714 matches
-
unei iluzii care poate să genereze disoluția realului 14. Teologia creștină a făcut posibilă o bogată ontologie a imaginii în jurul problemei centrale a Întrupării. Este important de a înțelege modul prin care ființa lui Dumnezeu devine imagine, adică ia forma corporalității în lume. Creștinismul valorizează moștenirea iudaică, interpretând creația lumii ca opera personală a lui Dumnezeu. Din perspectiva neotestamentară, Hristos este imaginea/icoana lui Dumnezeu, omul fiind invitat să îmbrace această icoană. În tradiția creștină, teologia icoanei urmează o altă cale
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
scrisoare în care spune: vom redeveni atunci ca sălbăticiunile pădurii și florile câmpului. Aceasta este adevărata nostalgie a unui seamăn posedat de eu. Acesta este noul paradis. Acestea, natura și dreptul natural, eliminarea alienării și înstrăinării de sine într-o corporalitate fără probleme. Fericirea adamică a Grădinii desfătărilor pe care Hieronymus Bosch a zugrăvit-o ca pe o goliciune albă pe pânză. Dar la acestea se adaugă sălbăticiunile pădurii și florile câmpului. Zborul musculițelor în bătaia razelor de soare. Natura pe
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
fi modelata și prin aceste modalități verbale expresive specifice care aparțin laturii etno-idiomatice și care conturează matricea mentală a respectivului popor. Putem menționa: * pe de o parte, baladele tradiționale românești: "Miorița" (1850) sau "Meșterul Manole" (1852). Ambele balade prezintă o corporalitate economică. Dincolo de aspectul metafizic al Mioriței, Alină Mungiu-Pippidi (2002: 81) identifica relații dintre oameni bazate pe neîncredere și invidie socială. Deși Mircea Eliade a încercat să justifice acțiunea Meșterului Manole de a-si zidi soția între zidurile Mănăstirii Argeșului, astfel
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
rezultatele lecțiilor de fizică date de Epicur în scrisorile către Pythocles asupra naturii și către Herodot asupra fenomenelor cerești: infinitatea întregului; așadar, infinitatea celor compuse, precum și aceea a lumilor; eternitatea mișcării; inexistența începuturilor; adevărul simulacrelor; invizibilitatea acestora în raport cu viteza lor; corporalitatea sufletului, așadar materialitatea sa; diseminarea particulelor fine ale sufletului în agregatul trupului, asemenea unui suflu; sufletul ca sediu al sensibilității; legătura intimă dintre suflet și trup, de fapt, continuumul material în discontinuitatea structurilor atomice; despărțirea sufletului material de trupul material
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
împărtășește cu ceilalți, autocompătimindu-se; acțiunile suicidare pot avea și semnificația culpabilizării (blamării) altora pentru autosuprimarea vieții, servind, astfel, ca mijloc de răzbunare"112. Ponderea crescută a sinuciderilor în închisori este pusă de specialiști în corelație cu noua semnificație pe care corporalitatea subiectului o dobîndește o dată cu încarcerarea. Fiind obiectul preocupărilor altor persoane (supraveghetori, medici, ofițeri, psihologi etc.), "corpul dobîndește valoare nu doar pentru sine (ca mijloc de comunicare) ci și pentru ceilalți, care sînt obligați să se ocupe de el, aceiași care
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ție. Îți ameliorezi tragismul înțelegând dimensiunile ratării. - Literatura compensează. Vremurile moderne începând cu Descartes ne împing într-o sciziune trup-suflet. Modernitatea valorizează excesiv gândirea, minimalizând corpul și valorile lui. Ori acest dezechilibru creează un disconfort pe care doar revenirea asupra corporalității îl înlătură. Modernitatea dezvoltă un om cu un imens cap și cu un corp pipernicit. Gabriel Liiceanu, un recunoscut specialist în filosofie, după ce dă filosofiei ce este al filosofiei, revine spectaculos în literatură, pentru a recupera restul care întregește omul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ascunde ori întârzia, ori camufla. Îmi mai rămâne ceva de făcut: să-l transfigurez prin creație ori prin rugăciune. Afectivul este o imensă resursă pentru viața noastră, este compostul din care gândirea noastră își poate trage vitalitatea. Afectivul vine din corporalitatea noastră, din ființa noastră biologică, fizică. Nu suntem toți la fel dar funcționăm după o similaritate care dacă lipsește ne aruncă în patologic. Suntem unici dar asemenea. Scriitorul are darul de a oferi celorlalți cheia intrării în propria interioritate. Avem
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
întrupat nici în interiorul, nici în afara lumii ficționale. Trăsăturile personale pot, desigur, să devină vizibile și într-un narator auctorial, de aceea criteriul credibilității este aplicabil și acestuia însă respectivele trăsături de personalitate nu sînt legate de existența fizică și de corporalitatea acestuia. Situația este oarecum diferită în cazul naratorului la persoana întîi, îndeosebi în cel al naratorului romanului "clasic", i.e. cvasiautobiografic. Naratorul la persoana întîi este în mod foarte concret un eu întrupat, adică are o corporalitate care e parte a
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
existența fizică și de corporalitatea acestuia. Situația este oarecum diferită în cazul naratorului la persoana întîi, îndeosebi în cel al naratorului romanului "clasic", i.e. cvasiautobiografic. Naratorul la persoana întîi este în mod foarte concret un eu întrupat, adică are o corporalitate care e parte a existenței sale ca subiect care trăiește. Naratorul la persoana întîi din romanul lui Thomas Mann Mărturisirile escrocului Felix Krull este fără îndoială un narator întrupat de acest gen. Starea fizică a acestui eu narator este subliniată
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
între experiența protagonistului și procesul narativ, între eul care trăiește și cel narator 218. Într-o narațiune auctorială o caracterizare similară a naratorului ar rămîne o înfloritură autobiografică ce ar indica un gol. În romanul Tristram Shandy, starea fizică și corporalitatea eului narator chiar devin teme centrale ale narațiunii. Astfel, Tristram Shandy ar putea fi descris ca o încercare a naratorului întrupat de a duce la bun sfîrșit sarcina de a scrie un roman convențional sub o asemenea povară trupească 219
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o narațiune. Decisive nu sînt, așa cum crede Hamburger, natura personală (naratorul la persoana întîi) și natura impersonală (funcția narativă), ci, mai degrabă, gradul de întrupare, de prezență fizică a naratorului care spune "eu". În romanul la persoana întîi cvasiautobiografic, această corporalitate caracterizează atît eul care trăiește, cît și pe cel narator. Pe măsură ce descrierea eului narator este redusă, gradul de întrupare al eului narator descrește, la rîndul său. În locul acestuia, întruparea eului care trăiește devine din ce în ce mai pregnantă. 4.5. Deicticele spațio-temporale în
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
termenul "astăzi", un adverb deictic ce indică apropierea în contextul unei narațiuni la persoana a treia. Acestea sînt, totuși, compatibile, în contextul unei narațiuni la persoana întîi: "Astăzi m-am plimbat agale toată ziua". Un motiv al acestui lucru este corporalitatea naratorului la persoana întîi, prezența sa fizică la locul întîmplării la care se referă afirmația. Prezența sa corporală determină într-un mod atît de accentuat orientarea spațio-temporală, încît un sistem de orientare independent, autonom se stabilește în jurul acestui "eu" întrupat
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
un mod atît de accentuat orientarea spațio-temporală, încît un sistem de orientare independent, autonom se stabilește în jurul acestui "eu" întrupat și este posibil să combinăm deicticele de distanță și de apropiere în cadrul acestui sistem de orientare. Din cauza acestei lipse a corporalității, un narator la persoana a treia nu poate stabili fără dificultate un sistem de orientare care să funcționeze într-un mod la fel de autonom. Acesta trebuie, într-un fel, să-și determine de la o propoziție la alta centrul de orientare dislocat
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Inovațiile autorilor moderni în spațiul narațiunii la persoana întîi încurajează chiar conștientizarea de către cititor a acestui aspect al situației narative. Sterne, desigur, a deschis deja calea. Tristram Shandy oferă o paradigmă a supunerii existențiale a naratorului la persoana întîi față de corporalitatea sa: Nu cred că ziceam că o să scriu două tomuri în fiece an numai de mă va lăsa pîrdalnica de tuse ce mă necăjea pe atunci și de care pînă în ceasul de față mă tem mai mult ca de
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
care trăiește punctul de plecare al căutării identității de către naratorul său la persoana întîi. Romanul acestuia intitulat Numele meu fie Gantenbein poate de asemenea să fie citit ca o relatare a procesului prin care un "eu livresc", inițial lipsit de corporalitate, aproape auctorial, testează în mod experimental, ca să spunem așa, care narator întrupat, Enderlin, Gantenbein sau Svoboda este cel mai potrivit pentru a umple această existență a unui "eu" auctorial în mare parte anonim și abstract cu substanța umană care ar
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dintre identitatea și non-identitatea universului de existență al naratorului și al personajelor. Această schimbare la nivelul bazei ontologice a "eului" narator are consecințe importante. Spre deosebire de "eul" auctorial acorporal (dar nu impersonal), persoana întîi a naratorului dobîndește o formă sporită de corporalitate, devine un "eu cu trup" în sensul definiției mele din capitolele 4 și 6, în măsura în care poziția unei astfel de narațiuni la persoana întîi în cercul tipologic se apropie de tipul ideal de situație narativă la persoana întîi. Creșterea gradului de
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
devine un "eu cu trup" în sensul definiției mele din capitolele 4 și 6, în măsura în care poziția unei astfel de narațiuni la persoana întîi în cercul tipologic se apropie de tipul ideal de situație narativă la persoana întîi. Creșterea gradului de corporalitate a naratorului la persoana întîi are drept rezultat restricționarea orizontului său de cunoaștere și percepție și punerea procesului narativ în relație cu existența naratorului la persoana întîi în calitate de personaj de ficțiune. Pentru o mai mare claritate, voi distinge cîteva niveluri
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
92-93, 105, 109, 275, 278, 284, 292, 311, 332, 339, 343-344 continuum auctorial-personal, 277, 283, 287, 292, 310 de la situația narativă auctorială la cea personală, 277 de la situația narativă la persoana întîi la cea personală, 307-308 controlul simpatiei, 202-203, 215 corporalitate, v. narator credibilitate (reliability), v. narator credibilitate, v. narator creștere confesivă, 157-158 critică lingvistică, 22 cuprins, v. rezumat defamiliarizare, v. insolitare deixis, deictice, 149-150, 255, 157-158, 273, 277, 293-295 reflectorizare a deicticelor spațiale, 294 depersonalizarea personalizarea procesului narativ, 340, 342
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
rolului, 315 periferic, 101, 178, 201, 296-297, 302-307 și narator auctorial, 317 și narațiune la persoana a treia, 156-157, 295-338 și punct de vedere, 313-320 și rememorare, 316, 318 și situație narativă personală, 328-340 și stil indirect liber, 320-328 narator, corporalitate, 147, 150, 152, 295-296 intruziune, 47 narator auctorial ≠ autor, 36, 38-41, 66, 133-134, 300 narațiune la persoana a treia, 88, 132, 145, 182 nepersonalizat, 88, 94, 136, 214 olimpian, 152, 199, 237, 300 omniscient, 36, 41, 43, 49, 90, 146
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ci reprezintă o stare de grație și fervoare față de care atitudinea umană corespunzătoare e cea de adorație contemplativă” (Radu Enescu). Principiu cosmic, instituitor de armonie, erosul tinde, platonian, la refacerea unului originar (androgin), deci la transgresarea contrariilor, dar și a corporalității, spre spiritual: „Iubirea-i axul cerurilor toate / În mari nuntiri cu muzici peste poate / Un semn al ei și lumi cu lumi se-adună: / idei dansează hăurile tună / stele-n ghirlande leagănă-se roate / iubirea-i axul cerurilor toate”; iubirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
pronunțat caracter senzual și sexual", așa cum apare la Manuel Romero 161 în Corazón de arrabal, unde cuvinte că "dorința sexuală" sunt explicite, însă, de la caracterul lui sexual "s-a ridicat spiritual până la a se transformă într-un ritual", unde o corporalitate comandata răspunde unei chemări interioare, metafizice. Balerinii dansează ceremonios, în liniște, ca și cum ar fi în tranșă mistica, sau, așa cum spune Sábato, citat de Claudio Maris, "că să mediteze la soarta lor, care în general este amară; în dânsul tangoului s-
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și introducerea ajustărilor necesare. Astfel, orice activitate de tonifiere atinge toate cele patru domenii (funcționale, fizice, mentale, intelectuale) În calitate de sistem unitar de influențe. Cu toate acestea, tonifierea fizică trebuie privită nu numai ca un proces de exersare, de Îmbunătățire a corporalității, cât ca sistem socio-educativ, care formează practicantului o atitudine conștientă de practicare a exercițiilor fizice, educarea moraletică a lor, nevoia stilului de viață sănătos și construirea adecvată a conținutului programului. Această activitate solicită În mod regulat utilizarea principiilor științifice și
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
Republica, 2005: 7). Filosoful făcea referire la imaginea strict vizuală (deosebită de imaginile auditive, olfactive, senzoriale, tactile, sinestezice etc.), ca și la procesul de reprezentare al oglindirii în natură. Nici Aristotel nu invocă experiențe senzoriale sau forme cu dimensiuni spațiale, corporalitate reprodusă. Ideea pe care se fundamentează filozofia greacă este că eidos-ul - reprezentarea, forma, ideea - există în materie. De-a lungul istoriei culturii, conceptul de "icon" a fost cercetat din diferite perspective (religios, tehnic, artistic). În limba latină, imago, inis avea
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
în al doilea rând ca un vindecător. Magicianul acționa ca și cum comunitatea umană ar fi fost prinsă într-o țesătură complexă de relații cu întreaga lume, din plasarea sa privilegiată în această țesătură de relații derivând și puterea sa vindecătoare 177. Corporalitatea nu este concepută mecanic, ci ca o entitate magică, situată într-un câmp de relații, adică o lume a interdependențelor. De asemenea, descompunerea trupului după moarte era înțeleasă ca o reintegrare în natură. Regăsim astfel în această viziune asupra naturii
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
scenice date de regizor, actorul este în același timp elementul central care face posibil însuși actul teatral, dînd viață textului scris de dramaturg, creînd astfel o legătură vie între text și spectator. Concretizînd un personaj, actorul îi conferă acestuia o corporalitate, permițîndu-i spectatorului o percepere vizuală și auditivă imediată a personajului - "ființă de hîrtie" (Roland Barthes) din textul dramatic. Reprezentînd pe scenă un personaj, actorul realizează atît un act de enunțare a textului atribuit de autor personajului, cît și de interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]