885 matches
-
Paulinus care reproduce un vers întreg; totuși, rugăciunea lui Paulinus e complet diferită de aceea a lui Ausonius. Așa cum Paulinus de Nola este un convertit care a abandonat învățătura lui Ausonius, în aceeași măsură - și chiar mai mult - este un convertit Paulinus din Pella, nepotul lui Ausonius. Ruptura cu trecutul n-ar putea fi mai netă și mai evidentă. Prozodia și versificația sînt adesea defectuoase, deși el declară că îi imită, în afară de Vergiliu, și pe Ausonius, pe Paulinus de Nola și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu trebuie înțeleasă ca un simplu conglomerat de informații, ci trebuie văzută în raport cu viața și personalitatea autorului care, catolic de origine, asistă în vremea sa la convertirea unui întreg popor la dreapta credință și vrea să ofere societății sale recent convertite un sistem cultural valabil atît în plan profan, cît și în plan religios. Isidor era perfect conștient că aceasta era sarcina sa permanentă, atît ca învățat cît și ca episcop. în fond, episcopul de Sevilia se găsea într-o situație
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și sătenii nu par foarte afectați, ci datinile din ce în ce mai golite de sens ale ritmurilor naturii; Sima și nepotul ei, băiatul din flori al unei odrasle mute și nimfomane; bătrîna Nastasia care "vorbește în dodii"; Katerina, mama abandonată de Petruha cel convertit, care dă foc izbei părintești dintr-un exces de zel tovărășesc. Toți aceștia sînt cei care "nu se lasă duși" și pentru care se organizează un fel de expediție oficială de evacuare ce eșuează într-o ceață neverosimilă. Conflictul nu
Despărțirea de Matiora by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17160_a_18485]
-
oprește cu un prilej sau altul asupra câte unui scriitor, făcând, în manieră empatic-impresionistă, notații ce pivotează în jurul unor formulări sesizante. Apelul generos la metafore nutrește o frazare nu lipsită de consistență, dar cu nestăpânite răsfățuri poematice, prin care poetul convertit la critică vrea să prefire ceva din atmosfera unei opere. El scoate cu larghețe, ca dintr-o besactea, ametiste și peruzele, topaze, opale și rubine cu care își „pietruiește”, etalând un apetit ca și oriental, discursul. Și în „viziunile” lui
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
în timpul revoltei antiromane (cap. 1), Iustin nu a consemnat‑o decât douăzeci și cinci de ani mai târziu (către 160). Dialogul constă dintr‑o serie de atacuri, din partea lui Iustin, și de contraatacuri, din partea lui Trifon. Înverșunarea celui dintâi, proprie oricărui nou convertit, se lovește de bunăvoința ușor ironică, dar politicoasă a celuilalt. Una dintre temele recurente ale discuției o reprezintă „dubla parusie”. În opinia lui Iustin, Mesia, identificat în persoana lui Isus, se va arăta lumii de două ori. Prima dată, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Ieronim. Aria de răspândire și de influență de care beneficia Victorin, ca autor „provincial”, era destul de restrânsă. În plus, lipsa culturii clasice de care dădea dovadă nu făcea decât să amplifice senzația de jenă pe care o încercau păgânii convertiți în fața operelor sale. Însă episcopul de Poetovio s‑a bucurat să‑l numere pe Ieronim printre fidelii săi admiratori. Admirația a fost dublată de o anumită afecțiune datorată originilor geografice învecinate ale celor doi. Ieronim avea să joace rolul editorului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
De mortibus persecutorum). În 315, Constantin îl cheamă în Gallia pentru a‑i încredința educația fiului său, Crispus. Moare în jurul anului 325. Din această schiță biografică se desprind două idei importante pentru cercetarea noastră. În primul rând, Lactanțiu este un convertit înzestrat cu o bogată cultură clasică. Apoi, ca mai toți noii convertiți cultivați, polemizează cu vechea tradiție, în încercarea de a atrage prozeliți. Scenariul eshatologic pe care îl propune se înscrie perfect pe aceste coordonate. Sunt evitate, aproape sistematic, trimiterile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
i încredința educația fiului său, Crispus. Moare în jurul anului 325. Din această schiță biografică se desprind două idei importante pentru cercetarea noastră. În primul rând, Lactanțiu este un convertit înzestrat cu o bogată cultură clasică. Apoi, ca mai toți noii convertiți cultivați, polemizează cu vechea tradiție, în încercarea de a atrage prozeliți. Scenariul eshatologic pe care îl propune se înscrie perfect pe aceste coordonate. Sunt evitate, aproape sistematic, trimiterile la scrierile creștine. Lactanțiu este martorul unui gest politic cu consecințe uriașe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
paginile scrise de acești vizitatori până târziu. Pentru începutul secolului al XIX-lea - vezi Mihai Răzvan Ungureanu, Convertire și integrare religioasă în Moldova la începutul epocii moderne, Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 2004 (cap. „Comportamente sociale. Imaginea publică a convertiților, „împreunările contra firii creștinești” și vecinătățile incomode”, pp. 59-124). 361. Ibidem, vol. VI, p. 56. 362. Ibidem, vol. VI, p. 123. 363. Ibidem, vol. VI, p. 56. 364. Vezi Dan Horia Mazilu, Lege și fărădelege în lumea românească veche, p.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
amor, Telefon, Romantic, Ispita clipei, Bărbat învins, Spovedania unui copil al Erosului nostru și multe alte piese din ciclul De-amor și de-amar (joc de cuvinte mizând pe rezonanțele etimologice ale celui de-al doilea termen) sunt elegii erotice convertite, disimulate prin prozodii sprințare și prozaizări voite: „Noi ne iubim în paturi de-mprumut;/Pe-o canapea îngustă, fără pernă,/ Crezând că aventura de-un minut/ Devine lesne «dragoste eternă»” (Destin). Altele nu-și trădează substanța elegiacă, chiar dacă păstrează elemente
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
implacabili ai antagonismelor de clasă l-au obligat să acționeze astfel. Prozele lui P. nu au fost adunate în volum, fiind publicate între 1909 și 1919 doar în „Vieața nouă”: Robii unei himere, Destăinuirea unui mort, Concert nupțial, Impresiile unui convertit ș.a. Mai izbutită este Povestea frumoasei Psyche (1912), istoria iubirii unui băiat de nouă ani pentru păpușa surorii sale mai mari. Zbaterea sufletească a copilului e relatată într-un ton grav, fiind exclusă ironia, chiar și aceea blândă, medeleniană. Accentul
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
Rugăciunea face din fiecare creștin un om convertit la bunătatea infinită a Celui fără de ani. Eliberarea de tirania trecutului începe printr-un act de recunoaștere și de asumare, fără de care metanoia nu rodește. Oricât de amestecat cu răul, un trecut convertit devine filtru revelator de virtuți. Nici un ispititor, văzut sau nevăzut, nu poate încarna substanțial răul. În sfârșit, oamenii vor crede mereu în Evanghelia Mântuitorului doar prin darul Mângâietorului. Ne vom întoarce oare la Biserica sfinților? Cum să risipim „puterea schismei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tiranie, bazată pe cazuri pe care le cunoscuse direct; polonezii și cei familiarizați cu istoria poloneză recunosc ușor personajele reale care l-au inspirat pe Mißosz, de la Koßakowski (acest mare „sceptic fascinat de credință” - formula e a lui Kenneth Minogue -, convertit succesiv la stalinism, revizionism marxist, conservatorism și catolicismul pe care-l combătuse în tinerețe pe terenul unei opoziții tomiste între rațiune și credință) la Zbigniew Herbert (inițial cu totul de partea lui Julien Benda, apoi tot mai apropiat de disidența
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mică parte din bogata literatură r-s care s-a Împlinit și pe alte coordonate: literatură pentru copii, reportaj literar, scenariu cinematografic. Ea a fost compusă și cultivată În paradigma ei majoră de generații diferite de scriitori: Începând cu interbelicii convertiți și sfârșind cu cei tineri, formați la școala de literatură realist-socialistă. Spiritul RS n-a Încetat În jurul anului 1965; el s-a prelungit până În 1990 prin literatura politică, ocazională, axată pe cultul partidului, al personalității sau evenimentului politic. Această literatură
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pentru a face diferența Între adepții unei tranziții lente la economia de piață și promotorii unei tranziții economice rapide. În studiul nostru, utilizarea celor doi termeni nu Încearcă să ilustreze clivajul identificat de Seiler, ci să definească categorii În cadrul nomenclaturii convertite, atât din perspectiva raportării la trecutul dictatorial, cât și din cea a chestiunii economice și a valorizării relațiilor cu partide și structuri europene. Astfel, termenii reformiști minimaliști și reformiști maximaliști propuși de noi nu trebuie confundanți cu definițiile seileriene. Monitorul
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
tine. Că n-ai suferit. Că nu trebuia să răspund de această moarte dinaintea... Dinaintea cui? M-am sculat, ca să întrerup fluxul acelor mărturisiri. Dar limpezimea lor căpăta atunci forța unei voci vii: „Vrei să-l vezi pe acel agent convertit, nădăjduind că te va absolvi de vină. Ca un bătrân popă de treabă...“ Am adormit când noaptea era pe sfârșite, căzând într-un somn ce și-a păstrat extrema acuitate a acelei confidențe silite. Dar luciditatea sa a devenit lumină
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mormântului și nu crede În Înviere etc.), dar care se va bucura de dragostea și milostivirea Mântuitorului, va străbate Occidentul până târziu, În secolul XX. Există vreo rațiune specială dedesubtul acestei recreări a imaginii Mariei Magdalena ca desfrânată pocăită și convertită? În lipsa unor elemente decisive care să meargă În altă direcție, mă ratașez explicației preluate de Régis Burnet: „Considerații tactice ghidează probabil această alegere. Grigore cel Mare dorește vrea să dea un chip (veut donner un visage) Bisericii din vremea sa
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Domnului până la capăt. El Îl smulge din ghearele iluziei, amintindu-I cine este cu adevărat și ce Înseamnă pentru oameni jertfa lui Dumnezeu. * Iluzia din romanul lui Kazantzakis devine realitate pretins istorică la Dan Brown. Între nefondata tradiție a „desfrânatei convertite” și noul mit feminist, al „soției lui Isus Cristos”, avatarurile Mariei Magdalena par incalculabile. Ridicând-o Însă pe această ucenică fidelă și smerită la rang de pereche a lui Dumnezeu, gnoza modernă comite, În realitate, un act de lez-divinitate, la adresa lui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
predicile lui Fard. De asemenea, veneau pentru cumpărături. În vechea garderobă sora Wanda expunea articolele despre care Profetul spunea că sunt „similare cu cele pe care negrii le foloseau În patria lor din est“. Încrețea materialele irizate În lumină și convertiții se Înghesuiau să plătească. Femeile dădeau uniforma de slujnică a subordonării pe chadorul alb al emancipării. Bărbații dădeau salopetele opresiunii pe costumele de mătase ale demnității. Casa de marcat a templului dădea pe-afară. În vremuri grele, moscheea era prosperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se încurcau atât de mult în procedură, și una, două, te și dădea pe mâna călăului care, foarte grijuliu ca tu să ajungi cu bine direct în calendar, ca martir, își făcea cruce și hârști, cu cuțitoiul). Cei trei tineri convertiți, (rămași se pare cu capetele intacte, pe umeri), i-au dus trupul neînsuflețit la Terni, unde a fost primit cu mari onoruri, de către comunitatea creștină de acolo. A fost martirizat în 268, sau cu cinci ani mai târziu, după cum
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
unui bătrân luptător republican, Dr. Manuel de Arriaga. Dar, până la această dată, câte schimbări nu avuseseră loc în fizionomia politică a țării încă din primele zile ale Republicii, odată cu persecuțiile religioase, apăruseră celelalte simptome specifice revoluției biruitoare: discursurile, martirii și "convertiții". Republica se naște sub semnul retoricii, căci la înmormîntarea amiralului Reis, - șef de insurecție care-și găsise moartea într-un chip misterios în noaptea de 3 spre 4 octombrie -, discursurile încep în plină amiază și se continuă la lumina făcliilor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aduna în jurul său numărul cel mai mare de deputați și înalți dregători. Dar, deocamdată, nu sunt locuri pentru toți vechii luptătorii și martiri republicani - iar oamenii, încurajați să protesteze sub Monarhie, protestează și mai vârtos sub Republică. În sfârșit, apar "convertiții" - os adhesivos, cum li se spune. Șefii partidelor monarhiste își autodizolvă grupările și redau foștilor membri toată libertatea de acțiune. Atâta așteptau credincioșii sfetnici, senatori și deputați ai Monarhiei. Prin declarații emoționante, publicate în loc de cinste în toate ziarele republicane, oamenii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cărei misiune era de a garanta ordinea internă și continuitatea regimului. De asemenea, Salazar nu putea aștepta nimic efectiv de la oamenii vechilor partide politice. Convertirea lor la revoluția națională era posibilă, și chiar de dorit, dar numărul celor cu adevărat convertiți nu putea fi decât foarte modest. Începând însă renaturalizarea (dacă ni se îngăduie un asemenea barbarism) vieții publice portugheze, aștepta să vadă adunîndu-se în jurul lui oameni noi, oameni care până atunci nu avuseseră prilejul să-și mărturisească voința lor de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
șosele care brăzdează de la un capăt la altul țara, a porturilor restaurate și modernizate, a vapoarelor nou construite, a spitalelor și școlilor ridicate. Toate acestea erau prea evidente pentru a putea fi tăgăduite. Dar, pe buna dreptate sunt numiți acești convertiți ai regimului - "salazarieni de poduri și șosele", salazarieni care au aderat în fața operelor materiale (în deosebi șoselele) realizate de dictatură. Transformarea lor morală, aderența lor intimă la spiritul revoluției naționale, încă nu se realizase. Numai o elită trăia cu adevărat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe șleau le ațâța necontenit certurile ale căror peripeții erau urmărite de toți locuitorii Granadei. Cât privește restul, aveai impresia că Cel-de-Sus se distrase alcătuind două ființe cât se poate de nepotrivite una cu cealaltă. Astaghfirullah era fiul unui creștin convertit și fără îndoială că asta explica zelul de care dădea dovadă, în vreme ce Abu-Khamr era fiu și nepot de cadiu, așadar nu se simțea obligat să facă dovada atașamentului său față de dogmă și tradiție. Șeicul era blond, slab și coleric; medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]