326 matches
-
Acasa > Poezie > Vremuri > POVESTE DE DEMULT Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2306 din 24 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului De zile-ntregi își perie cosița, regina în oglinda fermecată, privește lung și-o roagă înc-odată - Știi cine mi-a răpit mironosița ? Răspunsu-i doar o simplă tulburare de ape, spus cu voce tremurată: - Nicicând nu vei afla pe mândra fată de stăruiești cu-o astfel de
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377712_a_379041]
-
chipul lor frumos, În ochii lor mari, galeși, umbriți de gene lungi. Purtau o rochie ușoară până-n călcâie, pe deasupra o haină până la genunchi, strânsă la brâu, pe cap o broboadă de in sau cânepă, mărgele la gât și flori În cosițe. Ele se Îngrijeau de casă: torceau, țeseau, creșteau copiii. Barbații, când nu erau În război, duceau la pășune hergheliile de cai, cirezile de vite și turmele de oi, semănau grâu pentru negoț și mei pentru hrana lor - străvechea mămăligă. În
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea : Scoală, scoală, mamă, scoală, Că ți-a fi destul de-aseară ! Că de-asear’ ai adormit Și mai mult nu te-ai trezit..., Dragele mele picioruțe, Cum s-o face flori albuțe... Din mânuțe Viorele, Din cosițe Micșunele, Din guriță Tămâiță, Pomișori Din ochișori, Lutișor din trupușor (38, pp. 513, 515). Imaginea personajului adormit din colinde și cea a defunctului din bocete sunt asemănătoare, dar nu identice. Probabil că unele influențe s-au produs între cele două
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dat să fiu unul dintre ei! Deși, chiar atît de grosolan n-aș fi putut să fiu niciodată, nu, nu! Nici pentru toată averea din lume n-aș fi strîns și n-aș fi tras de părul acela prins în cosițe; și nu i-aș fi smuls pantofiorul acela minunat din picior, nici ca să-mi salvez viața, Doamne-ajută! Iar să-i măsor talia în joacă, așa cum făceau țîncii ăia obraznici, n-aș fi putut nicidecum; s-ar fi putut întîmpla să
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
niciodată. Și totuși, tare mi-ar fi plăcut, recunosc, să-i fi atins buzele; să mă fi rugat de ea să le deschidă; să-i fi privit genele ochilor plecați, fără urmă de roșeață în obraji; să-i fi despletit cosițele, lăsînd să curgă în valuri părul, din care o șuviță cît de mică ar fi fost o amintire neprețuită; pe scurt, mi-ar fi plăcut, mărturisesc, să fi avut ușurința și libertatea unui copil, dar să fiu în același timp
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
1972), Frumoasa Frumoaselor (1973) sau Dacă poți râde, să râzi (1974), cuprinzând peste șase mii de proverbe și zicători în versuri din Banat. S-a încercat, fără rezultate notabile, și în proză - inclusiv în romanul de inspirație istorică, ilustrat de Cosițele Doamnei (1979), Războieni (1980), Dansul șerpilor (1981) și Dumnbrava Roșie (1984) -, precum și în literatura pentru copii. De luat în seamă, uneori cu o contribuție documentară și interpretativă deosebită, sunt, în schimb, lucrările de istorie literară Pe urmele lui Ion Creangă
REZUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289281_a_290610]
-
integrală a sonetelor lui Shakespeare (1991). SCRIERI: Poeme, București, 1973; Cătănoaia, București, 1973; La vaduri de vreme, București, 1974; Sub umbra Sfinxului, Ontario, 1975; Trecere înaltă, București, 1976; Pe urmele lui Ion Creangă, București, 1977; Vama de aur, București, 1977; Cosițele Doamnei, București, 1979; Războieni, București, 1980; Dansul șerpilor, București, 1981; Ion Creangă. Mit și adevăr, București, 1981; Mihai Eminescu, București, 1983; Dumbrava Roșie, București, 1984; Pe aripi, București, 1987; O copilărie nepereche, București, 1990; Aron Pumnul, Iași, 1994; Domnul Iisus
REZUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289281_a_290610]
-
23 septembrie 2015. Se agită marea-n hule Și își sparge val cu val În spumoase molecule Ori mărgele de coral. Și nervoasă, nărăvașă, Se-nfruptă cu saț din mal, Vântul dur, ca o cravașă, O împinge în aval. Cu cosița despletită, Se alintă la apus. Sărutare poleită Soarele, pe unde-a pus. Umbre vagi se luptă-n zare, Un catarg flutură-n vânt Năluciri albite care Se îngână ca-ntr-un cânt. Dintr-o scoică rătăcită Se născuse o idee
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
În adâncuri nedeschise ... Citește mai mult Se agită marea-n huleși își sparge val cu valîn spumoase moleculeOri mărgele de coral.Și nervoasă, nărăvașă,Se-nfruptă cu saț din mal,Vântul dur, ca o cravașă,O împinge în aval.Cu cosița despletită,Se alintă la apus.Sărutare poleităSoarele, pe unde-a pus.Umbre vagi se luptă-n zare,Un catarg flutură-n vântNăluciri albite careSe îngână ca-ntr-un cânt.Dintr-o scoică rătăcităSe născuse o idee.În adânc pieri rănităCa
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
cu mătase de un roșu deschis, iar Doamna Cătălina, soția lui, are, peste vălul maroniu care îi acoperă părul și coboară pe spate, o pălărie (zisă „sită”, și italianul Giorgio Tomasi observase obiceiul femeilor valahe ce-și împleteau părul în cosițe „încolăcite în jurul capului” ca „vechile romane”334) cu panglici ce par a-i fi sosit din Italia sau din Germania. Rochia Doamnei este lungă și e lucrată din stofă roșie. Simbolurile voievodale (Domnul nu are coroană, dar poartă pe cap
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ochișorii lui Mura câmpului, Coaptă la răcoare, Ne-ajunsă de soare. De fulg de ninsoare... Află că soțul mort își aștepta răbdător pătrunderea în paradis, recomandat fiind de facerile de bine din viață: Dragă văduviță, Albă la pieliță, Neagră la cosiță... Noi l-am cunoscut Și mi l-am văzut ’N sânul Domnului, ’N poarta raiului, Stând la judecată, Ca să-și ia răsplată Pentru buna faptă!...469 Colindele destinate unor „femei mâhnite” (denumită uneori: „Văduva nevastă/ C-un fiu mic în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și de aceea versurile de după 1880 sunt dominate de motivul obsedant al copilăriei fericite. Preferă două teme: pădurea (simbolizând prospețimea) și râul (simbol al liniștii), pe care, melancolic, le combină până la saturație. Mai realizate, basmele, în special Ileana Cosinzeana, din cosiță floarea-i cântă, nouă-mpărății ascultă, sunt creații proprii, după modele folclorice din Bihor. P. îi precedă pe Ioan Slavici și pe Ion Creangă, inițiind astfel prelucrările de acest gen atât în „Convorbiri literare”, cât și în literatura română. Se
POMPILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
și experiența frumoasei localnice. Apoi o saluta cu respectul cuvenit și pleca la vânătoare. Slugile înconjurau mistreții cu câinii, iar regele țintea doar un singur mistreț. Bucătarul îl tăia și făcea bucate alese din el. Regele trimitea și fetei cu cosițe galbene, câte o gustare. A treia săptămână după ce își luase rămas bun de la fată să meargă la vânătoare, s-a întâmplat un lucru curios. Nu mai avea tragere de inimă pentru vânătoare, așa că și-a trimis slugile acasă, cu câinii
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
să picteze așa de frumos? - întreba tocmai pe vecina fetei, care era în apropiere, impresionată de entuziasmul reginei. Trebuia să vină chiar regina ca să recunoască valoarea adevărată a picturilor săracei fete. - Cine a desenat aceste tablouri ? - O fată simplă, cu cosițe ca spicul de grâu, regina mea, dar dacă îi spun că le-ați lăudat, tare fericită va fi cu siguranță. - Nu numai că le laud, dar le și cumpăr pe toate să-mi împodobesc castelul pentru balul pe care îl
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
că doar timp avea berechet, iar seara aprinse mai multe lămpașuri ca să vadă când apare dușmanul nenorocit. Dintr-odată auzi mișcările unei ființe, înarmânu-se cu coasa aștepta în dosul ușii grajdului. Dar ce să vezi? Era o fată frumoasă cu cosițe brunete care, neștiind ce se întâmplase cu prietenul ei, venise în vizită tocmai ce s-a înserat. Se bucură băiatul, oricum îi ducea dorul și el, acum va petrece noaptea mai plăcut. I-a făcut și fetei loc pe paiele
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mai târziu, Într-o rochie cu talie căzută și cu o pălărie pleoștită, În formă de oliță. Sub stratul proaspăt de pudră i se vedea mânia arzând ca o văpaie. Ca parte din preschimbare, doamnele de la YWCA Îi tăiaseră Desdemonei cosițele de emigrantă. În mod obsesiv, așa cum zgândări o ruptură din fundul unui buzunar, băgă mâna sub pălăria pleoștită ca să-și pipăie creștetul tuns chilug pentru a treizecea sau a patruzecea oară. ― Asta-i ultima tunsoare, spuse ea din nou. (Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
televizor, În timpul Înmormântării lui Richard Nixon, părul bunicii mele stând pe capul soției fostului președinte.) Dar mai era un motiv pentru nefericirea bunicii mele. Deschise cutia pentru viermi de mătase pe care o ținea În poală. Înăuntru erau cele două cosițe, Încă legate cu panglicile negre de doliu, dar În rest cutia era goală. După ce cărase ouăle de viermi de mătase atâta drum, tocmai din Bithynios, Desdemona fusese obligată să le arunce pe Insula Ellis. Ouăle de viermi de mătase apăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nici un augur nu cercetează dacă păsările zboară favorabil sau se așază în locuri prevestitoare de prosperitate și fericire. Fiind femei, nu pot apărea în Adunarea Poporului, așa că nici poporul nu le vede când îmbracă sacrul veșmânt alb și își taie cosița. Odată ajunse aici, sunt moarte pentru lume. Și totuși, trăind numai pentru Vesta, îndeplinesc ritualuri care le leagă de toate domeniile vieții publice și private. Fără ele, Roma nu ar putea supraviețui. Dar îi scapă noima regulilor după care Pontifex
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să o liniștească. Este un sacrificiu obligatoriu, după care poate să-și lase părul să crească la loc cât vrea. Îl aude pe Regele Sacrificiilor încercând din nou să o reconforteze pe micuța speriată: Vom merge împreună să-ți agățăm cosițele în lotusul din Templul Lucinei. Foarte bine, aprobă în bătaie de joc Occia. Acesta este rolul tău de Rege al Sacrificiilor: să te ocupi de fleacuri. — Acolo e „arborele cu plete“, continuă rex. Întreabă cu glas ispititor: — De ce crezi că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
veșmânt, nu par diferite de matroanele ro mane, numai că tunica lungă prinsă la talie și mantaua amplă sunt în întregime albe. Coafura lor însă atrage atenția. O calotă înaltă, ca o diademă, împărțită în șase umflături paralele, asemă nătoare cosițelor, împletite cu panglici multicolore. Păr natural, sau postiș? îl fulgeră prin minte lui Paterculus. Se rușinează imediat de frivolitatea gândurilor sale în prezența fecioarelor vestale. Toate șase își ridică în același timp de pe față vălul lunguieț, prins pe piept cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
roșă de sfială, Ochi-n lacrimi și-i ascunde într-un păr ca de peteală. V S-au făcut cu ceara alba, fața roșă ca un măr Și atâta de subțire, să o tai c-un fir de păr. Și cosița ta bălaie o aduni la ochi plângând, Inimă făr-de nădejde, suflete bătut de gând. Toată ziua la fereastră suspinând nu spui nimică, Ridicând a tale gene, al tău suflet se ridică; Urmărind pe ceruri limpezi cum plutește-o ciocârlie, Tu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
În taina nopții Elena Marin Alexe Susur blând în taina nopții, până-n zori mă ține trează, Contopit cu raza lunii, pe cosițe mi se-așază. Și-n lumina aurie, uit de dor și lacrimi grele, De necaz, de bucurie și de multe zile rele. Luna blândă mă îmbie, să mă scald în marea albă Și la braț cu infinitul, să-mi pun
?n taina nop?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83240_a_84565]
-
din ce cauză, la Brodina, femeile, spre disperarea bărbaților care se Întorseseră vii de pe front, aduceau pe lume numai fete. Rar, ici-colo, se mai năștea, prin cine știe ce minune, și câte-un băiat. În scurt timp, ulițele satului se umplură de cosițe blonde și de piciorușe goale, ce se jucau de dimineață până seară cu păpuși confecționate În casă, din tot felul de cârpe și chiar uniforme fără galoane cu care bărbații se Întorseseră de la război. În timp ce fetițele Își pierdeau vremea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ploaia, și noaptea, și necunoscutul fioros al locului, și lumina care descoperise ochi așa de mari și de negri... Fata, în rochia-i de stambă albastră, în cămașa-i albă cu altițe, încinsă tare cu brâu îngust, pieptănată strâns, cu cosițe, mă privea cu ochi de întuneric, și nu știa ce să spuie. Pusese lângă vatră gazornița și mă privea cu frică parcă. Zisei iar repede: —Bine, eu nu știam că neica Marin are fată mare... Și încă așa fată!... Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cunoscut. Pe bălțile întinse stăpânea pacea, numai din când în când trecea pe sus un freamăt de aripi sau un țipăt scurt, singuratic. Chiva mă aștepta, în rochia-i de stambă, în ghetele-i cu tocuri nalte, pieptănată strâns cu cosițele în cunună, cu ochii lucind. Cum mă alăturam de dânsa, zâmbetul îi lumina toată fața, și întindea spre mine amândouă mânile cu palmele întoarse, ca spre apărare. Nimeni nu bănuia nimic. Locurile bătute de pasul calului meu erau fără sate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]