197 matches
-
și a sprijinului" [Schmitter, 1974: 93-94]. Nu avem aici cadrul pentru a ilustra doctrina corporativă fondată pe ideea reprezentării pe baza profilului economic și/sau social de apartenență; nu vorbim aici nici de iluziile de democratizare ale unor susținători ai corporatismului. Merită numai a sublinia că motivele creației structurilor caracteristice "democrației organice" sunt descoperite, mai ales, în proiectul liderilor autoritari care țintesc să-și legitimeze puterea (servindu-se de doctrină) și să controleze participarea unor sectoare ale comunității politice. Afară de aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
-și legitimeze puterea (servindu-se de doctrină) și să controleze participarea unor sectoare ale comunității politice. Afară de aceasta, în acest tip de regim se găsesc partide unice, organizate, uneori extrem de importante în mecanica regimului. În sfârșit, trebuie amintită diferența dintre corporatismul "inclus" și cel "exclus" [cf. Stepan, 1978]. În primul caz, obiectivul guvernanților este cel de a menține un echilibru stat-societate (garantat de politici directe care să includă actori importanți în noua ordine politico-economică). În schimb, în al doilea caz, obiectivul
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
organizatorică semnificativă și o unitate ideologică a actorilor - autori ai instaurării; b) dezvoltarea scăzută a structurilor de partid și a grupurilor de interese din perioada precedentă; c) stare de mobilizare și polarizare politică care se accentuează, având rezultate negative atunci când corporatismul este inclusiv și rezultate pozitive atunci când acesta este exclusiv; d) dezvoltarea slabă a legislației anterioare cu privire la bunăstarea socială, sau, în plan general, absența sau cvasi-absența reformelor sociale anterioare (aceasta variabilă nu este întotdeauna relevantă); e) o implicare a regimului în
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
va fi unul de neutralitate sau chiar de acces direct. În mod contrar, dacă societatea civilă este slab organizată și nu dispune de resurse independente, atunci cel mai probabil scenariu este cel de dominio. Organizația de partid, clientelismul, formele de corporatism și gatekeeping-ul de partid, sub diferite forme, sunt așadar "ancore" principale care se pot suprapune, amplificând procesul de consolidare. Legitimitatea "exclusivă" și "inclusivă" sunt cele două rezultate principale ale procesului de legitimare, cu adaosul aspectelor consensuale. Ipoteza de bază, derivată
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
prin comprimarea a trei aspecte într-unul singur, reprezentat de relația continuum-dominio-neutralitate. Astfel, la o extremă există un dominio (de o intensitate mai mare sau mai mică) asupra societății, exercitat prin organizațiile de partid, gatekeeping, clientelism și diferite acțiuni ale corporatismului; la cealaltă extremă a aceluiași continuum avem o societate civilă mai activă, autonomă, cu o articulare scăzută a organizațiilor de partid, cu o prezență limitată sau chiar cu absența altor "ancore" (prin urmare, cu o autonomie largă față de instituțiile de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în țări precum Norvegia, Suedia și Danemarca există social-democrație, marcată de sindicate bine organizate, de puternice partide social-democrate, de alianțe sociale între proprietari mici și mijlocii și lumea agricolă, politicile economice rezultând din negocierile dintre părți (o versiune democrată a corporatismului, care, în aceeași ani, se impune cu autoritate în alte țări, cum ar fi Italia sau Portugalia). Deși din această analiză pot fi obținute anumite concluzii relevante care să justifice instaurarea și consolidarea democrației în general, caracteristecile fenomenului (cu diferințe
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
and Agents of Accountability, în Schedler et al. (ed.) [1999]. Schedler, A., L.J. Diamond și M. Plattner (eds.), 1999, The Self- Restraining State: Power and Accountability in New Democracies, Boulder, Colo., Lynne Rienner. Schmitter, P.C., 1974, "Still the Century of Corporatism?", în F. Pike e T. Stritch (eds.), The New Corporatism, Notre Dame, Ind., University of Notre Dame Press. 1984, "Patti e transizioni: mezzi non democratici a fini democratici?", în Rivista Italiana di Scienza Politica, 14. 1991, Comparative Politics at the Crossroads
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
1999]. Schedler, A., L.J. Diamond și M. Plattner (eds.), 1999, The Self- Restraining State: Power and Accountability in New Democracies, Boulder, Colo., Lynne Rienner. Schmitter, P.C., 1974, "Still the Century of Corporatism?", în F. Pike e T. Stritch (eds.), The New Corporatism, Notre Dame, Ind., University of Notre Dame Press. 1984, "Patti e transizioni: mezzi non democratici a fini democratici?", în Rivista Italiana di Scienza Politica, 14. 1991, Comparative Politics at the Crossroads, Madrid, Instituto Juan March de estudios e investigaciones. 1992
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de același nivel de servicii publice sănătate, educație, îngrijirea copilului etc. ca și locuitorii din Stockholm. Aceste idei au fost aplicate ușor tradițiilor franceze ale colbertismului (intervenția statului și regularizarea economiei), ale unității și indivizibilității statului (echitatea) și ale refuzului "corporatismului" și diversității instituționale (simetria). De asemenea, acest model a sprijinit departamentul care reprezenta treapta guvernului local responsabilă în primul rând de securitatea socială a plăților. Les Trentes Glorieuses (1945-1975) Aceste eforturi de a determina reconstrucția postbelică au avut un succes
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
noțiunii de cetățenie, dar și al noțiunii de stat iacobin, ce fusese construit pe ideea de democrație reprezentativă având cetățeni care mențineau relația cu Adunarea Națională din Paris prin intermediul reprezentanților acestora. Antipatia iacobin-tradițională față de regionalism sau orice altă noțiune a corporatismului (corpuri intermediare între stat și societate) se baza pe ideea că aceștia discreditau înțelegerea noțiunii de cetățenie prin care cetățeanul nu deținea niciun fel de caracteristică de tipul gen, culoare sau religie, ci era pur și simplu un individ care
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
tianu de? inea �nc? puterea, din decembrie 1927 p�n? �n noiembrie 1928, prim? ministru a fost Vintil? Br? tianu. �n vară lui 1927, Mihai Manoilescu, un economist renumit, care ? i?a �nceput carieră politic? că democrat sub �ndrumarea lui Maniu, devenind ulterior ideologul corporatismului ? i al fascismului �n Rom�nia, a conferen? iat la ? coală de Văr? a lui Iorga despre �falsă legalitate� care predomina �n Rom�nia207. Manoilescu l? a vizitat pe Carol �n exil ? i a adus scrisori de la acesta pentru diver? i ? efi de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
enigmatic ? i versatil, colabor�nd cu Carol, cu Gardă de Fier ? i �n cele din urm? ? i cu comuni? ții, de? i a murit �n groaznică �nchisoare comunist? de la Sighet. Prima lui ac? iune a fost o mi? care de apropiere de Corporatism ? i de fascism. Liberalii tr? seser? unele concluzii din e? ecul lor de la sf�r? ițul anilor �20 ? i din experien? ele tr? ițe �n timpul Depresiunii. Nouă politic? liberal? urma s? fie foarte neliberal?. Ea a �nsemnat industrializarea for? at? (cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
a intereselor, iar asociațiile de la vârf au un control slab asupra celor afiliați. Mai mult, afirmă cei doi autori, asociațiile, În general, au un control slab asupra membrilor acestora. Cei doi autori afirmă că, În contextul instituțional actual al UE, corporatismul nu numai că nu există, dar este imposibil să se formeze În absența unui stat puternic. Corporatismul, s-a dovedit empiric, nu ia naștere ca urmare a presiunii grupurilor de interese; el este un mod de guvernare 1 ce apare
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
policy-making, Routledge, Londra. Rosamond, Ben (2005), „The uniting of Europe and the foundation of EU studies: revisiting the neofunctionalism of Ernst B. Haas”, Journal of European Public Policy, vol. XII (II), pp. 237-254. Streeck, Wolfgang; Schmitter, Philippe (1991), „From National Corporatism to Transnational Pluralism: Organised Interest Politics in the Single European Market”, Politics and Society, nr. 19 (2), pp. 133-164. Tomkins, Adam (1999), „Reports. Responsibility and Resignation in the European Commission”, The Modern Law Review, vol. LXII, nr. 5, pp. 744-765
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
orice participare la guvernare din cauza neîntreruptei sale asocieri cu nazismul (primii doi președinți erau foști naziști). În plus, povestea de succes a economiei Austriei și cultura sa politică consociațională, manifestată prin "mari coaliții" între ÖVP și SPÖ (până la 1966) și corporatism (așa-numitul parteneriat social), au împiedicat FPÖ să joace un rol important. Până ]n 1983 nu a obținut mai mult de 7,7% din voturi (1959) în alegerile generale. Până în anii 1980, istoria partidului a fost caracterizată de lupte permanente
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și ideologic. El se configurează pe cel puțin două dimensiuni. În primul rând, se suprapune pe disensiunile dintre adepții democrației directe (cu formele sale actualizate, precum democrația participativă) și cei ai democrației reprezentative (susținători ai parlamentarismului, ai diverselor forme de corporatism etc.). Din motive evidente, primii înclină să susțină teza necesității "redemocratizării" sistemelor de guvernare actuale, fiind mai dispuși să privească cu deschidere și uneori chiar și cu simpatie platformele populiste ce revedincă "depiramidalizarea" politicii și "întoarcerea către cetățeni". Ceilalți continuă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Din cauza dificultăților economice provocate de Marele Război, a crizei din 1929 și a gravelor probleme sociale, aparenta ordine promisă de regimurile totalitare s-a bucurat la început de simpatia poporului. Ca alternativă la totalitarism și liberalism s-a dezvoltat și corporatismul, sprijinit de o parte a ierarhiei 236. Papa a încheiat acorduri cu state ce aveau regimuri politice diferite. În 1929, după mai mulți ani de tratative, s-a semnat Tratatul de la Laterano cu Italia, prin care lua sfârșit "problema romană
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
deținea încă puterea, din decembrie 1927 pînă în noiembrie 1928, prim-ministru a fost Vintilă Brătianu. În vara lui 1927, Mihai Manoilescu, un economist renumit, care și-a început cariera politică ca democrat sub îndrumarea lui Maniu, devenind ulterior ideologul corporatismului și al fascismului în România, a conferențiat la școala de Vară a lui Iorga despre "falsa legalitate" care predomina în România 207. Manoilescu l-a vizitat pe Carol în exil și a adus scrisori de la acesta pentru diverși șefi de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
avea un caracter enigmatic și versatil, colaborînd cu Carol, cu Garda de Fier și în cele din urmă și cu comuniștii, deși a murit în groaznica închisoare comunistă de la Sighet. Prima lui acțiune a fost o mișcare de apropiere de Corporatism și de fascism. Liberalii trăseseră unele concluzii din eșecul lor de la sfîrșitul anilor '20 și din experiențele trăite în timpul Depresiunii. Noua politică liberală urma să fie foarte neliberală. Ea a însemnat industrializarea forțată (cu accent pe industria grea și pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nivel local, majoritatea funcționarilor, oamenilor de afaceri și bancherilor din epoca nazistă rămăseseră În funcții, către sfârșitul anilor ’50 mare parte din economia vest-germană era condusă Într-un mod ce amintea de marile trusturi și carteluri ale deceniilor precedente. Acest corporatism de facto nu fusese probabil preconizat de factorii de decizie americani pentru noua republică germană, având În vedere opinia generală că trusturile și puterile lor contribuiseră la ascensiunea lui Hitler și erau oricum potrivnice unei piețe libere. Dacă economistul Ludwig
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Spre deosebire de Grecia, Portugalia nu avea o experiență recentă a democrației, nici măcar una rudimentară. Regimul autoritarist al lui Salazar era deosebit de retrograd, În mod deliberat, chiar și după criteriile În vigoare la instalarea sa În 1932. Prin amestecul de cenzură clericalistă, corporatism și subdezvoltare rurală, țara semăna mai mult cu Austria de după 1934; nu este de mirare că pensionarii francezi care aveau nostalgia regimului de la Vichy se dădeau În vânt după Portugalia postbelică. Charles Maurras, liderul În dizgrație al grupării Action Française
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
diplomatice cu Estul 458-459; aderarea la CEE 281-282; aderarea la NATO 229; afacerea Spiegel 384; afaceri interne 251; americanizarea 154; arme nucleare 253; Blocul Expulzaților și Dezmoșteniților 250; Bundesrat 246; Bundestag 246; cenzura filmelor 251-252; comerțul internațional 302; consumerismul 256; corporatism de facto 247; demonstrația de la Berlin Împotriva șahului Iranului 387; descentralizarea puterii 246-247; Deutsche Mark 143; ecologiști 453; efectul relațiilor cu Germania de Est 526; etnici germani 249-250; Facțiunea Armata Roșie (RAF) 432-433; filme nostalgice 254; grupuri religioase 246; Heimat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]