2,716 matches
-
felul acesta, Încercă Johns să protesteze. — El a vrut-o, Întocmai ca și Conway, răspunse doctorul. Digby nu-l mai auzi pe Johns, căci o luase la fugă pe coridor, spre odaia lui. La un moment dat se Împiedică de cordonul halatului și căzu, dar parcă nu simți șocul; se ridică În picioare ușor amețit și alergă mai departe. Era stăpînit de un singur gînd - să se privească În oglindă. Ajuns În camera lui, oglinda Îi arătă un chip devenit familiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nici o legătură cu altceva decât cu câțiva centimetru pătrați de mucoasă vaginală, unghii și buze învinețite și sfârcuri. Zăcând în salonul meu de spital, am privit-o cum măsoară din privire picioarele subțiri și lungi și fesele ferme ale infirmierei, cordonul albastru-intens care-i sublinia mijlocul și șoldurile late. Aproape că mă așteptam să întindă mâna și să atingă sânii tinerii aceleia sau să-și strecoare degetele sub fusta ei scurtă, latul palmei sale alunecând prin despicătura feselor în perineul lipicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Romanul relatează aici frânturi de conversație care par să nu aibă altă funcție decât să prezinte viața cotidiană a unui oraș de provincie. - Și tu, Armida, ai semnat deja? - e întrebată femeia pe care o văd doar din spate, cu cordonul atârnând, într-un palton lung, bordat cu blană și cu gulerul ridicat, un fir de fum înălțându-se dintre degetele strânse în jurul piciorului unui pahar. - Cine v-a spus că vreau să instalez neon la prăvălia mea? răspunde ea - Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și nu mai reușesc să mă gândesc la nimic. — De ce n-o lași undeva? Poate într-un magazin de valize, spun eu. — Chiar așa. Una în plus, una în minus... Se ridică de pe scaun, își aranjează în oglindă gulerul pardesiului, cordonul. — Dacă trec pe acolo mai târziu și bat în oblon mă auzi? — Încearcă. Nu salută pe nimeni. E deja afară, în piață. Doctorul Marne pleacă de lângă biliard și merge spre bar. Vrea să mă privească în față, să surprindă poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
am ce să fac... - Trebuia să te-apuci cu o jumătate de oră mai devreme! - N-a venit gazul... Ce puteam eu... - Nu mai... Hai, mai repede... Convoiul oficial a ajuns la alee, mașinile s-au oprit, polițiștii au făcut cordon, ambasadorul și primarul coboară din mașini, cel din urmă mai greu, vor parcurge ultimii metri pe jos, sunt întâmpinați cu „Gaudeamus”-ul cântat de corul de la Teologie. Pășesc spre microfoane. Balonul s-a înălțat, are agățați de nacelă săculeți albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Siempre fidelis, Leonardo.” Am umplut costumul de când a fost naș, are niște pete de ceară lângă buzunarul de la piept, de la lumânare. Întâi pantalonii, în care-am băgat un cearșaf făcut sul și câteva prosoape murdare. I-am strâns cu un cordon de la capot, în loc de curea. În haină am îndesat flanele de-ale mele, le-am luat din cufărul din camera mare, le-am scuturat de pulberea albă. Am băgat rufe și-n mâneci, am încheiat nasturii. Nu știu ce să pun în loc de cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a acelui spațiu. Niña Carmen se Încleștă de drugii de la pat și Împinse cu putere. Iguana Oberlus rămase În așteptare, mereu tăcut. Sosiră zorii. Copilul se născu. Niña Carmen Încetă să mai strige și Închise ochii, vlăguită. Iguana Oberlus tăie cordonul ombilical, luă bebelușul În brațe și Îl Înfășă Într-o cîrpă curată. Apoi, foarte Încet, Îl apropie de lumină și Îl cercetă cu atenție. Niña Carmen deschise ochii și Îl privi cu mare neliniște. Iguana Oberlus se apropie de intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să devină șampanie, cum s-ar zice. Să o ia înaintea evenimentelor, să sară peste trepte, domnule adjutant. Cînd șampania va umple lumea unii vor bea Mott, alții, mai de soi, se vor bate și vor plăti din greu pentru Cordon Rouge ori Veuve Clicquot, așa că totul va fi luat de la capăt. Prințul vrea șampanie, dar nu din asta, industrială, nu Mott, ci ceva mai de soi, mult mai de soi. De aia s-a vîrît în politică și zboară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din care sa reiasă cât de mult suferea, ci doar își musca buzele până la sânge, închise ochii și împinse copilul afară, ca și cum s-ar fi eliberat de o povară insuportabila. Vahíne Tiaré lua copilul, inca plin de sânge și cu cordonul ombilical atârnându-i, si se prezenta cu el în fața căpitanului navei, care privea în continuare orizontul. Nu pronunțară nici un cuvânt. Femeia schița un gest prin care întreba ce să facă cu chestia aia, iar Navigatorul Căpitan se mulțumi să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ziua fericitului eveniment, Anita veni să-și ia prietena, pregătită să dea piept cu Săndel. Domnișoara Leon căuta zadarnic o ținută care să-i fie pe plac. Nerăbdătoare, Anita o zori. Îmbrăcase un palton nou, din stofă neagră, legat cu cordon. Își aranjase pe-o ureche o pălăriuță drăguță, din același material. Ghetele, noi nouțe, îi întregeau aspectul plăcut. Luana o privi lung. Ești superbă, dar nu merge. Ce nu merge? Stai așa. Îți spun eu cum facem. Pe Anita o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ducă la un film și la adăpostul întunericului din sală să mângâie mâna Anitei. Visând cu ochii deschiși la apropiata încântare, le văzu îndreptându-se grăbite spre locul stabilit. Și rămase interzis. Luana înota într-un palton negru, legat cu cordon, pe care-l ținea de poale să nu-l târâie pe jos. Avea pe cap un chipiu de o formă neidentificată iar în picioare purta o pereche de cizme supraelastice, ultimul răcnet în modă, care, se vedea de la o poștă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că este tras rapid de picioare înapoi, după părerea lui toți suntem în aceeași oală, pe aceeași treaptă, în afara lui, Alexe, supremul, bineînțeles! Sau așa ar trebui să fie. Carmina stătea nemișcată pe bancă, cu genunchii lipiți, frământa în mână cordonul bleumarin al jachetei, îl auzea cum vorbește, îl înțelegea perfect, știa că are dreptate în felul său dar percepea în același timp răsuflarea lui greoaie, fierbinte, îi simțea izul acriu ce ieșea din interioarele lui și stătea cu maxilarele încleștate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Se făcuse deja ora prânzului, acasă nu avea de ce să se ducă, era sătul, mâncat, băut... Și totuși se duse. Întâi se uită ca prostul la Monica, de fapt trecu cu privirea prin ea, apoi pripit și hotărât trase de cordonul capotului ei. Era un om practic care, la urma urmei, se mulțumea cu ce avea. De aceea Monica, la vederea musafirilor, Carmina cu Ovidiu era plină de bune intenții. Iubită, îmbăiată, să tot vezi lumea în roz pentru că de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îi era soț, înainte de a-și pune inelușul subțire cu piatră din safir roșu, descoperit în cutia de chibrituri pe care el i-o întinsese, aparent neglijent, ca să-și aprindă țigara, înainte de a se încinge peste rochia de casă cu cordonul din piele de căprioară, moale, cafeniu, parcă viu, adus de el dintr-o excursie. După a doua săptămână de absență deja începuse schimbarea, prin casă i se părea că miroase a mort, căuta îngrijorată să găsească stricăciunea, o fructă rostogolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
corpul. L-a enervat că nu l-am sunat și nu i-am răspuns de ieri până azi, mă sună noaptea, se gândește la mine, cred că și lui i-e dor. Tânjeala mea pare că se lungește ca un cordon ombilical și că se înfige în el, e bine să te poți duce undeva unde el să fie și să te vrea, nu te desparte decât un drum la Brăila cu Săgeata Albastră cu care de atâtea ori am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
tot elanul, spre bucuria reținută a telefonistelor care nu se aveau prea bine cu soția șefului. Și cam atât. Eu... Bătrânul n-o mai luă În seamă căci, revăzând cabina din care tocmai ieșise și receptorul care spânzura la capătul cordonului la o palmă de podeaua Îmbibată cu motorină, se repezi Înăuntru ca și cum ar fi avut ceva important să mai comunice, sau să restabilească În ultima clipă un dialog compromis. Ascultă Încordat vrând parcă să audă mai mult decât vocea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și a trecut în sectorul privat până în 2003. Participă la activitățile "Asociației Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră" (al cărui membru fondator este), "Fundației Europene Titulescu", "A.D.I.R.I." și ale "Ligii Culturale Fiii Gorjului". Distincții 11 Ordine și Medalii românești; Marele Cordon de Aur pentru merite deosebite al Republicii Austria; Diploma M.A.E. cu ocazia împlinirii a 40 de ani a primirii României în O.N.U.; Diploma de onoare a Societății de Prietenie România Africa; Cetățean de onoare al comunei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Mexic: Academician Onorific și Doctor Honoris Causa al Academiei Mexicane de Drept Internațional (2003). Ordinul Mexican pentru Drept, Cultură și Pace, în gradul de Comandor (2003). Membru de onoare în Societatea Iberoamericană de Relații Publice (2004). Ordinul AGUILA AZTECA cu Cordon (2006). Oaspete de onoare al orașelor Tlaxcala, Villahermosa, San Miguel de Allende, Huamantla, Contla, Coyuca de Benítez. Contribuții deosebite, inițiative Susținerea de conferințe la Societatea de Studii Internaționale din Madrid (1991). Inițierea creării Institutului Iberoamerican de Relații Culturale "Mihai Eminescu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
înalte distincții (decorații) din partea a 10 state: Italia, Franța, R.F.G., Belgia, Olanda, Luxemburg, Finlanda, Norvegia, Mexic. De remarcat, între acestea, Ordinul "Ofițer al Legiunii de Onoare" (decernat prin Decret al președintelui Franței la 26 iunie 1970), Ordinul "Aguila Azteca" cu cordon, acordat la încheierea misiunii în Mexic. Papa l-a onorat cu o medalie, cu prilejul primirii la Vatican (1972). Este membru fondator al Asociației Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră din România. ION MIRESCU Născut la 15 septembrie 1935, Prundeni, județul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
României la Praga, participarea fostului suveran al Românei la festivitățile de marcare a contribuției armatei române la eliberarea Cehoslovaciei, în contextul celei de-a 60-a aniversări a încheierii celui de-al doilea Război Mondial. Distincții Crucea de Merit cu Cordon a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania; Decorația de Aur pentru Merite a Republicii Austria; Medalia pentru merite deosebite în muncă. VASILE PRUNĂ Născut la 8 aprilie 1939, în comuna Țintea, județul Prahova, al treilea copil din cei șase
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
sufletul lui. Când era mic și uita de el în fața oglinzii, simțea că nu era din lumea aceasta sau că există numai el și cu celălalt el, de-o seamă și totuși diferiți, legați printr-o forță nevăzută, printr-un cordon infinit și visceral prin care curgea iubire. De multă vreme a uitat de sine și de celălalt el, a fost atât de ocupat și prins în această searbădă realitate, încât oglinzile îi rețineau tot mai rar chipul, uitarea de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
povârnișului se distingea o siluetă de fată tânără cu părul lung și roșcat. Purta un costum întreg de baie în culori vii. Îmi amintesc perfect desenul abstract de pe acest costum, cu jocurile lui geometrice în roșu, portocaliu și verde, cu cordonul gros ce sublinia linia taliei. Toate aceste detalii mi le amintesc cu precizie, iar fata de la baza povârnișului nu era alta decât prietena mea din copilărie, cea care mi-a fost apropiată ca o soră și de care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cunoscuți în această călătorie, deopotrivă bătrâni, copii și tineri, să închine un pahar pentru eternele, defunctele și istovitele noastre sentimente. Se închină pe rând câte o cupă pentru sentimentele vechi și obosite. Ele au rămas multe fără adresă, ca niște cordoane eterice de energie, desfăcute de obiectul lor. Se închină pentru sentimentele vagi și subțiate sau pentru cele neîmpărtășite sau repudiate. Dar mai ales, pentru cele noi, puternice și încrezătoare se închină, sau pentru cele latente, neconcretizate încă, pentru că la ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
șterse înciudat de pe fața Pământului, gonindu-i în antenaștere. ...Eram în oglinda deformată a orașului Brăila. Doamne, dacă sunt sechestrată înainte de naștere, poate voi fi liberă după aceea! Vreau să ies afară, un afară pe care îl am legat prin cordonul ombilical al suferinței, nu știa că e polifonic și inestetic, dar cine ar fi putut să ne spună că nu lumea era urâtă, ci noi, priveam prin prisma urâțeniei în același timp în care la celălalt capăt Povestitorul ne studia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ei răspundeau: În București dar, de fapt, în Brăila. Pentru că m-am dus la examene cu Brăila, în cămin am stat cu Brăila, iar repartiția mi-a fost dată la Călan, dar am adus Călanul în Brăila! Alopații, legați prin cordon ombilical nevăzut de orașul veșnic, Brăila, lăsau urmași peste tot, fapt pentru care mulți ardeleni aveau trăsături bărăganice: chipul de culoarea grâului, ochii precum balta dunăreană, verde-solar, iar gândirea pigmentată cu înțelepciune, dar și cu șiretenie, amintea de carasul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]