722 matches
-
la specii folclorice precum balada, colinda, cântecul bătrânesc ori la specificul unor zone și obiceiuri. În 1979 a apărut Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, lucrare de referință în domeniu, care cuprinde 1311 articole privitoare la autori, traducători, cronicari, copiști, folcloriști, specii folclorice, opere anonime, reviste și ziare, societăți literare. Este vorba de cea dintâi sinteză de amploare pentru perioada respectivă, cu o structură riguroasă, cu informații exacte și, de multe ori, ignorate până la data publicării ei. Specificul literar este
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
GEORGESCU, Gabriel (4.IX.1911, Craiova - 19.VI.1973, Satu Mare), poet, publicist și traducător. Este fiul Elisabetei-Atena (n. Nicolau) și al lui Petru Georgescu, copist la Tribunalul din Craiova. După absolvirea liceului în orașul natal, urmează Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1930-1935) și face studii de slavistică la Sofia (1932-1933). În 1935 este funcționar la Arhivele Statului din București, iar între
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
detenție și pune pe hârtie poemele lui Caraion. Acest inginer notează poemele. În momentul În care Caraion este arestat a doua oară și are loc al doilea proces, e arestat și acest nefericit care, pentru faptul de a fi devenit copist de literatură, primește 25 de ani de Închisoare. După cum ani grei de Închisoare primește și cea care i-a dactilografiat poemele și care va deveni mai târziu soția lui, doamna Valentina Caraion. Așadar, funcția literaturii s-a dovedit existențială În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu copiile de la Biblioteca Academiei Române (după care Iorgu Iordan și-a întocmit ediția), editorii conchid că această copie a fost făcută direct după manuscrisul lui Neculce, dar conține și adaosuri (unele dintre acestea putând fi atribuite cronicarului, altele aparținând strict copistului), care corectează și anumite exagerări ale autorului (în genere, cele xenofobe). Ediția, prevăzută un studiu și cu un aparat critic complex, luminează atelierul cronicii, revelat acum - afirmă editorii - ca „mai laborios, cu reveniri și reformulări ale judecăților de valoare asupra
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
ci voia să conteste (chiar fără să-i amintească numele) regulile fixate de Cassiodor, care publicase chiar în acea perioadă Fundamentele divine, din care Grigorie ar fi extras acele afirmații, punându-le împreună sub forma unei scurte sinteze. Cassiodor recomandase copiștilor săi să nu corecteze manuscrisele textelor din Scriptură pe baza regulilor gramaticii. Așadar, Grigorie nu se prezintă pe sine ca și cum ar el cel care scrie „oracolele lui Dumnezeu”, ci înțelege să respingă regulile amănunțite propuse de Cassiodor în Fundamente, detaliile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
GUSTI, Paul (4.III.1859, București - 16.X.1944, Făgăraș), traducător. Este fiul Anei Engelbrecht și al lui Gustav Schindzielasz. A invatat la București, la Scoala Bărăției, apoi la Scoala Evanghelica și la „Sf. Sava”. Atras de teatru, se angajează copist de roluri și, la nevoie, actor în trupa lui Mihail Pascaly. La Teatrul Național din București va fi pe rând copist (1882), sufleor (1883-1884), ajutor de regizor pe langă A. Gatineau, prim-regizor (1885), director de scenă (1895). În 1907
GUSTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287389_a_288718]
-
invatat la București, la Scoala Bărăției, apoi la Scoala Evanghelica și la „Sf. Sava”. Atras de teatru, se angajează copist de roluri și, la nevoie, actor în trupa lui Mihail Pascaly. La Teatrul Național din București va fi pe rând copist (1882), sufleor (1883-1884), ajutor de regizor pe langă A. Gatineau, prim-regizor (1885), director de scenă (1895). În 1907 Al. Davila îl desemnează director de scenă definitiv. Numit, în 1908, subdirector al Teatrului Național, girează, pentru foarte scurtă vreme, direcția
GUSTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287389_a_288718]
-
exigențele unui stil îngrijit, ci să conteste (chiar fără să-i amintească numele) regulile stabilite de Cassiodor, care publicase chiar în acea perioadă Principiile, de unde Grigorie ar fi extras acele afirmații, punîndu-le împreună sub formă de centone*. Cassiodor le recomandase copiștilor săi să nu corecteze manuscrisele textelor din Scriptură pe baza regulilor gramaticii. Așadar, Grigorie nu se prezintă ca și cum el ar scrie „oracolele lui Dumnezeu”, ci intenționează să respingă regulile amănunțite propuse de Cassiodor în Principii, nenumăratele detalii ale regulilor sale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
momentul în care - în Imperiul Roman - creștinismul a ajuns religie legală, ba chiar de stat. Problemele majore ale cărții sunt adunarea și colaționarea textelor cu paternitate certă, admise dogmatic, și a celor apocrife considerate "atribute", copii cu inserții personale ale copiștilor, "tradiții orale" în cele din urmă fixate în scris), precum și modul cum s-a făcut "inseminarea" ideilor creștine în cele două importante limbi ale Europei: greaca și latina. într-adevăr varietatea stilistică este remarcabilă, în ciuda mesajului unic, cel creștin: epistole
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
Drept a Universității din capitală, unde își susține examenul de licență în 1915. De-a lungul vieții s-a preocupat aproape în exclusivitate de teatru. În anii studenției este angajat de unul dintre profesorii săi, Pompiliu Eliade, pe post de copist de roluri la Teatrul Național, avansat apoi „inspector”, controlor de bilete. Între 1938 și 1940 a funcționat ca atașat cultural la Roma. Practică de timpuriu publicistica teatrală, culturală, sociopolitică, încercându-și șansa și în proza scurtă. Semnează și cu pseudonimele
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
în latină fragmente din acestea, el le-a numit Noul Testament. Ulterior a început a fi denumit și Sancta Scriptura. De-a lungul secolelor, Vulgata a cunoscut și ea numeroase copii manuscrise, cu lecturi variate și cu destule greșeli făcute de copiști. În cele din urmă, Conciliul de la Trento (reunit de trei ori, între 1545 și 1563) a stabilit textul latin care a rămas oficial pentru lumea catolică. Cu începere din secolul al IV-lea, versiunilor B. în limbile Orientului Apropiat și
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
călugăr athonit originar din Prilep (Macedonia) și exilat la nord de Dunăre după ocuparea Peninsulei Balcanice de către otomani. În chip firesc la un popor creștin, textul Noului Testament precede apariția celui vechi-testamentar, fenomen accentuat în anii care vor urma, când copiștii anonimi continuă opera de transcriere și multiplicare a textelor Scripturii, în mănăstirile reorganizate după modelul athonit de către Nicodim. Treptat, munca acestor copiști atinge performanțe artistice remarcabile. Tetraevangheliarul caligrafiat și împodobit cu miniaturi de Gavriil Uric în 1429 a ajuns, de
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
un popor creștin, textul Noului Testament precede apariția celui vechi-testamentar, fenomen accentuat în anii care vor urma, când copiștii anonimi continuă opera de transcriere și multiplicare a textelor Scripturii, în mănăstirile reorganizate după modelul athonit de către Nicodim. Treptat, munca acestor copiști atinge performanțe artistice remarcabile. Tetraevangheliarul caligrafiat și împodobit cu miniaturi de Gavriil Uric în 1429 a ajuns, de pildă, în Biblioteca Bodleiana de la Oxford. Printre primele manifestări scriptice ale limbii române se numără textele rotacizante (Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voronețeană, Codicele
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
ai paharnicului Ioniță Sion. Învață mai întâi acasă cu un dascăl rus, apoi cu altul, grec. Din cauza unui complex de împrejurări, urmează doar două clase la Colegiul „Sf. Sava” din București (1837-1839). După moartea mamei pleacă la Iași, unde intră copist la Departamentul Dreptății (1842) și ajunge în cele din urmă funcționar la Departamentul din Lăuntru. Audiind cursuri la Academia Mihăileană, luând parte la „soaréle” literare, capătă gustul lecturii și al scrisului. Pentru poezia Viitorul, socotită subversivă, modestul funcționar se vede
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
care lucrau în saline și erau păziți de ostași hrănește povestirile Petrea străinul și Două firi. În 1904 i se propune să intre în redacția revistei „Sămănătorul”, unde N. Iorga remarcase numele prozatorului. S. acceptă și revine la București, fiind copist la Casa Școalelor (1904, 1905) și funcționar la Direcția Artelor din Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice (1905). În 1904 îi apar primele cărți: trei culegeri de istorisiri - Povestiri, Dureri înăbușite (ambele distinse cu Premiul „V. Adamachi” al Academiei Române), Crâșma lui
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
donatoarei, fiindcă - zice Iorga, în Inscripții din bisericile României, în 1662-1663 Pană Filipescu trăia încă). 63. Nicolae Iorga, op. cit., vol. I, p. 10. 64. Ibidem, vol, II, p. 186 65. Ibidem, vol. II, p. 172. 66. Sic - notează Nicolae Iorga. Copistul, din 1829, al pomelnicului bisericii Aroneanu nu știa că Iancu Sasul era reformat. 67. Nicolae Iorga, op. cit, vol. II, p. 179. Nu acceptă lectura „7013”. 68. Inscripții medievale..., nr. XV, 1402. 69. Ibidem, nr. 955. 70. Ibidem, nr. IX
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
că transformarea omiliei în „text repetabil” („Și așa zic eu [...] cătră dumneata [cutarele] și cătră célialalte iubite rudenii”) în circumstanțe potrivite - cum ar fi zis Ioan Zoba: „Când moare de bun neam și cinstită cocoană” - a fost făcută de un copist familiarizat cu practica unor asemenea compuneri. Moartea ca „dulce adormire” (stare din care „trezirea - înviere” se produce firesc) - și nu ca drastică „ruptură” - era o „încheiere” cu destule încorporări în meditațiile asupra omenescului sfârșit din veacul al XVIII-lea românesc
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
, (a doua jumătate a sec. XVII), copist și interpolator. Este posibil ca „Simion dascălul din satul dumisale Roșiiaci”, semnatar al unui act din 1669, să fie cel care a copiat și a făcut adăugiri la cronica lui Grigore Ureche sau care, eventual, a scris propria istorie a
SIMION Dascălul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289681_a_291010]
-
putut împăca niciodată cu ascendența-i modestă. A învățat la Iași, însușindu-și temeinic limba greacă. În 1821, drept recompensă pentru unele servicii aduse ocupanților turci, i se încredințează sarcina de a numi ispravnicii de ținuturi. Peste un an e copist la Vistierie. După o raită prin Țara de Jos, cu „potira” (1824), va fi trimis ceauș prin Balcani. După războiul ruso-turc ajunge „deputat” la marele cartier din Brăila (1829), fiind rânduit în același an staroste la Focșani, pe urmă vechil
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
face debutul în 1899 și ca prozator, cu schița Nițișor, publicând totodată versuri cu teme rurale, anemice însă din punct de vedere artistic, iscălite cu pseudonimele C. Răzvan și S. Voinea. După ce revista „Floare-albastră” își încetează apariția, va fi angajat copist la Direcția Generală CFR. În această perioadă colaborează la „Lumea nouă literară și științifică” și la „Familia”, traduce împreună cu Ilarie Chendi piesele de teatru Ziua Învierii de H. Ibsen și Ioan Botezătorul de H. Sudermann. Între 1901 și 1904 beneficiază
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
Institutul „C. Dima Popovici” din Craiova, condus de mama sa, apoi, tot aici, Colegiul „Carol I” (1881-1885) și Liceul Militar „D. A. Sturdza” (1885-1887), fără a le isprăvi. Pasionat de teatru, pleacă la București cu o trupă de actori. E sufleur, copist, figurant și începe chiar să scrie și să prelucreze teatru. Între 1888 și 1890 lucrează ca subcontrolor la Creditul Agricol de Ilfov. În 1890 scoate, la Craiova, împreună cu Petru Vulcan, revista „Lumina” (două numere păstrate), în care o povestire reține
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
Basarab”, îl termină în 1906 la „Sf. Sava”. După ce, câteva luni, este suplinitor la Școala „Arhiereul Calist”, iar în 1907 efectuează serviciul militar, se înscrie în 1908 la Facultatea de Drept a Universității din București, pe care o abandonează. Intră copist la „Casa bisericii” în 1909 și student la Facultatea de Litere și Filosofie, de asemenea fără să o finalizeze. În 1911 se stabilește la Iași, unde, chemat de G. Ibrăileanu, va fi subsecretar și mai târziu secretar de redacție al
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
natal, gimnaziul la Hangu (județul Neamț), Liceul „Mihail Kogălniceanu” și Facultatea de Drept a Universității din Iași, absolvită în 1929. Se angajează ca practicant la Arhivele Statului din Iași, unde va lucra toată viața, până la pensionare (1969), urcând toate treptele: copist, copist paleograf, arhivar, arhivar principal și director; între 1969 și 1975 a fost consultant științific în domeniul cronografiei și documentaristicii. Debutează în 1928 la revista „Ion Neculce”. U. se impune prin sute de studii, articole și lucrări științifice laborioase privind
UNGUREANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290345_a_291674]
-
gimnaziul la Hangu (județul Neamț), Liceul „Mihail Kogălniceanu” și Facultatea de Drept a Universității din Iași, absolvită în 1929. Se angajează ca practicant la Arhivele Statului din Iași, unde va lucra toată viața, până la pensionare (1969), urcând toate treptele: copist, copist paleograf, arhivar, arhivar principal și director; între 1969 și 1975 a fost consultant științific în domeniul cronografiei și documentaristicii. Debutează în 1928 la revista „Ion Neculce”. U. se impune prin sute de studii, articole și lucrări științifice laborioase privind teoria
UNGUREANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290345_a_291674]
-
, Gavriil (prima jumătate a sec. XV), caligraf și miniaturist. Fiu al unui boier moldovean călugărit la mănăstirea Neamț și numit Paisie, U. se consacră și el vieții monahale, fiind cunoscut și sub numele Gavriil de la Neamț (sau Gavriil monahul). Copist înzestrat cu un mare talent, el a realizat o serie de manuscrise, întocmind mai multe cărți care puneau în circulație texte religioase slavone și grecești de primă necesitate: evanghelii, scrieri patristice și hagiografice. Importanța particulară a acestor lucrări constă în
URIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290377_a_291706]