454 matches
-
Utilizarea răspîndită a mijloacelor lingvistice de acest gen a fost observată de feministele care încercau să explice ceea ce ele considerau a fi trăsături caracteristice ale vorbirii feminine, care ies la iveală în special atunci cînd femeile se adresează bărbaților. Principiile conversaționale ale lui Grice, menționate în capitolul 1, au fost criticate de Michell (1990:176) ca fiind limitate la contexte neutre, ale clasei sociale medii. Ea susține că, atunci cînd se adresează bărbaților, femeile nu pot respecta principiul " Nu spune ceea ce
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
asigură, până la urmă, polifonia textului polemic literar. Ne întrebăm, firește, cine și cum povestește în textul polemic și observăm că, la nivel global, coerența acestuia este dată de o dominantă narativă responsabilă de ocurența și ligamentarea diferitelor secvențe: descriptive, argumentative, conversaționale (Cornel Munteanu). Intertextualitatea este modalitatea prin care autorul își regizează intervenția publică în așa fel încât eficiența sa să devină maximală. El este cel care, pretextând un dat evenimențial, pe care îl relatează sub forma unei micro-povestiri factuale, pune la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cea a personajului, un comic de o factură aparte. Criteriul cauzal pare să stea și la baza clasificării din perspectivă pragmatică. În studii relativ recente se propune 46 o tipologie a comicului în funcție de abaterile de la legile discursului, respectiv de la normele conversaționale inventariate de Paul Grice și de la regulile de conivență a căror importanță în comunicare a fost semnalată, între alții, de Ervig Goffman. Astfel, încălcarea principiului general de cooperare poate genera comicul absurdului, nerespectarea maximei de relație ("fiți pertinenți!") creează comicul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
arborescent, afectând deopotrivă stiluri funcționale ale limbii, precum cel științific, în special cel didactic, dar și cel filosofic, tinzând în definitiv să submineze autoritatea limbajului însuși, căruia i se contestă rolul decisiv în comunicare, prin construirea unui tip de discurs conversațional vidat de sens. Metamorfoza textului ionescian cunoaște o fază intermediară, aceea a parodiei vizând alcătuirea deficitară a lucrărilor didactice sterile, rupte de viață, caracterizate prin artificialitatea exemplelor ce ilustrează inadecvat o vastă informație. Procedeu fundamental pe care se bazează farsa
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
accepted purpose or direction of the talk exchange in which you are engaged"124. Cele patru maxime analizate de Paul Grice, referitoare la cantitate ("Spune nici mai mult nici mai puțin decât este necesar pentru a-ți face eficientă contribuția conversațională!"), la calitate ("Spune adevărul!"), relație ("Fii relevant!") și manieră ("Fii clar!") sunt aplicabile cu deosebire tipului cultural anglo-american125, îndeosebi vizat satiric. Deja acreditata lipsă de rațiune a personajelor, ca și minciuna sfruntată inserată în discursul pompierului, ca modalitate evidentă de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dar bucătăreasa gătește mai bine", " Cu picioarele poți merge, dar te încălzești mai bine cu electricitate și cărbuni."131 În concluzie, "șarja parodică extremă"132 direcționată pe amintitele paliere al discursului didactic, filosofic, dramatic, și, în ultimă instanță, al celui conversațional se subordonează astfel comicului absurdului pentru a configura profilul acestei "comedii a comediei" nu ca pretenție de reper superlativ, ci, dimpotrivă, ca "antipiesă", deci ca expresie a negației și a contestării, specifice avangardei postbelice. Perspectiva asupra conformismului universal, marionetizarea personajelor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pragmatică. Așa cum observam în capitolul Invariant și variante, în cazul ironiei vorbitorul mai degrabă menționează enunțul decât îl folosește în scopul comunicării, astfel încât se consideră că această modalitate a comicului derivă dintr-o deliberată abatere, prin formulările echivoce, de la maxima conversațională a calității prin care se impune respectarea adevărului. Folosind procedee care țin de analiza discursului obținem o clasificare diferită a tipurilor de ironie în funcție de raporturile stabilite între actanții de pe scena comicului (A1: locutorul, A2: auditorul, A3: victima conștientă a ironiei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de individualitate meritorie la Gh. Brăescu. În Poveste fără sfârșit întâlnim tipul reclamantei sărmane incapabile să-și rezume păsul astfel încât să primească soluționare. Debitul necontrolat al informațiilor adiacente îneacă și în cazul acesteia mesajul propriu-zis. Bătrâna suferă de aceeași incompetență conversațională a personajului de tip caragialian, performator al vorbirii fără frâu. Eșecul dramatic al comunicării este însă mult mai bine subliniat în schița lui Brăescu, deoarece aici interlocutorii bietei femei refuză să coopereze și să asculte "litania" până la sfârșit, astfel încât reclamanta
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ale carnavalului sau din scenele marcate de prezența Ziței din O noapte furtunoasă, este, din păcate, una încă reiterabilă. O dovadă este oferită tot de textul lui M. Eliade, prin surprinzătoarea inserție a unui pitoresc discurs caragialesc într-un context conversațional neutru, în fragmentul Apocalipsul, publicat postum sub titlul Dubla existență a lui Spiridon Vădastra: Într-adevăr, D-lui Popescu îi era tot frică să nu spună nevastă-sa vreo prostie, și de câte ori avea prilejul, îi amintea că femeia mai bine
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
deja în capitolul consacrat parodiei, ne propunem să utilizăm aceleași instrumente de lucru din inventarul pragmatic, adecvate demersului analitic privind eficiența sau eșecul comunicării. Aplicarea conștientă a maximelor conversației formulate de Paul Grice referitoare la relevanța, cantitatea și calitatea contribuției conversaționale, toate subordonate unui principiu de cooperare care asigură coerența și continuitatea discursivă, caracterizează de fapt o situație ideală, cazurile concrete nefiind totuși uniformizate. În schimb încălcarea acestor norme are consecințe dintre cele mai diverse, atrăgând uneori falimentul comunicării, așa cum am
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tehnica suspansului: "În tot ce urmează, personajele toate păstrează un calm imperturbabil, egal și plin de dignitate". Suntem transpuși astfel într-un univers a cărui absurditate se precizează de la început ca formă a bizarului acceptat cu deplină seninătate. Categorica normă conversațională în formula "Fii relevant!", este ignorată dintr-un reflex al deprinderii de a da frâu unei fantezii verbale prin care aglutinarea nestăpânită a detaliilor nu facilitează decodarea mesajului, informația fiind, cu cât mai bogată, cu atât mai puțin pertinentă, încifrându-se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spui?38 Se poate observa cum personajele sunt incapabile să realizeze importanța informației complete pentru interlocutorul care e nevoit astfel să refacă înțelesul total al formulărilor trunchiate, recurgând la interogații succesive pentru ca fraza sa-i fie relevată în întregime. Inabilitatea conversațională a colocutorilor care acționează asemenea unor roboți primitivi, este responsabilă și de marea densitate de pronume și adverbe interogative, mereu stimulate de răspunsurile nesatisfăcătoare. Regula griceană a manierei se referă la evitarea ambiguității, impunând formularea unor enunțuri precise, directe și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bunicul dumitale? ACUZATUL: El se va naște peste douăzeci și doi de ani.69 Acest tip de "Păcală" cu trăsături miticiste face însă figură de "înșelător înșelat", pentru că sentința, în acord perfect cu "logica nonsensurilor", în aparență acceptată drept convenție conversațională de către ceilalți colocutori, restabilește normalitatea tocmai prin anormalitatea sancțiunii:"A se atârna cu elastic prevăzut cu o undiță, la Casa de Depuneri, opt zile. A i se turna o cutie de purici în ceafa cămășii. A fi pictat: nasul verde
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
are în piesa lui Sorescu alte cauze și alte funcții. Chiar dacă remanența ecourilor caragialiene persistă prin replici care traversează instantaneu distanțele prin aluzii intertextuale directe, de pildă în paralogismul din "balcoanele reprezintă încununarea unor sudori vărsate"90, similitudinile cu absurdul conversațional din schițele lui Caragiale sunt de suprafață. Personajele nu se mai îmbată cu vorbe, nu-și umplu așteptarea cu balastul flecărelii, al discuțiilor fără miez în care vârtelnița banalităților, a clișeelor și a nonsensurilor diluează esența comunicării, sugerând falimentul limbajului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1965, p. 426), Eugen Ionescu preciza: Această criză de limbaj este cel mai adesea artificială, voluntară [...] Constat uneori distrugerea sau deformarea voită a limbajului și o denunț." (Eugène Ionesco, Note și contranote, ed.cit., p. 16) 124"Realizează-ți contribuția conversațională în acord cu scopul sau direcția acceptată a schimbului conversațional în care ești angajat" [tr. n.], (George Yule, Pragmatics, Oxford University Press, 1996, p. 37. 125 George Yule, op. cit., pp. 83-87. 126 Salvatore Attardo, Linguistic Theories of Humour, Monton de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este cel mai adesea artificială, voluntară [...] Constat uneori distrugerea sau deformarea voită a limbajului și o denunț." (Eugène Ionesco, Note și contranote, ed.cit., p. 16) 124"Realizează-ți contribuția conversațională în acord cu scopul sau direcția acceptată a schimbului conversațional în care ești angajat" [tr. n.], (George Yule, Pragmatics, Oxford University Press, 1996, p. 37. 125 George Yule, op. cit., pp. 83-87. 126 Salvatore Attardo, Linguistic Theories of Humour, Monton de Greyter, Berlin, New York, 1994, p. 271. 127 Pierre Guiraud, Les
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de remarca asta. Și Mercedes e destul de drăguță, spuse Kelvin. Nu prea are multe de spus, totuși, zise Gerry, vorbind din punctul de vedere al cuiva care era în aceeași situație. Kelvin rânji către Gerry. —Pe mine nu calitățile ei conversaționale mă interesează. Au chicotit și și-au dat coate, aprobând mizeria care tocmai fusese lansată. —Pasează scrumiera, Kelvin, îi întrerupse Jack. În timp ce Kelvin se conforma, Jack oftă supărat: —Ultima dată când am spus asta cuiva, persoana respectivă s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de memento înfricoșător privind efectele răsfățului excesiv.) Mai degrabă atitudinea ei a stat în calea progresului: înțelegem cu toții cum e să ți se înece un pic corăbiile din când în când, dar expresia înnegurată a lui Stacey și lipsa abilităților conversaționale chiar îi îndepărtează pe unii din clienții obișnuiți. Deci dacă aerul ăsta nou, strălucitor persistă, voi fi foarte încântat - am observat că încerca să zâmbească ocazional clienților și-și dăduse cu rimel sau fard de pleoape în jurul ochilor ălora neobișnuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
despre cum să răspunzi la telefon. —Bună, Kieran, eu sunt. — Îmi pare rău, în această dimineață nu vă pot face un copil, dar v-aș putea oferi un aparat pentru exerciții abdominale sau alte glumițe ironice cu subînțeles. —Abilitățile mele conversaționale au fost epuizate aseară, așa că nu sunt capabilă de nici o replică inteligentă, m-am scuzat eu. Aș putea să vorbesc cu Mark? Kieran ezită. — Îmi pare rău, Jen, dar e la o întâlnire cu un client. —Nu te cred, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să construiască un model interdisciplinar și sintetic de analiză a discursului jurnalistic și a manipulării, care să organizeze preocupările, perspectivele și conceptele predilecte din științele limbajului într-un ansamblu coerent. Alături de contribuția disciplinelor amintite, sunt asimilate achizițiile științifice ale analizei conversaționale și analizei discursului, care, pe de o parte, extind aria conceptului de discurs, și, pe de altă parte, îl analizează în calitatea acestuia de ansamblu text-context. Pornind de aici, cercetarea aceasta încearcă să nu neglijeze nici specificitatea textului, nici pe
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
un înțeles al conceptului de discurs prin identificarea caracteristicilor acestuia la diferite niveluri de analiză. I.1. Conceptul de discurs Conceptul de discurs este revendicat ca obiect de studiu de mai multe discipline cu frontiere problematice ca: retorica, pragmatica, analiza conversațională, analiza discursului. Delimitarea unui sens clar se lovește, astfel, de diversitatea abordărilor, de parțialitatea acestora și de instrumentele metodologice imprecise. Înțeles ca eveniment comunicativ unic, determinat spațio-temporal, discursul a fost studiat încă din antichitate. El avea sensul de cuvântare, iar
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
având un rol referențial, comunicațional și acțional. Pragmatica ar fi, din această perspectivă a discursivității, o lingvistică a uzului, examinând efectele diverselor componente ale contextului asupra producerii și receptării enunțurilor, atât sub aspectul structurii, cât și al semnificației acestora. Analiza conversațională a influențat și ea cercetările asupra discursivității. Această perspectivă s-a dezvoltat, în Statele Unite, la sfârșitul anilor '70, ca un curent în cadrul etnometodologiei 5, preocupat de studiul schimburilor verbale reale, cotidiene. Discursul este definit ca "tot ceea ce este produs al
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
este definit ca "tot ceea ce este produs al unei interacțiuni predominant lingvistice, care poate fi dialogal sau monologal, oral sau scris, spontan sau fabricat, în anumite dimensiuni lingvistice, textuale și situaționale"6. Astfel, termenul de discurs este utilizat, în analiza conversațională, într-un sens larg, care depășește concepția standard asupra discursului monologal, prin evidențierea locurilor sociale ale discursului și prin extinderea ariei discursivității asupra dialogului. John Gumperz 7, un reprezentant de seamă al curentului, consideră că a vorbi înseamnă a interacționa
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
telegrafice, monologale asupra comunicării, perspectivă care acredita o secvențialitate emițător-receptor a schimburilor verbale. Prin contrast, relația emițător receptor este considerată că fiind una de determinare reciprocă, în care fazele de emitere și receptare sunt simultane și determinate reciproc. Concepția analizei conversaționale asupra comunicării dă prioritate studiului formelor dialogale ale producției discursive, în care însuși monologul este un caz particular al dialogului. Se extinde domeniul de analiză a discursului și spre componentele non-lingvistice și strategice ale comunicării (reluări, punctări, deschidere, închidere, marcatori
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
studiului formelor dialogale ale producției discursive, în care însuși monologul este un caz particular al dialogului. Se extinde domeniul de analiză a discursului și spre componentele non-lingvistice și strategice ale comunicării (reluări, punctări, deschidere, închidere, marcatori, modalizatori etc.). Astfel, analiza conversațională studiază interacțiunile comunicaționale în ansamblul lor (verbal, non-verbal), într-o manieră multidisciplinară, care încearcă o sinteză între etnometodologie și comunicarea psihologizantă. Analiza conversațională interesează, în acest context, prin impactul asupra conceperii discursului, depășind abordările liniare asupra comunicării și pe cele
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]