302 matches
-
de acolo. Își înalță capul, ca să vadă. El e, într-o discotecă de pe marginea drumului, alături de Barbara Gillespie, luptându-se ca să-și aducă trupul în extaz. Cocorul dansează, ciudat de deliberat. Aruncă crenguțe în aer. Își acoperă degetele și se contorsionează ca un rapper. Apoi, pasărea și partenerul ei intră în stare de alertă, cu gâturile întinse, cu ochii la ceva aflat invizibil de departe, cu ciocurile paralele, marcând aerul. Alternează, se sincronizează, unduindu-și strigătele la unison. El vede ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de mine cu aperitivele. Am inspirat, sugându-mi burta până mi-a atins practic coloana. Mark și-a tras pelvisul înapoi ca Mick Jagger ca să evite contactul. Deveniserăm atât de buni la manevrele astea în ultimele săptămâni că ne puteam contorsiona corpurile cu la fel de multă agilitate ca orice gimnastă chinezoaică, împărțindu-ne viețile în două jumătăți perfecte. Lynn și Hary s-au așezat. Lisa se uita de la mine la Mark. Sigur observase micul nostru dans și avea de gând să comenteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a unui altfel de timp, care curge în altă parte, neștiut de nimeni, s-a urnit din loc și am alunecat mai departe, înspre miezul sălbatic și misterios al ființei mele. Undeva, în straturile rarefiate ale materiei, existența mea se contorsionase și capătase o nouă consistență, de o moliciune nemaiîntâlnită până atunci. Atunci am iubit eu pentru prima oară în viața mea cu adevărat. Nemaiștiind și nemaiînțelegând nimic, fără inimă, fără ochi, fără plămâni, fără auz, fără răsuflare, fără mâini și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lor cu cîteva săptămîni În urmă, În fața cazinoului. Însă aici nu purtau benzi negre peste sîni și coapse, și nici nu erau Înghețate În cadrul fotografic. Aici, se mișcau ca niște ființe vii, În culori vii și dansau și uneori se contorsionau pe covoare În mod evident făcute din animale mult mai blănoase decît Peewee. Se contorsionau singure sau Împreună cu diverși bărbați - a căror prezență vulgară, de alcătuiri de mușchi și tendoane ce-mi aminteau de puii de șobolan, eu personal o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sîni și coapse, și nici nu erau Înghețate În cadrul fotografic. Aici, se mișcau ca niște ființe vii, În culori vii și dansau și uneori se contorsionau pe covoare În mod evident făcute din animale mult mai blănoase decît Peewee. Se contorsionau singure sau Împreună cu diverși bărbați - a căror prezență vulgară, de alcătuiri de mușchi și tendoane ce-mi aminteau de puii de șobolan, eu personal o găseam inutilă și jignitoare - și, uneori, se zvîrcoleau una În brațele alteia. CÎt tînjeam după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de cadavru al unei femei ucise, Judy era absolut convingătoare. Peruca i se năclăise și cimentul i-o lipise solid de cap într-un unghi înfiorător. Hainele atârnau pe ea, cimentul atârna pe haine, apoi picioarele fuseseră în mod clar contorsionate până în pragul mutilării, iar brațul ei întins avea - așa cum prezisese Barney - un aer de rugă disperată care provocă maximum de emoție. Tot brațul acela provocă și maximum de greutăți la extragerea păpușii din gaură. Picioarele nu ajutau la nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de ultim moment, păși înainte și se opri la câțiva pași de Gosseyn. În felul ei, ținând cont de cele întâmplate, era o acțiune curajoasă. Și ochii lui exprimau tot curajul atunci când îl fixă pe prizonier. Brusc, fața i se contorsionă. - Ce ai făcut? Ce mi-ai făcut? Era un atac. Vocea era pițigăiată, furioasă, îndrăzneață. Totuși, după un moment, Gosseyn simți că această îndrăzneală era de altă factură; și pe loc. situația păru mai puțin amenințătoare decât... mai devreme... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
se zbată cu o forță înspăimîntătoare. Ne-am apropiat de el, dar părea să nu ne vadă. Din ochi i se prelingeau pur și simplu șuvoaie de lacrimi. Gemea și răcnea scurt, din când în când, printre spasme care îi contorsionau corpul în poziții imposibile. Ne-am speriat atât de tare, încît Luță s-a dus la Scara Trei și a sunat la ușa Mendebilului. Ascunși în Scara Unu, am văzut-o pe femeia în roșu venind în fugă și luîndu-l
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sau dincolo de ușă (poate să fie și-o jucărie de pluș, nu e nevoie să ne sperie chiar în fiecare noapte câte-un monstru). Ne-ntindem în pat cu o bucurie egoistă și, după ce adormim, ne alungim din ce în ce mai mult, ne contorsionăm straniu, ca și cum corpul nostru ar lua forma visului. Și dacă a doua zi dimineață ne trezim odihniți, respirând iarăși cu forță, e doar pentru că nu ne mai aducem aminte de războaiele și de înfrângerile noastre nocturne. Somnul nu e întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
intrat și probabil n-am să intru niciodată, deși vocea îngroșată a Moapsei, ce s-a și repezit să-mi aducă o dulceață, mă invită, ca totdeauna : — Da, intră ! Intră, te rog ! Intră... Nu intru... Mă scuz, mă bâlbâi, îmi contorsionez corpul, zâmbesc silit, explic că tocmai astăzi... (Chiar treci cam prea rar ! mi se răspunde, cu un zâmbet care nu îndulcește reproșul.) Explic că am venit doar puțin, doar să stau puțin cu mătușa Vica și, cu ochii înăuntru, la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care o putea trage era că, în cele din urmă, se maturizase. Ceea ce era comic, deoarece în mintea ei avea încă șaisprezece ani și încă încerca să se decidă ce va face când va termina școala. A apăsat butonul și, contorsionându-și energic talia, a traversat muncitorește podeaua holului. Spre bucuria mult-prea-mahmurei sale vecine din apartamentul de dedesubt (Joy) nu a durat mult - apartamentul lui Ashling fiind ridicol de mic. Dar cât îl mai adora. Cea mai mare teamă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dungă, asortat cu o cămașă albă, imaculată. Stând în dreptul biroului lui Ashling, ceva părea în neregulă cu el. Parcă avea un umăr dislocat. —Ești OK? Ashling s-a ridicat și a descoperit că motivul pentru care tot corpul său era contorsionat era că încerca să ascundă un rucsac în spate. —Dylan, nu am de gând să te spun că ai cumpărat CD-uri. —Scuze, spuse el, dând rușinat din umeri. Asta se întâmplă când lucrezi în sălbăticia din Sandyford. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
57. —Vreau ceva puțin diferit astăzi, îi spuse Lisa lui Trix. —A, Burger King, spuse Trix, înțelegând. — Nu. —Nu? — Poți mânca și altceva la prânz în afară de sendvișuri și burgeri. Trix părea nedumerită. —Vrei fructe? Fruntea ei exagerat de machiată se contorsiona din cauza confuziei. Știa că Lisa mânca mere și grefuri câteodată. Trix nu mânca niciodată fructe. Absolut niciodată. Și se mândrea cu asta. —Vreau sushi. Sugestia era atât de uimitoare, încât Trix și-a pierdut temporar abilitatea de a vorbi. —Sushi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
capului său. —Este atât de umilitor, tremură el. Ashling rămase înmărmurită. Boo era de obicei atât de vesel. Mi-e foame, mi-e frig, sunt fleașcă, sunt murdar, sunt plictisit, sunt singur și mi-e frică! spuse el, cu fața contorsionată de plâns. M-am săturat să fiu alergat de poliție, m-am săturat să mi-o iau de la petrecăreți beți, m-am săturat să fiu tratat ca un căcat. Nici măcar nu mă lasă să intru în cafeneaua de vizavi ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Clodagh dădu din cap, cu ochii în pământ. —Te-ai dus la Edinburgh cu el? Din nou, Clodagh dădu din cap umilă. Nu aș fi spus că este genul tău, o acuză Ashling, conștientă de faptul că fața ei era contorsionată și urâțită de durere. Cât și-ar fi dorit să aibă o mină calmă și plină de demnitate. —Nici eu nu aș fi spus că este genul meu, recunoscu Clodagh. Dar mi-a plăcut de prima dată când l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a răsuci metalul în fel și chip decât de la niște barbari? Barbarii din Damasc. Suspină apoi. Sunt însă mult mai pricepuți decât cei din Egipt, Grecia și Italia, adunați la un loc. Tatăl Vipsaniei îi aprecia foarte mult... Vipsania! Își contorsionează fața într-o strâmbătură dureroasă. De ce îl critică întruna, indiferent ce face, fără pic de respect pentru munca lui anevoioasă și uneori deloc plăcută? De ce nu încearcă niciodată să-l ajute să-și regăsească însuflețirea? Tot ce știe este să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
eficient contra deochiului, se înfoaie cu mândrie tânărul. — O fi bun la vrăji, se bagă în vorbă cel de alături, da’ n-ai tu norocul meu la... Le vâră sub ochi amuleta lui, o combinație monstruoasă din mai multe falusuri contorsionate într-unul singur. Rufus trece mai departe fără să comenteze. Și, de fapt, ce-ar putea spune, când se zice că și fecioarele vestale țin în locuința lor din for, printre alte obiecte de cult, un mădular bărbătesc? Astea sunt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe capul lui Drusus, mezinul. Dar cine e fetița din dreapta căreia îi zâmbește? Copila o strânge de degete. Fe meia se apleacă și-i șoptește ceva. Probabil o sfătuiește să scoată din gură capul larului de jucărie. Buzele i se contorsionează în tr-o mică strâmbătură răutăcioasă. E borțoasă din nou, se vede de la o poștă. Cu al câtelea? Înalță din sprâncene. Le-a pierdut numărul. Socotește repede în minte. Au deja trei băieți și pe Livilla. Și încă un bebeluș care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prăbușeau bolnave de atâta aur și metale, de casetoane grele, de cornișe prețioase. În involucre de cristal tronau de-a lungul pereților chipuri de sfinți În mărime naturală, șiroind de sânge, cu rănile deschise presărate cu picături de rubin, Criști contorsionați de suferință, cu picioarele roșii de hemoragie. Într-o fulgerare de aur din barocul târziu, am văzut Îngeri cu fețe etrusce, grifoni romanici și sirene orientale care se ițeau din capiteluri. Mă preumblam pe străzi străvechi, vrăjit de numele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
între degetele mele, ca pe niște bănuți. Cu un scârțâit ușor, deschid ușa, patul nostru dublu este aproape gol, el stă culcat pe margine, de parcă l-ar fi surghiunit cineva, unul dintre picioare îi atârnă în aer, chipul îi este contorsionat, pare atât de singur și părăsit așa cum stă acum acolo, prizonier al bolii sale, asemenea unui copil răpit de lângă părinții săi, clipește, un zâmbet se conturează în lumina amară a lunii, Naama, te rog să mă ierți, îmi șoptește el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
De obicei, noi trebuie să recuperăm încărcătoarele goale. Din cauza prețului lor. Dar în aceste condiții nu se va aplica regulamentul. ― Am priceput. ― Lasă-l unde a căzut și ia altul imediat. (Îi întinse un al doilea încărcător și ea se contorsionă pentru a menține arma într-o mână și a o încărca în același timp, cu cealaltă.) Bag-o tare, îi place duritatea. (Ea îl ascultă și auzi pocnetul încărcătorului care intrase în locaș.) Acum, armează! Ea apăsă pe un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sa musculoasă se lovea de arcuri și perete ca un piton exasperat. Ființa scoase un sunet ascuțit și asurzitor, aducând și cu un urlet și cu un șuierat. Ripley o împinse în față pe Newt și se aruncă sub somieră, contorsionându-se. Când putu să se ridice, femeia apucă patul și îl împinse cu putere peste ființa captivă. Calculându-și cu grijă mișcările, răsturnă patul în așa fel încât s-o blocheze sub una din bare. Dădu înapoi strângând-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
apărură în vârful pupitrului de care se rezemase. Dar capacitatea ei de a percepte mișcările devenise aproape la fel de acută ca și cea a detectoarelor roboților-santinelă. Se răsuci și, cu forțele dezlănțuite de teroare, trânti mobila de perete. Înțepenită, creatura se contorsiona nebunește. Își folosea picioarele și coada pentru a se degaja, timp în care fetița împingea cu toată greutatea ei pupitrul, gemând: ― Ripley! Mobila zvâcnea și se ridica datorită sforțărilor monstrului care-și degaja picioarele unul câte unul. ― Ripley! Dincolo de geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Să plecăm! I se păru că ceva se mișcare la extremitatea culoarului pe care veniseră. Dar poate că ochii îl înșelau. Oboseala oculară putea avea unele consecințe fatale pe această lume. Ripley era cuprinsă de isterie. Urla, plângea și se contorsiona. Hicks o ridică, temându-se să nu o vadă căzând prin deschizătură. O asemenea cădere ar fi fost cel mai sigur mod de sinucidere, radical și rapid. ― Nu! Nu! Mai trăiește, trebuie să... ― De-acord, urlă Hicks, trăiește, dar trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
începu să se târască cu toată viteza spre cealaltă extremitate a calei. Creatura urmărea mișcările lui Newt și ghearele ei se năpustiră și smulseră o parte din grilaj exact în dreptul călcâielor ei. Fetița încercă să se deplaseze și mai repede, contorsionându-se frenetic în timp ce o altă grilă dispărea la câțiva centimetri în urma ei. Regina urma să smulgă placa sub care se refugiase copilul, dar se imobiliză: auzise deschizându-se ușa grea, scârțâind. În prag se înălța o siluetă masivă cu membre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]