20,289 matches
-
obosit. altădată îmi cântau cuvintele-n gură îmi purtam visele ca pe-o olimpică torță și deseori privirile-mi atârnau de steaua numită Alcor. Acum spre firul ierbii mă-nclin ușor și-mi văd umbra spaimei îngroșându-se acum și copacii cresc mai încet Iar pe răni flutură zdrențuitele steaguri. Cum totul se-ntâmplă o singură dată îndelung mi-i dat să admir ce nu va mai fi pentru mine niciodată și este. Afară deschisă-i palid floarea fragilei primăveri. Câțiva
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
pielea și tac o pană de pasăre căzută pe-asfalt pare o insulă-n care lanurile de orez ard iarba și clopotele au uscăciune în glas femeia și bărbatul hrănesc veverițele cu alune pe o alee care se pierde printre copaci și lumina ascultă respirația paginii Povești de stăvilit nimicul o țigară părăsită arde singură pe marginea unei ferestre cu fumul ei scriind umbra unei mașini de cusut pe peretele de care stă rezemat un copil în ceasornicul vechi de pe raft
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
ambră să-mi îndrept arterele și să privesc în sus, lângă zborul săgeții, dintr-o suflare să mi se sfărâme armura putrezind pe trup ca o frunză de leandru. și carnea mea să se desprindă de vertebre ca scoarța de copac și sub ea să se vadă cercurile trecutului și colcăiala timpului și tu să-mi îmbrățișezi oasele strălucitoare ca pomul de Crăciun în care celulele albe și roșii pâlpâie noapte de noapte spre stele. și-am să mă ridic și
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
plimb prin pădure. Un muzeu ultramodern; Am cea mai sofisticată instalație de climatizare Și cea mai trendy muzică de fond: Parfum de brad, de pin, de iasomie, Susur de pârâu, bâzâit de albine, ciripit de păsărele. Lipsesc doar plăcuțele de pe copaci. E-o după-amiază de 5.000 de euro. Și nu mă costă nimic. E ultima Promoție a lui Dumnezeu, înainte ca prețurile Să sară în aer. Într-o poiană: O căprioară cu puiul ei. Când mă văd, O iau la
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
CUȚITUL DE ARGINT Copil fiind, mă țineam după ei, cei doi bătrâni orientali, niciunul din ei nu zicea „asta-i așa sau așa”, nu foloseau nume, nu caracterizau nimic, vorbeau despre tutun și cafea, se mirau de viermele măsurător pe copac. Îi urmam învăluit în mânie, în fulgerul și-n fumul ei, lansat de-atâtea ipoteze-asupra lumii, de care nu izbuteam să scap. Bătrânii nu descriau oameni, nici întâmplări, nu trăgeau concluzii, lăsau totul nelămurit, radios, fumau, își masau picioarele gălbii
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
Clipa poetului Dilată clipa suflînd într-însa ca și cum nu i-ar aparține apoi după ce se înalță-n tării aidoma unui balon colorat dă din mîini se-agită clamează că-i a lui. Fabulă O ciocănitoare bate cu ciocul în trunchiul copacului dar nu i se deschide o ciocănitoare bate cu ciocul într-un nor argintiu dar nu i se deschide o ciocănitoare bate cu ciocul în Soare dar Soarele dă la o parte aripile ciocănitoarei cum două canaturi de ușă și
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
-n catastiful feribotului aerele lor fumurile lo r (fie și de țigară) dînd tîrcoale înțelesulu i apoi pe malul celălalt despărțindu-se mîngîindu-se clipele cu gesturi de rutină ca și cum ar mai fi împreună. Semn de carte Cît de tare transpiră copacii Parcului ridicînd poveri care abia iau naștere din atletica lor încordare. Eva Te-ai pregătit/gătit să fii pur și simplu: să fii atît de la-ndemîna orei cu înscrisurile ei indescifrabile prin care privești impasibilă ca printr-un geam de-
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
îl lăsau liber și tăceau în schimbul unei frunze uscate ce cădea dintr-un frasin despre un câine care și-a început râsul în ochii unei statui fără bucurie mă pregătesc de un an să vă spun câinele se depărta printre copaci cum ai trage plapuma de pe o frumoasă femeie când doarme Invitație în gol ei ieșeau pe rând să asculte un strigăt deasupra câmpului și rămâneau între geamuri ca jumătățile de păstaie noi îi îndemnam să mai topească biserici de gheață
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/4913_a_6238]
-
a visa trăiesc parcă în somn și lumea mi se pare un vis al meu o poveste pe care mi-o spun noaptea înainte de a adormi în Finlanda pădurile se gândesc numai la mine și cinev a toarnă zăpadă printre copaci să fiu uitat când ies dimineața încă dormind pe ușa blocului mi se pare că lumea e o rugăciune a mea o rugăciune împlinită icoană stând strâmb pe perete nu am vacanțe nu plec peste graniță stau și scriu desenez
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/4949_a_6274]
-
lacrimile mele tu ți-ai făcut o insulă ca de coral cândva Columb o va descoperi după cutremur 1 la cutremur blocul meu se va prăbuși va lua cu el toate amintirile mele cum copilăria ia cu ea jucăriile îndrăgite copacul din curtea blocului și-a luat șofer și merge pe autostrada dintre centrala electrică și cer voi fi anchetat pentru cuvintele folosite în poezii criticul își va pune la ochi ochelarii de somn și mă va citi mâine voi avea
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/4949_a_6274]
-
a spus bătrânul ce ne-a întâmpinat în prag surâzător ne-a întins o mană că o frunză uscată doar aurul focului lucea îngropat în sobă de țuci auzeam mierla și liniștea din livadă acum părăsita plânsul elementar al materiei copacii uzi adormiți și albul pereților de văr ca paloarea sfinților din icoane în sărăcia aurita nici moartea nu prinde rădăcini îl mai aud și acum pe bătrânul ce ne-a întâmpinat avea mâinile că o frunză uscată pe atunci visele
Dascăli de țară by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4744_a_6069]
-
noapte în cărțile de istorie când unii cerșeau prin orașe străine când alții putrezeau în gropile comune credeam că doar de câteva decenii ne-am îndepărtat de maimuțe de urletul lupilor de colții hienei credeam că doar câteva crengi de copaci ne despărțeau de epocile întunecate ale preistoriei ne iluzionam că doar câteva străzi ne despart de exponatele împăiate ale Muzeului Antipa bătrân versificator al spaimelor comune te simți deodată inutil ca papionul la gâtul unui cerșetor inutil ca orificiile flautului
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
ale unui ceas mare aștept nota de plată pe care să scriu „realitatea aceasta nu e lupta mea! oglinda din care mă vedeți nu e trupul meu!” facebook dreams (II) eliberare și lumină cer primesc numai rânduri de disperare numai copaci tăiați pentru nopți de frig și de spaimă întunericul se lasă peste trup ca o blană din 1000 de iepuri împușcați în cap fără să afle vreodată că liberul arbitru nu apasă pe trăgaci „citește și dă like” - îmi spun
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
îmi beau ceaiul. De aici, de foarte aproape, stai și îmi adulmeci spaima. Înfricoșat, eu îți măsor tristețea și disperarea Acum e încă devreme, acum ne mai putem evita unul pe celălalt. Dimineața un soare transparent se mai risipește printre copaci pentru mine. Sufletul meu se mai poate îmbăta de aer și univers - semn că întotdeauna ai fost dispus să-mi mai dai o șansă
Încă o șansă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/5161_a_6486]
-
văzduhul ca pe-o pîine cuțitele se-ascut de-acum de-a dreptul pe tocila Soarelui viermele-n măr cum o cheie-n broască te copilărești porți pantaloni scurți ai grijă să-ți faci temele pe-a doua zi pe copacii stufoși din Parcul Amarului Tîrg ciorile trag cu sete din țigară în văzduhul văratic vîscos libelule bat din aripi de cognac munții Parângului fac grimase-n oglindă aidoma cocotelor obrazul pur al studentei se dizolvă-n pahar cum un cub
Vîrste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/5196_a_6521]
-
timpul să-ți înapoiez literele pe care mi le-ai închiriat la preț de nimic: orele vieții mele. Îți dau înapoi și tăcerea dintre cuvinte, acest obiect de preț din care mi-am făcut emblemă. Îți restitui și virgula dintre copaci și cratima dintre doi nori și asteriscul care face cu ochiul și semnul întrebării răsărind pe mare în zori și semnul mirării unicul plop de pe insulă și parantezele două eclipse contrare, și cele trei puncte de suspensie marcând nehotărârea mea
În lăcașul lor.... by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/4981_a_6306]
-
sale fructe iar el pentru copii rămânea irezistibila lor tentație de a-i pune la încercare crengile spânzurați de picioare în jos cât să simtă cum li se prăbușește pământul în creștet în anotimpul în care copilul și copilăria unui copac sunt una și aceeași celebrare a fragilității nu se opreau nici prea multe păsări la el și cucuveaua încă nu-și alegea bifurcația de pe ultimul rămuriș de unde urma să puncteze nopțile de vară cu gușa ei înfoiat-sibilinică înainte să izbucnească
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
cale frunze incendiate de raze și cuiburi cu resturi de pene și întunecimi legănându-se dinspre marginea lumii acum e un zbor înfrunzit în spațiu iar crengile sale palpează zumzetul omenirii vibrațiile acelei spaime imperceptibile care este orice imensitate în interiorul copacului drumurile șerpuiesc spre margini luminoase unde văzduhul abia ghicit este licărirea atâtor mistere sus în desime e ascunzișul ultim și leagănul matern din trei ramuri îngemănate se poate întrezări - da - și dulcea taină a celui mai îndepărtat fruct tocmai la
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
tare ca tine însă numai tu inventezi „sacrele jocuri” ale forței tale vitale ele te mențin vibrând în suspensia ce amână și coacerea fructului râvnit dar și putrezirea lui iar dacă într-un răstimp nu mai recunoști labirintul prin interiorul copacului spre acel luminos fruct și nici din afară nu-i mai zărești sclipirea iar piciorul tău ezită să se avânte sau mâna se retrage când ar trebui să-ndrăznească sau ochiul se întunecă tocmai atins de lumina care polenizează crengile
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
plopi de-o parte și de alta. Nu știu de ce, străbunii par de față, din calea rătăcită ne salută, în vreme ce plopii tremură din frunze ușor. Un înțelept spunea: „plantele toate-s în somn, în chip firesc fericite. Omului spune-i copac umblător, iar pe copac numește-l om de-a pururi în picioare. ” Muzeografi hirsuți rotesc o lingură de lemn în prânzul arhaic din ceaun (aici cărturăria e un har). Închinăm spre cer fiecare, apoi în pălincie intrăm, curioși să știm
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
și de alta. Nu știu de ce, străbunii par de față, din calea rătăcită ne salută, în vreme ce plopii tremură din frunze ușor. Un înțelept spunea: „plantele toate-s în somn, în chip firesc fericite. Omului spune-i copac umblător, iar pe copac numește-l om de-a pururi în picioare. ” Muzeografi hirsuți rotesc o lingură de lemn în prânzul arhaic din ceaun (aici cărturăria e un har). Închinăm spre cer fiecare, apoi în pălincie intrăm, curioși să știm cum se face tăria
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
încheagă sfintele salive, Și mierea, frământată de albine, La fel se-ncheagă, rod al gurii pline. Și El demult salivă pe un deget Luând, deschise ochii unui orb. Iar omul desluși la început doar umbre, Apoi pe semeni, ce păreau copaci, Cu, poate, cuiburi multe-n crengi. Ce aveau să-i bucure pe cei săraci, Și soarele aurind coloane sumbre. Cum de rezistă vechiul vis cu noul, Marea-și trimIte sarea înspre șesuri, Cum de se țes rețele de-nțelesuri, Poezia
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
mireasa copilă așezată în cutia pentru daruri a morții. de-atunci vine în pod (tot mai des) și își închipuie cum intră în niște cartoane lucioase. cu pași măsurați care ocolesc umbrele și o poartă spre locuri unde oamenii casele copacii stau în plină lumină. înaintează cu spatele drept prin pozele foșnitoare până când imaginile bombate se adună într-un ghem care vine spre ea în salturi. atunci simte cum îi alunecă pe gât așchii de gheață și îi acoperă vederea valul
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
porii-cratere de absurditate ceva între pagubă, pagodă și inutilă odă ce te face să te gândești că pe atare cernoziom cel mai abitir ar rodi rodiile în pomul vieții dus la prohodire de om. Asta e! - peisaj cu un singur copac zis pomul vieții pe drumul de moarte pomul vieții ce avusese de rami chiar versurile astea ce vor ieși alandala dintre file de carte ca niște nervi sfâșiați sau râme sau vene tăiate... DE SPUS PRUNCULUI 1 Naște-te - e
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6165_a_7490]
-
astea ce vor ieși alandala dintre file de carte ca niște nervi sfâșiați sau râme sau vene tăiate... DE SPUS PRUNCULUI 1 Naște-te - e timpul să începi a muri... 2 E târziu să mai plângi: viața deja a început... COPACUL DINTRE GHILIMELE Nu este exclus să fi căzut pe gânduri sau pe sentimente - acțiune cvasiinertă ce m-ar fi dus spre scris despre copacul bonsai (un fel de „arbore" între ghilimele pentru a se înțelege oarecum altfel aproape invers decât
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6165_a_7490]