512 matches
-
o compunere heteromorfă. Scrierea conține două părți, cea secundă se subdivide iarăși dual, raliind un jurnal (Însemnările bătrânului) și un grupaj de cugetări (Măsura dreaptă a vieții). Prima secțiune e construită epistolar, de unde și subtitlul Scrisori romane. Tânărul Mircea M. corespondează din Roma cu Filip A., vârstnic proprietar rural, ambii scriind într-un stil protocolar, cu toate că (se deduce abia spre final) sunt tată și fiu. Ei se angajează într-o cordială polemică filosofică, tânărul comunicând în treacăt și altfel de lucruri
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
de botez: Garibaldi, Florența, Edison, Voltaire ș.a. Locuiește fără întrerupere în satul de baștină, unde practică agricultura și se ocupă de inventarea celor mai diverse dispozitive (în 1912 i se brevetează proiectul unui helicopter realizat la îndemnul lui Tudor Arghezi, corespondează cu renumiții inventatori americani Th. A. Edison și Henry Ford). Începe să scrie de foarte tânăr (debutează în „Gazeta țăranilor”), ia contact cu B. Delavrancea, Al. Vlahuță, I.L. Caragiale și frecventează cercurile socialiste. Arestat în 1907 ca instigator la răscoală
VISSARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
povestit din viața ei, v-a citit poeziile ei și noi eram nespuși de mândri auzindu-vă spunând: «E o minune fata asta, să o ajutați să se dezvolte ca o floare». I-ați dat adresa și ați stabilit să corespondați cu ea; ați rugat-o chiar să vă trimită poeziile ei (...). În zilele următoare v-a scris (...). Și-apoi a început să aștepte (...). Aștepta să-i scrieți. Pe oricare din tovarășii noștri scriitori care vin de la București, îi întreabă: Nu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
referință la mine. Aveam și un nume de obiectiv, „Cain”, fiind „unul dintre cele mai Îndârjite elemente ale exilului anticomunist”. Mai mult nu se poate! Să-mi spună mie domnul Pelin că nu există nici un dosar, când cei doi generali corespondează despre mine și mi se dă numele de obiectiv?! Știu și cine au fost unii dintre cei care au colaborat pe această temă În ideea de a obține informații. Nu puteau face rost de prea multe informații, maximul care se
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
asemenea responsabilitate. I: Și care erau persoanele importante pentru tine, în etapa asta? S: În afară de părinți, consilierii, băieți și fete. I: Au fost mereu aceiași o perioadă mai lungă? S: Nu, se schimbau adesea. Dar cu una dintre ele am corespondat până am plecat în armată. Era dintr-un kibbutz, și am păstrat legătura, ne trimiteam scrisori, îmi trimitea poze cu ea și eu cu mine și chiar obișnuia să vină în vizită. Și am păstrat legătura pentru multă vreme cu
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
B. cu limba și literatura română s-a produs între anii 1920 și 1922, pe când era membru al Misiunii Universitare Franceze la București. Ideea unei monografii asupra lui Creangă i-a fost dată de Mario Roques. Pentru pregătirea tezei, a corespondat între 1927 și 1930 cu G. T. Kirileanu, Artur Gorovei și D. Furtună, recurgând mereu la document, la arhive, convins că în materie de istorie literară improvizația și legenda nu pot fi discreditate decât cu fapte. Într-o scrisoare către
BOUTIÈRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285846_a_287175]
-
filosofie al Universității din București (1934) și licențiat al Institutului Teologic București cu teza Qabbalah. Gnosa tradițională a Legii Vechi. După o tinerețe spectaculoasă, în care a fost magician, grafolog, astrolog, adept al lui René Guénon, cu care a și corespondat, se convertește la ortodoxie și este hirotonisit preot în București, unde slujește la Biserica Albă și la Schitul Maicilor. După o perioadă de acută criză spirituală, se autoexilează în 1962 la biserica ortodoxă din Jimbolia, unde rămâne până la pensionare (1976
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
totuși duminica se trezește senină, dis-de-dimineață, ca s-o ducă pe doamna Tsontakis la biserică - sărmana făptură are nouăzeci și trei de ani și de-abia merge. Asta-i Zoë. Întotdeauna se gândește la ceilalți.“ Între timp, Desdemona și Milton corespondau, la rândul lor. Înainte să plece la război, tatăl meu Îi promisese mamei lui că avea să Învețe, În sfârșit, grecește. Acum, În California, stând Întins pe patul lui etajat, năpădit de dureri, de abia putea să se miște, Milton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu-mi pasă, dar cel puțin Sophie arată un vag interes, așa că o încurajez. ― Despre ce era articolul? întreb eu. ― Sincer, pare uluitor. Te duci pe site-urile astea de întâlniri, iar acolo găsești poze ale unor persoane disponibile. Poți coresponda cu ele, poți trimite e-mailuri prin computer. Așa poți cunoaște oameni din toată lumea; au avut loc și căsătorii. Lisa se ridică în capul oaselor și se uită la Sophie. ― Doar nu te gândești s-o faci, nu? ― Sincer, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu-l mai pândeam. Începusem să-i povestesc lui Matvei cum eram cât pe ce să învăț rusa prin corespondență. În clasa a cincea, ne recomandase profesoara de limba rusă să scriem la Moscova, la Pionerskaia Pravda, că dorim să corespondăm cu pionieri sovietici. Ne vor răspunde, vom primi scrisori, ne vom face prieteni dintre școlarii sovietici, vom învăța mai ușor limba rusă și poate vom merge în vacanța de vară în tabără la Soci. Am scris, dar multă vreme nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mei o scrisoare de răspuns venită de la o clasă de elevi dintr-a doua din orașul Ordjonikidze, din Republica Autonomă Osetia. Era un grup de fetițe, înțeleseseră școlărițele acelea că sunt și eu fetiță într-a doua și voiau să corespondăm, să ne împrietenim și poate să ne cunoaștem, când vor trece în vară prin România spre o tabără internațională de la Sofia, pe muntele Vitoșa. Matvei mă asculta visător. Din când în când ofta, îngândurat: „Mare este Uniunea“. „Stai să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un telescop. Ceea ce emitea Spinoza prin mârâituri erau concepte pure. Nimeni nu-și bătea Însă prea mult capul să descifreze acest mesaj codificat. Oliver Îl decodifica reproducând În interiorul, dar și În afara sa, cât mai fidel posibil, aceste sunete. Astfel, adevărurile corespondau Încrucișându-se În golul ce despărțea un bloc de celălalt. La drept vorbind, făcând această operațiune, Lawrence era interesat să verifice dacă adevărul pe care-l stăpânea un patruped era aidoma cu cel pe care-l poseda un semen de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scap de el. - Nici vorbă! După câteva zeci de apeluri, se decide o cucoană. Oricum, a trebuit să-l las la zece milioane - cam o treime din prețul lui real. Sabina primește un telefon de la Arthur, un misionar baptist olandez. Corespondează de multă vreme cu el. Are cam șaizeci de ani și a fost implicat în acțiuni caritabile pe tot globul. Acum e în România. Nu prea îmi surâde ideea unei întâlniri. Mă gândesc la o figură rotundă, cu ochelari, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu un citat din Biblie, eventual Ezechiel, 1:5-28: „Făpturile vii însă când alergau și se întorceau...”. Sabina are altă părere. Cel mai tare mă uimește că fiecare tânără româncă are unul sau mai mulți bărbați din străinătate cu care corespondează. Un sfert din calorifer se duce pe un pui și o sticlă de Sangria, un vin spaniol, ușor, rosé. La ora 18, după o adunare la Betel, Casa Domnului, Arthur sună la noi la ușă. E un tip înalt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în Africa, puterea de atracție a magnetului despre care vorbești scăzuse, chiar dispăruse. Dacă ai ști cât de mult mă gândeam la tine, zi și noapte, și mă condamnam pentru hotărârea luată de a întrerupe legătura definitiv. Dacă am fi corespondat, o scrisoare pe care mi-ai fi trimis-o mi-ar fi alinat dorul. Când mă legănam în hamac, mi te închipuiam lângă mine. Te visam cu ochii deschiși, te strângeam tare, tare în brațe în imaginația mea și te
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Cum pizda mă-sii nu mi-am dat seama mai devreme?! Bogdan cu unchi-său din America, eu cu toate miracolele din Cehoslovacia, Macovei... l-am auzit odată vorbind la locul de fumat despre vară-sa din Germania cu care corespondează frecvent, lăsa să se Înțeleagă că s-ar putea să ajungă și el În Germania, după armată - din cîte Îmi amintesc, maică-sa e șvabă. Și Turturică? Ce importanță mai are, e treaba lui! Ne-a folosit pe unii Împotriva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
francezi ce vor ei să dea pentru țările aflate În nevoie. Acum e rîndul României, eliberarea de sub comunism a produs un val de simpatie În Europa. Ei bine, pe lîngă produse, generozitatea francezilor ia și alte forme... francezii vor să corespondeze cu românii, pentru că există o veche prietenie Între aceste două culturi. Doamna Ionescu are cîteva liste cu nume și adrese de astfel de francezi. CÎnd cineva vine pe la ea În primărie, rupe un petec de hîrtie și notează o adresă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a fost preot), care atunci Înnobilau sufrageria. După o lună a venit următorul răspuns: Marie, Îmi pare rău, nu vreau să te fac să te simți prost, pari o fată ca lumea, te apreciez, dar eu aș fi vrut să corespondez cu cineva care are nevoie de ajutor. Tu, evident, nu ai. SÎnteți o familie minunată. Asociația noastră Humanité sans frontière a trimis aceste adrese cu instrucțiuni În sensul pe care ți l-am spus, dar se pare că ele s-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
reabilitarea cu pricina (alături de resuscitarea epocii lui Carol I) va fi conș tientizat prezentul, începând atât de necesara limpezire a trecutului. Fapt e că... putem discuta. Ceea ce este foarte bine. 8 septembrie 2011 Elogiu buclei, sau rostul studiilor de etapă Corespondam zglobiu zilele trecute cu Corina Șuteu, directorul Institutului Cultural Român din New York, strălucitoare și contaminantă energie managerială. O admir părintește de pe când era studentă, prin anii ’80, apoi la cârma asociației „Ecumest“, cea care a fecundat nebănuit de multe repere
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
știau prea bine toate aceste lucruri și s-au amuzat copios văzând schimbarea de 180°. N-au putut relata nimic din toate acestea și din multe altele nici familiei, nici prietenilor și, cu atât mai puțin dirigintelui, cu care unii corespondau. De ce? Toate constituiau secret de șantier... ...tic-tac, tic tac, tic-tac... Formidabil! Câte lucruri se mai pot inventa! Discuția cu comandantul șantierului... Un tip ciudat. Nu s-ar putea spune că e lipsit de inteligență și sensibilitate, însă omul acesta a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
prima pată într-un trecut până atunci perfect. Practic, n-o înșelase niciodată pe Sylvie. Dar o dată la câțiva ani, Gerald cel Fidel își punea problema asta. Când împlinise cincizeci de ani cunoscuse o sculptoriță care locuia în zona golfului. Corespondaseră multă vreme, cam un an și jumătate, până când ea îl obligase să admită că nu era altceva decât o plăsmuire pură a minții lui. Cu zece ani în urmă, fusese o asistentă de cercetare japoneză, plină de zel și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și, aș zice, destul de sugestiv) o urmă de colț în partea de sus a coapsei. Ochii mei uluiți și neîncrezători au observat cu acea ocazie că purta ciorapi negri și nu pantaloni colanți. Sângele meu, totuși, n-a dat năvală. Corespondăm cu destulă regularitate, tema obișnuită din scrisorile Mymei fiind îndemnul să particip la tot felul de proteste, stând culcat, stând pe jos, trecând prin apă și așa mai departe. Cum însă nu mănânc la restaurante cu autoservire și nu înot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mamă În fața Întregii lumi. Ce ocazie era mai bună decât o prietenie de condei ca să-ți reprezinți țara? Puteți să trimiteți scrisori Încoace și-ncolo Între San Francisco și Istanbul, a murmurat mătușa Cevriye pe jumătate pentru sine. Fiindcă a coresponda cu un străin fără un scop educațional era un lucru absolut de neconceput pentru ea, a ținut apoi un discurs despre motivul pedagogic aflat În spatele acestei corespondențe. — Problema cu noi, turcii, e că suntem permanet greșit interpretați și Înțeleși. Vesticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Stau ca ursul. Ursul, la hoți, e că nu știe carte, incult, doar eu mi-am pus ursul la multe, unde sunt outfsaider. Unii mai scriu. Speră-spermă. La mama, la tata, nu se pune, dar scriu la penale. N-am corespondat, nu m-am băgat cu penale, că știți cum sunt, ai ciocolată, ai cafea, se jură că vorbește doar cu tine, dar are opt-zece scrisuri de la mai multe persoane. Mai rău îți face. Fiecare vrea să-și facă viața cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Vorbesc serios, spuse Takamori, căzând pe gânduri. — Nu pot să cred. — Chiar vine. A plecat deja din Singapore. Sosește la Yokohama peste vreo douăzeci de zile. — Care Yokohama?... Nu pricep nimic. — Nu-ți amintești? Acum opt ani am început să corespondez cu niște străini. Tomoe își amintea vag. Pe vremea când era încă elev, Takamori coresponda cu băieți din alte țări ca să-și mai exerseze engleza și ca să-și îmbogățească colecția de timbre. — Dar cine-i Haruko Hona? Nu e nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]