62,644 matches
-
simplu, dar fundamental: anume acela că arta, în speță pictura, e o sumă de coduri și un teritoriu al convenției, un joc amplu și complicat în care intră simultan elanuri jubilatorii și recluziuni încărcate de melancolie. Pictura sa este o continuă negociere între materie și vid, între construcție și disoluție, între întuneric și lumină, între încredere și dezabuzare. Mihai Percă nu pictează pentru a crea spații ficționale ca alternativă la un real frustrant, ci încearcă să demonstreze, fără nici un fel de
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
Național București. Revenirea lui Andrei Șerban mi se părea providențială. Ca și revoluția, ca tot ce se întîmpla. Fabulos mi se părea spectacolul "fețelor" lui Andrei, precipitarea din gesturi și din cuvinte, ipostazele fascinante ale unui om-orchestră, neliniștit, într-o continuă agitație, neobosit, cu o sticlă de apă la îndemînă și cu o mulțime de admiratori în jur, gata să facă orice, gata să-l iubească pînă la capăt. Tot ce făcea Andrei era o provocare, un fel de spectacol fără de
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
Clișeele cele mai puternice sînt cu siguranță cele bazate nu numai pe repetiția lexicală, ci și pe impunerea unor scheme mentale, a unor simplificări comode; ca pentru a le confirma, pe o pagină personală apare inevitabila cugetare: "Viața e o continuă provocare, o luptă pe nivele, o avansare, o nervoasă căutare". Locul cel mai tipic de manifestare a clișeului provocării este în orice caz descrierea tehnicilor de angajare; în modelele de curriculum și de interviuri, cuvîntul-semnal aproape că nu poate lipsi
Provocare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13771_a_15096]
-
mai departe fonduri de la buget, va trebui, este de datoria noastră să subliniem, că aspectul cel mai important al chestiunii îl reprezintă dreptul în sine cucerit de către noii și învigorații contribuabili. Și că suntem doar în fața unui fantastic început. Creșterea continuă a nivelului de trai, certificată prin prezența în fața fiecărui grilaj mai înalt de trei metri a unei Toyota, a unui Volvo, de achiziționarea mai de fiecare cap de familie a unei rezidențe la mare/ munte și a unui teren intravilan
Într-o armonie fără cusur by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13811_a_15136]
-
atît mai mult cu cît e singurul obiect al ei. Vreau să fiu bine înțeles: sînt convins că pentru mulți dintre noi spațiile autenticității s-au redus considerabil, dar nu pentru toți. Sentimentul francez al agoniei este confirmat de scăderea continuă a prestigiului culturii franceze și, mai mult, a modelului francez de civilizație. Colapsul "romanului național" francez este unul aparent și dureros pentru galul obișnuit să se considere membru al celui mai celebru club artistic național din lume. Din punctul meu
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
public: superba jună cititoare, ce-și vedea impasibil de lectură. (Eu, celălalt ne-pensionar, nu mai sunt chiar tânăr și nici nu stau pe scaun) „Și chiar dacă nu-ți dădea scaunele de bunăvoie, dacă-i atrăgeai atenția ți-l ceda", continuă Monserrat Caballé. Cititoarea ( observ acum că și ea e o celebritate: copia perfectă a lui Zeta-Jones) „lecturează" apăsat înainte. „Dar astea de azi e nesimțite. Trebuie să le ridici cu forța" Ca toată lumea din fir, așteptam reacția Zetei-Jones. După câteva
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
pecuniare). Trist sfîrșit de viață...". Sau: "Sînt moale ca o cîrpă. Nu pot gîndi". Sau autopersiflator: "Fac ordine în bibliotecă. Nu aștept nimic. Nu sper nimic. N-am planuri. Un fel de a gusta din rația zilnică de fericire". Decepția continuă macină, puterea de-a o fixa cu condeiul se plătește. Explicabil, prozatorul are momentele sale de cădere. Demoralizarea se transpune uneori în termeni extremi precum: "mi-e frică", "situație fără ieșire", "disperare". Dar din fericire, energia rezistenței nu se evaporează
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
Nu sînt puțini aceștia și printre ei se numără unele dintre numele al căror „naș" a fost. Barthes sau Michaux, de exemplu. „Exist prin ceilalți" gîndește Nadeau și cuvintele acestea sînt rezumatul perfect al amintirilor sale. Cartea e un joc continuu al alternanței, al suprapunerii eu-tu-el. Există cineva care vorbește la persoana întîi, dar, avertizează Nadeau la început, acesta e doar un eu gramatical și social care a avut ocazia să joace rolul de ziarist-critic-director de revistă. Spațiul autobiografic în care
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
carte cu astfel de conținut cum trebuie să fie? - se-ntreabă singur autorul. Răspunsul lui ("fără patetism, sinceră, instructivă") este deplin respectat în povestirea vieții de captiv. Descrierea dormitoarelor ("locuiam acum într-un adevărat WC public" - e amintirea Gherlei), foamea continuă a deținuților tineri ("ca niște prucei în guițare" așteptând prânzul mizer), "bătăile obișnuite", clasificarea oamenilor după criteriul rezistenței în închisoare și alte tragice "secvențe" sunt sustrase patetismului comun. "Solidaritate? Camaraderie? Nici vorbă!" - evaluează sincer, autorul, rezultatul conviețuirii oprimaților în asemenea
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
astăzi, pictor și sculptor deopotrivă, el nu elaborează lucrări, nu construiește cicluri și nici măcar nu premeditează expoziții, ci visează mari amenajări spațiale și revărsări ale geometriei într-o lume care și-a pierdut inocența și rigoarea. Fascinat de ideea proiectului continuu, de eterna potențialitate a unor lumi deschise, Chira nici nu s-a grăbit să-și fixeze forma sa optimă de exprimare. El stăpînește la fel de sigur spațiul bidimensional, obiectul, ansamblul și instalația cu cu aspirații ritualo-cosmogonice. După importanta sa expoziție din
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
grijă specială și se înscrie într-un larg registru de preluclări; de la severitatea și acuratețea geometrică și pînă la diversele variante ale amorfului. Și chiar dacă în preocupările sculptorului nu intră formele exterioare de experiment, întrega sa investigație este un experiment continuu. Care implică, însă, fondul gîndirii și nu simpla administrare a mijloacelor. P.S. în dimineața zilei de 5 august 2006, s-a stins din viață, la sanatoriul din Zătreni, jud. Vâlcea, după o lungă suferință și doar la vîrsta de 66
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
caz, și anul acesta, la Avignon. Îi văd mîinile cum mîngîie calul, pe spate, pe coamă, sunetele de recunoștință ale acestuia. În fața mea, între întuneric și lumină, tandrețea în forma ei cea mai pură. A fost odată la Avignon. Povestea continuă.
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
eu insistând cu obstinație să mai repet încă o dată și încă o dată. Cheia magică a liniei muzicale și a stilului, în Mozart, ca și în belcanto, este cântul legato. Ť - Or, spunea Schwarzkopf, discontinuitatea e în firea lucrurilor, nu linia continuă, legatoť. Tocmai de aceea sublinia că după o perioadă în care nu cânta, cel mai greu îi era să recapete tocmai certitudinea acelui legato. Și își dădea sufletul pentru asta. Această lecție de obstinare în a atinge perfecțiunea și a
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
aici, pentru că mi-am impus să nu scriu despre familia mea, despre viața mea socială, despre dilemele mele de eseist, despre obsesiile mele sexuale, politice, culturale, didactice, cotidiene, despre dorința de a mă exila într-o altă țară sau despre continua lipsă de bani, despre frivolitățile mele de cafenea etc., etc. Iată cum excluderile, tabuurile autoimpuse creează teme libere care pot părea obsesii fundamentale de viață". Ce rămâne în urma tuturor acestor excluderi? Un lung șir de meditații pe teme dintre cele
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
să se închine lor, nu lui Dumnezeu. Demonii comunicau păgânilor prin oracole să ucidă pe creștini. Persecuțiile împotriva creștinilor au început în anul 64, sub împăratul Nero (5468) și au durat până în timpul împăratului Liciniu (308-324). Ele n-au fost continue, căci, de pildă, în anul 313, împăratul Constantin cel Mare (306-337) a publicat un edict de toleranță, cunoscut în istorie ca edictul de la Milan, însă „au durat mai mult de jumătate din perioada anilor 64-324”<footnote Pr. Prof. Dr. Ioan
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și împlini cu bucurie dumnezeieștile porunci. Și e firesc atunci ca o asemenea viață să lase în urma ei o amintire de neuitat și o glorie veșnică: fiindcă, pe de o parte, viața mucenicului este o viață de chibzuință și de continuă amintire a poruncilor, iar pe de altă parte sfârșitul său se preface într-o revărsare a dăruirii de sine și a tot ce poate fi mai nobil în om”. (Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, cartea V, 12
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
mult după aceea! Acum poartă urmele rănilor lui Hristos. Arătând împăratului aceste răni, pot îndupleca ușor pe împărat. Așadar, pentru că atât de mare este puterea lor și prietenia lor cu Dumnezeu, să ni le facem și noi prietene, printr-o continuă ședere lângă raclele lor și prin venirea neîntreruptă aici, ca să atragem prin ele bunătatea lui Dumnezeu asupra noastră”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvântul de laudă la Sfintele Mucenițe Veronica, Prosdoca și Domnina, mama lor, III, în vol. Predici la
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și rele ce gâlgâie în inima ta! Așa imiți pe mucenici! Acum nu avem de luptat cu sângele și trupul, ci cu începătoriile, cu stăpâniile, cu stăpânitorii întunericului acestui veac, cu duhurile răutății. Foc este pofta trupului, foc nestins și continuu; este câine furios și turbat; de mii și mii de ori îl alungi, și tot de atâtea ori sare la tine și nu se depărtează! Cumplit e jarul cărbunilor, dar mai grozav e jarul poftei! Niciodată nu încetează războiul acesta
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
ori îl alungi, și tot de atâtea ori sare la tine și nu se depărtează! Cumplit e jarul cărbunilor, dar mai grozav e jarul poftei! Niciodată nu încetează războiul acesta! Niciodată nu ne dă răgaz în viața aceasta! Lupta e continuă pentru ca și cununa să fie strălucită. De asta Pavel ne înarmează totdeauna, pentru că totdeauna e timp de război, pentru că totdeauna dușmanul veghează”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Varlaam, I, în vol. Predici la sărbători
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Însă la telejurnale, se transmite un reportaj teve într-adevăr tulburător, care ne răscolește în minte și în inimă sentimentul unei iubiri de nație cam ofilită în ultima vreme, recunoaștem cu toții. Aflându-mă într-o stare neobosită, și încă optimistă, continui(u ?) căutarea unei emisiuni de televiziune care să ne scoată din toropeală, fiindcă începusem să credem, mai ales cu prietenul Haralampy, că dorința de luptă a poporului, vitejia sa în momente grele și iubirea de patrie, au fost băgate deja
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
camerale. Performanțele lor au fost distinse în importante competiții internaționale. Sunt conduși de o româncă timișoreancă, Corina Belcea-Fisher, o violonistă pentru care pasiunea sondării marilor teritorii ale domeniului muzical cameral se împlinește în baza unei acțiuni tenace, într-un efort continuu al autodepășirii. Grație demersurilor stăruitoare ale Institutului Cultural Român i-am putut audia pe tinerii cvartetiști britanici pentru prima oară în spațiul vieții noastre muzicale. Au prezentat un program închinat în exclusivitate creației lui Bela Bartok, compozitor pe care lumea
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
întrebarea zăpezilor de altădată. Vom afla de compacte grupări românești în ostroavele Antile, în insulele adorate de Gauguin sau în mai calda Islandă... Dorința de a avea urmași a locuitorilor României de toate etniile - afară de una - este, se știe, în continuă scădere. Se socotește că în trei decenii țara va pierde șase milioane de locuitori, lăsând la vetre mai cu seamă pensionari și handicapați. Se mai consideră că fenomenul este general european, că, în linii mari, sosirea de mase de emigranți
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
nu-i totul cântec, interpreții intră chiar în pielea actorilor: își șterg instrumentele de stropii imaginari de ploaie, privesc languros în ochii de mireasă ai Elisavetei Bam. Muzica, ritmul ei, frenezia cu care se schimbă registrul, te fac să vibrezi continuu, să aștepți cu încântare și sufletul la gură următoarea partitură. Apoi jocul actorilor. Într-un suprarealism magic, într-o lume codificată în care lipsește cheia codului, vorba lui Mircea Cărtărescu, nu trebuie să cauți înțelesuri ascunse. Cuvintele sunt rostite de-
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
acreditat ca atare), dar, mai ales, pe acea artă a libertății - unitas libertatis ars - din deviza lui Heinrich Burch. Unitate, or nu uniformitate, între ele existând, de la Diderot citire, aceeași deosebire ca între o melodie frumoasă și un prelung sunet continuu. La fel ca în "grupul celor șase" (din epoca interbelică), diferențierea nu înseamnă nici privilegiu, nici subordonare, ci aduce, mai curând, cu o monedă de argint care, oricum ai arunca-o, cade mai tot timpul cu efigia în sus, extrem de
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
promotion-ului ale lui Boulez. Toți fac parte cam din aceeași generație: Grisey s-a născut în 1946, Murail în 1947, iar Hurel în 1955. în sfârșit, cu toții sunt tangenți la un simbolism muzical aflat în permanentă mișcare (poate chiar în continuă zbatere), ca expresie a ordinii micro- și macrocosmosului sonor de descendență fie serială (Murail), fie spectrală (Grisey, Hurel). Bunăoară, în La Barque mystique, pentru ansamblu cameral, Tristan Murail își extrage factura simbolismului dintr-o serie de pasteluri ale lui Odilon
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]