KorAP: Find »[drukola/base=contraspionaj & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...15 >

374 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

care statuau scopul acestei structuri: „de a procura toate informațiile necesare stabilirii situației inamicului”. În continuare, pentru a avea rezultate notabile, un asemenea serviciu trebuia să dispună de mijloace de informații, de legătură, personal bine pregătit și un serviciu de contraspionaj. Erau bine precizate atribuțiile la nivel de armată, corp de armată, divizie, brigadă, regiment și batalion, organizarea serviciului la diferite arme, precum și modul de a interoga prizonierii și a studia presa străină. Tot aici a apărut, pentru prima dată, un

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
prima dată, un capitol intitulat «Serviciul Secret» care, „este dirijat la Marele Cartier General de către un ofițer de Stat Major, care este șeful serviciului” și se ocupa cu „toate chestiunile serviciului de spionaj propriu-zis cât și acele ale serviciului de contraspionaj”. Organizarea sa era prevăzută în anumite puncte, indicate special, atât în zone militare, cât și în cele civile, dar pentru definitivarea problemei „vor urma instrucțiuni speciale care vor fi date la timp și personal secret”, ceea ce denotă doar intențiile de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
nou set de Instrucțiuni cu privire la îndatoririle diferitelor eșaloane ale Serviciului de Informațiuni. Conform acestora, în organizarea structurilor informative la unități și mari unități trebuia să existe un serviciu al știrilor, un serviciu de informații secret (agenții „acoperiți”), un serviciu de contraspionaj și unul pentru cenzură. La nivel de armată, Serviciul Secret avea atât misiuni informative cât și contrainformative. Misiunea informativă a vizat recrutarea și instruirea de agenți „pentru executarea misiunilor speciale” și transmiterea datelor culese. În atribuțiile de contraspionaj intrau, printre

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
serviciu de contraspionaj și unul pentru cenzură. La nivel de armată, Serviciul Secret avea atât misiuni informative cât și contrainformative. Misiunea informativă a vizat recrutarea și instruirea de agenți „pentru executarea misiunilor speciale” și transmiterea datelor culese. În atribuțiile de contraspionaj intrau, printre altele, supravegherea și controlul suspecților și străinilor, liniile telegrafice și telefonice, împiedicarea propagandei inamice, paza căilor ferate, depozitelor și magaziilor. Serviciul Secret de la diferitele comandamente aflate în apropierea frontului „se bucură de oarecare independență”, fiind într-o corespondență

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de încredere și stimă reciprocă între cele două armate”, ce trebuia menținut și apărat împotriva acțiunilor subversive ale dușmanilor. Erau prezentate și precizate atât noțiuni teoretice, cât și instrucțiuni practice, privind funcționarea serviciului de contrainformații, manifestările ostile statului și armatei, contraspionajul, contrasabotajul, contraterorismul și contrapropaganda. Regimul comunist, instaurat în România începând din 1945, a interzis orice menționare a acțiunilor și serviciilor de informații din perioada anterioară. Abia după mijlocul anilor `60, când politica de independență față de U.R.S.S. trebuia compensată cu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
subordinea Comisiei de lichidare, avea la conducere pe locotenent-colonel von Tscheppen, care se ocupa „numai cu afaceri strict militare” ale statelor vecine Ungariei. Practic, misiunile acestei structuri s-au referit la penetrarea statelor-majore ale marilor unități, ale comandamentelor, spionajul și contraspionajul militar. În România, activitatea acestora s-a dovedit „bine determinată” și a reușit să publice, în clandestinitate, ziarele „Ardealul”, „Viitorul” și „Înfrățirea”, însă atât tipografia, cât și colaboratorii au fost descoperiți și anihilați. Conducerea grupei din România o aveau locotenentul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de unde au cumpărat câteva sute de cartușe. În continuare, au inspectat Sulina, unde exista o celulă de spionaj compusă din Sava, mecanic la uzina electrică a orașului, și un oarecare Filat, din Chilia-Veche. Comisarul Rădulescu a continuat colaborarea în domeniul contraspionajului cu Divizia 10 Infanterie și a oferit, în continuare, agentului acoperit acte și documente cu aspect de autenticitate, în scopul aprofundării ramificațiilor spionajului sovietic în Dobrogea. Din păcate, la 25 mai 1927, datorită unui eveniment altminteri demn de laudă, acțiunea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
coordonarea, culegerea, analiza și exploatarea de date utile privind inamicul. Împreună cu trupele combatante de pe toate fronturile, structurile informative și contrainformative, reorganizate și profesionalizate, au asigurat, în 1917, un flux continuu de date privind inamicul, concomitent cu desfășurarea unor acțiuni de contraspionaj din cele mai eficiente. În cursul anului 1918, armata română a suferit, alături de conducători și populație, vicisitudinile războiului. Probabil că militarii, adevărații câștigători ai bătăliilor din vara anului 1917, au avut sentimente contradictorii la vestea încheierii unui armistițiu. Pe de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de întocmire a buletinelor informative și transmiterii acestora de la unități către eșaloanele superioare. Un accent deosebit a fost pus pe întărirea Biroului 2 - contrainformații - de la toate eșaloanele, care trebuia să acopere patru paliere: al știrilor directe; al informațiilor secrete; de contraspionaj; al cenzurii. O colaborare cu Secția Topografică și cu Secția de Observație, în scopul întocmirii și obținerii de fotografii, hărți, planșe topografice și topometrice, a fost prevăzută în vederea eficientizării activității informative. Un Adaus al acestor norme, cu referire la căutarea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
vedere al organizării, Biroul 1 se ocupa cu studiul armatelor străine și al obținerii de informații directe, în timp ce Biroul 2 avea misiuni legate de procurarea de informații secrete din străinătate și studiul teatrelor de operații, precum și de desfășurarea acțiunilor de contraspionaj. Nu în ultimul rând, pregătirea profesională a personalului care să activeze, în caz de nevoie, în comunitatea informativă era o altă misiune importantă a Secției, de care s-a achitat conștiincios. Un alt material, pe aceeași temă (ordinul 884/28

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
idei: să existe și pe timp de pace la Marele Stat Major, la Corpuri de Armată și la Divizii un Birou Informații; Marele Stat Major să se ocupe, printre altele, cu organizarea și funcționarea unor școli de agenți pentru spionaj, contraspionaj și traducători; înființarea unui serviciu de propagandă, prin care să fie întreținut moralul soldaților în timpul campaniei, respectiv demoralizarea militarilor inamici; înzestrarea tehnică necesară pentru desfășurarea în bune condiții a activității informative și contrainformative. Alături de trupele combatante, structurile informative și contrainformative

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
trupele combatante, structurile informative și contrainformative militare, reorganizate și profesionalizate, au asigurat un flux continuu de date privind inamicii mai vechi (Puterile Centrale) sau mai noi (bandele bolșevice și ucrainene, armata bolșevică ungară etc.), concomitent cu desfășurarea unor acțiuni de contraspionaj eficiente împotriva noilor amenințări asimetrice, care au continuat și în perioada următoare, în scopul de a întăriri și edifica securitatea României Mari. La mobilizarea armatei române (28 octombrie/10 noiembrie 1918), structurile de informații s-au divizat, la Marele Cartier

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
s-a aflat la conducerea Biroului de Contrainformații, care a primit următoarele componență: - Serviciul de spionaj (maior Alexandru Bursan), compus din două subbirouri, care a coordonat agenții secreți, atașații militari, ofițerii de legătură (agenți convenționali) și agenții benevoli. - Serviciul de contraspionaj (maior Gheorghe Mihail), organizat în trei subbirouri, care s-a ocupat cu măsurile preventive de contraspionaj și a reprezentat instituția la procesele de spionaj, în calitate de expert. La data respectivă, factorii de decizie au constatat lipsa unui serviciu al presei, necesar

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
maior Alexandru Bursan), compus din două subbirouri, care a coordonat agenții secreți, atașații militari, ofițerii de legătură (agenți convenționali) și agenții benevoli. - Serviciul de contraspionaj (maior Gheorghe Mihail), organizat în trei subbirouri, care s-a ocupat cu măsurile preventive de contraspionaj și a reprezentat instituția la procesele de spionaj, în calitate de expert. La data respectivă, factorii de decizie au constatat lipsa unui serviciu al presei, necesar pentru propagandă în țară și străinătate, atribuții executate „în măsură redusă” de către Subbiroul 2/Biroul 2

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a fost prevăzut în Instrucțiunile asupra organizării și funcționării Serviciului de Informații emise la 20 februarie 1917, unde a fost menționat pentru prima dată Serviciul Secret, cu atribuții în „chestiunile serviciului de spionaj propriu-zis, cât și acelea ale serviciului de contraspionaj”. Șeful acestui Serviciu Secret trebuia să fie ofițer de Stat Major, personalul și fondurile aflate la dispoziția sa intrând în categoria celor „speciale”, iar ordinele primite și rapoartele înaintate aveau ca expeditor, respectiv destinatar, doar pe șeful Biroului Informații. Aceste

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
care le-a distribuit în toată Europa. Din structura informativă sovietică aflată la Berlin au fost identificați: Evdur, însărcinat cu repatrierea civililor și prizonierilor de război, cunoscut organizator al masacrelor de ofițeri ruși de la Vologda (1918); Peters, șeful Serviciului de Contraspionaj; Anski, șeful Serviciului de Spionaj, ajutat de Bobrevnisky și Marta Zaralska (baroana Nitz); agenții David Rosenblum și Karl Kenner, care activau și în favoarea Serviciului de Informații polonez. Serviciul de Propagandă era dirijat de Parvud Helphand, care a organizat grupuri ruse

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în cea de șef al Serviciului de Siguranță al Dobrogei, fiind apreciat de directorul D.P.S.G., Eduard Ghica. Ulterior, neînțelegerile profesionale cu Romulus P. Voinescu, noul lider al D.P.S.G., și anumite dubii asupra corectitudinii financiare în derularea unor acțiuni de spionaj/contraspionaj au avut ca rezultat destituirea din funcție, licențierea din serviciu și chiar arestarea sa, împreună cu câțiva subalterni. În urma unei verificări a inspectorului general al Polițiilor, Caton Călugăreanu, Parchetul Constanța a fost sesizat contra lui Mihail Moruzov și a deschis acțiune

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
operațiunii, aflat în străinătate, n-a căzut în capcana pregătită de serviciile contrainformative române. În pofida acestui fapt, un tentacul al spionajului maghiar în România a fost anihilat, contabilizând (încă) un succes al organelor de contrainformații românești. Un alt caz, de contraspionaj extern, având ca punct de reper Viena, a fost documentat, însă nu a putut fi finalizat în condiții optime. La data de 16 martie 1927, Biroul Siguranței române din Viena a comunicat la București despre descoperirea unui caz de spionaj

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de reper Viena, a fost documentat, însă nu a putut fi finalizat în condiții optime. La data de 16 martie 1927, Biroul Siguranței române din Viena a comunicat la București despre descoperirea unui caz de spionaj. Mai exact, serviciul de contraspionaj sovietic din Viena a primit din România o serie de regulamente militare utilizate de armata română. Prin acțiuni specifice - infiltrare, filaj - agenții români au identificat curierul sovietic care a primit misiunea să efectueze transportul acestor regulamente. Sulzer - acesta era numele

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Marele Stat Major au făcut un schimb de informații, util ambelor părți. Colaborarea a continuat încă de la mobilizare, la fiecare mare unitate, corp de armată, armată și comandament de armă fiind detașați agenți de siguranță cu misiuni de spionaj și contraspionaj. După 1918, structurile militare au conlucrat „în strânsă colaborare” cu D.P.S.G., în urmărirea tuturor chestiunilor care au adus atingere siguranței și/sau apărării României. Cele două instituții au procedat la schimbul și verificarea reciprocă a datelor cu caracter intern și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
pălării în str. Sf. Ștefan nr. 5), Witgenstein și Hasnikov (ruși), Arzuman Arzumanian (armean rus, comerciant de covoare). Alături de aceștia, în serviciul de informații britanic s-au aflat și agenți sovietici, fie infiltrați, fie dubli, monitorizați atent de structurile de contraspionaj locale. În Pasajul Imobiliara a fost identificat un oarecare Zeldin, născut în Soroca, fost student revoluționar în Rusia țaristă și stabilit din 1921 în România. Supravegherea sa a scos la iveală un cerc larg de relații și multe conexiuni suspecte

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
fi „în strâns contact” cu celelalte structuri informative. Secția a II-a din Marele Stat Major s-a concentrat pe activitatea revizionistă și șovinistă în statele succesorale ale monarhiei austro-ungare, în timp ce Ministerul de Interne a rămas cu coordonarea acțiunilor de contraspionaj. Serviciul de contraspionaj, denumit Secția defensivă, avea sediul în cazarma Hadik din Budapesta, acolo unde se afla Parchetul militar special care investiga cazurile de spionaj. Parchetul era împărțit în trei subsecții: română (maior de jandarmi Herold Adam), cehoslovacă (maior Kernn

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
contact” cu celelalte structuri informative. Secția a II-a din Marele Stat Major s-a concentrat pe activitatea revizionistă și șovinistă în statele succesorale ale monarhiei austro-ungare, în timp ce Ministerul de Interne a rămas cu coordonarea acțiunilor de contraspionaj. Serviciul de contraspionaj, denumit Secția defensivă, avea sediul în cazarma Hadik din Budapesta, acolo unde se afla Parchetul militar special care investiga cazurile de spionaj. Parchetul era împărțit în trei subsecții: română (maior de jandarmi Herold Adam), cehoslovacă (maior Kernn) și iugoslavă (locotenent-colonel

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în subordine mai multe subcentre informative situate în apropierea frontierei, care au fost identificate în Békéscsaba, Lököshaza, Batania, Slek și Csanadpalota, fiecare cu încadrarea respectivă. Evident, nu toate acțiunile informative au fost duse la bun sfârșit, unele fiind descoperite de contraspionajul țării respective, iar cei arestați condamnați la ani grei de închisoare. Totuși, merită menționate sacrificiile personale în favoarea interesului național, pe care cei în cauză și le-au asumat de bunăvoie, urmărind identificarea intențiilor ostile față de România. Inspectoratul Regional de Poliție

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
aflau în România, prevenirea scurgerii de date din instituțiile publice centrale, anihilarea persoanelor care manifestau interes pentru culegerea de date confidențiale, protejarea stabilimentelor militare de infiltrări ale spionilor sau sabotorilor. Agentura avea în subordine trei echipe, corespunzătoare palierelor de activitate: contraspionaj, ministere, respectiv atașați militari. Grupa 2 Industrii, structurată ca și Grupa 1, s-a ocupat cu obținerea de date despre personalul din întreprinderile care lucrau în favoarea armatei și asigurarea securității producției. Grupa 3 Acțiuni Sociale a luat amploare după mijlocul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]