1,024 matches
-
principală pe care o putem aduce viziunii lui Marshall se referă la idealizarea apartenenței cetățenești. Viața concretă ne arată că există și alți poli de identificare pentru indivizi: „Între public și privat, civil și civic, universal și particular, imaginea unui continuum este mai potrivită pentru a reprezenta cetățenia trăită decât cea a frontierei sugerate de teorie” (ibidem, p. 39). Credințele, alegerile sexuale sau familiale, gusturile, deși aparțin În mod evident sferei private, se Înscriu și În sfera publică a practicilor autorizate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
comparația este favorabilă, identitatea socială a individului este pozitivă; În caz contrar, ea este percepută negativ, ceea ce poate da naștere unor strategii de (re)valorizare identitară. Susținătorii teoriei auto-categorisirii (Turner et alii, 1987) consideră că Între cei doi poli ai continuumului care unește identitatea personală și identitatea socială există „paliere” care reprezintă tot atâtea niveluri posibile de categorisire. Fiecare palier necesită principii de diferențiere și de comparare care Îi sunt proprii, permițând astfel să fie evidențiată, În funcție de context, o categorie sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
termeni de profit economic și social, ele nu vor putea niciodată elimina cu totul idiomurile minoritare, care vor continua să fie purtătoare ale altor valori și să-și asume alte funcții. În orice caz, indivizii se vor situa Într-un continuum al interlectului, oscilând Între doi (sau mai mulți) poli lingvistici, În care intervin alternanțe și amestecuri de coduri. O persoană bilingvă (sau multilingvă) și, a fortiori, o comunitate bilingvă nu sunt „dublu monolingve”: ele Își folosesc repertoriul mai extins ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
păstreze echilibrului optim între nevoile sistemice și cele individuale și, consecutiv, să se determine nivelului la care trebuie realizată formarea.23 De exemplu, în proiectarea programelor de dezvoltare a resursei umane de formare și dezvoltare profesională, poate fi definit un continuum, care hotărăște, în raport de gradul de satisfacere a exigențelor sistemice și a nevoilor individuale, ținta strategică a programului avut în vedere. Prezentăm în rândurile ce urmează o serie de metodele și mijloacele de identificare a nevoilor de educație și
by ROXANA ENACHE, ALINA BREZOI, ALINA CRIŞAN [Corola-publishinghouse/Science/995_a_2503]
-
chiar impresia că operăm cu una și aceeași categorie, ce are de fiecare dată doi poli. Unul corespunde tradiției ce trebuia incriminată și depășită, iar celălalt modernizării ce urma a fi instituită. Astfel, categoriei de cunoaștere i-ar corespunde un continuum al cărui prim pol este reprezentat de cunoașterea religioasă, iar celălalt este al științei. Cum polul cunoașterii științifice trebuie neapărat transformat în vectorul unic al construcției, întrucât prin aceasta ar fi urmat să se instituie modernizarea așteptată, s-au identificat
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pregnant distincția fiecărui stadiu al modernității. Tabelul 2.4. Instanțe constitutive ale modernități și schimbării asociate Stadii ale modernității Instanțe constitutive Societate Modernitatea inițiatoare Decomunizare Modernitatea consacrării Societatea holistă Modernitatea reflexivă Societatea individualistă Spațiu socia Despărțirea de comunitate Statul național Continuumul local-regional-global Grupări sociale Apariția diviziunilor în colectivitățile comunitare Clasele sociale Diminuarea (până la eliminare) a rolului claselor sociale și constituirea asociațiilor de interese schimbătoare Agenții (actorii) în societate Societatea bazată pe asemănarea agenților (actorilor) Societatea bazată pe diferențierea individuală Individualizarea reflexivă
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
unei abordări de tipul sau/sau. Granițele demarcatoare clare apăreau în formă disjunctivă: cetățean sau străin, familie sau non-familie, cunoaștere științifică (rațională) sau cunoaștere neștiințifică, muncă sau timp liber, organizare sau haos etc. Sigur că între polii dihotomici exista un continuum, însă dezirabilitatea instituțională și răspunderea socială aveau referințe bine marcate. Organizarea birocratică (rațională) se știa în ce constă, avea norme și frontiere bine delimitate. Normele puteau fi încălcate, însă răspunderea pentru dezorganizarea rezultată era invocată pentru a restabili raționalitatea birocratică
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
avea norme și frontiere bine delimitate. Normele puteau fi încălcate, însă răspunderea pentru dezorganizarea rezultată era invocată pentru a restabili raționalitatea birocratică. Ceea ce s-a întâmplat odată cu intrarea modernității într-un nou stadiu de dezvoltare constă în schimbarea coordonatelor, extinderea continuumurilor variaționale și multiplicarea variațiilor specifice structurilor instituționale până acolo încât dihotomiile disjunctive au fost înlocuite de acceptarea formulelor conjunctive de tipul și/și. Să considerăm câteva exemple orientative. Universitatea modernă a fost esențialmente o organizație și un simbol național al
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cât mai accentuată în grup sau spre separare și construcție a distincției personale; c) sensul vieții se referă la permanentizarea unei căutări reflexive a oportunităților de viață sau a unei stabilități securizante într-un proiect. Fiecărei variabile îi corespunde un continuum variațional ale cărui extreme le-am precizat deja. Din combinația acestora, am putea obține, ca în figura 3.2, fețele individualizării. Separare Integrare Roluri sociale Identitate Stabilitate Căutare Figura 3.2. Fețele individualizării Având în vedere cele de mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
trecerea de la angajarea totală a forței de muncă disponibile la un sistem bazat pe angajare diferențiată, angajare parțială și șomaj, pe migrare externă a forței de muncă și pe autoangajare; b) ștergerea granițelor dintre muncă și non-muncă și afirmarea acelui continuum între aceste două extreme care face dificilă delimitarea lor tranșantă; c) înlocuirea ocupației de-o viață cu multiple ocupații relativ asemănătoare sau chiar deosebite de-a lungul vieții, inclusiv după pensionare și în diferite locuri de muncă; d) destandardizarea locurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a diplomelor. Național constituite, astfel de agenții trebuie să fie ele însele recunoscute regional (european) și global de instanțe interguvernamentale. Piața liberă a generării și circulației calificărilor devine tot mai mult o piață reglementată instituțional și susținută de agenții pe continuumul organizație ofertantă de calificări-agenție națională-rețea regională-instanțe globale. Ascensiunea și certificarea formală a calificărilor sunt, pe de o parte, efectele acelei pieți a muncii care corespunde „societății bazate pe cunoaștere”. Pe de altă parte însă, ele furnizează temeiurile constituirii și dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
serviciilor sociale pentru studenți sau comunitate. Detașare de piața muncii. Universitatea tranzitorie sau reflexivă Universitatea tranzitorie sau reflexivă este cel mai greu de descris, întrucât dimensiunile pe care le-am invoca pentru a o caracteriza iau de fapt forma unui continuum de variație pe care fiecare gen de schimbare se situează la un nivel sau altul în diverse instituții de învățământ superior. Să considerăm totuși unele configurații ale celor mai reprezentative dimensiuni. Diviziunea academică a cunoașterii include încă disciplinele tradiționale, însă
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o cale către specializarea disciplinară cât mai restrânsă și mai aprofundată și tot mai mult una de aprofundare a managementului de producere a cunoașterii, de operare cu relațiile dintre insule cognitive și de prospectare a aplicativității practice. De-a lungul continuumului acestei dimensiuni, unele universități preferă să se situeze de partea diviziunii academice tradiționale, pe când altele experimentează rapid noile combinații disciplinare. Primele sunt stabile până la osificare, ultimele sunt prinse într-un haos al multiplicărilor de programe specializate de studii pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
extins (global) și al rațiunii cunoscătoare. Studenții universității tranzitorii vor înceta să fie doar reprezentanți ai elitismului meritocratic al tinereții. Universitatea tranzitorie va opta pentru eterogenitatea vârstelor și profesiilor, deși unele vor rămâne elitiste, iar altele se vor situa pe continuumul performanțelor academice pe acele poziții pe care și-au construit prestigiul. În tabelul 5.5.g. prezentăm schematic variațiile opționale ale universității tranzitorii, odată cu instanțele lor de referință. Tabelul 5.5.g. Zig-zagul devenirii universității reflexive ca universitate tranzitorie Instanțe
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
poate chiar admite filosofic că postmodernitatea nu este altceva decât „aprofundarea modernității” sau că „postmodernismul nu este decât o formă exagerată de modernitate” (H.-R. Patapievici, Omul recent, ediția a doua, Editura Humanitas, București, 2002, pp. 115-117). Totuși, sociologic vorbind, continuumul modernitate-postmodernitate nu exclude diferențierea polilor sau coexistența și confruntarea dintre simbolurile sau consacrările care sunt specifice uneia și alteia. Intenția mea nu este de a explora filosofic, așa cum a făcut H.-R. Patapievici, consecințele ultime ale tranziției dinspre modernitate spre
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
alege alte moduri pentru a le realiza. Filmul este separat prin intertitluri, dar acestea nu se referă la epoci sau secole, ci la experiențele pe care le resimte Orlando. Ca atare, filtrată prin perspectiva eroului/eroinei, istoria apare ca un continuum. Nu e nici cauzală, nici coerentă. Personajul ca mediator al istoriei demistifică auto-efasarea istoricului tradițional, care se pretinde independent și obiectiv față de toate epocile istorice, inclusiv cea în care trăiește. Faptul că istoria are un scop final nu e intrinsec
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
ușor mișcate ca desen general, de către un dansator culcat sub ele, a fost o scenă ingenioasă ca plasticitate, iar două dintre momentele de dans s-au reliefat, de asemenea, prin valoarea lor intrinsecă: duetul Cosmin Manolescu-Melisa Putz, un fel de continuum de împletire a două corpuri, în genul folosit și de Maguy Marin în piesa Eden, fără să aibă însă nici o tangență directă cu aceasta și solo-ul interpretat de Eric Schoefer, dansator cu o remarcabilă plastică corporală. în partea a
Dans contemporan by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11038_a_12363]
-
sugerând că acestea emerg din anumite predispoziții înăscute și că oamenii învață atât prin experiență concretă cât și prin abstractizare. Unele minți preferă abstractizările, în timp ce altele operează mai eficient în circumstanțe concrete. Cele două modalități de percepție reprezintă extremele uni continuum: abstract - concret. De asemenea, mintea umană manifestă abilitatea de a ordona informația (ceea ce percepem) în două modalități care sunt extremele unui continuum: secvențial - întâmplător (aleator). A ordona înseamnă a înțelege ceea ce percepem. Guil și Garger arată că: ”fiecare persoană poate
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
preferă abstractizările, în timp ce altele operează mai eficient în circumstanțe concrete. Cele două modalități de percepție reprezintă extremele uni continuum: abstract - concret. De asemenea, mintea umană manifestă abilitatea de a ordona informația (ceea ce percepem) în două modalități care sunt extremele unui continuum: secvențial - întâmplător (aleator). A ordona înseamnă a înțelege ceea ce percepem. Guil și Garger arată că: ”fiecare persoană poate utiliza ambele modalități de ordonare, secvențial sau întâmplător, dar fiecare dintre noi avem tendința de a prefera și de a opera cel
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
McCarthy crează 4MAT System care cuprinde patru stiluri de învățare. Cei patru cadranți ai sistemului reprezintă modalitățile diferite prin care elevii pot aborda o situație de învățare, pot procesa informația și o pot transforma. 4MAT System ordonează elevii pe un continuum de la experimentare activă la observație reflexivă: Elevii de tip I - inovativii sunt în mod fundamental brainstormeri cu nevoia de a deveni personal implicați în desfășurarea orei; ei percep informația într o manieră concretă și o procesează prin reflecție; au nevoie
Convingerile cadrelor didactice în legătură cu adaptarea la stilurile de învăţare ale elevilor la orele de ştiinţe by Mirela Suhan () [Corola-publishinghouse/Science/683_a_969]
-
nu cădem, acum, în superstiții. În eresuri, în ficțiuni milenariste, în superfluitate și obscurantism, iubite frate! Merită să vorbim, sub beneficiu de inventar, numai și numai despre abstracțiuni, despre variante ipotetice, teme, profeții escatologice și despre posibile linii directoare ale continuum-ului. Linii care converg, cândva, către Apocalypsis. Mergem cu toții, încă de la începuturi, pe o cale nedeterminată, spre un final relevat și ineluctabil. Din mila Domnului, trecutul nu mai poate fi schimbat. Legile imuabile ale cauzalității lumii noastre, impun ca o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
eternitatea mișcării; inexistența începuturilor; adevărul simulacrelor; invizibilitatea acestora în raport cu viteza lor; corporalitatea sufletului, așadar materialitatea sa; diseminarea particulelor fine ale sufletului în agregatul trupului, asemeni unui suflu; sufletul ca sediu al sensibilității; legătura intimă dintre suflet și trup, de fapt, continuumul material în discontinuitatea structurilor atomice; despărțirea sufletului material de trupul material ca definiție a morții. Un asemenea material de construcție permite o adevărată soteriologie, în special în problema morții. -6- Moartea morții. în opoziție cu fabula din Phaidon al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
într-o carte este literatură, iar ceea ce apare într-un ziar aparține jurnalisticii. Cele două tipuri de scriitură mai sus amintite se apropie (ce este scris rămâne scris), dar se și despart în puncte deosebit de importante: gestionarea informației, absența unui continuum spațial, gradul de actualitate și saturarea contextuală, simplitatea, concizia, credibilitatea etc. Se mai despart într-un punct, asupra căruia nu vrem să mai insistăm: literatura caută efectul estetic, în timp ce jurnalismul vrea să comunice, să spună direct ce are de spus
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
2.1. Eveniment sau fapt de presă? Până acum, am avansat ideea că limbajul de presă aparține literaturii, dar fără a-și pierde cu adevărat identitatea, aducând ca argumente câteva trăsături specifice, asupra cărora nu mai insistăm: pragmatismul, absența unui continuum spațial și a intenției estetice, gradul redus de complexitate etc. Trebuie să mergem mai departe și să luăm în discuție o trăsătură fundamentală a discursului jurnalistic - actualitatea, termen de altfel instabil, greu definibil și greu de măsurat. Avem deci destule
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
a emoționa, a crea efect estetic), dar și în structură, așa cum arată exemplul lui Lotman: „Tatăl citește ziarul”. În acest caz (neutru, constatativ), semnificația semnelor apare treptat, într-o succesiune temporală anume. Dimpotrivă, ...construcția artistică se edifică sub forma unui continuum spațial și impune o permanentă revenire la un text care, aparent, și-a îndeplinit rolul informațional [...] Principiul recurenței constituie un principiu structural universal al operei poetice (I.M. Lotman, 1970, p. 87). Cu alte cuvinte, neavând un continuum spațial, discursul știrii
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]