul rămâne neînchegat, intențiile nu se transformă întotdeauna în realizări. S. ratează din nou ocazia de a depăși limita dintre înregistrarea primară, frecvent gazetărească, a impresiilor și exigențele romanescului. Contimporanii adună laolaltă încercări critice ponderate, adesea mărturisind o remarcabilă justețe și acuitate a opiniilor, cu amintiri revelatoare despre scriitorii pe care autorul i-a cunoscut (St. O. Iosif, D. Anghel, Panait Cerna, Emil Gârleanu ș.a.) și cu portrete, uneori chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
la arta scriitorului și la destinul operei. S. apare, din aceste pagini, în postura unui comentator matur, bine orientat în meandrele vieții literare din primele decenii de după 1900. SCRIERI: Opera d-lui Ilarie Chendi, București, 1906; Între rețele, București, 1919; Contimporanii, I, Arad, 1920; Într-un sat de contrabandiști, Arad, [1920]; Pribeag, București, [1920]; Miron Grindea, București, 1921; Oameni care nu vorbesc, București, [1923]; Doine din război, Arad, 1925; Vadul hoților, București, [1926]; Seara a 13, București, [1927]; Cuza Vodă, [București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
doi studenți, București, 1913. Repere bibliografice: M. Sd. [Mihail Sadoveanu], Balzac, „Colonelul Chabert”, VR, 1910, 7; Andrei Braniște [Tudor Teodorescu-Braniște], „Între rețele”, „Avântul”, 1920, 115; Ion Foti, „Pribeag”, „Viitorul”, 1921, 25; Leon Donici, „Miron Grindea”, „Aurora”, 1922, 297; Mihail Dragomirescu, „Contimporanii”, „Buletinul Institutului de Istorie Literară”, 1923, 1; Lovinescu, Scrieri, V, 61, VI, 193; Perpessicius, Opere, II, 323-326, IV, 44-49, V, 289-293, XII, 572-573; Camil Petrescu, „Vadul hoților”, „Cetatea literară”, 1926, 7-8; Călinescu, Cronici, I, 73-74; Pompiliu Constantinescu, „Seara a 13
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
mult curaj de oamenii ce se devotau intereselor acelora, constituie primele așezări de temelie pe care s-a ridicat România de azi". Emblematice pentru timpurile de la 1848 - 1866 sunt și relatările pe care le face Dimitrie R. Rosetti în „Dicționarul contimporanilor din România" (1800 - 1898), București, 1898, p. 129130: amestecat în mișcarea de la 1848, Miclescu (Dumitru Sc.) fugi la timp la moșia Hoceni, proprietatea unchiului său Beldiman, pierzându-și funcția judecătorească pe care o avea la divanul apelativ din Iași. Și-
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
aduna într-un volum cu titlu gingaș, Floricele de primăvară, versuri naive, în care poza meditativă sau suspinătoare nu prinde contur, dispoziția fiind una evident senină, nonșalantă. Alte poezii (unele de inspirație patriotică), fabule, epigrame îi apar în „România”, „Revista contimporană”, „Dâmbovița”, „Resboiul” ș.a. În stihuri searbede, alternând cu proza, O. confecționează un șir de broșuri, Misterele mahalalelor (1857-1858). E, în fapt, „cronica scandaloasă a orașului”, îndeosebi a cartierelor mărginașe din București, unde la tot pasul se iscă certuri, bârfe, intrigi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
nici pe „roșii” (liberalii). Calambururi, porecle (unele de gust îndoielnic), sarcasme coborând câteodată până la invectivă aglomerează pamfletele lui O., care nu vede decât trădări, duplicități, lichele, poltroni și moftangii, indivizi gata oricând să-și vândă conștiința. Aceștia ar fi „iluștrii contimporani”, pe care îi și fixează în 1861 într-un volumaș cu acest titlu. În Dicționar politic sau Epoca pruso-ciocoiască, atacând justiția, clerul ș.a.m.d., el se dezlănțuie mai ales în diatribe antidinastice. În proză, când nu cade în retorică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
fată de măritat, București, 1858; ed. București, 1908; Iane Halvagiopol, București, 1858; ed. Râmnicu Vâlcea, 1872; Panorama sau Mineiele lui Nikipercea, I-II, București, 1860; O pagină a vieții mele sau 22, 23 și 24 ianuarie 1859, București, 1861; Iluștrii contimporani, București, 1861; Întemnițările mele politice, București, 1861; Talmeș-balmeș de la nașu-meu Nikipercea, I-II, București, 1861-1863; Farfara, București, 1865; Opere satirice, I-III, București, 1875; Armatelor române, [București, 1877]. Traduceri: Paul de Kock, Sora Ana, I-II, București, 1856; J.-L
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
și mai îndreptățite să formeze caracterul epocii”, iar programul se exprimă în termeni tranșanți: „Noi vrem să captăm în stare sălbatecă și vie, aceea ce face caracteristica tragică a acestui timp, emoția care ne sugrumă de beregată când ne știm contimporani cu milioane de oameni exasperați de mizerie și nedreptate, când ceva grav se petrece în toată lumea, și în fiecare noapte auzim atât de bine geamătul continentelor care își dau sufletul”. Paginile a doua și a treia conțin două grupaje care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290523_a_291852]
-
unde va fi redactorul rubricilor artistice și culturale. Versuri, proză și reportaje îi apar în ,,Universul literar”, unde va debuta cu o poezie în aprilie 1928, ,,Tiparnița literară”, ,,Săptămâna literară, plastică, teatrală”, ,,Vremea”, ,,Meridian”, ,,Floarea de foc”, „Adam”, ,,Azi”, ,,Cuvântul”, ,,Contimporanul”, „Litere”, „Premergătorul”, „Stilet” și „Curierul” (Brăila), „Start”, ,,Omul liber” ș.a. Cronici, recenzii, note critice publică în ,,Bilete de papagal”, ,,Viața literară”, ,,Clopotul”, iar după 1944 în ,,Victoria”, ,,Unirea”, ,,Tribuna poporului”, ,,Viața capitalei”, ,,Veac nou”; în ,,Muzica”, unde în 1951-1952 e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
-P. își face studiile liceale și universitare în orașul natal, plecând apoi, cu o bursă, la Paris. Împreună cu Virgil Gheorghiu și Aurel Zaremba scoate la Iași revista avangardistă „Prospect” (1928). În paginile ei, apoi la „unu” ori la „XX. Literatură contimporană”, publică poezii și proză. Mai colaborează la „Bilete de papagal”, „Opinia”, „Lumea”, „Manifest”, „Jurnalul literar”, „Cuget moldovenesc”, „Vremea”, „Ecoul”, iar după 1950 scrie la „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Veac nou”, „Cahiers roumains d’études littéraires” ș.a. Vreme de aproape două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286781_a_288110]
-
9 octombrie 1857", extras din Analele Academiei Române. Memoriile Secției Istorice, seria II, tom XXXIV, nr. 10, București, Librăriile Socec, 1913. Sumea, Ovidiu, I.C. Brătianu, Sibiu, Editura Asociațiunii, f. a.. Șoimescu, N., România, Rusia și Întreita Alianță. O pagină de istorie politică contimporană, București, Tipografia Modernă Gregorie Luis, 1889. Văcărescu, Theodor, "Venirea în țară a Regelui Carol", în Convorbiri Literare, nr. 10, octombrie, an XLVIII, București, 1914. Vitcu, Dumitru, Ivănescu, Dumitru, Turliuc, Cătălin, Modernizare și construcție națională în România. Rolul factorului alogen, 1832-1918
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]