711 matches
-
face, în situația dată, experiența metamorfozării în plante, arbori și fenomene ale naturii. Tema naturii este, astfel, descoperită ca punct final al înmărmuririi, al împietririi poziționale. Natura rezultă ca loc nemetafizic. Nemișcarea inițială apare ca momentul cel mai înțelept al corporalității, ca locul geometric al stăpânirii de sine. Prin imobilitate se iese din coordonatele cotidianului. Omul țintuit într-o poziție este un evadat sau un exilat în propriul corp. El este condamnat să fie el însuși și atât. Din punctul de
ION MARIA: Înţelepciunea faptului de a sta pe loc, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339590_a_340919]
-
ca un maestru al unui ceremonial de supunere, de submisiune. În această lume imobilă doar ceea ce produce spiritual corpul se poate individualiza, restul este insignifianță. Mesajul liric indus de curgerea versurilor este că, oricât am izola corpul de minte, orice corporalitate rămâne impregnată de spiritualitate. Ion Maria ne arată că deține rara pricepere de a-și desfășura cu măsură poemele în fața lectorului: nu reduce concentrația lirică prin exces de cuvinte și nici nu secătuiește lirismul prin lipsă de cumpătare ideatică. „Poziția
ION MARIA: Înţelepciunea faptului de a sta pe loc, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339590_a_340919]
-
nu o face astăzi, aici și acum ne va împovăra pe veci cu vina complicității, fie și prin tăcere, cu Răul totalitar.” (http//www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT FINAL CPADCR.pdf, p. 448.) Azi, când se întrevede riscul unui cult al corporalității hedoniste, când societatea nu mai este nici socialistă, nici comunistă, ci consumistă, mărturisitorii temniței comuniste ne pot fi călăuze spre esențe. Agresiunea asupra persoanei umane nu se mai face prin teroare și crimă, ci prin plăcerea senzuală, insidioasă și la fel de
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
fi "în sine", ci cu ceea ce poate asimila firea sa cognitivă. Ființa creată nu poate recunoaște îngerul decât în ceea ce are în comun cu el, adică în intelect. Intelectul omenesc este intelect angelic, adumbrit de trup. Intelect ceresc, celest și corporalitate terestră, omul este simultan în armonie și în contradicție cu lumea îngerilor. Deocamdată, limitat de fizicalitate, intelectul uman este o facultate condamnată la intermitență. Nu poate gândi asupra "văzutelor"decât din imediata lor vecinătate și nu poate gândi asupra "nevăzutelor
DESPRE ÎNGERI DE ANDREI PLEŞU de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341816_a_343145]
-
nu o face astăzi, aici și acum ne va împovăra pe veci cu vina complicității, fie și prin tăcere, cu Răul totalitar.” (http//www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT FINAL CPADCR.pdf, p. 448.) Azi, când se întrevede riscul unui cult al corporalității hedoniste, când societatea nu mai este nici socialistă, nici comunistă, ci consumistă, mărturisitorii temniței comuniste ne pot fi călăuze spre esențe. Agresiunea asupra persoanei umane nu se mai face prin teroare și crimă, ci prin plăcerea senzuală, insidioasă și la fel de
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341058_a_342387]
-
Moscova reprezintă ea însăși, prin amețitoarea perspectivă oferită întruchipării oricărui personaj, forma cea mai fidelă a zborului însuși, plutind angelic deasupra scândurii vechi a spațiului scenic, ca și cum numai acolo, în aerul tare al înălțimii, avea puterea să reprezinte diafan, cu ajutorul corporalității, incorporabila metafizică a lumilor visate de compozitor. Zborul Mayei a fost mereu unul tăcut și sincer, construit cu delicatețe, poeticitate, inteligență și chiar fast princiar. A fost întotdeauna atâta feerie în dimensiunea mai mult ca perfectă a baletului rus, indiferent
IA LIUBLIU MAIA! (Я ЛЮБЛЮ MAЙЯ) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344049_a_345378]
-
încerca să împrospăteze limbajul” (p. 81). Nu știu dacă într-adevăr lucrul imposibil aici chiar devine posibil aiurea, așa cum crede Angela Marinescu. În definitiv, critica operează cu noțiuni. (Și, cum știm, noțiunea de câine nu latră.) E greu să conferi corporalitate unei judecăți de valoare. Sau unei etichete tipologice. În confesiuni (sau interviuri) mai merge. Dovadă că destule din replicile Angelei Marinescu sună, cumva, poetic: „Am debutat așa, nicicum. Dar atât mi-amintesc: după debutul cu două poezii în revista „Tribuna
DEMN DE CONSEMNAT II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343587_a_344916]
-
amintirea mea și a cunoscuților ei. Desigur, formăm cu toții un infinit de suflete călătoare, fiecare cu o misiune bine determinată pe acest pământ. Faptul că mulți ajung să fie dominați de frisonul trecător al materialității și, deopotrivă, de patimile propriei corporalități, neconștientizând adevărata dimensiune specifică, nu trebuie inclus în perimetrul eronat al judecății obișnuite, ci în cadrul larg a ceea ce este denumit generic destin. Cu toate astea, există în ziua de azi destule pietre de temelie, care, prin puterea duhului lor înomenit
MAICILE SILUANA ŞI EVLOGHIA, NEVOITOARELE ÎNTRU CRISTOS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380812_a_382141]
-
Marea „rațiune” a „corpului”. Nietzsche și problema corpului, Florin Crîșmăreanu:Metamorfozele corpului: de la „corpul dat” la „corpul inventat”, Cristian Moisuc: Problema corpului la Malebranche: (auto)afectare și ocazionalism, Ionuț Bârliba: Paradoxul absolut al Întrupării. Sinteza corp-suflet la Kierkegaard, Florin Voica: Corporalitate și atitudine speculativă la Friedrich Nietzsche, Ciprian Jeler: Lecții de dans pentru avansați. Corp și actualizare la Bergson, Gerard Stan: Corpuri și genuri naturale, Cristian Ciocan: Problema corporalității în scrierile tânărului Lévinas, Dana Țabrea: Reprezentări ale corporalității în pictura lui
LECTURĂ DE PAŞTI- AUTOR GEORGE BONDOR de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374864_a_376193]
-
Ionuț Bârliba: Paradoxul absolut al Întrupării. Sinteza corp-suflet la Kierkegaard, Florin Voica: Corporalitate și atitudine speculativă la Friedrich Nietzsche, Ciprian Jeler: Lecții de dans pentru avansați. Corp și actualizare la Bergson, Gerard Stan: Corpuri și genuri naturale, Cristian Ciocan: Problema corporalității în scrierile tânărului Lévinas, Dana Țabrea: Reprezentări ale corporalității în pictura lui Francis Bacon. Estetica metafizică etc. (sursa Univ Al. I. Cuza- Iași) O carte binevenită, aș zice, pentru că, după milenii de filozofie încercată pe planuri diferite, comparate, criticate, unele
LECTURĂ DE PAŞTI- AUTOR GEORGE BONDOR de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374864_a_376193]
-
Kierkegaard, Florin Voica: Corporalitate și atitudine speculativă la Friedrich Nietzsche, Ciprian Jeler: Lecții de dans pentru avansați. Corp și actualizare la Bergson, Gerard Stan: Corpuri și genuri naturale, Cristian Ciocan: Problema corporalității în scrierile tânărului Lévinas, Dana Țabrea: Reprezentări ale corporalității în pictura lui Francis Bacon. Estetica metafizică etc. (sursa Univ Al. I. Cuza- Iași) O carte binevenită, aș zice, pentru că, după milenii de filozofie încercată pe planuri diferite, comparate, criticate, unele cu pretenții de pietre filozofale descoperite dar imediat repudiate
LECTURĂ DE PAŞTI- AUTOR GEORGE BONDOR de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374864_a_376193]
-
a se explica trupește și mental, în istorie și progres. Asta fac și marile religii ale lumii, noile curente, noile grupări religioase, istoricii, psihanaliștii, oamenii de știința, până și prezicătorii. Suntem în plină căutare de adevăr existențial. „Tematizarea complexa a corporalității atrage după sine gândirea trupului în relație cu alte fenomene viața și moartea, cunoașterea și înțelegerea, suferința și bucuria, asceza și plăcerea, erosul și angoasa, conștiința și inconștientul, timpul și istoria, spațiul și mișcarea, puterea și limbajul, iar lista poate
LECTURĂ DE PAŞTI- AUTOR GEORGE BONDOR de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374864_a_376193]
-
popular al Vasilicăi Tătaru, accentul ei, repertoriul de cântece o arată ca pe o artistă a locului, dar și ca pe o artistă la care au lucrat energiile inepuizabile, frumusețea firii, ca și frumusețea exterioară, în sensul larg ce cuprinde corporalitatea, aspectarea vestimentară, atitudinea, gesturile, conversația... Este o artistă care interpretează cântece ce merg la inima ascultătorilor, este un om ce urmează, de asemenea, calea spre inima lor! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Vasilica Tătaru. Oglindă cu
VASILICA TĂTARU. OGLINDĂ CU PĂRŢILE DRAGOSTEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347868_a_349197]
-
nu o face astăzi, aici și acum ne va împovăra pe veci cu vina complicității, fie și prin tăcere, cu Răul totalitar.” (http//www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT FINAL CPADCR.pdf,p. 448.) Azi, când se întrevede riscul unui cult al corporalității hedoniste, când societatea nu mai este nici socialistă, nici comunistă, ci consumistă, mărturisitorii temniței comuniste ne pot fi călăuze spre esențe. Agresiunea asupra persoanei umane nu se mai face prin teroare și crimă, ci prin plăcerea senzuală, insidioasă și la fel de
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
poate fi cîștigată fericirea veșnică atît înainte de moarte, cît și după moarte. Vedele spun: Ceea ce trebuie să fie cunoscut este sufletul, el trebuie despărțit de natură, astfel el nu va mai reveni", adică "el este sustras metempsihozei" și, în consecință, corporalității, el nu se mai introduce din nou în alt corp. "Această eliberare este scopul esențial, prezent în toate sistemele [157] ateiste și teiste." Aceste sisteme spun: "O astfel de eliberare poate fi realizată prin știință; mijloacele temporale prin care ne
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
asaltul meticulos, pe alocuri desfășurat emfatic, asupra conjuncturalului etalat de literatura curentă. Se adaugă glisajele ghidate, adeseori obositoare, către cosmic și către arhetipal, ca și substanța pur nominală și inconsistența halucinantă a așa-numitelor sale personaje. În planul strict formal, corporalitatea și lucrătura strânsă a scrisului lui A. - consecințe ale unei elaborări meticuloase, programate la rece - se întrevăd cu ochiul liber, de la debut. Autorul va admite ulterior că prozele din această perioadă au fost lucrate migălos, urmând un canon muzical anumit
ANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
ticăit al celeilalte. Frumoasa fără corp este, după toate aparențele, al treilea panou epic, profitând sub toate aspectele de experiența celorlalte două. Tot ce fusese înainte stridență, sincopă, discontinuitate, diferență, asperitate se netezește, se nivelează, se estompează, se topește în corporalitatea tenace și totodată diafană a cuvintelor. C. pare aici extrem de aproape de limita pe care singur și-o fixează undeva: „Scrisul ca formă de rezistență la agresiunile unui trup ce suspectează lumea de irealitate și, mai mult decât atât, o trăiește
CRACIUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
1993, 10-12; Tania Radu, Siberie fără glorie, LAI, 1993, 44; Ioana Pârvulescu,Un divorț amiabil / de la trupul literei la trupul femeii, RL, 1993, 35; Țeposu, Istoria, 116-117; Ioana Pârvulescu, Portret de grup cu Crăciun, RL, 1994, 48; Nicolae Bârna, Frumusețe, corporalitate, CC, 1994, 4-5; Petraș, Lit. rom., 171-172; Letiția Guran, Realitatea iluziei, VR, 1994, 3-4; Sanda Cordoș, Cartea de identitate G. ’80, ST, 1994, 12; Dicț. scriit. rom., I, 701-702; Cornel Regman, Fantezie și gospodărie, JL, 1996, 1-4; Perian, Scriitori, 187-190
CRACIUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
întrupat nici în interiorul, nici în afara lumii ficționale. Trăsăturile personale pot, desigur, să devină vizibile și într-un narator auctorial, de aceea criteriul credibilității este aplicabil și acestuia însă respectivele trăsături de personalitate nu sînt legate de existența fizică și de corporalitatea acestuia. Situația este oarecum diferită în cazul naratorului la persoana întîi, îndeosebi în cel al naratorului romanului "clasic", i.e. cvasiautobiografic. Naratorul la persoana întîi este în mod foarte concret un eu întrupat, adică are o corporalitate care e parte a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
existența fizică și de corporalitatea acestuia. Situația este oarecum diferită în cazul naratorului la persoana întîi, îndeosebi în cel al naratorului romanului "clasic", i.e. cvasiautobiografic. Naratorul la persoana întîi este în mod foarte concret un eu întrupat, adică are o corporalitate care e parte a existenței sale ca subiect care trăiește. Naratorul la persoana întîi din romanul lui Thomas Mann Mărturisirile escrocului Felix Krull este fără îndoială un narator întrupat de acest gen. Starea fizică a acestui eu narator este subliniată
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
între experiența protagonistului și procesul narativ, între eul care trăiește și cel narator 218. Într-o narațiune auctorială o caracterizare similară a naratorului ar rămîne o înfloritură autobiografică ce ar indica un gol. În romanul Tristram Shandy, starea fizică și corporalitatea eului narator chiar devin teme centrale ale narațiunii. Astfel, Tristram Shandy ar putea fi descris ca o încercare a naratorului întrupat de a duce la bun sfîrșit sarcina de a scrie un roman convențional sub o asemenea povară trupească 219
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o narațiune. Decisive nu sînt, așa cum crede Hamburger, natura personală (naratorul la persoana întîi) și natura impersonală (funcția narativă), ci, mai degrabă, gradul de întrupare, de prezență fizică a naratorului care spune "eu". În romanul la persoana întîi cvasiautobiografic, această corporalitate caracterizează atît eul care trăiește, cît și pe cel narator. Pe măsură ce descrierea eului narator este redusă, gradul de întrupare al eului narator descrește, la rîndul său. În locul acestuia, întruparea eului care trăiește devine din ce în ce mai pregnantă. 4.5. Deicticele spațio-temporale în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
termenul "astăzi", un adverb deictic ce indică apropierea în contextul unei narațiuni la persoana a treia. Acestea sînt, totuși, compatibile, în contextul unei narațiuni la persoana întîi: "Astăzi m-am plimbat agale toată ziua". Un motiv al acestui lucru este corporalitatea naratorului la persoana întîi, prezența sa fizică la locul întîmplării la care se referă afirmația. Prezența sa corporală determină într-un mod atît de accentuat orientarea spațio-temporală, încît un sistem de orientare independent, autonom se stabilește în jurul acestui "eu" întrupat
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
un mod atît de accentuat orientarea spațio-temporală, încît un sistem de orientare independent, autonom se stabilește în jurul acestui "eu" întrupat și este posibil să combinăm deicticele de distanță și de apropiere în cadrul acestui sistem de orientare. Din cauza acestei lipse a corporalității, un narator la persoana a treia nu poate stabili fără dificultate un sistem de orientare care să funcționeze într-un mod la fel de autonom. Acesta trebuie, într-un fel, să-și determine de la o propoziție la alta centrul de orientare dislocat
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Inovațiile autorilor moderni în spațiul narațiunii la persoana întîi încurajează chiar conștientizarea de către cititor a acestui aspect al situației narative. Sterne, desigur, a deschis deja calea. Tristram Shandy oferă o paradigmă a supunerii existențiale a naratorului la persoana întîi față de corporalitatea sa: Nu cred că ziceam că o să scriu două tomuri în fiece an numai de mă va lăsa pîrdalnica de tuse ce mă necăjea pe atunci și de care pînă în ceasul de față mă tem mai mult ca de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]