1,710 matches
-
aterizarea, din când În când, sub statuie a unei movilițe aburinde de bălegar. Istoria a vrut altfel. Un an mai târziu, francezii au atacat ducatul milanez, iar tonele de bronz care urmau să se transforme În crupe, coamă, greabăn și copite au luat forma mai puțin grațioasă, dar mai eficace din punct de vedere militar, a tunurilor. Cinci ani după aceea, când, conduși de un alt rege, francezii s-au Întors și au cucerit ducatul, Leonardo a asistat la o scenă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
familii de intelectuali mic burghezi. Să nu vă mire, dar comunismul a mai păstrat pe ici pe colo câte o rămășiță a burgheziei, nu i-a Închis chiar pe toți reprezentanții ei și nu i-a strivit pe toți sub copita lui neîndurătoare. Plăpând și bolnăvicios, Încă de la naștere, mi-a plăcut să stau de mic copil mai mult singur. Camera mea era locul În care mă simțeam cel mai bine. Nu În parcuri, nu În excursii, nu cu părinții În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
șofer și explică: — Evită Subotica și trece peste linii la un pasaj pentru vite. Trebuie să vă țineți bine. Copacii dispărură și mașina se năpusti brusc, mugind, În josul dealului, printre câmpurile goale, acoperite de zăpadă. Noroiul uliței fusese bătătorit de copitele vitelor și Înghețase. Două lumini roșii le apărură În față, undeva mai jos, și un segment scurt de șină luci cu picături de smarald. Luminile zburară-n spate și se auzi o voce strigând peste zgomotul motorului. — Trec prin ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de brusc, încât le-au căzut țigările pe jos, pe podeaua plină de sânge. Unul a înghițit tutunul pe care-l mesteca. O femeie a dus mâna la gură și a dat un țipăt. Vaca-fariseu a ridicat un picior, indreptând copita spre măcelari, și a zis: — Calea spre moksha nu trece prin durerea și suferința altor ființe. Moksha, zice în Buletinul miracolelor paranormale, este un cuvânt sanscrit care înseamnă „mântuire“, sfârșitul ciclului karmic al reincarnarnărilor. Vaca-fariseu a vorbit toată după-amiaza. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mic procent din ființele vii ale planetei să aparțină speciei umane. Omul poate trăi așa cum vrea atâta timp cât nu reprezintă majoritatea. I-a învățat un cântec hindus. Vaca a pus toată echipa de măcelari să cânte, în timp ce bătea măsura legănându-și copita înainte și-napoi. Vaca le-a răspuns la toate întrebările despre natura vieții și a morții. Vaca-fariseu a tot trăncănit vrute și nevrute, și nu-i mai tăcea gura. Acum, aici și acum, dom’ sergent și cu mine suntem în căutarea faptelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu avea decât o jumătate de pulă. Puțină lume știe chestia asta. Bietul om și-o înjumătățise alergând după o tulumbă, pe vremea când voia să fie pompier amator, în Bostonul său natal. S-a împiedicat și a căzut sub copitele calului, ridicându-se palid și doar pe jumătate bărbat. L-au dus acasă, la familia lui excepțională, pe targă. Fratele său, William, s-a uitat la bietul Henry. Și-a ațintit privirea asupra bandajului însângerat care îi acoperea pantalonii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
steliștii/ La fel ca Aldo Moro“ și „Vine, vine primăvara/ Se dărâmă clubul Steaua/ Iordănescu prin copaci/ Joacă fotbal cu gândaci“, m-am găsit să mă duc în oborul din Ghencea, printre dobitoacele care pășteau pe-acolo și dădeau cu copita în minge. Deși în sângele meu colcăiau microbi alb-roșii (bine asortați cu leucocitele și hematiile), am intrat de bună voie și nesilit de nimeni în mediul puturos de la capătul tramvaiului 41, un loc învecinat cu atâtea cimitire, năpădit de terenuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
intrase cumva și în aparatul de radio, torcea ca o pisică uriașă printr-un concert de pian al lui Ceaikovski, se ghemuise prin colțuri și unghere și se rostogolea leneșă peste stradă, se aciuase până și în cadența molcomă a copitelor de cai, în asfaltul aleii Băiuț, în căruța țiganilor, în stigătul lor prelung și tremurat care-și pierdea treptat sensul ca să se transforme într-un liniștitor „tiche goaee, oo ooooo!“, aș fi putut jura, atâta vreme cât Filip credea că poate sforăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai într-o parte, v-ați holbat destul! Poate vrea să vadă și domn’ profesor... Îmi face-un brânci, ajung mai în față și văd ieșind de sub cârpă un picior deformat de varice, c-un călcâi crăpat, întărit ca o copită. - Mulțumesc, mulțumesc... mi-ajunge... - Cum, numai atâta? se miră vecina mea. Să-i zic doamnei, poate coboară și ea? - Da, puteți să-i spuneți... De ce nu? - Mă duc să sun la ușă, spune, strângându-și capotul pe ea. Se-ntoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
eu mai bine. - Nț, pseudobalsamia microspora... - Ba nu! Aspergillus, e aspergillus... - Ei, belgaforu’ și gadina voastră de râtani! Ia mai terminați! - Nu mai mișcați patul! am țipat. Lăsați-l, nu-l ridicați, nu-l mai zgâlțânați, nu mai bâțâiți din copite! Le strig să nu mă mai gâtuie cu pătura, să nu mai iasă din pereți, nu mai vreau. - Murmur, Furfur, Nergal, cum vă mai cheamă, nu mai jucați tananica și geamparale pe pieptul meu, au, nu mai pot să respir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vopselelor, am dat jos gletul și l-am refăcut, am lăsat să se usuce... Nu că nu s-a uscat, dar s-au întins petele și mai mult... lilieci încălecați, capre cu coarne pe spate, cu șorțuri roșii, în două copite, babe cu două capete, păianjeni cu țâțe, muște cu trompe uriașe răsucite peste mașini, copaci cu cap de mâță... orice poți să vezi aici unde eu am pictat, după toate regulile bizantine, sfinții... - Miluiește-mă, Doamne, că sunt neputincios... psalmodiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
inima mea, fără vânt și fără ploaie... Parcă nu mai departe se mai aude cornul sunând, departe, departe, departe... Pământul respiră adânc uneori și dacă asculți atent, e-n răsuflarea lui freamăt de bătălie și ,,călăreții împlu câmpul” și ,,pe copite iau în fugă față negrului pământ”. Și dacă asculți atent e-n pacea lui o adiere de cântec: ,,Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?...” Și dacă asculți atent, auzi pași mici sunând pe prundul Ozanei. Nu mai umbla desculț
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o duse. LÎngé coștireațé se opri sé se odihneascé. Auzi grohéitul, tropéitul și fleșcéitul. Geamétul și covițéitul. Lué un béț și-i trase vreo doué peste boț. Covițéi și mai tare. Lué lopată, Îi trase peste cap, pește spinare și copite, pîné se bégé cu capul În colț și técu. Ridicé céldarea sé-i toarne În treucé. Grohéi iaréși, Isi bégé botul, scuturé din cap și-l stropi. Puse céldarea jos și lué iar lopată, Îi trase una peste boț. Se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
anii următori se ridicau la 120 milioane de dolari. Nomenclatorul de mărfuri introduse pe piața japoneză se ridica la cincizeci de produse, dintre care: sare, mobilier ușor, lemn de rezonanță, marmură, păcură, parafină, miere de albine, țagle, cauciuc sintetic, mașini-unelte, copite de cal, timbre, cărți și altele. Australia: A condus, în 1967 și 1969, primele delegații ale României după război, care aveau ca obiectiv principal prezentarea, în cadrul Pavilionului românesc la Târgul Internațional de la Sydney, a produselor de export, promovarea și vânzarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
pot bate joc de propriile necazuri, spune ea și știe ce spune. Dezavantajele comunismului le cunoaștem amîndouă, Iordana; avantajele capitalismului n-o să le mai apucăm. Las' că-i bine așa sau și așa, mă încurajează buna mea prietenă. Se vindeau copite și noroi cu cartofi, asta era "grija părintească" a tovarășului Ceau; după marea schimbare-n modificare, mîncăm pipote de... vacă și bem ceai de Mușetescu". "Ce, Magdo? Nu-s bune legumele spaniole? Nu-ți plac merele grecești și pîinea turcească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
normale, nu-s mîncător de frunze. Russ a ieșit să-l hrănească pe Franz Marc. Calul îl sîcîie pe cîinele meu mai mult decît Mișu Negrițoiu. Măcar mîrtanul ăla toarce cu nasu-n fund. Nu suflă pe nări, nu bate din copite ca răpciuga de cal. Iordanco, scoate-mă de-aici. Unde s-a pomenit lup în colivie? Darmite bînd ceai de măceșe! Gîndește și tu ca Domnul Osache. Că nu te forțează nimeni la nimic și gata, colivia nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
contra omului. Mai profan la șurubărit ca Rusalin doar Tano mai este. N-a putut face altceva decît să urce-n șaretă cu Șichy și să plece după un mecanic. Urmăresc sunetul potcoavelor lui Franz Marc, zgomotul pietrișului aruncat de copite. Se depărtează, calul nu se mai aude, dar inima se zbate, saltă ca el, în galop. De ce m-oi gîndi la Styx și la credința grecilor că fluviul infernal dizolvă orice navă, în afară de cele făcute din copite de cal? Plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pietrișului aruncat de copite. Se depărtează, calul nu se mai aude, dar inima se zbate, saltă ca el, în galop. De ce m-oi gîndi la Styx și la credința grecilor că fluviul infernal dizolvă orice navă, în afară de cele făcute din copite de cal? Plecarea lui Russ cu Șichy o recunosc: e o scenă din romanul literaturii§§§§§§§§§§§§. Nu mi-a plăcut în adolescență Jane Eyre mai mult decît orice? Cartea am re-re-recitit-o; filmul l-aș vedea oricînd. Știu toate ecranizările. Interpreți: William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
susținea ascendența dintr-o familie foarte onorabilă de centauri, cu toții înzestrați cu darul divinației și cu cunoștințe de herbologie și homeopatie. Torsul de cal îi lipsea cu desăvârșire, doar că avea coadă, păr stufos pe piept și călcâiele despărțite în copite. Apleca din cap ritmic în timp ce vorbea, ca și cum ar fi scuturat un căpăstru. Povestea mereu același lucru, de fiecare dată manifestând o vădită indignare pentru un văr de-al său ce le-a făcut neamul de râs. Se pare că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îmi dezvăluie un fund rotund, împodobit sporadic cu fulgi și pene, ce se agită deasupra coșului meu cu rufe murdare. Făptura purta o pereche de ciorapi albi de nailon trași peste picioare umane, delicate, de balerină, ce se terminau în copite de capră. Fără să încerc cel mai vag sentiment de teamă, interoghez făptura ce scormonea de zor în coș, desigur, nu pentru hainele mele murdare. Surprinsă, își întoarce capul îngeresc către mine, doar pentru o clipă. Îmi pare rău, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dau cont de vârsta tânără și năbădăioasă a specimenului. Atunci, grupul gălăgios se retrage strategic într-o parte, ferindu-se de mușcătura fatală a intrusului. Numaidecât măgarul, câștigând ceva distanță, le întoarce fundul și face câteva salturi în aer pe copitele dinapoi, dezlănțuind o pâclă de praf dens din pământul nisipos al grădinii. Deodată, ne observă și vine glonț către gardul de sârmă, unde se oprește brusc și-și înalță botul umed încercând să pătrundă cu el printre romburile de sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
miniștrii, pușcăriașii și gravidele încărcau grânele în șlepurile care-și așteptau rândul cuminți, înșirate unele în spatele celorlalte, tocmai de la izvoare. * * * Î ncerc să mă reclădesc din țesălatul cailor asudați, din nări ies aburi, din carnea tremurândă, lacrimi de sudoare, din copite, neliniștea trepidațiilor, pocnetul genunchilor fragili, tibia de balerină, linia fină a botului alungit după depărtări, adulmecând parfumurile de mânze cu coame zburate a chemări la dragoste, pulpe vânjoase care despică aerul, gâturi încordate, urechi aplecate cu gura spre zare, în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
departe ocolind pădurea ca să răsară în față prin gura de peșteră a depărtării, tensiunea i-a îmbujorat obrajii pentru că urmărește dihăniile care nu o lasă până nu o zdrobesc și oglinda gheții o răsfrânge, o sfărâmă, cioburi de Lună sub copite, sar așchii de Lună înghețată. Un strigăt nefiresc opri caii din zborul avântat și spectrele se buluciră unele într-altele amestecându-și trupurile, până împietriră în vechile forme. Drumul iernatic se desfăcea voluptuos ca o femeie obscenă întinsă sub globul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
500 de ani versurile nu avură niciun ecou. Mai stăm o rundă de timp, măsurat în 17 rapide, 9 marfare și un Intercity! îl încurajă Prunilă pe amicul său. Nilă ridică mâna și un tren din viitor cabră, scrâșnind din copitele de oțel spre mirarea (oglindită în toate retrovizoarele trecutului, fragmentat în trecuturi și în cele ale viitorului, fragmentat în viitoruri mai mici) mecanicului, care clătină din cap spre poeți și împinse maneta în sus pentru deblocarea frânelor. Ajutorul său învârti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
săreau așchii încinse, încrâncenate să cucerească fiecare părticică de moleculă, fiecare rotație învolburată din tornada nebună a atomilor care tindeau spre o cosmică rânduială, contrazisă de eroismul egoistei vitejii de erou neînfrânt, neîngenuncheat de cavalcada cailor hrăniți cu jar, din copite săreau scântei de soare, însuși soarele își dăruise fierbințeala nucleului atomic orbital, postulat și paradox echidistant al vieții și al morții, algoritm și paradigmă, nebunie, hotărâre, străbatere, învingere, ascensiune, amețeală, rotire, descifrabilul care scapă, cunoașterea pare zadarnic deslușită, desfăcută, coerentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]