520 matches
-
încheie relația. Corespondența se întrerupe brusc pentru o perioadă de șase săptămâni. Disperat, Kafka apelează la prietena Felicei, Grete Bloch, să intervină în numele lui. Între Grete și Kafka se stabilește treptat o puternică legătură emoțională, iar cei doi încep să corespondeze. În cele din urmă, reconcilierea cu Felice Bauer de la începutul anului 1914 se concretizează într-o logodnă. La 1 iunie, în Berlin, are loc petrecerea oficială în cinstea acestui eveniment. Peste câteva zile, la 12 iulie, se produce dezastrul: Franz
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
mai târziu lui Max Brod, « cărțile lui sunt uimitoare; el însuși însă este și mai uimitor ». Kafka, de asemenea, o descrie pe Milena prietenului său astfel: « Ea este o flacără vie, cum nu am mai văzut niciodată ». Cei doi îndrăgostiți corespondează intens între aprilie și decembrie 1920. Kafka îi scrie în germană, dar insistă să i se răspundă în cehește. Ca și în cazul Felicei Bauer, scriitorul oscilează între dorința de a fi aproape de persoana iubită și nevoia de a se
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
sale în Elveția, unde a fost animatorul unui club literar rus. În anii 1963-1964, aflat în noua sa casă din Geneva, Slonim a lucrat la o versiune în limba engleză a "Porumbelului de argint" al lui Andrei Belîi și a corespondat cu privire la detaliile literare cu Maria Olsufieva, care finalizase traducerea același roman în limba italiană. Ultima carte proprie a lui Slonim a fost studiul "Sovietic Russian Literature. Writers and Problems" (1964), lăudat de "Revue des Études Slaves" pentru „simțul echilibrului”, dar
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
și l-a declarat pe fiului lui Cazimir, vărul ei Carol Gustav, ca moștenitor prezumptiv. În 1645 Cristina l-a invitat pe Hugo Grotius să devină bibliotecarul ei, dar el a murit în drum spre Rostock. "Semiramis din Nord" a corespondat cu Pierre Gassendi; Blaise Pascal i-a oferit o copie a pascalinei. Pentru a-și cataloga noua colecție ea i-a rugat pe Heinsius și Isaac Vossius să vină în Suedia. A studiat neostoicismul, teologii creștini, islamul și a citit
Cristina a Suediei () [Corola-website/Science/316162_a_317491]
-
teologii creștini, islamul și a citit "De Tribus Impostoribus". Alți învățați pe care i-a invitat au fost: Claude Saumaise, Pierre Daniel Huet, Gabriel Naudé, Christian Ravis și Samuel Bochart. În 1646 bunul prieten al Cristinei, ambasadorul Pierre Chanut, care coresponda cu filosoful René Descartes, cerându-i o copie după "Meditații". Cristina a devenit suficient de interesată încât să înceapă o corespondență cu Descartes despre ură și iubire. Deși era foarte ocupată, ea l-a invitat pe filosof în Suedia, Descartes
Cristina a Suediei () [Corola-website/Science/316162_a_317491]
-
Imaginați-vă o space opera în stil Războiul Stelelor scrisă de G. K. Chesterton în chinurile unei convertiri religioase. Wolfe a continuat în același registru de atunci încolo, dar succesul general întârzie să apară". La începuturile carierei sale, Wolfe a corespondat cu J.R.R. Tolkien. Wolfe a câștigat premiul World Fantasy pentru întreaga creație, premiul memorial Edward E. Smith (sau "Skylark") și este membru al Science Fiction Hall of Fame. A fost invitat de onoare la convenția mondială de science fiction din
Gene Wolfe () [Corola-website/Science/318032_a_319361]
-
Metal Monster" (1920) și a altor lucrări fantasy. Remarcând influența lui Merritt, Algis Budrys descria „The Metal Man” ca „o poveste plină de imagini memorabile”. Williamson a fost impresionat de opera lui Miles J. Breuer, cu care a început să corespondeze. Breuer, un doctor care scria SF în timpul liber, era foarte talentat și l-a orientat pe Williamson dinspre fantezii către o intrigă riguroasă și o scriere puternică. Sub tutela lui Breuer, Williamson a trimis schițe și ciorne spre revizie. Prima
Jack Williamson () [Corola-website/Science/317222_a_318551]
-
fiind o cerșetoare oarbă pe care Eliade a întîlnit-o în vremea cînd locuia în Rippon Street, Kolkata. va deveni ulterior primul regizor diplomat de film din România, după ce a urmat un curs de specializare la Roma, în studiourile Cinecittà. A corespondat cu Edward Gordon Craig, un regizor și teoretician al teatrului modernist englez, considerat unul din părinții teatrului modernist european. A scris mai multe cărți de teatru, din care le amintim doar pe cele mai importante: "Pretexte pentru o dramaturgie românească
Haig Acterian () [Corola-website/Science/302789_a_304118]
-
manifestat vehement împotriva naționalismului și a revanșismului. Publică Sternstunden der Menschheit în 1927, care este până în prezent una dintre cele mai favorabil primite cărți ale sale. În 1928 călătorește în Uniunea Sovietică, unde la inițiativa lui Maxim Gorki, cu care coresponda, îi fuseseră traduse mai multe cărți. În 1933 scrie libretul pentru opera Die schweigsame Frâu a lui Richard Strauss. În noaptea dintre 22 și 23 februarie 1942 și-a luat viața în Petropolis, cu o supradoză de Veronal (somnifer pe
Stefan Zweig () [Corola-website/Science/309690_a_311019]
-
inclusiv Martin Luther King și James Lawson s-au inspirat din scrierile lui Gandhi în dezvoltarea propriilor teorii despre non-violență. Activistul anti-apartheid, fostul președinte al Africii de Sud, Nelson Mandela, a fost influențat de Gandhi. În 1931, remarcabilul fizician Albert Einstein a corespondat cu Gandhi prin scrisori, și l-a numit „un model de urmat pentru generațiile care vor veni”. La Festivalul Internațional de la Cannes din 2007, fostul vicepreședinte SUA și ecologul Al Gore a vorbit despre influența lui Gandhi asupra lui. Este
Mahatma Gandhi () [Corola-website/Science/298364_a_299693]
-
muzicale au fost inspirate de această scriere. Compozitorul Șerban Nichifor a compus în anii 1980-1982 o dramă lirică în două acte intitulată "Domnișoara Christina", după propriul libret. Opera a fost realizată cu acceptul scriitorului (obținut la 27 februarie 1980), compozitorul corespondând și discutând telefonic de câteva ori cu Mircea Eliade. Prima audiție a operei în concert a avut loc la 20 martie 1984 în Sala „Mihail Jora” a Radiodifuziunii Române, cu soliști (Iulia Buciuceanu, Georgeta Stoleriu, Valeria Gagealov, Elena Grigorescu, Adina
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Literară". Kogălniceanu l-a încurajat pe Nicolae Ionescu să publice revista "L'Étoile de Danube" în Brussels, ca o variantă în limba franceză a publicației "Steaua Dunării" care va servi la răspândirea viziunilor "Partidei Naționale". În acest timp, el a corespondat cu Jean Henri Abdolonyme Ubicini, un eseist francez și călător care a jucat un rol minor în răscoală din Țară Românească, si care a susținut cauza României în țara sa natală. Ales de către colegiul electoral al proprietarilor de terenuri din
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
de care mă legase o caldă și duioasă amiciție cu atingă suta, mi-a răspuns amar în stihuri: toată diferența de vârstă, până la respectabila vârstă de 94 de Geaba ai atins suta ani când a decedat, cu care aveam să corespondez el la Dacă ai pierdut minuta. Râmnic eu la Paris chiar pe vremea dictatorii și știți ce riscuri Și cine putea ști mai bine decât el care la vârsta când un își asumau cei ce corespondau) a căzut pe gânduri
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
cu care aveam să corespondez el la Dacă ai pierdut minuta. Râmnic eu la Paris chiar pe vremea dictatorii și știți ce riscuri Și cine putea ști mai bine decât el care la vârsta când un își asumau cei ce corespondau) a căzut pe gânduri și serios a om poate da tot ce a acumulat ca experiență atâția ani, a fost spus; desființat și ca intelect și ca entitate umană de așa zisa Cred că aș fi fost în stare să
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
absolute care nu admit excepții, iar esențialul naturii umane este rațiunea. Aceste principii se sumează în celebra maximă: "„Trăiește în acord cu natura!”". Din această formulă derivă noțiunea de "virtute", cu cele patru aspecte cardinale: "înțelepciunea", "curajul", "dreptatea" și "temperanța", corespondând învățăturilor lui Socrate. În timp ce în etica aristoteliană se recunoștea locul pasiunilor în natura umană, urmând ca acestea să fie reprimate prin rațiune, stoicii cer anihilarea pasiunilor, mergând până la ascetism ("„askesis”"), pentru că virtutea reprezintă unica fericire. A fi virtuos, înseamnă a
Stoicism () [Corola-website/Science/299711_a_301040]
-
la București, la un Institut de proiectare și cercetare. După cum am spus, era pasionat de etnologie și cel mai mult îl interesau pădurile ecuatoriale, Amazonia sau Noua Guinee. În timpul liber, se axase pe studiul unui grup de pigmei din Africa Ecuatorială. Coresponda în acea vreme cu un Institut Catolic din Paris care îi trimitea documentația de care avea nevoie, însă era imposibil pe vremea aceea să faci o cercetare efectivă, pe teren. Și-a găsit un refugiu într-un domeniu pe care
Teodor Negoiță () [Corola-website/Science/305752_a_307081]
-
printre miile de persoane prezente la ceremonie. Mare parte din a doua jumătate a secolului al XX-lea, Clarke, Isaac Asimov și Robert Heinlein au fost numiți "Cei Trei Mari" din rândul scriitorilor SF. Clarke și Heinlein au început să corespondeze după publicarea cărții "The Exploration of Space" în 1951, întâlnindu-se pentru prima dată față în față un an mai târziu. Au rămas în termeni cordiali timp de mulți ani, vizitându-se reciproc în Statele Unite și Sri Lanka. În 1984, Clarke
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
al asociației culturale Présence de Gabriel Marcel, îi va întîlni pe Paul Ricoeur, Claude Aveline, Jeanne Parain-Vial, Robert Amadou, Pierre Aimé-Touchard, Georges Lubin, Pierre Boutang, Jean-Marie Lustiger, André Comte-Sponville și alte personalități remarcabile din viața culturală franceză. În același timp, corespondează cu Samuel Beckett, Philippe Soupault, Xavier Tilliette pe tema criticii literare și dramatice a lui Gabriel Marcel. În 1990 devine secretar de redacție la revista culturală Jelenlét din Cluj-Napoca și redactor la filiala clujeană a editurii Kriterion din București. Din
François Bréda () [Corola-website/Science/313224_a_314553]
-
prezent fiind de km. În anul 1671 Picard a plecat în Danemarca să facă relevmentul observatorului lui Tycho Brahe, pe insula Hven. L-a invitat pe astronomul Rømer să-l însoțească la reîntoarcerea la Paris. Picard a colaborat și a corespondat cu mulți oameni de știință, printre care Isaac Newton, Christiaan Huygens, Ole Rømer, Rasmus Bartholin, Johann Hudde, si chiar cu principalul său concurent, Giovanni Cassini. Aceste corespondențe l-au condus pe Picard la contribuții din domenii ale științei aflate în afara
Jean Picard () [Corola-website/Science/333246_a_334575]
-
școala primară la Viena și Reșița, apoi școala secundară la Lugoj, Carei și Timișoara. Studiile superioare le urmează la Oradea și Budapesta, unde se licențiază în drept în 1880. Întors în Banat, profesează avocatura ca stagiar la Lugoj. Începe să corespondeze cu numeroase reviste și ziare românești, maghiare și germane. În 1883 obține diploma de doctor în drept de la Universitatea din Budapesta. Din 1884, pentru aproape un an, a fost redactorul ziarului "Viitorul", organ al partidului moderat român. În iulie 1885
Corneliu Diaconovici () [Corola-website/Science/307049_a_308378]
-
sora tatălui său, Sofia, soția lui Ernest Augustus, Elector Palatin. Și-a amintit de perioada petrecută la mătușa sa ca fiind cea mai fericită din viața sa, chiar dacă era destul de legată de surorile sale vitrege mai mici, cu care a corespondat săptămânal. În 1663, Liselotte a fost nevoită să se întoarcă la Heidelberg, unde a trăit cu mama vitregă, cei cinsprezece frați vitregi și fratele său, viitorul Carol al II-lea, Elector Palatin. Se presupune că ar fi vrut să se
Elisabeth Charlotte, Prințesă a Palatinatului () [Corola-website/Science/321081_a_322410]
-
resentimentele și suspiciunea sa față de aceasta. În scrisorile sale când se referă la Madame de Maintenon folosește epitetele de "prostituata bătrână a regelui", "bătrâna vrăjitoare". În afara corespondenței purtate cu mătușa sa Sofia și surorile sale vitrege (numite Greav), ea a corespondat și cu excurtezanul Gottfried Wilhelm von Leibniz, chiar dacă nu l-a întâlnit niciodată. După moartea lui, ea a insistat ca Academia Franceză de Științe, al cărui membru fusese, să-i onoreze moartea. Elogiul lui Bernard le Bovier de Fontenelle a
Elisabeth Charlotte, Prințesă a Palatinatului () [Corola-website/Science/321081_a_322410]
-
2006 în rubrica „Cu ochii-n 3,14” din revista "Dilema veche" de jurnalistul Mircea Vasilescu. Știrea fusese publicată de cotidianul italian "Corriere della Sera" printre „cele mai năstrușnice știri ale anului 2005” Notița era despre doi soți plictisiți care corespondau fără a ști că discută unul cu celălalt. Ei au corespondat pe chat, folosind un nickname, și și-au dat seama că se potrivesc (în idei, gusturi, valori etc.), dându-și întâlnire la șase luni după primul lor contact virtual
Bună, ce faci? () [Corola-website/Science/322705_a_324034]
-
veche" de jurnalistul Mircea Vasilescu. Știrea fusese publicată de cotidianul italian "Corriere della Sera" printre „cele mai năstrușnice știri ale anului 2005” Notița era despre doi soți plictisiți care corespondau fără a ști că discută unul cu celălalt. Ei au corespondat pe chat, folosind un nickname, și și-au dat seama că se potrivesc (în idei, gusturi, valori etc.), dându-și întâlnire la șase luni după primul lor contact virtual. Știrea a fost citită de actrița Dana Voicu, care i-a
Bună, ce faci? () [Corola-website/Science/322705_a_324034]
-
de Italiană i-a împrumutat, de mai multe ori, cărți si studii de strictă specialitate; l-a căutat, cu succes, la Arhivele Statului, pe când era copist, bibliotecar si arhivar; au pregătit examenele de licență împreună si îl apela Florio; au corespondat si în perioada când G. Călinescu era bursier al Scolii Române de la Roma (1924-1926); i-a solicitat informații de la Biblioteca Academiei Române în timp ce elabora cele două lucrări 2 ce i s-au publicat în anuarul instituției conduse de Vasile Pârvan si
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]