298 matches
-
arabă. În acest sens, ul este considerat a fi însuși Cuvântul lui Dumnezeu, ce se află din preeternitate cuprins în "Umm al-Kităb" - „Maica Scripturii” aflată în ceruri pe "al-Lawh "al-"Mahfūz" - „Tabla Păstrată”, după cum se arată chiar într-un verset coranic: Pentru musulmani, Coranul nu este doar cartea sacră revelată de către divinitate, definită ca o sumă de concepte în care se crede, o sinteză de precepte etice, o conduită de viață spirituală, un codice civil ce răspunde problemelor vieții cotidiene, ci
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
până la lacrimi sau îi duce pe culmile extazului”, cum spunea Marmaduke Pickthall, în prefața traducerii sale a Coranului în engleză. Conform tradiției islamice, profetul Muhammad a fost ales să spună în cea mai pură limbă arabă - așa cum este considerată araba coranică de către exegeții musulmani - atât noul mesaj trimis de Dumnezeu omenirii, precum și ceea ce revelase parțial, din aceeași matrice celestă, "Umm al-Kităb" (Maica Scripturii), profeților anteriori, cu precădere, lui Abraham ("Ibrăhīm"), Noe ("Nūh"), Iona ("Yūnus"), Moise ("Mūsă") și lui Iisus Hristos ("Isă
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
noul mesaj trimis de Dumnezeu omenirii, precum și ceea ce revelase parțial, din aceeași matrice celestă, "Umm al-Kităb" (Maica Scripturii), profeților anteriori, cu precădere, lui Abraham ("Ibrăhīm"), Noe ("Nūh"), Iona ("Yūnus"), Moise ("Mūsă") și lui Iisus Hristos ("Isă al-Masīh") - care, în viziunea coranică, este doar un mare profet: Revelația coranică se întinde pe o perioadă de aproximativ douăzeci de ani, 612-632, împărțită de anul 622, anul când profetul Muhammad a părăsit Mecca pentru a se stabili la Yathrīb - Medina (ar.: "madīna", cuvânt derivat
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
ceea ce revelase parțial, din aceeași matrice celestă, "Umm al-Kităb" (Maica Scripturii), profeților anteriori, cu precădere, lui Abraham ("Ibrăhīm"), Noe ("Nūh"), Iona ("Yūnus"), Moise ("Mūsă") și lui Iisus Hristos ("Isă al-Masīh") - care, în viziunea coranică, este doar un mare profet: Revelația coranică se întinde pe o perioadă de aproximativ douăzeci de ani, 612-632, împărțită de anul 622, anul când profetul Muhammad a părăsit Mecca pentru a se stabili la Yathrīb - Medina (ar.: "madīna", cuvânt derivat de la "dīn" „lege”, „religie, cu sensul de
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
Al-baqara" „Vaca”), dispuse nu cronologic, ci după lungime, în ordine aproximativ descrescătoare, începând cu cea de-a doua sură. Toate surele, cu excepția celei de-a IX-a, au în frunte sintagma "bi-smi-llăhi-r-rahmăni-r-rahīmi" „În numele lui Dumnezeu cel Milos și Milostiv”. Textul coranic nu a fost strâns într-o carte în timpul vieții profetului Muhammad, ci a fost doar memorat de către însoțitorii săi, iar, uneori, anumite versete au fost notate pe foi de palmier, omoplați de cămilă, bucăți de ceramică etc. Coranul a fost
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
i-a poruncitt lui Zayd bin Thabit să strângă și să noteze toate versetele autentice ale Coranului, după cum erau păstrate în forma scrisă sau orală. Exemplarul lui Zayd, păstrat de văduva profetului Muhammad, Hafsa bint Umar, stă la baza textului coranic întocmit în vremea celui de-al treilea calif, Osman ibn Affan, între anii 650 și 656, care a poruncit alcătuirea unui exemplar model, care să înlăture toate diferențele survenite cu timpul între versiuni, acest exemplar rămând fundamental până acum. El
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
bogăție sinonimică, simbolismul sunetelor, concizie, și mai ales motivarea ce ar exista în relația formă sonoră-conținut semantic. Perfecțiunea acestei limbi este subliniată permanent în lucrările autorilor musulmani consacrate inimitabilității - "al-’i‘ğăz" (termen tradus și cu „miracol” sau „minune”) - textului coranic, manifestată atât la nivelul expresiei, cât și al conținutului. Factorul declanșator al acestei apologii a limbajului coranic se află chiar în Coran, ca o sfidare aruncată deopotrivă oamenilor și "ginnilor" (spiritelor) de a produce ceva asemănător acestui text: Conceptele continuu
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
Perfecțiunea acestei limbi este subliniată permanent în lucrările autorilor musulmani consacrate inimitabilității - "al-’i‘ğăz" (termen tradus și cu „miracol” sau „minune”) - textului coranic, manifestată atât la nivelul expresiei, cât și al conținutului. Factorul declanșator al acestei apologii a limbajului coranic se află chiar în Coran, ca o sfidare aruncată deopotrivă oamenilor și "ginnilor" (spiritelor) de a produce ceva asemănător acestui text: Conceptele continuu repetate care cristalizează esența mesajului coranic sunt: Discuțiile asupra traducerii Coranului, în mediile islamice, au început, chiar
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
cât și al conținutului. Factorul declanșator al acestei apologii a limbajului coranic se află chiar în Coran, ca o sfidare aruncată deopotrivă oamenilor și "ginnilor" (spiritelor) de a produce ceva asemănător acestui text: Conceptele continuu repetate care cristalizează esența mesajului coranic sunt: Discuțiile asupra traducerii Coranului, în mediile islamice, au început, chiar din timpul vieții profetului Muhammad, continuând, apoi, secole de-a rândul, fără să se ajungă la o hotărâre definitivă în acest sens. În ceea ce privește traducerea substitutivă, cea care ar trebui
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
traducerii Coranului, în mediile islamice, au început, chiar din timpul vieții profetului Muhammad, continuând, apoi, secole de-a rândul, fără să se ajungă la o hotărâre definitivă în acest sens. În ceea ce privește traducerea substitutivă, cea care ar trebui să înlocuiască textul coranic arab, este total interzisă, pe când traducerea informativă, cea menită doar să comunice sensurile textului coranic, este aprobată de autoritățile islamice, cu anumite condiții, și care există în momentul de față în mai toate limbile lumii, inclusiv în română. Din punctul
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
secole de-a rândul, fără să se ajungă la o hotărâre definitivă în acest sens. În ceea ce privește traducerea substitutivă, cea care ar trebui să înlocuiască textul coranic arab, este total interzisă, pe când traducerea informativă, cea menită doar să comunice sensurile textului coranic, este aprobată de autoritățile islamice, cu anumite condiții, și care există în momentul de față în mai toate limbile lumii, inclusiv în română. Din punctul de vedere al dreptului canonic, Coranul constă din "nazm" - "compoziție" și "ma'nă" - "semnificație". Acestea
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
fost anihilate. În ceea ce privește traducerea informativă, pozițiile sunt împărțite în funcție de școlile juridice. Reprezentanții celor patru mari școli juridice sunnite (hanefită, șafeită, malekită, hanbalită) au puncte de vedere diferite și nu de puține ori contradictorii - chiar în cadrul aceleiași școli - asupra traducerii textului coranic pentru musulmanii nearabofoni. În ceea ce privește teologia, care face apel nu numai la datele coranice, ci și la argumente raționale, aceasta face o distincție între "al-kalăm al-lafzī" „cuvântul rostit” ca formă concretă de manifestare a arhetipului său, "al-kalăm al-nafsī" „cuvântul spiritual”, cuvântul-esență
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
patru mari școli juridice sunnite (hanefită, șafeită, malekită, hanbalită) au puncte de vedere diferite și nu de puține ori contradictorii - chiar în cadrul aceleiași școli - asupra traducerii textului coranic pentru musulmanii nearabofoni. În ceea ce privește teologia, care face apel nu numai la datele coranice, ci și la argumente raționale, aceasta face o distincție între "al-kalăm al-lafzī" „cuvântul rostit” ca formă concretă de manifestare a arhetipului său, "al-kalăm al-nafsī" „cuvântul spiritual”, cuvântul-esență aflat din preeternitate în ceruri pe "al-Lawh al-Mahfūz" „Tabla Păstrată”. Prin revelația avută
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
numai această formă concretă de manifestare, cu sensurile ei exoterice, poate fi tradusă pentru cei ce nu cunosc araba, ca un prim pas în apropierea lor față de acest text. Într-o tradiție rămasă de la profetul Muhammad, se spune că versetele coranice conțin nu numai un sens "zahir" "exoteric", dar și unul "batin" "ezoteric" care la rândul său are o multitudine de alte sensuri posibile - minimum șapte și maximum șaptezeci - aflate într-o perpetuă mișcare precum valurile mării. Sensul exoteric, de suprafață
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
stat. A trecut Dunărea pe la vadul Isaccei, ultimul vad de trecere a Dunării înainte de Tulcea, cu circa 40.000 de războinici. Și-a stabilit capitala la Isaccea și și-a bătut propria monedă, care avea pe o parte o inscripție coranică, în alfabet arab, semn al apartenenței lui Noghay la Islam (Hoarda de Aur adoptase oficial Islamul ca religie de stat pe la 1257, în timpul lui Berke-Han, cel care a mutat capitala Hoardei de la Saray, la Berke-Saray, tot pe Volga inferioară, dar
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
cunoscute în mod curent ca arabă colocvială ("‘ămiyya sau dăriğa"), ceea ce poate da naștere la confuzii. Asemenea tuturor limbilor, araba continuă să evolueze și astfel putem distinge araba clasică (în special din perioada preislamică și până în epoca abbasidă, incluzând araba coranică), de araba modernă standard care este folosită în zilele noastre. Araba clasică este considerata normativă, iar autorii moderni încearcă (și reușesc într-o oarecare măsură) să urmeze normele gramaticale ale căror baze au fost puse de către gramaticii clasici (cum ar
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
sunt considerate de unii specialiști ca fiind limbi diferite. literară nu se folosește în comunicarea cotidiană. Asemenea tuturor limbilor, araba continuă să evolueze și astfel putem distinge araba clasică (în special din perioada preislamică și până în epoca abbasidă, incluzând araba coranică), de araba modernă standard care este folosită în zilele noastre. Spre deosebire de araba clasică, araba modernă standard, trebuind să se supună exigențelor modernității a introdus noi termeni, de neînțeles pentru un autor clasic, atât împrumutați din alte limbi (سجارة "sigăra" „țigară
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
vorbește araba colocvială sau dialectală, iar elitele școlite cunosc, mai mult sau mai puțin, pe lângă aceasta, și araba literară (mai exact forma ei simplificată, numită uneori "araba clasică din presă", în contrast cu cea amplă, care, numită adesea - deși inexact d.p.d.v. istoric - "coranică", care e cunoscută doar de specialiști), cât să asigure înțelegerea, fie ea și aproximativă a unor texte scrise; în ceea ce privește fondul creației literare clasice, acesta ramâne, din cauza vocabularului imens, practic inaccesibil majorității cuvârșitoare a populației arabe. Acesta este unul dintre motivele
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
postislamice din care au derivat dialectele contemporane, dar și o diglosie de facto datorată unui koiné poetic vis à vis de dialectele care existau chiar în perioada preislamică, deci înaintea unei standardizari operate și posibil de impus doar ulterior. Araba coranică, se află în opinia lingviștilor, la jumătate de drum între acest "koiné poetic" și dialectul higiazian. Observăm deci importanța poeziei în apariție timpurie a diglosiei. "Abundența lexicală și sinonimia" Diglosia limbii arabe se datorează, în opinia unor cercetători, vocabularului imens
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
noi și noi rime, creând astfel multiple sinonime, fapt care a gonflat enorm lexicul; în afară de nevoia de versificare, ce îi stimula pe poeți să creeze noi termeni era și nevoia de originalite stilistică. Astfel s-a ajuns ca araba clasică "coranică" (numită astfel pentru a o diferenția de varianta ei "ușurată", folosită în presă, școală și guvern) este limba care deține recordul mondial în materie de fond lexical, având în jur de 2 milioane de cuvinte, în condițiile în care o
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
limbi purtătoare ale unor civilizații superioare celei arabe de atunci. Împrumuturile din limbile semitice-surori sunt destul de dificil de decelat, având în vedere marea asemănare dintre ele. Această asemănarea poate fi pusă în evidență prin cuvântul "câine", de exemplu: În ceea ce privește lexicul coranic, acesta are în jur de o sută de cuvinte împrumutate din limbile menționate mai sus, la care se adaugă copta, latina și vechi idiomuri turcice. Iată câteva exemple: "rahmăn" (milos, milostiv), împrumutat din ebraică, ce reprezintă unul dintre cele 99
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
cuvinte împrumutate din limbile menționate mai sus, la care se adaugă copta, latina și vechi idiomuri turcice. Iată câteva exemple: "rahmăn" (milos, milostiv), împrumutat din ebraică, ce reprezintă unul dintre cele 99 de nume cunoscute ale lui Dumnezeu (toate surele coranice mai puțin a IX-a încep cu o invocație ce cuprinde și acest cuvânt); "nabī" (profet), împrumutat din ebraică; "salăt" (rugăciune, rugăciunea de tip islamic), împrumutat din aramaică; "sirăt" (cale, calea cea dreaptă amintită chiar în prima sură din Coran
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
singular substantivele împrumutate sunt ușor de recunoscut, atunci când intră pe schema de plural intern nu li se mai poate identifica ușor originea: "fătūra" (factură), pl. "fawătīr". Coranul este exprimat în limba arabă și, în mod tradițional, musulmanii consideră limba arabă coranică ca fiind perfectă ca și Coranul însuși. De aceea ei susțin că este imposibil de tradus într-o așa manieră încât să i se redea sensul exact. Până de curând, unele școli de gândire islamică considerau că nu ar trebui
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
de a emoționa a rostirii arabe elocvente, cuvântul „magie” nu a fost considerat nepotrivit. Al-Ğahiz afirmă că expresia „ magie îngăduită” "sihr halal" a fost utilizată pentru prima oară de califul Omar, cu referire la farmecul pe care îl degajă discursul coranic iar apoi a fost aplicată și altor autori capabili să seducă prin discursul lor. Găsim la al-Ğahiz un citat de Amir ibn Abd al-Qays care va fi deseori repetat de alți autori, în legătură cu condițiile pe care trebuie să le îndeplinească
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
granițele franceze au condus la redistribuirea destinațiilor preferate de către emigranți astfel: Italia, Spania, SUA și mai recent și China. În 15 aprilie 2010, Organizația Drepturilor Omului a prezentat autorităților senegaleze un raport prin care le-au cerut să legalizeze școlile coranice, la care invață zeci de mii de copii. Acești copii, într-un număr estimat la 50 000, sunt subiectul abuzurilor, fapt ce îi determină să emigreze.
Demografia Senegalului () [Corola-website/Science/319364_a_320693]