469 matches
-
n-am nici un sprijin, nici moral și nici material așa că mă resemnez și mă gîndesc la apropiată vacanță ... ,, ... Ce mai fac ai tăi, ce mai face nepoțelul, cred că-i mare acuma, o fi cît masă și cred că merge copăcel, copăcel. Dură-i viața, cine zicea, nu mai rețin bine - de fapt nu mai rețin deloc ,,Viața-i o luptă, deci luptă-te,, dar uneori ești că un Don Qihote, te lupți cu morile de vînt. Eh ! ce să-i
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
am nici un sprijin, nici moral și nici material așa că mă resemnez și mă gîndesc la apropiată vacanță ... ,, ... Ce mai fac ai tăi, ce mai face nepoțelul, cred că-i mare acuma, o fi cît masă și cred că merge copăcel, copăcel. Dură-i viața, cine zicea, nu mai rețin bine - de fapt nu mai rețin deloc ,,Viața-i o luptă, deci luptă-te,, dar uneori ești că un Don Qihote, te lupți cu morile de vînt. Eh ! ce să-i faci
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
cu siguranță, iar când stelele cerului vor cădea pe pământ, voi fi din nou un simplu gând în mintea mamei. CIREȘE ÎN PÂRG am venit pe lume când primul rând de cireșe dădea în pârg. pe la al doilea, eram deja copăcel beat de lumină, miresme și soare, fremătând de-a valma cu păsările cerului și florile pământului. și azi sunt întocmai ca atunci. un gând însă nu-mi dă pace: peste câte rânduri de cireșe va apune soarele în grădina mea
POEMS BY THE LAKE de DANIELA ANDRONACHE în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348856_a_350185]
-
mult pe ecranul mental, mărindu-se până când îi devenea imposibil să-și mai dea seama de unde începea și unde sfârșea ea... Și-n fața ochilor vedea un câmp întreg cu iarbă deasă, dansând cu fiecare fir pe vânt și un copăcel stingher cu trunchiul negru încă ne-nfrunzit, dar sprijinind pe ramurile-i subțiri, ca un Atlas, tot cerul. Lumina aceea... lumina și nesfârșita poveste din foșnetul ierbii. Nimic altceva. Era ceea ce-și imaginase când bunica îi spusese așa, ca
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
în jurul fântânii arteziene. Era atâta zarvă încât, n-am putut privi liniștită de la balcon. Am alergat în parc. Am salutat iarba crudă și pinii ce străjuiesc parcul, i-am zâmbit unui mâțișor ce se ițea pe crenguța fragedă a unui copăcel plantat în iarnă. M-am înclinat în fața Soarelui și a mării. Soarele răsare dinspre mare, aducând Primăvara din țările în care a venit, deja. Marea e de un albastru mai închis decât al cerului. Briza ei primenește aerul din oraș
FLORIILE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347009_a_348338]
-
albei fețe și-a negrului său păr, strigănd un nume. Un grup gălăgios de pitici cu mici săculeți în spate, minunății în zâmbet și culoare, se agită în jurul unui minuscul cățel. Un prichidel cu căciula șui se agață de un copăcel și îl scutură, strigând: - De ce nu înflorești tu, primăvară? În fața magazinului de pe o stradă, o fată, de zor, întoarce spre lumea nevăzutului, într-o pungă, fructe de toamnă târzii. La o frizerie, prin geam, un tânăr stă încordat și își
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
însemnul ariei sale. Copacul își dăruia coroana ca bun adăpost păsăretului mărunt. Era umbrar pentru odihna omului la ceas de prânz, cât să îmbuce încetinel mămăliga rece, brânza și ceapa aduse în săcăteu. Nu uita niciodată să pună la rădăcina copăcelului apa rămasă în ulcior. Ar fi putut jura că, de fiecare dată, prietenul său își foșnea frunzele a mulțumire... Lăsase merindea aninată de-o creangă, la umbră, să-l aștepte până ce soarele îi va veni drept la inimă, iar ulciorul
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
cailor zmuciți în turbare... O luară din loc apoi, tot în vuiet și colb, lăsând în urmă-le zvoana amenințării ,,...să pleci până la apus!”. Veni și vremea prânzului. Omul era negru la față și-n suflet. Mâncă. Mulțumi Domnului. Udă copăcelul, părându-i-se că aude bombăneala femeii sale, își plimbă privirea peste grâul ce rămăsese de secerat, de parcă ar fi vrut să-l zugrăvească în minte, nu alta. Apoi, cu un oftat din rărunchi, se apucă iar de muncă. Spicele
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
de așteptat până la sosirea nevestei pentru căratul snopilor cu trudă legați peste zi... când, ce să vezi?! În țipăt sfâșiat de păsări, o pălălaie se aprinsese în capătul lotului. I se opri inima și un junghi îl curbă de șale! Copăcelul lui era în flăcări. Iar în preajmă îi bănui pe gealații de la prânz. Alergă înnebunit spre prietenul său, dar era prea târziu. Ca din pământ, răsăriseră o mulțime de oameni cu torțe și furci. În fruntea lor, își juca alde
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
Își pierduse pălăria și-acum se ținea de gât cu amândouă mâinile, parcă luptând să nu-l sufoce tirania dușmanului apărat de torțe și furci. Vârtejul din capul lui nu-i lăsă decât o singură întrebare vie: ce-avuseseră cu copăcelul?! Nici o clipă nu-l tulburase neliniștea plecării spre casă, înfruntarea hoardei dezlănțuite... nu, pe el îl măcina soarta copăcelului. Când își mai potoli suflarea, ridică ochii să cântărească dacă arsese de tot, ori... Copăcelul, sufletul lui, prietenul lui de pe arie
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
dușmanului apărat de torțe și furci. Vârtejul din capul lui nu-i lăsă decât o singură întrebare vie: ce-avuseseră cu copăcelul?! Nici o clipă nu-l tulburase neliniștea plecării spre casă, înfruntarea hoardei dezlănțuite... nu, pe el îl măcina soarta copăcelului. Când își mai potoli suflarea, ridică ochii să cântărească dacă arsese de tot, ori... Copăcelul, sufletul lui, prietenul lui de pe arie... și lacrimi grele îi cădeau, ținându-l toropit în genunchi... Al lui Bogatu’ împărți ordine gealaților cum că nimeni
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
singură întrebare vie: ce-avuseseră cu copăcelul?! Nici o clipă nu-l tulburase neliniștea plecării spre casă, înfruntarea hoardei dezlănțuite... nu, pe el îl măcina soarta copăcelului. Când își mai potoli suflarea, ridică ochii să cântărească dacă arsese de tot, ori... Copăcelul, sufletul lui, prietenul lui de pe arie... și lacrimi grele îi cădeau, ținându-l toropit în genunchi... Al lui Bogatu’ împărți ordine gealaților cum că nimeni nu urma să plece în noaptea aia acasă, ci trebuiau să stea de veghe, să
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
nebunia hăitașilor, ruga surdă a nefericitului ajunse acolo sus, unde toate sunt cu dreptate cântărite... Zorii luminară un tablou ca de pe altă lume: aria omului împrejmuită de țăranii încă toropiți de băutură, somn rău și acreală, snopii părăsiți în mijlocul ariei, copăcelul pârlit și omul... nicăieri! Când unul dintre hăitași dădu glas speriat că și-au pierdut prada, zbură dinspre grâne spre înaltul cerului un șoim strălucitor. Sau, cel puțin, așa li se păru sătenilor înspăimântați de pedeapsa ce urma să-i
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
hârtia pe care trebuia să o semneze Mitu, la vânzare. Dar și cu actele ar fi rezolvat-o, nevasta lui Mitu putea fi dovedită, până la urmă... Mai rău era că nu putea să intre pe arie. În ciotul ars al copăcelului își făcuse sălaș un șoim ciudat. Cum se apropia vreun om de glie, șoimul se înălța pe dată și se lăsa glonț spre ochii ăluia. N-avea teamă de om, nu se speria de bulgări de pământ ori de țipete
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
cătare... apoi revenea din înaltul cerului, căzând ca o năpastă spre creștetul atacatorului... Nu se mai știe dacă alde Bogatu’ a făcut actele cu femeia lui Mitu... Și nici despre al lui Mitu nu se mai spun povești. Doar ciotul copăcelului rabdă în continuare, vară ori iarnă, în zori și-n apus, în locul păsăretului mărunt, un șoim - paznic al ariei necălcate, de atunci, de picior de om... Referință Bibliografică: ȘOIMUL / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1310, Anul IV
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
eu mă spăl în fiecare zi de mai multe ori și nu-mi lipsește nici măcar un fir de păr. Pisica pufni cu dispreț și plecă de lângă cișmea, mișcându-și coada plictisită. - Am văzut eu un dințișor, strigă din vârful unui copăcel o vrăbiuță, a luat-o pe aleea cu flori! Cred că voia să iasă din parc și să ia un autobuz. Fetița privi speriată spre stația din apropiere. Ea era prea mică și nu avea voie să iasă din parc
POVESTEA DINŢIŞORULUI NĂZDRĂVAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373180_a_374509]
-
Ce minune! De bună seamă, călătorii care treceau pe drum, când luau apă de la beduin, mai mâncau câte un fruct, iar semințele cădeau pe pământ. Datorită apei vărsate de puiul de gazelă, acele semințe încolțiseră și iată, răsărise un mic copăcel de rodie! Nu trebuia să-i spună cineva lui Hodja să aibă grijă de acel copăcel firav, răsărit în fața casei sale. Îl udă zilnic, aduse pământ și-l presără la rădăcină, făcu și un mic gărduleț, să-l apere de
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
mâncau câte un fruct, iar semințele cădeau pe pământ. Datorită apei vărsate de puiul de gazelă, acele semințe încolțiseră și iată, răsărise un mic copăcel de rodie! Nu trebuia să-i spună cineva lui Hodja să aibă grijă de acel copăcel firav, răsărit în fața casei sale. Îl udă zilnic, aduse pământ și-l presără la rădăcină, făcu și un mic gărduleț, să-l apere de rozătoare. Nu vă gândiți la puiul de gazelă, căci în chip miraculos, puiul înțelegea că acel
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
Dar Athena înțeleaptă, n-a răspuns la provocări. Calul sforăind sălbatic,ea cu mâna l-a atins, Și parcă cuprins de vrajă, el de ea se lasă prins. Apoi lancea sa îndreaptă spre pământul primitor, Din care apare-ndată un copăcel roditor. E măslinul ce hrănește cu fructele lui pe om Pacea lumii reprezintă,binecuvântatul pom. Simbolul păcii în lume,e crenguța de măslin, care la manifestații,porumbeii în cioc o țin. Supușilor lui Cecrops,Athena,măslinul le-a dat, Fructul
POSEIDON ȘI ATHENA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371689_a_373018]
-
în primăvara trecută! -Da, de cănd ai tu obiceiul ăsta, tătăițule drag, să vii primăvara în pădure? De ceva ani, nu? -Apoi, de cănd mă știu.,fetițo.... Cam de cănd eram de seama ta.... și uite, eram...cam cum e copăcelul ăsta de înalt.Pe atunci am avut un vis... -Hai, zi-mi-l , tătăițule drag. -Da ,parcă ți l-am mai spus .... -Și, ce, se supără cineva, dacă îl mai spui odată! Eu nu!Și apoi, nu știi, că dacă
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
accident scenografic, ceva care-și va declara mai tîrziu identitatea, și atunci vom înțelege că e o vorba de o mini-scenă, dotată cu o cortină în două părți, cu un reflector și cîteva elemente de decor un scaun, silueta unui copăcel, pe ramurile căruia butaforul teatrului a agățat niște frunze pentru totdeauna verzi; tot mai tîrziu vom înțelege că este un spațiu al disperării.) Gh. Popescu unu: (intră bombănind, bombănind, bombănind...; atinge cîteva obiecte, ca și cum ar vrea să facă ordine, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
face un pas lateral și gustă din puterea creatorului său, cu gândul și iluzia că-l poate ajunge și înțelege. Biblia descrie momentul (FACEREA): "În ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul și pământul, pe pământ încă nu era niciun copăcel, și nicio buruiană încă nu odrăslise, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ și încă nu era un om care să lucreze pământul (...). Și Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din țărâna luată din pământ, și a
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
stat cam puțin, nu-i așa? — Ăă... vă mulțumesc foarte mult! O să mă gîndesc... Îi trîntesc În brațe clipboardul și ies În fugă din prăvălie, În stradă. Ușa vopsită maro din fața mea se deschide și mă pitesc repede după un copăcel. Îmi simt tot corpul Încordat de spaimă. SÎngele Îmi pulsează În urechi. Stai calmă. Orice s-ar Întîmpla, indiferent cine e cu el... Ușa e dată de perete și apare Luke, urmat de doi indivizi la costum. — Haideți să discutăm
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Cenușar-Voinicul și Cenușăreasa-Mireasa, Chișinău, 1981; Teatrul popular, Chișinău, 1981; Primiți „Căluțul”?, Chișinău, 1983; Hulub de poștă, Chișinău, 1983; Facă-se voia ta, Sfârlează!, Chișinău, 1985; Unde ești?, Chișinău, 1987; Colacul-marele, frate bun cu soarele, Chișinău, 1988; Cafea neagră, Chișinău, 1989; Copăcel, copăcel, Chișinău, 1990; Fir de nisip, Chișinău, 1991; Dansul timizilor, Chișinău, 1994; Cobaiul nu triumfă, Chișinău, 1996; Din neamul lui Păcală, Chișinău, 1996; Mergătorul, Chișinău, 1996; Aventura neolatină, Chișinău, 1997; Cetatea lui Bujor, Chișinău, 1997; Vrei să crești mare?, Chișinău
FILIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287000_a_288329]
-
și Cenușăreasa-Mireasa, Chișinău, 1981; Teatrul popular, Chișinău, 1981; Primiți „Căluțul”?, Chișinău, 1983; Hulub de poștă, Chișinău, 1983; Facă-se voia ta, Sfârlează!, Chișinău, 1985; Unde ești?, Chișinău, 1987; Colacul-marele, frate bun cu soarele, Chișinău, 1988; Cafea neagră, Chișinău, 1989; Copăcel, copăcel, Chișinău, 1990; Fir de nisip, Chișinău, 1991; Dansul timizilor, Chișinău, 1994; Cobaiul nu triumfă, Chișinău, 1996; Din neamul lui Păcală, Chișinău, 1996; Mergătorul, Chișinău, 1996; Aventura neolatină, Chișinău, 1997; Cetatea lui Bujor, Chișinău, 1997; Vrei să crești mare?, Chișinău, 1997
FILIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287000_a_288329]