491 matches
-
Google. Motivul deciziei intempestive? Era cam devreme când ajunsesem la hotel și cum până la căderea serii mai era căteva ore bune, urcăm în reggio. În mai puțin de jumătate de oră coborâm într-o gară de provincie. Autentică. Flanăm pe Corso Cavour, bordată de magazine cu branduri cunoscute, până ajungem la Catedrala orașului din Piazza della Vittoria. O uriașă construcție (1615), ce părea lăsată în paragină. În jurul ei, pavienii tocmai își luau cina în multele restaurante stradale. O luăm spre castelul
TABLETA DE WEEKEND (127): JURNAL DE VACANŢĂ: VENEŢIA-PAVIA-TORINO de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373552_a_374881]
-
băltea o apă tulbure. Urme de pași, mai mari sau mici, se zăreau pretutindeni, ca și cum ne-ar fi precedat o întreagă procesiune. Ceva nu este în regulă, a mormăit prietenul meu, pe aici s-a circulat de curând ca pe corso într-o sâmbătă seara. Am continuat să înaintăm cu prudență, până când Martin și-a întins lateral o mână, oprindu-mă. Taci! mi-a poruncit iarăși. Deși nu cred că vorbisem. Dindărătul arbuștilor se auzeau voci. Hai să ne întoarcem! am
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
Dumnezeu, Angelo, strigase el, făcând toate capetele să se întoarcă spre dânșii, dacă nu m-ai dat gata cu BMW-ul tău cabrio... Când mi-l împrumuți să fac un tur cu el? E numai bun de agățat gagici pe corso. La fel ca Norbert, Hodoșan se număra printre cei puțini din fosta lor clasă care după terminarea facultății revenise la O.M. Valentin aflase că până nu de mult ocupase un post de medic de întreprindere la uzina de produse
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
cu aspectul impunător al Primăriei, al Bisericii cu Lună, cu Palatul și un pasaj pavat cu sticlă care unea trei străzi, cu Vulturul Negru, ca o adevărată emblemă a orașului, căruia orădenii îi spuneau “șoașu”, cu un renumit și aristocrat Corso - strada pricipală a orașului, cu frumoase ansambluri arhitecturale, terase, cafenele și magazine - pe unde lumea bună și tineretul ieșea la plimbare pe înserate, o lume elegantă și nobilă. Cu pas și mișcări studiate, vorbind cu ton scăzut și gesturi măsurate
NEBUNIILE TINEREŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348399_a_349728]
-
prin ea am putut să mă apropii mai repede de valorile orașului Oradea și de cele ale lumii satului ardelean în care mă aflam, atât de diferite față de cele din care venisem. Cu ea mergeam în Oradea la promenadă pe Corso, căci numai această plimbare în sine era un spectacol cu o deplină satisfacție. Pline de importanță, sâmbăta după-amiază, ne îmbrăcam cu ce aveam mai bun și plecam cu trenul la Oradea. Noaptea dormeam la un văr al ei. Odată s-
NEBUNIILE TINEREŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348399_a_349728]
-
de dascălii clasei. Acesta este portretul fostului meu coleg pe care îl păstrez nealterat în memoria mea în decursul atâțor ani. Eram buni prieteni, buni colegi. făceam atâtea năzbâtii prin clasă, în curtea școlii, în podul școlii, în oraș pe Corso etc. etc. Eram copii așa cum spune Apostolul Pavel "vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil-când m-am făcut mare, am lepădat ce era copilăresc" De îndată ce m-am întors în America, am intrat pe internet găsind
DOI PRIETENI de IONEL CADAR în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348500_a_349829]
-
aspectul impunător al Primăriei, pentru pasajul acoperit cu sticlă colorată după modelul celui din Milano, pasaj care unea trei străzi și căruia orădenii îi ziceau „șoașu”, sau Pasajul Vulturul Negru, o adevărată emblemă a orașului! Eram fascinată și de acel Corso aristocrat - strada principală - pe unde se plimbă o lume elegantă și cu comportament rafinat, de frumoase cafenele, terase, magazine, cu grădini de vară, cu teatrul, cu primul Observator Astronomic din țară și multe alte puncte de atracție... precum parcurile cosmetizate
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
de dascălii clasei. Acesta este portretul fostului meu coleg pe care îl păstrez nealterat în memoria mea in decursul atâtori ani. Eram buni prieteni, buni colegi, făceam atâtea năzbâtii prin clasa, în curtea școlii,îin podul școlii, in oraș pe Corso, etc.etc. Eram copii așa cum spune Apostolul Pavel ,,vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m -am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc’’’. De îndată ce m -am întors în America, am intrat pe internet
CAUT UN PRIETEN de IONEL CADAR în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376097_a_377426]
-
2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului IEȘIND CU ALTĂ FEMEIE În urmă cu 30 de ani eram obsedat la un moment dat de un gând, de o dorință de a ieși cu “o altă femeie”la plimbare pe Corso în frumosul oraș Oradea. Ideea aparținea soției mele: “Tu știi că o iubești”! - spunea ea într-o bună zi. “Viața e scurtă, dedică-i timp”..... “Dar eu te iubesc pe tine” - am protestat, “Știu, dar o iubești și pe Ea
IEȘIND CU ALTĂ FEMEIE de IONEL CADAR în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376094_a_377423]
-
era MAMA mea, văduva de ceva ani, dar serviciul și copiii mei făceau să o vizitez numai ocazional. Într-o zi de toamnă târzie, m-am dus la mama să o invit la o cină, apoi la o plimbare pe Corso. “Ce s-a întâmplat? “Ești bine? - m-a intrebat ea îndată ce m-a văzut. Mama mea era tipul de femeie pe care, o chemare de a mea atât de rară, sau o invitație surpriză cum a fost această pentru ea
IEȘIND CU ALTĂ FEMEIE de IONEL CADAR în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376094_a_377423]
-
când vorbim de Sibiu, accentuăm centrul orașului. Nu-nseamnă că urbea n-ar avea și alte atracții - ba bine că nu! - dar centrul istoric le bate pe toate; aici chiar n-avem loc de-ntors. Ce simți când te plimbi pe Corso? Pavajul din piatră cubică îți fură ochii cu rotocoalele lui simetrice, nările ți se inundă cu miros de covrigi, kürtös colac și langoși calde. Pe un fond general de liniște molcomă auzi frânturi răzlețe de conversații potolite, purtate de voci
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
în Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016. IEȘIND CU ALTĂ FEMEIE În urmă cu 30 de ani eram obsedat la un moment dat de un gând, de o dorință de a ieși cu “o altă femeie”la plimbare pe Corso în frumosul oraș Oradea. Ideea aparținea soției mele: “Tu știi că o iubești”! - spunea ea într-o bună zi. “Viața e scurtă, dedică-i timp”..... “Dar eu te iubesc pe tine” - am protestat, “Știu, dar o iubești și pe Ea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
era MAMA mea, văduva de ceva ani, dar serviciul și copiii mei făceau să o vizitez numai ocazional. Într-o zi de toamnă târzie, m-am dus la mama să o invit la o cină, apoi la o plimbare pe Corso. “Ce s-a întâmplat? “Ești bine? - m-a intrebat ea îndată ce m-a văzut. Mama mea era tipul de femeie pe care, o chemare de a mea atât de rară, sau o invitație surpriză cum a fost această pentru ea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
fost un indiciu de veste rea. Citește mai mult IEȘIND CU ALTA FEMEIEIn urmă cu 30 de ani eram obsedat la un moment dat de un gând, de o dorință de a ieși cu “o altă femeie”la plimbare pe Corso în frumosul oraș Oradea. Ideea aparținea soției mele:“Tu știi că o iubești”! - spunea ea într-o bună zi. “Viața e scurtă, dedică-i timp”.....“Dar eu te iubesc pe tine” - am protestat,“Știu, dar o iubești și pe Ea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
era MAMA mea, văduva de ceva ani, dar serviciul și copiii mei făceau să o vizitez numai ocazional.Intr-o zi de toamnă târzie, m-am dus la mama să o invit la o cină, apoi la o plimbare pe Corso.“ Ce s-a întâmplat? “Ești bine? - m-a intrebat ea îndată ce m-a văzut. Mama mea era tipul de femeie pe care, o chemare de a mea atât de rară, sau o invitație surpriză cum a fost această pentru ea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
fato, la shopingăială prin Milano, sau Roma ca să nu te creadă proastă toate țoapili alea”.Nu, făcusem rost, într-un mod absolut nesperat, de o invitație la un colocviu de istorie, iar astăzi, duminică, spre seară, flanam agale pe vestita Corso, încercând să înțeleg ce mi se întâmplă. După vreo două ore, transpirat de parcă săpasem șanțuri, mă așez la o masă, una din miile de mese aflate direct pe trotuar, cu vedere directă către spectacolul străzii, lucru foarte interesant de altfel
EMO. CUTREMURĂTOR! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362157_a_363486]
-
sociale. Grig Gociu nu păstrează în memoria sa doar evenimentele neplăcute ce i-au marcat primul an al studențimii, ci cu aceeași acuratețe prezintă locuri și evenimente cu care vine în contact. M-am plimbat alături de tânărul student pe acel Corso care „freamătă de studenți mergând în dublu sens, o lume pestriță, în bună parte, veselă, guralivă, dar de cele mai multe ori în limitele decenței, îmbrăcați în pantaloni de doc: băieții-și fuste, culoarea „sare și piper”, fetele; fuste lungi, până la genunchi
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
a bulevardului, zicându-mi într-o românească stricată, că nu e locul nostru pe partea aceea. Aveam să aflu motivul, iată, după o mulțime de ani, dintr-o carte citită cu sufletul la gură: „... de partea cealaltă a bulevardului, era Corso-ul fetelor în casă, adică al menajerelor, un serviciu casnic foarte la modă în anii 50 ai Clujului.”, dar și al celor două Rodici de serviciile cărora beneficiau unii dintre studenți. Frământările și schimbările majore din societatea acelorani marchează deopotrivă
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
ți lași geanta la... "creație" (acolo, la "creație", la Cumpătu, cereai, de-o viață, taximetristului să te ducă la cele cîteva vilișoare, repartizate uniunilor de creație), deci după ce-ți lași geanta, faci, cum altfel!, o promenadă de recunoaștere pe corso di Sinaia. Invocație de neocolit: o, unde sînt locantele din veac, în care adăstau, la un șvarț, miticii (nu chiar atît de caraghioși pe cît îi credem noi în rememorarea noastră grăbită), în care intrau, pentru cumpărături frugale,doamnele și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
i-aș vorbi în esperanto. Pe Lăpușneanu, din sus, un stol de patinatoare. Fete superbe, ca-n peliculele interbelice ale aceluiași Hollywood. Niște Sonja Henje, ținîndu-se grațios de mînă și rîzînd, rîzînd. Una cade, mimînd accidentul mortal. De pe trotuar, de la Corso, băiatul de pe aceeași mirifică peliculă sare, îngrijorat, s-o ridice. Rîsul celorlalte îl trezește la realitate. Ridicata îi mulțumește săritorului cu un sărut fulgerător. Fulguiește. Atît. 2004 Nero, pisici, michimauși 20 ianuarie Telefonul lui mă îngrijorase puțin: trecuse printr-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mulțumit să-și frece mâinile de mulțumire, în loc să insiste la poliție mai mult decât era cazul. Și, astfel, toată lumea a fost mulțumită. Nu și V.I., care s-a văzut iarăși ignorat. Așa că l-a înjunghiat în plină stradă, chiar pe corso, pe G. J. Fitacek (a nu se confunda cu Fitacek Bufnița, personajul dintr-un celebru roman). Care nici el n-a făcut caz de incident, fiindu-i rușine că a putut fi agresat de cineva nu mai înalt de 145
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
și a vieții trupești. Această scenă, jucată pe o ulicioară din Roma, nu este altceva decât o mică dramă grotescă a trupului. (M. Bahtin, 1974, p. 272) Carnavalul se Încheie cu sărbătoarea focului: Este o grandioasă retragere cu torțe pe Corso și pe străzile alăturate. Fiecare participant la procesiune este obligat să ducă o lumânare aprinsă: „Sia ammazzato qui non porte moccolo!”, ceea ce Înseamnă „Moarte aceluia ce nu poartă un muc de lumânare!”. Scoțând acest strigăt sângeros, fiecare se străduiește să
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
secretariat efectuat voluntar, pentru consemnări în vederea alcătuirii unei arhive și a editării buletinului, pare-se nerealizat. Secretar general era Petru Comarnescu, demisionat însă în decembrie. În afară de grădina și sala de coregrafie a Floriei Capsali, „sediul” consacrat de întâlnire era cafeneaua Corso din Calea Victoriei. După tratative sinuoase, Al. Tzigara-Samurcaș, președintele Fundației „Regele Carol I”, aprobă, pentru expunerile publice, aula acesteia, chiria fiind acoperită din cotizațiile membrilor. Se tipăresc programe de sală, se răspândesc afișe. În ultimul trimestru al lui 1932, C. exploda
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
O experiență spirituală și un moment cultural, MS, 1996, 1-2; Arșavir Acterian, Portrete și trei amintiri de pușcăriaș, București, 1996, 43-47, 155-158; Liviu Antonesei, [Nautilus]. Structuri, momente și modele în cultura interbelică, Iași, 1998, 53-135; Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso, București, 1998, 59-63; Arșavir Acterian, Neliniștile lui Nastratin. Pagini de jurnal (1967-1982), îngr. și pref. Florin Faifer, Iași, 2000, 197-201, 207-208; Zoltán Rostes, Monografia ca utopie. Interviuri cu Henri H. Stahl, București, 2000, 26-30; Marin Diaconu, Mircea Vulcănescu. Profil spiritual
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
parabolei. B. a publicat și două romane istorice, Romanul Caterinei Varga (1960) și Când era Horia împărat (1962), evocând eroi din istoria românilor ardeleni. Paginile memorialistice, răspândite în presă, în ultimele două decenii, adunate, apoi, în volumul Între Capșa și Corso (1998), sunt o adevărată mină de informații prețioase despre personalitățile literare și climatul cultural interbelic (îndeosebi). Pe lângă interesul documentar pe care-l prezintă, evocările se disting prin calitatea literară deosebită, concretizată în remarcabile portrete, farmec narativ, gustul anecdotei nobile și
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]