1,040 matches
-
din inițiativa lui I. G. Duca, este scrisă aproape în întregime de A. El rămăsese adeptul modelului cultural german și biciuia haosul social de după război. Apar aici Belșug, Amintirile ierodiaconului Iosif. Varietatea publicisticii sale (în „Viața românească”, „Rampa”, „Făclia”, „Gândirea”, „Contimporanul”, „Clipa”, „Clopotul”, „Lumea”, „Integral”, „Țara noastră”, „Adevărul literar și artistic”, „Sinteza”, „Viața literară”, „Ramuri” ș.a.), neaderența la vreun program, agresivitatea polemicilor, forma lor artistică fac din A. un gazetar fără egal. Poetul, în schimb, era parțial cunoscut, cu precădere în
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
de Leu sau Talismanul, București, 1856, Fidanțata de Lammermoor, București, 1856; Fr. Guizot, Istoria civilizațiunii în Europa, I-II, București, 1856, Istoria civilizațiunii în Francia, I-V, București, 1858. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, III, 196-205; N. Iorga, Un contimporan al lui Alecsandri. Poetul Gheorghe Baronzi, ALA, 1922, 79; Călinescu, Ist. lit. (1941), 295-297, Ist. lit. (1982), 330-334; Cioculescu- Streinu-Vianu, Ist. lit., 292-294; Pillat, Itinerarii, 76-80; Perpessicius, Mențiuni ist., 149-166; Brădățeanu, Istoria, II, 59; Dicț. lit. 1900, 80-81; Marian Barbu
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
anunță ritmurile lui St. O. Iosif. B. este autorul unei drame, Dorman, cu un subiect situat în perioada formării poporului român, dramă ce a servit ca libret de operă (muzica Eduard Caudella), și al unei satire în versuri, Tala. Nuvelă contimporană (1882), având ca model poemul Rolla al lui Musset. SCRIERI: Tala. Nuvelă contimporană, Iași, 1882; Poezii, Iași, 1893; Doine, Iași, 1893; Poezii, pref. Ion Vitner, București, 1951. Repere bibliografice: Raicu Ionescu-Rion, Arta revoluționară, îngr. și introd. Victor Vișinescu, București, 1972
BELDICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285682_a_287011]
-
un subiect situat în perioada formării poporului român, dramă ce a servit ca libret de operă (muzica Eduard Caudella), și al unei satire în versuri, Tala. Nuvelă contimporană (1882), având ca model poemul Rolla al lui Musset. SCRIERI: Tala. Nuvelă contimporană, Iași, 1882; Poezii, Iași, 1893; Doine, Iași, 1893; Poezii, pref. Ion Vitner, București, 1951. Repere bibliografice: Raicu Ionescu-Rion, Arta revoluționară, îngr. și introd. Victor Vișinescu, București, 1972, 107-112; Anghel-Iosif, Portrete, 3-9; Călinescu, Ist. lit. (1941), 482-483, Ist. lit. (1982), 547-548
BELDICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285682_a_287011]
-
Adevărul”, „Românul”. În 1893, intră în comitetul de redacție al periodicului „Românul literar”. Remarcat de B. P. Hasdeu, se apropie de „Revista nouă”. Schițele și nuvelele lui au, de pe acum, căutare în multe alte publicații: „Universul ilustrat”, „Revista theatrelor”, „Revista contimporană”, „Adevărul ilustrat”, „Revista orientală”, „Revista copiilor”, „Revista literară”. Colaborarea (din 1896 până în 1935) la „Convorbiri literare”, unde, din 1900, e membru în comitetul de redacție, instituie, începând cu nuvela Emma, etapa de maturitate a scrisului lui B. A fost tradus
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
aromânilor, București, 1914; Romantismul englez, București, f.a.; Papers on the Romanian People and Literature, Londra, 1920; Zidra. Gardana. The Dead Pool, Londra-New York, 1921; O viață, București, 1921; ed. (Doda), Londra, 1925; Ruva. Între două lumi, București, f.a.; Romanul englez contimporan, București, 1928; Paganism in Romanian Folklore, Londra, 1928; Shakespeare in Roumania, Londra, 1931; Din alte țări. Studii și impresii, București, 1933; Biblioteci mănăstirești la Muntele Athos, București, 1934; Lands of Many Religions. Palestine, Syria, Cyprus and Mount Sinai, Londra, 1934
BEZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
dionisiac. În numai doisprezece ani, poetul care debutase în „Literatorul” lui Macedonski (1918, cu poezia Ființa) ajunge la o deplină consacrare. Frecventează asiduu cenaclul Sburătorul, publică versuri în revista cu același nume, ca și în „Umanitatea”, „Cuvântul liber”, „România nouă”, „Contimporanul”, „Viața românească”, „Cugetul românesc”, „Cetatea literară”, „Hiena”, publică în 1921 După melci (plachetă ilustrată complet inadecvat, ca o carte pentru copii), intră în Antologia poeților de azi a lui Ion Pillat și Perpessicius cu poemele Păunul și Uvedenrode (1925), iar
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
că nu vor mai putea produce, față cu o asemenea măsurătoare (Massstab), efectul, posedând chiar artea cea mai naltă. Dacă artea nu e decât o copie a naturei, apoi au într-adevăr dreptate. Daca cei mulți privesc o operă Toți contimporanii capabili de-a judeca ai lui Eckhof consimt într-asta că în reprezintațiunile sale a domnit cel mai mare adevăr natural. Engel în Ideele unei mimice, I, p. 74, zice într-această privință: "Adevărul a fost la el legea cea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cari sunt totdeuna într-un număr foarte mic, discopere pe dată în el manifestațiunile unui geniu, de-abia cursul timpului le face avere comună. Și de câte ori n-a trebuit să confirme posteritatea dreptul unui artist pe cari i-l amărâse contimporanii prin pretențiunile lor mărginite și prin Massstab lor meschin. Orce artist a cărui operă supratrăiește actul creațiunei sale se poate mângâia, poate să se refere la alți timpi, și poate privi pe posteritate cu siguranța nemărginită a geniului, care e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
indicat-o noi, o mișcare a decadenței și a decompozițiunii, când în regiunea inteligenței totul decade și se decoloră, atunci epoca morții sau, în cazul cel mai bun, a regenerării nu e departe. Atunci literații naționali devin receptivi, diversele literaturi contimporane, intrând înăuntrul sufletului național în contact, formează în el fermentul unor organisme nouă, se amestecă, se pătrund, se reîntineresc reciproc. E un proces analog cu transfuziunea sângelui omenesc, din care avea să răsară pentru bătrâni o vigoare nouă, ceea ce-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
născut un prinț" li s-a zis oamenilor și numai greco - bulgarii ce dezonorau uniforma ofițerească, știau ce e la mijloc. 64 {EminescuOpXIII 65} Dar să lăsăm procesul lui 2 mai, pe care d. Boerescu 'l va pierde împreună cu toți contimporanii, căci, daca nu tăgăduim greșalele lui Vodă Cuza, cea mai constantă greșeală a lui era pripa, răsărită din silă de temporizare, pe de altă parte orbi am fi și răi români dacă am tăgădui meritele lui. Am înțelege chiar ca să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
altă parte orbi am fi și răi români dacă am tăgădui meritele lui. Am înțelege chiar ca să-i arunce mănușa oamenii nepărtinitori; am înțelege-o să i-o arunce viitorul. Trecutul n-are acest drept, căci nu e unul din contimporanii săi care să fie vrednic de una ca aceasta. În partea a doua a discursului său. d. V. Boerescu cearcă a justifica apucăturile demagogice ale d-lui C. A. Rosetti. D-sa, ca om de legi, e în contra eligibilității și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și nimic mai mult; deci atâta fac. Cine-a văzut argumentarea de mai sus a "Romînului" și-a adus fără îndoială aminte de vestitul întru ale socotelelor, Nastratin. Timur - lenk, adică Timur cel Șchip (răsbotezat de apuseni în Tamerlan) era contimporan cu Baiazid I și cu Mircea cel Mare. Se știe că biruința lui Timur la Angora asupra lui Baiazid a avut 75 {EminescuOpXIII 76} efectele cele mai bune pentru Țara Românească, căci în urma ei, Mircea punea și scotea pe tronul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
îl chema Nastratin, identic cu acela ale cărui taclale și cabazuri le-a cules și le-a pus în versuri răposatul Anton Pann. Oare nu cumva financiarul "Romînului" în chestia liniei Cernavoda chiustenge să fie un strănepot al vestitului Nastratin, contimporanul caraghioz al unei epoce de mari eroi? În adevăr și Mircea era Dominus terrarum Dobrodicii. Dristri despotus. Nil cumva Timur [î]i va fi trimis în glumă marelui său contimporan, Mircea, pe Nastratin ca pe vremea aceea să-i reguleze
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
liniei Cernavoda chiustenge să fie un strănepot al vestitului Nastratin, contimporanul caraghioz al unei epoce de mari eroi? În adevăr și Mircea era Dominus terrarum Dobrodicii. Dristri despotus. Nil cumva Timur [î]i va fi trimis în glumă marelui său contimporan, Mircea, pe Nastratin ca pe vremea aceea să-i reguleze Dobrogea? Nu cumva să fi rămas de-atunci o fatalitate istorică ca socotelile ce privesc Dobrogea tot Nastratin să le facă? [12 martie 1882] ["BABELE AU TRECUT"] Babele au trecut
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Parlamentul a avut a auzi un complex de idei atât de statornice, atât de limpezi și totodată atât de conciliante pentru toate interesele ca acelea rostite de fiul lui Mihai Vodă Sturza. Ne întoarcem iar la teoria moștenirii. Cine dintre contimporani nu va recunoaște în fiu cuminția caldă și vastă, memoria cea în adevăr miraculoasă și caracterul părintelui? Nu mai pomenim de un merit esențial al discursului: prințul vorbește o limbă românească atât de curată și de frumoasă precum arareori se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
aceasta. Noi am citat exact după cartea tipărită de chiar adiutantul lui Tudor, carte asupra veracității căreia n-am avut nici o cauză de-a ne îndoi. O luptă pentru autenticitatea izvoarelor e o luptă de vorbe. Însemnările autentice ale unui contimporan și confident de toate zilele a lui Tudor ni se par îndestul de vrednice de crezare pentru a nu putea fi învalidate decât prin opunerea unui document asemenea autentic. Precum "Romînul" afirmă că noi am fi citat fals, din parte
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
relele din țară reacțiunea e de vină. E în adevăr regretabil că lipsește un partid reacționar; un partid adecă cu destule mijloace și destulă înrîurire ca să readucă trecutul, cam necioplit în felul lui, dar sănătos și vrednic. Spună oricine dintre contimporanii ce țin minte ziua de alaltăieri daca, în timpul adevăratei reacțiuni, s-a vândut vreunui om averea pentru neplată de bir sau daca era cu putință măcar una ca aceasta? Altfel acum. Pe lângă sechestre, se 'ntîmplă omoruri chiar cu ocazia împlinirilor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
crește poate acoperi monstruozitatea de la noi. Ne permitem și noi a cita pe același autor: Daca examinăm, zice, curentul general al civilizației noastre, de două secole încoace mai cu seamă, suntem izbiți în mod singular de progresiunea cheltuielelor statului. Cei mai mulți contimporani sunt spăimântați de acest fenomen, pe cari sunt ispitiți a-l atribui relei adminstrații și neprevederii guvernanților. Cumcă această neprevedere și dezordine figurează asemenea între cauzele dezvoltării cheltuielelor publice n-o poate contesta nici un om cu minte; însă dezvoltarea aceasta
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în țară, nu era cu putință să existe. "Romînul" are naivitatea de-a spune că bugetul de 30 milioane de acum 25 de ani era relativ mai oneros decât cel actual? Ca dovadă de inanitatea acestei aserțiuni pomenim ceea ce toată lumea contimporană știe: fiece buget se 'ncheia c-un escedent însemnat la venituri, o dovadă că oamenilor nu le trebuia nici măcar atât cât luau. Nu numai bugetele statului, ci toate, ale comunelor rurale, ale institutelor de binefacere, se ncheiau cu escedente, o
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Dobrogea și pe întreg malul drept al Dunării. E o epocă aceasta care în Ardeal produce pe Voievodul Iancu, cum îi zic baladele române și slave, pe Ioan Huniad Corvin. Papa Piu II (Aeneas Silvius Piccolomini ) născut pe la 1405, deci contimporan cu toată seria strălucită de eroi ai poporului românesc, zice despre Iancu "Ioannes Hunniades, cuius nomen caeteros obnubilat, non tam Hungaris quam Valachis, a quibus natus erat, gloriam auxit ". Încă în suta a șaptesprezecea Miron Costin scrie regelui Poloniei că
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
întregul popor al vlahilor, de cari se țineau și ei, și-i înseamnă pe Asanizi ca vlahi, nu ca bulgari. E înainte de toate necesar de-a privi mai de aproape darea de seamă a Choniatului, de vreme ce-a fost contimporan cu răscoala vlahilor și de vreme ce, ca cunoscător eminent al evenimentelor din timpul său, merită o deosebită recunoaștere. El cunoaște așezările lor, zice că sunt mysii, moesianii de odinioară, numește pururea vlahi pe frații Petru și Asan, amintește cauzele răscoalei lor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
orice soi de alte ocupațiuni. În știință va înainta, căci nu este una din ele care să stea pe loc. Pe toate terenele se fac în fiece an descoperiri nouă și chiar numai datoria de-a rămânea în curentul științei contimporane e îndeajuns pentru a-i ocupa profesorului tot timpul său desponibil și puterea sa desponibilă de muncă. Și cu cât cineva se adâncește mai mult într-o ramură de știință cu atât ea devine mai interesantă, cu atât setea de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și pe oamenii ei și cari, fără umbră de respect pentru. adevăr, drapează pe gigantul trecutului în hainele pestrițe ale unei păpuși? Să vii să vezi cum asemenea inteligențe laudă în față pe Ștefan și fac aluzie, în dos, la contimporanii de care atârnă favorile publice? Pentru asta să fi venit cineva, că s-auză nesfințindu-se religia trecutului prin platitudini moderne? Cu toate ca discursurile aveau acrul unor improvizațiuni nemistuite, nedemne de numele eroului, foile din Buda au luat în serios aiurările
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
amestecând ideea că forma nobilă și pură, servă 330 {EminescuOpXIII 331} pentru scopuri puțin înalte și cari o profanează. Corul e batjocurit în maiestatea frumuseței prin trăsături de senzualitate și de libertinaj, cari nu lipsesc în mai niciunul din tablourile contimporane. Cât despre filozofie, pesimismul e la modă: Schopenhauer e Dumnezeu, Hartmann profetul său. Pozitivismul lui Auguste Comte nu face nici un progres; filozofii francezi nu mai studiază decât psihofiziologie, filozofia engleză nu mai merită numele de metafizică și se ocupă de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]