1,033 matches
-
situații narative este capabilă de modulare în ambele direcții, există nenumărate moduri în care poate fi realizat actul narării. Forma circulară a diagramei tipologice este o expresie schematică atît a continuității secvenței formelor narative, cît și a totalității sistemului teoretic. Continuum-ul de forme de pe cercul tipologic poate fi, de asemenea, înțeles ca un program teoretic ce cuprinde diversele posibilități de narațiune care sînt reprezentate treptat în evoluția istorică a romanului și a nuvelei. În acest punct istoria și teoria literară
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
221-222, 235, 264, 279, 309 constante anistorice/istorice, 106-107 constituente, v. opoziții conștiință colectivă, 268 contaminare a titlurilor de capitole comentative și narative, 61, 78 contaminarea limbajului naratorului de către limbajul personajelor, 284-285 contiguitate, 24, 340 continuare a modelului narativ, 75 continuum de forme, pe cercul tipologic, 44, 92-93, 105, 109, 275, 278, 284, 292, 311, 332, 339, 343-344 continuum auctorial-personal, 277, 283, 287, 292, 310 de la situația narativă auctorială la cea personală, 277 de la situația narativă la persoana întîi la cea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de capitole comentative și narative, 61, 78 contaminarea limbajului naratorului de către limbajul personajelor, 284-285 contiguitate, 24, 340 continuare a modelului narativ, 75 continuum de forme, pe cercul tipologic, 44, 92-93, 105, 109, 275, 278, 284, 292, 311, 332, 339, 343-344 continuum auctorial-personal, 277, 283, 287, 292, 310 de la situația narativă auctorială la cea personală, 277 de la situația narativă la persoana întîi la cea personală, 307-308 controlul simpatiei, 202-203, 215 corporalitate, v. narator credibilitate (reliability), v. narator credibilitate, v. narator creștere confesivă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narativă auctorială, 26-27, 30, 44-45, 95, 98-117, 120, 127, 166, 171, 178, 180, 223, 238, 239, 255, 257, 267, 272, 276-301, 327, 330, 332 și situație narativă la persoana întîi, 132-193 și situație narativă personală, 95, 182, 228 v. și continuum de forme situație narativă la persoana întîi, 27, 44-45, 76, 98, 105, 121, 153, 157, 223, 229, 234, 239, 255, 283, 298, 295-338 și situație narativă la persoana a treia, 43-44, 88-89, 108, 114 și situație narativă personală, respectiv auctorială
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
persoana a treia, 100-104, 138, 236-237, 240, 322, 325 transpunere în prezent a trecutului, 154 transpunerea cinematografică a romanelor, 140-143 traversări ale granițelor dintre situațiile narative, 295, 298 trecerea de la situația narativă auctorială la cea personală, 178, 276-295 v. și continuum de forme verb, forme temporale finite și non-finite în titlurile de capitole, 72-81 al proceselor interioare, 144 v. și negație verbe introductive, 222, viziune din afară, 97, 121 v. și viziune din interior viziune din interior, 71, 91, 121, 123
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
u. și 179-180. 133 Trebuie remarcat modul în care formele din sistemul diadic sugerat de Cohn se situează în sectoare sau cadrane diferite, în timp ce formele individuale din cercul meu tipolgic cu alcătuire triadică pot fi întotdeauna plasate pe unul dintre continuum-urile care se întind între două tipuri de situații narative. Vezi Cohn, "The Encirclement", 163, diagrama II, și 179, figura 2. 134 Pentru sensul opozițiilor binare mai întîi pentru lingvistică și apoi pentru teoria literară de orientare structuralistă, vezi Jonathan
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
certitudine; 2. întrupările/reîncarnările se realizează de obicei sub formă de perechi sau grupuri de suflete; 3. în intervalele dintre întrupări apare o lumină albă undeva sus; se percepe o stare de plutire, iar universul paralel este perceput ca un continuum cu cinci dimensiuni, în care timpul este un plan. De remarcat că, în majoritatea cazurilor abordate, ambii autori ajung la anumite “vindecări totale” ale subiecților, care își descoperă originea anumitor fobii, ticuri nervoase sau a altor simptome inexplicabile. Astfel, voluntarii
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
astral. Anume, entitățile încarnate în planul astral, indiferent dacă sunt demoni ori îngeri (semizei) (diferă doar semnul și nu vedem de ce n’am putea lua în considerare și o largă gamă de variante intermediare între aceste două extreme în cadrul unui continuum, specific de altfel lumii noastre), sunt caracterizate și prin: “demonii au o deosebit de lesnicioasă putință de comunicare și de informare între ei, pentru că spațiul și materia nu le sunt piedică”. Ca durată, corpul astral depășește cu mult pe celelalte două
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
al unei societăți și să nu trăiască în ea dar nu poți fi "cu adevărat" membru al unei comunități fără să locuiești în zona proprie acelei comunități. Sigur că dacă unii sunt membri "cu adevărat", înseamnă că putem imagina un continuum care se întinde la celălalt pol către cei care nu sunt "câtuși de puțin" membri, pe palierele intermediare existând nenumărate variante de poziționare. Prezumția de inconsecvență relativă pare a fi demonstrată de afirmația făcută în contextul identificării dimensiunii spațiale. Astfel
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Pentru relevarea specificului și cuprinderii fiecărei entități astfel indicate, criteriul esențial utilizat este cel al gradului de participare implicat, coroborat cu presiunea respectiv atracția exercitate de colectivitate asupra indivizilor, acestora adăugându-li-se volumul. Cele trei sunt repere ale unui continuum social, semnificația lor fiind identificată în raport cu viața socială la nivel macro deoarece "masa, comunitatea și comuniunea nu sunt grupuri cu care ele sunt atât de des confundate ci grade ale fuziunii parțiale în Noi (...)" (Gurvitch, 1967: 177). Dar să vedem
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
urmărind tipologia comunitară clasică rural-urban prezintă un model propus de R. Frankenberg în lucrarea Communities in Britain (Penguin Books, Harmondsworth, 1966). Desigur, există gânditori care nu consideră abordarea de acest tip un instrument suficient de analitic și preferă ideea unui continuum rural-urban. De asemenea, tot mai mulți introduc în tipologie un al treilea reper ce include structurile mixte. Rural Urban Comunitate. Societățile rurale au o bază comunitară Asociație. Societățile urbane au o natură asociativă Relații pe bază de roluri multiple Relații
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
mici și nu este nici posibilă, nici dezirabilă la nivelul societăților sau instituțiilor la scară mare. Apare astfel ideea contrastului dintre contract și comunitate. Dar au apărut analize în care acest presupus contrast contract versus comunitate este privit ca un continuum sau chiar ca o complementaritate necesară. Normele procedurale de corectitudine sunt absolut necesare într-o instituție socială la scară mare. Dar orice grup, de orice dimensiune, dacă are o dimensiune semnificativă a implicării și rezistă o durată semnificativă de timp
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
proletariat-burghezie. Mai apropiat de actualitate, Robert Redfield pune sub semnul întrebării încercările clasicilor de a opune comunitatea de societate, ruralul de urban și concluzionează că între cele două tipuri polare sunt alte tipuri intermediare, în loc de opoziție existând mai degrabă un continuum. 2.2.2. Perspective teoretice actuale în cercetarea comunității După ce au debutat cu metode caracteristice monografiei (realizate de antropologi ca R. Redfield și M. Gluckman), studiile comunitare au devenit începând cu anii 1920-1930 foarte frecvente în antropologie și sociologie. Comunitatea
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
fenomenului. Unele atribute sociale cum ar fi genul, regiunea istorică nu au o expresie cantitativă explicită. Este posibilă doar numărarea entităților. Variabilele pe de altă parte pot avea mai multe valori ce pot fi ordonate (discrete sau continue) pe un continuum de intensități. A doua întrebare, care survine în mod logic, este următoarea: Cuantificarea este necesară, posibilă? Depinde de poziția cercetătorului, dar este cert că are anumite avantaje (I. Mărginean, 1993): 1) permite descrierea obiectelor și propozițiilor din domeniul cunoașterii; 2
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
de "mai puțin" decât căsătorit și "mai mult" decât necăsătorit. Rezultă că, din punctul de vedere al raporturilor valorice dintre cele patru stări, A = B, B = C, C = D, ceea ce înseamnă că aceste stări nu pot fi așezate pe un continuum de la A la D. Diferențele apar în ceea ce privește frecvența cazurilor în fiecare categorie, dar frecvențele obținute nu au semnificația unei "distribuții de frecvențe", întrucât variația caracteristicii, nefiind propriu-zis cantitativă, nu poate fi ordonată crescător sau descrescător. Trebuie să remarcăm că, în timp ce
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
cea mai potrivită procedură de analiză este de a porni de la sensul ordinal al operației de scalare potrivit căruia scalarea este o formă de măsurare pentru variabilele ale căror variații sunt graduale, putând fi ordonate crescător sau descrescător pe un continuum unidimensional. În acest sens, scalarea nu se limitează la nivelul ordinal al măsurării, ci în funcție de natura variabilelor (calitative, cantitative), de calitatea instrumentelor de măsură poate să atingă și exigențele nivelurilor superioare de măsurare (de interval și de raport). În mod
Statistică aplicată în științele sociale by Claudiu Coman () [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
ț dintre «limba» și «lumea reală»”21. „Realismul experiențialist” ce caracterizează acest model postulează existența unor ansambluri conceptuale complexe, provenite din experiența umană, cu ajutorul cărora omul organizează cunoașterea. Structura conceptelor e văzută în perspectiva probabilistica: categoriile se formează în interiorul unui continuum categorial, la intersecția unui număr oarecare de proprietăți „tipice”. Acestea tind să coincidă statistic, dar nu coincid niciodată în mod absolut. Domeniul de intersectare a proprietăților reprezintă spațiul în care se dispune „cel mai tipic” membru al categoriei, prototipul. Asociat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
culorii roșu în engleză pornind de la Webster’s Third New Internațional Dictionary, care a ajuns să facă apel la trei tipuri de trăsături: „unele opozabile, altele neopozabile și altele gradabile”. Introducerea gradualității aici pare să se impună în cazul unui continuum cum ar fi culoarea, temperatura, sunetele, emoțiile, sentimentele. Și Coșeriu, în încercarea să de a stabili o tipologie a câmpurilor lexicale, vorbeste de opoziții graduale de tip mic/minuscul etc.34. Oricum, în domeniul nostru, existența unor trăsături gradabile este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
să urmeze În totalitate exemplul celui de-al Treilea Reich și care și-a făcut publice simpatiile, prin acceptarea unei poziții oficiale În guvernul fascist, aflat pentru scurt timp la conducerea României. Afilierile politice se defineau cu mare ambiguitate În continuumul dintre extrema dreaptă și centru și de aceea este dificil să localizăm fiecare individ Într-o poziție foarte clară. Cu toate acestea, putem observa că eugeniștii români erau reținuți În a pleda agresiv pentru măsuri eugenice restrictive precum sterilizarea forțată
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și nu au dislocat romii care lucrau ca muncitori calificați sau necalificați și erau așadar „folositori” pentru comunitățile În care trăiau. Radu Ioanid propune o concluzie diferită, pe baza examinării aceleiași perioade. Pentru Ioanid, tratamentul romilor reprezintă un element În continuum-ul atitudinilor rasiste care Îi caracterizau pe reprezentanții autorităților administrației publice, centrale sau locale 7. Este important să observăm că nici unul dintre studiile menționate nu face o legătură directă Între atrocitățile comise de guvernul României Împotriva evreilor și romilor și
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
154-155). Aceste trei configurații trebuie înțelese ca trei tipuri pure destinate să servească drept puncte de reper pentru analiză. De fapt, elitele naționale empiric observabile, cu toate că tind să se grupeze în jurul a trei forme distincte, pot fi clasificate după un continuum mergând de la extrema dezbinării la monolitismul extrem. De la situații de tipul celei din Liban până la cele de unificare consensuală de tip suedez, unificarea ideologică este reprezentată de statele totalitare (ibidem, p. 155). Interesul major al configurațiilor propuse de Field și
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
eternitatea mișcării; inexistența începuturilor; adevărul simulacrelor; invizibilitatea acestora în raport cu viteza lor; corporalitatea sufletului, așadar materialitatea sa; diseminarea particulelor fine ale sufletului în agregatul trupului, asemeni unui suflu; sufletul ca sediu al sensibilității; legătura intimă dintre suflet și trup, de fapt, continuumul material în discontinuitatea structurilor atomice; despărțirea sufletului material de trupul material ca definiție a morții. Un asemenea material de construcție permite o adevărată soteriologie, în special în problema morții. -6- Moartea morții. în opoziție cu fabula din Phaidon al lui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
În funcție de poziția pe care o adoptă persoana care realizează culegerea informației în raport cu programul/proiectul evaluat, se discută despre două tipuri de observație: observație participativă și observație non-participativă. Gradul de participare poate fi înțeles cel mai adecvat ca variind într-un continuum care are la cele două extreme, de o parte, situația de participant total, de cealaltă parte, situația de separare completă de activitățile observate (rolul de observator extern, de „spectator”). Implicarea observatorului poate varia în procesul evaluării: obsevatorul extern se poate
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a întâlnirii). Procesele n. (secvențele acțiunilor actorilor: informare, comunicare, strategii de influențare). Rezultatele n. (încheierea acordului, rezultatul resimțit diferit de către fiecare dintre părți). Negociatorul poate adopta în procesul de n. o serie de atitudini ce pot fi plasate pe un continuum: de la pasivitate, la cooperare, rationalitate, chiar la dominație, agresivitate, ostilitate. Se întâmplă câteodată în n., ca una dintre părți să joace după reguli necurate, folosind tehnici de intimidare, hărțuire (ultimatumul, schimbarea negociatorului, evitarea partenerului, escaladarea, învinovățirea) sau tehnici imorale (oferte
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
o înțelegere mai bună și o interiorizare a acestuia dacă intervine suportul elaborării progresive. Elaborarea ca întreg necesită definirea detaliată a proiectului care reflectă gradul cunoașterii acestuia. Proiectele pot fi diferențiate dacă le poziționăm între cele două extreme ale unui continuum: superficiale, difuze și clare. Continuumul reprezintă, de fapt, nivelul de cunoaștere. El variază de la slaba cunoaștere la cunoașterea profundă. Un proiect bine definit este plasat cât mai aproape de cunoașterea profundă. Așezarea proiectului pe acest continuum nu este o scalare, ci
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]