384 matches
-
Graur". Te ia cu frig: adie a pușcărie, mai ales când citești apostila "activitatea celor trei lingviști urmează a fi examinată (și) de organele de stat". Adică anchetă, tribunal, condamnare. De la bun început te întrebi ce naiba poate fi dușmănos și contrarevoluționar în truda unor oameni de știință ce dezbat problemele limbii române, până într-atât încât să fie catalogați ca "grup organizat de dușmani". Brrr! Principalul reproș: ei tratează "probleme de importanță minoră, ocolind în mod demonstrativ problemele fundamentale ridicate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
-l mârșav adept al odiosului Saussure. Argumentele referatului sunt (citite acum) de tot hazul: articolele lui Graur iau în discuție "noțiunea copil nelegitim, altul, cuvântul latinesc venalis (corupt), al treilea, termenul slugărnicie. Considerăm că nu poate exista îndoială cu privire la intenția contrarevoluționară." Sigur, se vede de la o poștă! Un alt cap de acuzare, de astă dată para-științific: fiind ambasador la Moscova, Iorgu Iordan "s-a ocupat cu afaceri veroase contrabandă cu blănuri". Evident dușmănoasă este atitudinea aceluiași Iordan, care, în revista "Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
din 12-13 iunie 1941 29.839 de persoane Potrivit datelor de arhivă, în acea noapte, din Basarabia și nordul Bucovinei au fost ridicate de la casele lor 29.839 de persoane, dintre care 5.479 au fost arestate („membrii ai organizațiilor contrarevoluționare și alte elemente antisovietice”) și 24.360 au fost deportate. Din acest total, doar din R.S.S. Moldovenească au fost ridicate 18.392 persoane (4.342 din considerente politice și 165 cu dosare penale) și 13.885 persoane deportate. În gările
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Soare () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1667]
-
au notat doar confruntările cu "trupele albgardiste". Ca un ecou al opțiunii politice a generalului Averescu din 1918 și din 1920, se afirma că "guvernul român a respins orice solicitare a Antantei de a participa în vreo formă la intervenția contrarevoluționară împotriva sovietelor". Justificările postume trimiteau la un anume complex de vinovăție: "de fapt [...], până la 10 februarie 1920, armata română n-a avut contact direct cu Armata Roșie, între cele două armate, până la acea dată, aflându-se forțe intervenționiste străine și
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
împotriva sovietelor". Justificările postume trimiteau la un anume complex de vinovăție: "de fapt [...], până la 10 februarie 1920, armata română n-a avut contact direct cu Armata Roșie, între cele două armate, până la acea dată, aflându-se forțe intervenționiste străine și contrarevoluționare". "Adevărul" ales aici a fost pecetluit cu un citat trunchiat din Lenin (Ibidem, vol. II, pp. 660-661). Este remarcabilă perseverența cu care autorii căutau să impună "noua" narațiune istorică și "noul" decupaj cronologic, care se regăsea și în părțile anexe
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
mai fioroase” atentate teroriste care au culminat cu asasinarea țarului Alexandru al II-lea (1881) și Nicolae al II-lea (1917). După acest ultim asasinat, noua putere sovietică, și-a instaurat teroarea asupra cetățenilor, pentru a combate și descuraja atacurile contrarevoluționare. În luna martie 1917 au fost puse bazele unui organ de teroare politică, după indicațiile date de Moise Uritzki, care a funcționat, la început, la Petrograd, pe str. Gorokhovaia nr. 2. La 20 decembrie 1917, după succesul inițial al revoluției
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
care, după cunoștințele mele, a fost exclus din Partidul Comunist pentru că a refuzat să semneze documentul din 1969 prin care toți membrii de partid aprobau, după un an, intervenția sovietică În Cehoslovacia. Era un document cu titlu lung - „Lecțiile evenimentelor contrarevoluționare din perioada ianuarie-august 1968”, ceva de acest gen. Ulterior, Ion Iliescu, desigur, se recompune ca lider al opoziției parlamentare din România, face o serie de afirmații - unele pe care le mai făcuse deja, În perioada primei președinții. Ai citat titlurile
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
orice Biserică față de dogmă, reglementează strict studierea acesteia, învățându-i pe unii detaliul teologiei și necerându-le altora decât să profeseze un crez simplificat, pe care primesc misiunea de a-l apăra fără șovăire și fără să crâcnească de criticile "contrarevoluționare". Nu trebuie să ne mirăm peste măsură de vigoarea acestor teze perimate, care surprind astăzi prin spiritul lor de sistematizare grosolană și prin caracterul lor adventist. Ceea ce le apără nu este nici rațiunea, nici cunoașterea, ci credința și ignoranța."283
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
eliberate tocmai fiindcă, în cele din urmă, atât Securitatea, cât și alte forțe înrudite trecuseră de partea revoluției, iar noua Putere era interesată să-i facă uitați pe „rebelii” care acționaseră fie pe cont propriu, fie la comandă (ca antisau contrarevoluționari). Cazurile acestea au fost mușamalizate, iar cei arestați ca fiind suspectați de terorism au fost reintegrați ulterior în Securitatea subordonată Armatei și, mai târziu, poate chiar în Serviciul Român de Informații. Există voci care creditează o contrarevoluție dirijată de Securitate
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
afirma că această disciplină s-a constituit în legătură directă cu schimbarea socială. Industrializarea a provocat sentimentul unei rupturi divers interpretate, al unei separări între un înainte și un după ce au dat naștere unor reprezentări puternic contrastante. Preluate de ideologiile contrarevoluționare, pe de o parte, și de cele progresiste, pe de altă parte, această percepție și această reprezentare a schimbării au dat naștere unor formulări teoretice, mai mult sau mai puțin elaborate, în toate registrele analizei sociologice; ele sunt adesea însoțite
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
apar primele semne ale viitoarelor organizații politice democrate de origine creștină. Aceste curente și-au pus amprenta asupra temelor de bază care vor fi cristalizate în secolul al XX-lea. În ceea ce privește originile democrației creștine nu trebuie exclus curentul tradiționalist și contrarevoluționar care prin antiliberalismul și antisocialismul său a militat împotriva individualismului, pentru o monarhie de drept divin, o economie agrară, o Europă creștină cu un Papă puternic, dar a pus și baza unei gândiri politice bazate pe credință și pe angajarea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
social-creștin, Rerum novarum, și care, în 1901, împreună cu enciclica Graves de communi a adus democrația creștină la opțiunea creștinării societății. Dar filiația nu este atît de simplă precum pare. Dacă este adevărat că creștin-democrații datorează mult tradiției intransigente și filosofiei contrarevoluționare, aceștia au acționat în secolul XX mai ales asupra joncțiunii cu principiile democrației moderne, afirmînd dorința de a făuri o adevărată democrație politică, întîlnind astfel o altă tradiție, aceea a catolicismului liberal, ceea ce presupunea o anumită complexitate. Odată cu trecerea de la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
răspuns unitar. Acestor interpelări li s-au adăugat revendicările de ordin național dublate uneori de revendicări religioase, ca în Irlanda, Belgia, Polonia, afirmarea credinței fiind în acest caz un mijloc de a sprijini propria naționalitate. Contrarevoluție și tradiție Reacțiile filosofiei contrarevoluționare, tradiționaliste, au fost încurajate de foarte mulți autori 6 începînd cu Novalis, care prin Christenheit oder Europa (1799) visa să restaureze Respublica christiana medievală ca realitate politică contemporană, și continuînd cu Chateaubriand care, prin Le génie du christianisme (1802), stabilea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de altă parte, catolicii belgieni s-au simțit revigorați de ideile lui. Născut în 1782 la Saint-Malo, acest preot hirotonisit în 1816, imediat după Restaurație, a fost în primul rînd un campion al tradiționalismului, un reprezentant de marcă al concepțiilor contrarevoluționare. Fiind dezamăgit de Restaurație, recuzînd atît indiferența Statului în ceea ce privește religia, cît și galicanismul, el a cunoscut o evoluție pe care o cunoscuse anterior baronul Ferdinand d'Eckstein: acest israelit de origine daneză dar de naționalitate prusacă, convertit la luteranism apoi
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
protestantă. Totuși în Bade, în timpul regimului parlamentar, Franz-Josef Buss, catolic și atașat al sistemului reprezentativ, a făcut efortul de a organiza catolicii, punînd bazele unui adevărat partid. Ca și în cazul țărilor germanice, catolicismul a suferit, în Italia, influența gîndirii contrarevoluționare. Scrierile lui Bonald, de Maistre, ale lui Lamennais s-au răspîndit și aici. Părintele Gioacchino Ventura, care a suferit aceeași evoluție ca și Lamennais, i-a tradus pe primii doi10. Între 1830-1833, el s-a desprins de mediile Restaurației, fiind
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
afirmă Jean-Marie Mayeur 15, se construiește plecînd de la "refuzul total al societății născute în urma Renașterii, Reformei și Revoluției, dominată de individualism și raționalism, de secularizarea statului, de știință și gîndire". Se schițează astfel, în mod clar, legătura cu catolicismul intransigent, contrarevoluționar și ultramontan, alimentat de magisteriul pontifical. Pretutindeni, în Franța și în Germania, în Belgia și în Italia, programul era asemănător: el își propunea să restabilească influența Bisericii asupra societății ca în Evul Mediu, cînd domnea unanimitas christiana, cînd individul era
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
viața publică, înmulțirea curentelor separatiste și federaliste și faptul că, adaugă el, "aventurile totalitare devin dificile dacă nu chiar imposibile". Aceste judecăți preluate de la DCI sînt reprezentative pentru gîndirea creștin-democrată în materie de regionalizare. Ea îi datorează mult tradiționalismului, gîndirii contrarevoluționare și catolicismului social: Vogelsang în Austria, Ketteler în Germania, Taparelli D'Azeglio în Italia, La Tour du Pin în Franța au acordat cea mai mare importanță organizării regiunilor, ca acțiune ce comportă o reformă a Statului. În lucrarea Vers un
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
eșueaz), în analizele lor, sub aspectul aplic)rii propriei lor cunoașteri politice și istorice. Teoreticienii de renume ai ideologiei imperiale, cum ar fi Bugeaud, Galliéni, si Lyautey, au jucat atât roluri politice, cât și militare. Într-o manier) similar), eforturile contrarevoluționare reușite au fost dirijate de oameni precum Templer sau Magsaysay, care au combinat resursele militare cu instrumentele politice (cf. Huntington 1962, p. 28). Forțele militare, fie ele de natur) intern) sau extern), sunt insuficiente, dac) se are în vedere sarcina
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
canalizării noastre" este titlul metaforic al unui capitol care vorbește despre "conductele subterane" prin care curg valurile de arestați (valul țăranilor deschiaburiți din 1929-1930, valul națiunilor întregi din perioada 1944-1946, valul prizonierilor întorși din Germania, valul paragrafului al zecelea propaganda contrarevoluționară, care lăsa loc pentru o foarte vastă interpretare și care "a curs fără istov"), toate izvorâte din acuzații de o absurditate demnă de ficțiune, nu de realitate. Preocuparea scriitorului pentru informația istorică este vizibilă în prezentarea numeroaselor procese înscenate din
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
secrete: să fie distruse cărțile numiților cutare și cutare. Nici o problemă, noi suntem obișnuiți! Parcă n-am declarat și eu de la catedra de materialism dialectic și istoric, cu un sfert de veac în urmă, că teoria relativității este o erezie contrarevoluționară? Așa că fac actul, mi-l semnează secretarul de partid, biroul special și vârâm acolo, în sobă, genetica! estetica de stânga! etica! cibernetica! aritmetica!...379. Dacă Rusanov a fost un complice cât se poate de activ la crimele regimului, vinovăția lui
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
detenție, față de regimul blând reprezentat de Dostoievski și Cehov în cărțile lor. 5 Atât V. Șalamov, cât și E. Ghinzburg au supraviețuit Marii Epurări din perioada 1936-1938, după ce au petrecut șaptesprezece, respectiv optsprezece ani în lagărele din Kolîma pentru "activitate contrarevoluționară troțkistă". 6 "Scriitura și viața. Interviu cu Jorge Semprún", realizat de Iulia Popovici în Observator cultural, nr. 136, 1-7 oct. 2002, pp. 8-9. 7 Primo Levi, Mai este oare acesta un om?, traducere și postfață de Doina Condrea Derer, Polirom
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
o prăjină. Toată ziua bîrnîia motoreta pe stradă și țîncii erau fericiți dacă erau lăsați s-o atingă măcar puțin. Se adunau și femeile măritate ca să admire "norocul" unora cu neamuri avute, cu neamuri în mafia de la Miami, cu neamuri contrarevoluționare, care pun la cale înăbușirea revoluției. O să le sune lor Cristeiul, fiți pe pace. În timp ce noi construim socialismul cu sacrificii, în timp ce clamăm "patria o muerte", ei pun la cale distrugerea revoluției... Carlos era orb din cauza fericirii sale și nimic în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
protagonist este autorul însuși, arestat în 1959, sub acuzația că ar fi negat valoarea unei cărți a lui Zaharia Stancu, Rădăcinile sunt amare, că vădește „ploconire” față de literatura occidentală reacționară, în fine că ar fi participat la un complot studențesc contrarevoluționar. De la Uranus, Jilava, Salcia, Strâmba, Grindu până la penitenciarul Gherla acest element „dușmănos”, „ostil”, „descompus”, „complotist”, cum este etichetat de anchetatori și torționari, cunoaște toate formele de umilire, toată panoplia de „metode” folosite de aceștia. „Împărțitorii de dreptate” sunt abjecți, poltroni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288741_a_290070]
-
legionar. În plus, mărturisise la anchetă legături epistolare cu „fugarul“ Virgil Ierunca (între 1947 și 1949), ca urmare a cărora a fost acuzat și de „spionaj“ în favoarea Franței; însă a primit pedeapsa cu detenție de drept co mun, nu CR (contrarevoluționar). În 1956, așadar, Caraion a făcut cunoștință cu Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu. Cei 5 ani de detenție i-a explicat nu prin motivele reale, ci prin faptul că refuzase, chipurile, să divulge numele unei femei care ar fi luat prin denunțul lui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
este exilat la Bruxelles, apoi în Spania, în sfârșit la Haga, unde moare. Avocat, om politic, membru și orator al Adunării Constituante. Extremist între 1789 și 1791, după această dată devine moderat, promotor al unei monarhii constituționale. Acuzat de conspirație contrarevoluționară, este ghilotinat în 1793, în timpul primului val al Terorii. Ajunge la apogeul carierei sale în 1791, când îl combate pe Mirabeau în Adunare, în problema exercitării dreptului de pace și război ădacă să-i fie încredințate regelui sau nu). Mirabeau
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]