249 matches
-
-un ram și-i pipăie cu mângâieri ușoare mugurii. Un miel s-apropie printre tufișuri. Orbul îl aude și zâmbește, căci n-are Pan mai mare bucurie, decât de-a prinde-n palme-ncetișor căpșorul mieilor și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână. Tăcere. În juru-i peșterile cască somnoroase și i se mută-acum și lui căscatul. Se-ntinde și își zice: "Picurii de rouă-s mari și calzi, cornițele mijesc, iar mugurii sunt plini. - Să fie primăvara?" ÎNFRIGURARE
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-n palme-ncetișor căpșorul mieilor și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână. Tăcere. În juru-i peșterile cască somnoroase și i se mută-acum și lui căscatul. Se-ntinde și își zice: "Picurii de rouă-s mari și calzi, cornițele mijesc, iar mugurii sunt plini. - Să fie primăvara?" ÎNFRIGURARE Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri strâng lacrimi de văpaie: licurici. Pe-o coastă-n vreji de nouri crește luna. Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Sanis, Carmen din Ciuta, Tofana din Patima roșie, Corina din Jocul de-a vacanța, Borivoje din De la noi la Cladova ș.a.) cu câteva (e drept, teribile) Nona, Daria, Ivanca, Rusoaica? Sigur, la soții, sau amante, impetuoase, pline de nuri și cornițe drăcești, nu stăm chiar rău - Vidra, Voica, Matilda Petrini, Ela Gheorghidiu, Carmina din Despot Vodă, Anca din Năpasta, Nadina din Răscoala, Alta din Act venețian, Lelia din Bunăvestire, Domnișoara Nastasia, Ioana Boiu din Suflete tari, Chira Chiralina, Madeleine-Mădălina lui Puiu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu totul bivolul înaripat la iveală. Toți grămadă trudiră câteva ceasuri, până când putură, de jur-împrejur, să pipăie blana de catifea de pe pântecul inelat și să adune-n palmă solzișorii ca de caras de pe aripi. Și când, deodată, un tremur însufleți cornițele cu măciulii ale fluturului și picioarele subțiri începură să zvâcnească, țăranii retezară cu securea capul cât un butoi și-l rostogoliră mai departe. Un sânge albăstriu și gros împroșcă pe gâde. Apoi începură să reteze halci întregi din spinare. Carnea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
slujea ca imam într-o mică dar activă comunitate musulmană, alta ca oficiant în templul ebraic, dar celelalte trei zile erau cu totul dedicate Mântuitorului cel răstignit pe lemn. Cristalul Leon creștea, în fiecare an i se adăuga câte o corniță prismatică, ace fragile, mai lungi sau mai scurte, mai groase sau mai subțiri, mai colorate sau mai limpezi, după cum fusese anul respectiv pentru viața Melaniei. Când bătrâna și-a pierdut al doilea bărbat, singurul din cei patru pe care-l
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Pata lui roșie vedea doar lumina, intensă și pură, nediferențiată în forme și culori. Este lumina care a suit în țevile generațiilor, depărtîndu-se mereu de ea însăși și umflîndu-se de atribute, cum firul negru al ochiului de melc suie-n cornița solzoasă și apare în vârf. Și poate că-n finalul creșterii văzului, ca în parabola zen a muntelui, vom ajunge să contemplăm iarăși, dar altfel, lumina pură, cu corpul preschimbat brusc în creier, și creierul devenit numai ochi, și ochiul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și creierul, irigat de un sânge negru, zvâcnea acum sub clopotul de sticlă asemenea unei imense broaște râioase. La baza lui, pituitara ardea numai ca un grăunț de safir. Am urmărit migrarea ei spre suprafață, pe un peduncul ca o corniță de melc, lent și șovăitor, până ce a răzbit prin osul frunții, unde s-a deschis, ochi albastru-ntre sprâncene, într-un triunghi ce ar fi putut fi divin, dacă vârful nu ar fi fost întors spre pământ. Și gâtul, și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lița. Femeia era acum pieptănată cu grijă, poate de dragul oaspetelui, cu părul împletit la spate cu ajutorul unui mic instrument ce prindea șuvițele și le trecea unele prin altele, iar în față, deasupra frunții cărnoase și înalte, cu un fel de cornițe arămii care, adunând părul, îi lăsa descoperite urechile frumos înghiocate. Marten era născut într-unui dintre sătucurile din poldere, cu case având pe pereți plăci mari de faianță pictată și inele de fier, nu se știe pentru ce folosință. Își
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lepădîndu-se de el ca de un ciumat? Astea erau riscurile oricărei revoluții, îi adusese aminte Dendé, revino cu picioarele pe pămînt, soldățelule, nimic nu mai e ce-a fost, fiecare scoate cămașa pe unde poate, e timpul să ne retragem cornițele cît mai avem timp. Jetul de urină erupse brusc ca dintr-un furtun aflat sub presiune și fu acompaniat de un pîrțîit prelung și dezgustător, pe care nimeni nu și-ar fi închipuit că ar fi putut să erupă dintr-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe vremuri la cenaclul Flacăra, s-au schimbat planurile, strategiile, hărțile? i-am întrebat, dar s-au făcut că plouă, să ne vedem cu bine și atît, deja știai prea multe, sesizează Roja, începuseși să prinzi aripi, să-ți arăți cornițele, era o bună oportunitate ca să-ți plătești niște polițe mai vechi pe care tot omul le are, imposibil să nu-ți fi fugit mintea la o mică ghidușie, să tragi un folos necuvenit, nu că te-aș acuza, ai făcut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mîncătorilor de căcat și al turnătorilor ordinari, îl avertizase Bătrînul. Dar fără ei nu se poate, în țara asta nenorocită ei sînt cei care deschid întotdeauna drumul. Numai după ce își fac ei apariția prind și alții curaj să-și scoată cornițele. Ar fi cea mai mare greșeală să faci pe neștiutorul, să le dai impresia că nu ești decît un ageamiu care nu face altceva decît să reproducă în fața celorlalți ce-a reușit să memoreze din ce citea cu o seară
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
merinde. Ca mai umblat și mai în vârstă, în fruntea lor era acest Jorjâcă Bârcă, om răutăcios și spurcat la gură. Te spinteca negru cu privirea și te împungea cu două suluri albe de păr pieptănat din cărare ca două cornițe cârlionțate. Mic, gros, și plin de sine, se învârtea printre căruțe, ascultat cu sfințenie de podvodari. „N-aveți mâncare ?” zicea el. „Ați muri de foame de n-aș fi peaici și eu. Vedeți oile cele ? Acușica le mulg și vă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
furie și scârbă, am apucat lacătul și l-am smuls din vergele. Sângele cafeniu a țâșnit în toate părțile, stropind ușa până jos și udîndu-mi mâinile. Am simțit satisfacția vinovată și îngrozită pe care-o aveam în copilărie, când apucam cornițele melcilor și le smulgeam din carnea perlată. Dădeam apoi cu melcul de pământ, priveam cuprins de frisoane cum se scurge lichidul bălos prin carapacea pleznită și fugeam știind că voi fi pedepsit, așteptând dintr-o clipă într-alta o răzbunare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mari postamente de scândură. Gavialul avea un bot lung și subțire, ca de rață, cu dinți de ferăstrău. Roșu ca mărgeanul, cu inele late, negre, șarpele surucucu se încolăcea în vitrină alături de cobra cam famelică și viperele cu și fără cornițe. Broaștele țestoase de la ieșirea din sala reptilelor erau, desigur, cele mai "prezentabile" ființe din acel iad. Țestoasa de supă, țestoasa-elefant și careții de mare, în posomoreala lor gerontofilă, ne amuzară un pic, dar Gina se cam bosumflă fiindcă, așezate pe-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îmbrățișat cu patimă și, contopite, și-au luat zborul, vâslind energic din aripile uriașe. Au dispărut repede, topindu-se în cerul albastru. Oul Balenei dădu la iveală un crab roșu ca sângele, cu doi ochi cu gene lungi în vârful cornițelor laterale. Sub ochi, mandibulele și maxilele, căngi și cleștișori minusculi, se tot mișcau cu foame. Cleștii cei mari articulați forfecau greoi în aer. Se trânti cu greu peste tăblia camionului și-o luă la goană, lateral, pe picioarele subțiri, dispărând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
urmă m-am jucat cu alți băieței și am dat cap în cap cum face tata cu ceilalți tați. Mi-au crescut trei cucuie, dar să știi că nu am plâns. Tata mi-a zis că din cucuie îmi cresc cornițele și o să fiu ca el, numai că eu o să am trei coarne. Știi, mami, sunt cel mai fehehericit miel de pe pământ! A venit copilul domnului Om și m-a luat în lăbuțele lui micuțe și m-a mângâiat. Hi hi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
altele, ce vin din viitor sau din trecut. Una din legile care guvernează această lume este ubicuitatea. Mașa simbolizează glia, eternul feminin. După plecarea Extraterestrului, „În pântecele ei rotund ca un dovleac, plin de formule și de cifre, Încrucișându-și cornițele de ied, noul Adam și noua Evă, mișcând din copite, se pregătesc să iasă-n lume...“. Mesajul cărții, după cum vedeți, e unul apocaliptic. În ceea ce privește Locomotiva Noimann, aici sondez existența din mai multe unghiuri. Urmărim pe de o parte drama și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
de om, și orga electronică gâdilind la încheieturi, și câini slăbănogi dar simpatici veniți cu stăpânii și stăpânele, și câte-un măscărici cu megafon, și mașinile salvării pentru cei care leșinau de epuizare, și semnul V între degete, ca două cornițe voioase de melc, și microbuze, și rulote, și poliția făcând foarte puțină ordine, He loves me - He loves me not, maimuțici concentrate pe muzica făcută-n viteză îndestulătoare, Mother Fucker, sindicaliști naivi, marxiști fără să priceapă ce-i dictatura, Swing
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
își trase și ochii în umbră. Lumina căzu numai asupra apei. Se lăsă pe covorul moale. Din vreme în vreme își întorcea capul spre rana care sângera. Dar pe drumul pe care venise ea, deodată răzbătu un țap spăriat, cu cornițele înălțate. Lângă ea, se opri, întinse capul, o mirosi. Căprioara mugi încet, abia auzit, parcă spunea ceva, și ridică botul uscat spre căprior. Cornul tresări în urmă prin bolți răsunătoare; țapul se scutură, sări sprinten peste pârău și dispăru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
georgiencei trebuia înlăturat; în locul lui trebuia așezat Mehmet. Atacul s-a produs întăi cu blândeță, apoi cu oarecare vioiciune, între plăcerile așternutului. Dar Soliman obișnuia să lase lângă papucii de după perdeaua ușii preocupările lui politice. Oricât l-a împuns cu cornițele ei sultana-doamnă Roxelana, măria sa stăpânul a păstrat ca pe o lege hotărârea sa cea dintăi. Atuncea doamna Roxelana a cerut mijloace de izbândă de la umbrele strămoșilor săi din cetatea Adriaticei, adăogând în același timp practicile prea obișnuite în serai. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
1 septembrie 1963 este detașat la Școala cu clasele I-IV Lețcana, comuna Racova, în urma ieșirii la pensie a învățătorilor titulari Tincu Aurelia și Tincu Mihai. După plecare sa, la școala Racova-Șes s-au perindat mai mulți învățători: Călcăianu Maria, Corniță Florentina, Istrate Veta. Începând cu anul 1980 Școala Racova-Șes avea să primească un dascăl de nădejde, învățătorul Bostan Valerian, care de fapt avea să continue drumul început de învățătorul Ioan C. Marcu, situând această școală printre școlile fruntașe. Învățătorului Bostan
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
cer. — Ce formă are lacul? am Întrebat-o Încercînd să mi conturez o imagine. — E ca un... ca un melc fără casă În spinare, mai Îngroșat spre coadă, așa, tîrÎndu-se pe pămînt de la sud-est către nord-vest, Încet-Încet, Înaintează cu cornițele, două golfuri prelungi, da, cred că spre nord-vest, e foarte frumos. Văd și o insuliță! Nu putea fi decît lacul Constanța sau Bodensee, zis și Schwabisches Meer (Marea Șvabă). Pe țărmurile sale de mia zănoapte se Întinde Suabia Superioară, azi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Weingarten, nu departe de Marea Șvabă. — Are Într-adevăr formă de melc, marea asta interioară? mă mir eu În avionul de Paris. — Poate unul nemaivăzut, preistoric - crede Nicole nedezlipită de hublou -, se termină În partea de vest prin cele două cornițe, cum ți-am spus. O lăsăm În urmă. Nu mai văd nici avionul care urcă, nici coada de fum și nu zăresc nici Dunărea. Trebuie să fie și ea prin părțile astea, un rîuleț Încă, un „rivulus“, cum tot spui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Dar uite: cornul din stînga al melcului e despicat spre capăt! Poate că am o iluzie optică, dar să știi că așezările de pe maluri și coli nele Înlănțuie strîns marea asta și parcă o ridică În brațe... Dacă În vîrful cornițelor ar avea ca melcii niște bobițe de ochi, s-ar uita acum În urma noastră... Îți imaginezi? Mireasa poetului, statuia episcopului și stafia prințesei M-am născut la Ardud, la 14 octombrie 1954. Mama Își amintește că era către amiază, la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
susținea pe toate, fără preciziune. Era punctul negru al vieții pacinice de acolo, limba de foc care ațâța mâniile mărunte pe locul domol! Era făptura pădureață care diferea total de loc; lucruri și oameni, cu chipul acela ciudat de faun. Cornițele răufăcătoare pluteau agale din vîlvoiul sălbatec și creț ca al negrilor, al părului ei care sta drept în sus. Ciudată perucă, mai înaltă decât fața mică pală, cu trăsături șterse, o față care era numai pretextul de a adăposti la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]