474 matches
-
ondulatorie. De ce aceste considerațiuni ? Întrucât organismul uman este constituit din aceeași corpusculi din natură la care se referă mecanica ondulatorie fondată de Louis de Broglie (1892-1987), Erwin Schrödinger (1887-1961), Werner Heisenberg (1901 1976) etc. Existența acestei mișcări ondulatorii, a fiecărui corpuscul (atom, moleculă, agregat de molecule etc.) conduc la obținerea unui anumit tip vibrator individual, evident, propriu fiecărui organism (În cazul organismelor), Între anumite limite specifice organismelor umane. Interacțiunea câmpului vibrator propriu cu un alt câmp vibrator, indiferent de natura acestuia
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
fetală în săptămâna a 10-a la embrionul de 60 cm. Se stochează deja hormoni tiroidieni și tiroida este acum funcțională. La 12 săptămâni tiroida este complet formată și funcțională. Celulele parafoliculare C migrează din creasta neurală (origine ectodermică) în corpusculul post-branhial, dezvoltat din a 5-a pungă branhială, aceasta încorporându-se la mamifere tiroidei. La păsări, corpusculii post-branhiali rămân ca organe (glande) separate. Parhon și soții Derevici au arătat, în 1929, că aceste organe secretă un factor hipocalcemiant. Extirparea lor
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
tiroida este acum funcțională. La 12 săptămâni tiroida este complet formată și funcțională. Celulele parafoliculare C migrează din creasta neurală (origine ectodermică) în corpusculul post-branhial, dezvoltat din a 5-a pungă branhială, aceasta încorporându-se la mamifere tiroidei. La păsări, corpusculii post-branhiali rămân ca organe (glande) separate. Parhon și soții Derevici au arătat, în 1929, că aceste organe secretă un factor hipocalcemiant. Extirparea lor determină hipercalcemie la puiul de găină. în săptămânile 5-6 se dezvoltă paratiroidele din pungile 3-4 branhiale. Migrează
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
există în: timus, pulmon, tractusul gastrointestinal, creier, hipofiză. Embriologie: CT este secretată de celulele precursoare ectodermice din creasta neurală care migrează ventral în pungile brahiale și care, la păsări și reptile, dau a 5-a pungă brahială, iar la om corpusculul ultimbrahial punga a 4-a brahială, celule ce sunt încorporate în tiroidă = celule parafoliculare C; migrarea este largă timus, pulmon, gastrointestinal, creier, hipotalamus hipofiză, globus palidus, substanța neagră. Filogenetic, CT este considerată inițial neurotransmițător și mai târziu un hormon ce
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
169, Henry Cavendish 170. Toți aparțin spiralogiei din "umbră" a legii conservării materiei, al cărui autor, unanim recunoscut în istorie, este Lavoisier. Legea conservării materiei are un incontestabil efect pozitiv asupra evoluției chimiei și a biochimiei. Odată cu descoperirile radioactivității, transformării corpusculului în undă și viceversa, a principiului incertitudinii al lui Werner Heisenberg și a relativității a lui Einstein, își capătă adevărata lor însemnătate. Lavoisier este pionierul stoichiometriei, al determinarii cantitative a experimentelor chimice, al cântăririi substanțelor și a radicalilor lor. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
-o poartă amprenta contribuției sale. Sir Isaac Newton Newton, observând că o prismă descompune lumina într-un spectru de culori, emite teoria culorilor. În cartea Hypothesis of Light, din anul 1675, Newton consideră lumina ca fiind formată din particule sau corpusculi care sunt refractați prin accelerare într-un mediu dens. Newton avea deseori idei oculte în interpretările sale. În mod empiric el formulează legile răcirii și stabilește viteza sunetului. Împreună cu Gottfried Leibniz 9, dezvoltă calculul integral și diferențial. În 1679, Newton
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
afirma că starea cuantică a unui electron poate fi definită de numărul cuantic principal, de azimutalul numărului cuantic, de numărul cuantic magnetic și de un spin exprimat prin litera s. În 1927, Bohr s-a convins că lumina este fie corpuscul - foton, fie undă, și acceptă ipoteza lui Broglie 202 (1924), confirmând principiul complementarității despre existența materiei sub cele două forme. Bohr afirmă că alegerea este în funcție de condițiile și modelul experimental ales. În același an, Werner Heisenberg dezvoltă principiul incertitudinii, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
transformării creierului în unul cuantic nu prezintă un interes științific deosebit. Experiența care stă la baza fizicii cuantice este experimentul "dublei fante" (double-slit experiment). Aceasta demonstrează două adevăruri cuantice : 1) dubla existență a luminii și a cuantelor sub formă de corpuscul și de undă; 2) colapsul funcției de undă atestat de un observator uman sau instrumental. "Colapsul" funcției de undă a fost repetat de sute de ori, cu lumini, neutroni și atomi cu greutăți ale masei de la 1 la 70. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de atins). Interpretarea de la Copenhaga susținea că sistemul cuantic este un sistem în permanentă superpoziție, fapt care-i conferă calitatea de instabilitate. În momentul în care experimentul este "observat", intervine colapsul și realitatea ia una din cele două forme (de corpuscul sau undă). Eugene Wigner explică colapsul funcției de undă ca fiind datorat conștiinței (căreia îi acordă o existență independentă). Victor Stenger contrazice această teză. Chiar și Chalmers aduce argumente contra interferenței fizicii cuantice cu conștiința. În creier, sistemul de spini
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de 19 ani, elaborează teoria transmiterii infecțiilor prin ceea ce numește "spori", care reprezintă particule infectate, teorie rămasă valabilă până la descoperirea germenilor. Denumirea de sifilis provine de la Fracastoro, care, în poemul lui, Syphilis sive morbus gallicus ("Sifilisul sau boala franceză") descrie corpusculul sferic care provoacă boala. 44 Agostino Bassi, (1773-1856), entomolog italian care descoperă și descrie microorganismele drept cauza bolilor. Descoperă "muscardinele" care provoacă boala viermilor de mătase. 45 Friedrich Gustav Jakob Henle (1809-1885), medic german care a descris ansa Henle a
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
precursorul lui Lavoisier în dovedirea principiului conservării masei, dar rămâne in spirala umbrei. 169 Mihail Vasilievici Lomonosov (1711-1765), chimist, fizician, naturalist, mineralog și scriitor rus. Descoperă existența atmosferei pe Venus și stabilește, înaintea lui Lavoisier, că materia este compusă din corpusculi și molecule care totalizează o masă stabilă, constantă. 170 Henry Cavendish (1731-1810), filosof, chimist și naturalist englez. Descoperă hidrogenul și explică de ce aerul este inflamabil și formează apă prin combustie. Descrie densitatea aerului inflamabil în articolul On Factitious Airs, publicat
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
al cărui rol era cel de a stabili stadiul în care se afla proiectul nazist al bombei atomice. 202 Louis-Victor-Pierre-Raymond, duce de Broglie, (1892-1987), fizician francez. Enunță natura de undă a electronilor, stipulând că materia are proprietăți de undă. Comportamentul corpuscul/undă al lui Broglie este utilizat de Erwin Schrödinger în formularea mecanicii undelor. Dualitatea corpuscul-undă îl conduce pe Broglie la ipoteza că orice particulă în mișcare are o undă asociată sau o mecanică ondulatorie care unifică energia fizică cu materia
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
24 ambele: 2 nu răspund: 4 74) baloturi: 29 baloți: 71 75) cocoloașe: 95 cocoloși: 3 ambele: 2 76) sensul "porțiune de materie" corpuri: 60 corpi: 38 ambele: 1 nu răspund: 1 77) sensul "astru" corpuri: 90 corpi: 10 78) corpusculi: 96 corpuscule: 3 nu răspund: 1 79) croasante: 98 croasanți: 2 80) dezinfectanți: 73 dezinfectante: 26 ambele: 1 81) echivalente: 47 echivalenți: 51 ambele: 2 82) evuri: 83 evi: 12 nu răspund: 5 83) fagoturi: 49 fagoți: 36 nu răspund
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
2 nu răspund: 4 74) baloturi: 29 baloți: 71 75) cocoloașe: 95 cocoloși: 3 ambele: 2 76) sensul "porțiune de materie" corpuri: 60 corpi: 38 ambele: 1 nu răspund: 1 77) sensul "astru" corpuri: 90 corpi: 10 78) corpusculi: 96 corpuscule: 3 nu răspund: 1 79) croasante: 98 croasanți: 2 80) dezinfectanți: 73 dezinfectante: 26 ambele: 1 81) echivalente: 47 echivalenți: 51 ambele: 2 82) evuri: 83 evi: 12 nu răspund: 5 83) fagoturi: 49 fagoți: 36 nu răspund: 15 84
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
până la cinci inclusiv) următoarele 19 variante: apocalips (forma preferată: apocalipsă), apropou (forma preferată: apropo), atale (forma preferată: atuuri), basc (forma preferată: bască), cappuccino-uri (forma preferată: cappuccino, pl.), chipie (forma preferată: chipiuri), cireși (forma preferată: cireșe), cocoloși (forma preferată: cocoloașe), corpuscule (forma preferată: corpusculi), croasanți (forma preferată: croasante), dicțiune (forma preferată: dicție), expresso ca substantiv feminin (se preferă neutrul, un expresso, nu o expresso), flamingi (forma preferată: flamingo, pl.), funcțiune (forma preferată: funcție), ghionți (forma preferată: ghionturi), mangouri (forma preferată: mango
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
următoarele 19 variante: apocalips (forma preferată: apocalipsă), apropou (forma preferată: apropo), atale (forma preferată: atuuri), basc (forma preferată: bască), cappuccino-uri (forma preferată: cappuccino, pl.), chipie (forma preferată: chipiuri), cireși (forma preferată: cireșe), cocoloși (forma preferată: cocoloașe), corpuscule (forma preferată: corpusculi), croasanți (forma preferată: croasante), dicțiune (forma preferată: dicție), expresso ca substantiv feminin (se preferă neutrul, un expresso, nu o expresso), flamingi (forma preferată: flamingo, pl.), funcțiune (forma preferată: funcție), ghionți (forma preferată: ghionturi), mangouri (forma preferată: mango, pl.), ninji (forma
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
182 20.3. Schimbul de gaze respiratorii la nivel tisular 185 FIZIOLOGIA EXCRETIEI W. Bild 21. Excreția 188 21.1. Funcțiile rinichiului 188 22. Rinichii 189 23. Vascularizația renală 190 23.1. Microvascularizația 190 24. Microanatomia nefronului 191 24.1. Corpusculul renal 192 24.2. Membrana filtrantă 192 24.3. Celulele și matricea mezangială 194 24.4.Aparatul juxtaglomerular 194 24.5. Tubul urinifer 195 24.5.1. Tubul contort proximal 195 24.5.2. Ansa Henle 195 24.5.3
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
baroceptorilor reduce descărcarea tonică de la nivelul ariei C1 și deci al nervilor vasoconstrictori și stimulează activitatea centrului cardiomoderator (fig. 44). Diverși neurotransmițători sunt utilizați în sinapsele din cadrul acestui reflex. Stimularea baroceptorilor are și un slab efect de inhibare a respirației. Corpusculii Pacini mezenterici pot funcționa ca baroreceptori pentru controlul reflex local al debitului sanguin. O modalitate simplă de evidențiere a reflexului baroceptor este un scurt expir forțat cu glota închisă (manevra Valsalva). Rezultatul este o creștere a presiunii arteriale prin simpla
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
urmare presiunea arterială crescută scade activitatea baroreceptorilor, conducând la bradicardie și vasodilatație, tocmai în scopul normalizării presiunii arteriale. 13.2.4. Alte reflexe și mecanisme de control pe termen scurt/mediu Reflexul chemoreceptor Receptorii sunt reprezentați de celule chemosensibile din corpusculul carotidian și din formațiuni similare aortice. Terminațiile senzitive de la nivelul chemoreceptorilor descarcă la valori ale presiunii arteriale mai mici de 80 mm Hg. Calea aferentă este similară cu cea pentru reflexul baroreceptor. Aceste formațiuni cu vascularizație deosebit de intensă răspund la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
pH-ul sanguin se realizează prin influența sa predominantă asupra ventilației și a CO2 arterial. 18.6.2. Chemoreceptorii periferici Principalii chemoreceptorii periferici sunt cei carotidieni și aortici. La nivelul sinusului carotidian se găsește o structură hiper specializată numită glomus (corpuscul carotidian), cu o densitate capilară foarte mare. Celulele proprii ale glomusului (două sau mai multe tipuri) sunt bogate în dopamină și sunt considerate chemoreceptori. Ele ar putea funcționa și ca interneuroni inhibitori pentru terminațiile neuronale de la nivelul sinusului carotidian (nervul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
la scăderi ale pO2 în sângele arterial, precum și la scăderi de pH și la creșteri de pCO2 în sângele arterial. Acești receptori sunt unici în organism și sunt sensibili în special la modificările pO2 în jurul valorii de 500 mm Hg. Corpusculii carotidieni primesc un flux mare de sânge în comparație cu dimensiunile lor (20 ml/min/g), de unde rezultă o diferență arterio-venoasă a oxigenului foarte mică. In consecință ei sunt influențați numai de pO2 din sângele arterial, deoarece practic nu vin în contact
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
gazos de bioxid de carbon în oxigen, mai puțin de 20 % din răspunsul ventilator poate fi atribuit chemoreceptorilor periferici. Totuși, răspunsul lor este mult mai rapid și sunt utili pentru a adapta ventilația la modificări bruște ale pCO2. La om corpusculii carotidieni (dar nu și cei din arcul aortic) răspund la scăderi ale pH-ului arterial diferit în funcție de cauza respiratorie sau metabolică a modificărilor de pH. Activarea chemoreceptorilor prin scăderea pO2 arterial este potențată de creșterea pCO2 (scăderea de pH la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
dar nu și cei din arcul aortic) răspund la scăderi ale pH-ului arterial diferit în funcție de cauza respiratorie sau metabolică a modificărilor de pH. Activarea chemoreceptorilor prin scăderea pO2 arterial este potențată de creșterea pCO2 (scăderea de pH la nivelul corpusculului carotidian). 18.6.3. Receptorii pulmonari Receptorii pulmonari de întindere. Receptorii pulmonari de întindere se găsesc la nivelul musculaturii netede a căilor aeriene. Ei sunt activați (descarcă impulsuri) ca răspuns la distensia plămânului și activitatea lor este susținută când plămânul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
pCO2. Pacienții cu acidoză metabolică parțial compensată (cum ar fi în diabetul zaharat), care au un pH scăzut și pCO2 scăzută, prezintă creșteri ale ventilației. Locul principal de acțiune al pH-ului scăzut este la nivelul chemoreceptorilor, în special din corpusculul carotidian. Este posibil ca și chemoreceptorii centrali sau chiar centrii respiratori să fie afectați de modificările pH-ului sanguin. Răspunsul la oxigen Calea prin care reducerea pO2 arterial stimulează ventilația poate fi studiată pe un subiect care respiră un amestec
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
prezintă toate componentele esențiale ale unei glande, cu unități secretorii cu modificări foarte importante si cu tuburi excretoare de înaltă specializare. Cea mai mare parte a unei glande este alcătuită din celulele secretorii, de origine epitelială. Unitățile secretorii renale, numite corpusculi renali, reprezintă doar o mică parte din masa renală. Cea mai mare parte a rinichiului este alcătuită din tubii renali, formațiuni înalt specializate ce corespund ductelor excretorii ale glandelor. Impreună, un corpuscul renal și cu tubul asociat formează o unitate
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]