624 matches
-
texte. . Cu toate acestea, nu putem nega faptul că, în cazul lui Chiril, avem de‑a face cu o limpezire, cu o reactualizare a vechiului mit al confruntării primordiale între cele două principii majore antagoniste. Se pare că acest mit cosmologic în care Bousset vedea, pe bună dreptate, unul din strămoșii îndepărtați ai „legendei Anticristului”, s‑a păstrat foarte bine și s‑a transmis cu fidelitate în provincia Asia Mică, așa cum o dovedesc, printre altele, metamorfozele sale creștine. Într‑adevăr, atât
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sau posterioară a individului, fiind atributele rațiunii pure. Ideile morale sunt cele care concentrează și exprimă valorile morale. Ele fac parte, după I. Kant, din categoria ideilor transcendentale, În care sunt incluse următoarele tipuri: ideea psihologică referitoare la suflet, ideea cosmologică referitoare la lume și ideea teologică referitoare la Dumnezeu. Ele reprezintă categoriile apriorice ale rațiunii, Întrucât preced orice fel de act empiric. Ideile morale se suprapun peste valorile morale pe care le exprimă: ideea de bine, de datorie, de responsabilitate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sensul în care determină grupuri de specialiști din ramuri distincte de activitate. O formulare de existență și individualitate pentru un obiect, relevanța pentru un domeniu, este irelevantă pentru altul. De ce nu l-a introdus Laplace pe Dumnezeu în modelul său cosmologic de Sistem solar ? Pentru că nu avea nevoie; nu era o necesitate teoretică din perspectiva normelor descriptiv-explicative ale disciplinei sale apelul la o astfel de entitate sau forță. Pe de altă parte, teologia, are cu adevarăt nevoie de argumente ontologice rațional
FIZICA ŞI PERSPECTIVA INTERDISCIPLINARĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Iuliana-Elena State () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_903]
-
o spaimă față de procesele limitate și credința că fiecare ins are un înger păzitor. Se pare că Doll jr. vorbește de Evul Mediu și Renaștere. Oricum, era premodernă s-ar fi încheiat în secolele XVI-XVII, odată cu „noua matematică și mecanică cosmologică”, adică observațiile lui Tycho Brahe, legile lui Johann Kepler, cercetările lui Galileo Galilei, cu Descartes, Bacon și Newton. Megaparadigma modernă îl cuprinde și pe John Locke. Ea este caracterizată de o viziune deschisă, de credință în progres și în drepturile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
noțiunea „lume”, instrument conceptual esențial al lui P. Ficțiunea este o astfel de lume, născută din posibilitatea alegerii între multiple unghiuri virtuale de vedere asupra existentului. În orice comunitate, se operează cu un număr practic infinit de grile, aplicate spațiului cosmologic sau, în termenii autorului, asupra „actualului”. Rezultatul decupajului se concretizează în modele de o mare diversitate, numite când „lumi posibile”, când „peisaje ontologice”. Împrumutată semanticii modale, logica lumilor posibile este adaptată necesităților proprii, înainte de a fi utilizată în explorarea ficțiunii
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
clasate. Utilizând comparatismul pe scară largă și morfologia genurilor, lucrarea vizează recontextualizarea Țiganiadei în plan european, scoțând în relief originalitatea scriitorului român. Primită entuziast de critică, monografia a devenit un reper în domeniu. În 1978 P. publică studiul Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică (reeditat postum de Ioana Bot, în 1994, cu titlul propus inițial de autoare: Eminescu, poet tragic), primul dintr-o serie de referință. Alături de Eminescu și mutațiile poeziei românești (1989) și de Ion Barbu și poetica postmodernismului (carte
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
sunt viziunea poetică și limbajul. Prima carte consacrată lui Eminescu urmărește strâns articularea celor două planuri, studiind evoluția raporturilor dintre eu, lume, istorie și limbaj în destinul creator al poetului. Conceptul-cheie în funcție de care este examinat subiectul e acela de model cosmologic. Pe fundalul cosmologiei europene prinde contur traiectoria parcursă de poet, de la modelul sferic al universului (modelul platonic) spre cel al universului privit ca mecanism (modelul kantian). Studiul surprinde, pe de o parte, ruptura dintre viziunea cosmologică eminesciană și cea a
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
e acela de model cosmologic. Pe fundalul cosmologiei europene prinde contur traiectoria parcursă de poet, de la modelul sferic al universului (modelul platonic) spre cel al universului privit ca mecanism (modelul kantian). Studiul surprinde, pe de o parte, ruptura dintre viziunea cosmologică eminesciană și cea a științei contemporane (de tip einsteinian), iar pe de altă parte, apropierile, dar și contrastele dintre perspectiva lui Eminescu și cea a romantismului canonic occidental. La nivelul limbajului, P. relevă esențialul: lupta creatorului cu verbul, dând poeticii
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
ingenioase. De altfel, multe din preocupări sunt convergente cu - și uneori independente de - investigațiile de ontologie și semantică a ficțiunii demarate de critica americană în deceniile al șaptelea și al optulea. Conceptul central al teoriilor sale este acela de „model cosmologic”, pe care îl construiește combinând date din filosofia culturii a lui Lucian Blaga și din fenomenologia lui Gaston Bachelard și îl definește drept „o realitate de profunzime a viziunii”, „expresia sentimentului existenței în lume, a raporturilor originare pe care ființa
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
autoreferențial deopotrivă. Apoi, identificarea celor șase „nivele configurative” constituie o modalitate plauzibilă de a motiva „validitatea lecturilor multiple aplicate unuia și aceluiași text literar”, în funcție de poziționarea sistemului critic pe un anumit nivel al operei. Pe de altă parte, ipoteza „modelului cosmologic” presupune o regândire a istoriei literare pe baza unei „noi alianțe” încheiate între literatură și științele „tari”. Consecințele unui asemenea proiect se observă cel mai bine în tentativa de circumscriere a postmodernismului, unde succesiunea modelelor cosmologice este corelată cu mutațiile
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
altă parte, ipoteza „modelului cosmologic” presupune o regândire a istoriei literare pe baza unei „noi alianțe” încheiate între literatură și științele „tari”. Consecințele unui asemenea proiect se observă cel mai bine în tentativa de circumscriere a postmodernismului, unde succesiunea modelelor cosmologice este corelată cu mutațiile de paradigmă culturală. Concretizată printr-o suită de studii publicate în anii ’80 (reunite în 2003 în volumul Modernism / postmodernism. O ipoteză), concepția formulată de P. își asumă o fundamentare ontologică (cele două episteme sunt privite
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
de mesajul textelor chemate să depună mărturie prin semn și semnificație și să dea seama de destinul lor atât de dependent de cititor și de disciplina lecturii sale. ION VLAD SCRIERI: Ion Budai-Deleanu și eposul comic, Cluj-Napoca, 1974; Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, București, 1978; ed. (Eminescu, poet tragic), îngr. Ioana Bot, Iași, 1994; Configurații, Cluj-Napoca, 1981; Eminescu și mutațiile poeziei românești, Cluj-Napoca, 1989; Cursul Eminescu, îngr. Ioana Bot, Cluj-Napoca, 1991; Ion Barbu și poetica postmodernismului, București, 1993; Molestarea fluturilor
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
de melancolie, apărându-i în 2002. Încă de la debut O. se afirmă ca un poet exigent cu sine și cu poezia. În versurile lui conceptualizarea duce la maxima dăltuire a expresiei. Trăind orfic realul, ființa umană bântuită de mari viziuni cosmologice este pusă mereu în relație cu dialectica devenirii spațiului și a timpului, în balansul între imanent și transcendent. Lumea existenței materiale suferă, în această viziune, o dilatare imaginară, antrenând spiritul într-o ispititoare aventură a cunoașterii: „În marginea/ Fără de margine
OANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
Alexander Friedmann și Georges Lemaitre au demonstrat, prin anii 1920, ca ecuațiile lui Einstein conduc la ideea unui Univers aflat în plină expansiune. Încercând să obțină modelul unui Univers staționar, Einstein introdusese, în cadrul celebrelor sale ecuații de câmp, o constantă cosmologica. Einstein recunoaște că a săvârșit o mare eroare și accepta modelul cosmologic al Universului în expansiune, pe care tot el îl preconizase. În 1924 Einstein primește, din partea fizicianului indian Satyendra Nath Bose, o descriere a unei teorii statistice. Einstein adaugă
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
lui Einstein conduc la ideea unui Univers aflat în plină expansiune. Încercând să obțină modelul unui Univers staționar, Einstein introdusese, în cadrul celebrelor sale ecuații de câmp, o constantă cosmologica. Einstein recunoaște că a săvârșit o mare eroare și accepta modelul cosmologic al Universului în expansiune, pe care tot el îl preconizase. În 1924 Einstein primește, din partea fizicianului indian Satyendra Nath Bose, o descriere a unei teorii statistice. Einstein adaugă și ideile sale și publică un articol care va deveni teoria statistică
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
ne reamintește că esența teologiei evagriene - recuperată în opera unor sfinți precum Ioan Casian, Maxim Mărturisitorul, Isaac Sirul sau Grigorie Palama - se ascunde în faimoasele sale „tratate practice”, veritabile bijuterii ale gândirii ascetice de inspirație biblică, iar nu în speculațiile cosmologice de inspirație origenistă, care compun Kephalaia gnostica. Acestea sunt „doar o tentativă (discutabilă adeseori) de a contrapune o gnoză ortodoxă gnozei heterodoxe, o încercare cifrată de a umple, cu mijloacele intelectuale și specifice ale epocii, spațiul dintre asceza «practică» și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
încercare cifrată de a umple, cu mijloacele intelectuale și specifice ale epocii, spațiul dintre asceza «practică» și mistica «teologică». Ele și numai ele în ansamblul corpusului evagrian sunt într-adevăr o operă de speculație intelectuală, dar privată, asupra unui spațiu cosmologic cu valoare de interval între om și Dumnezeu, și deci nu se situează nicidecum în inima spiritualității evagriene înseși”1. Ca și Origen, Evagrie și-a scris opera într-un timp în care teologii Bisericii încă mai puteau tatona cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau monastice. Nu trebuie uitat că el a murit împăcat cu Biserica, înaintea declanșării violentei crize origeniste (la sărbătoarea Paștilor din anul 399). Evagrie a continuat să fie citit, comentat și colecționat atât înainte, cât și după condamnarea speculațiilor sale cosmologice la al cincilea Sinod Ecumenic din anul 533. Numai pentru că a fost prețuit de către monahii sau clericii luminați ai Bisericii, scrierile evagriene s-au păstrat în numeroase biblioteci ecleziastice, pentru ca, în sfârșit, erudiții moderni - între care nu puțini călugări - să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Hristos apare drept Cel care, „bogat fiind, pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogățiți” (II Corinteni 8, 9). În sfârșit, o privire filozofică poate întrevedea în Călătorul heruvimic refuzul înțelegerii Providenței prin prisma unui model cosmologic mecanicist sau determinist, cel pe care revoluțiile științifice ale veacului al XVII-lea l-au promovat, întărind ideologia „religiei naturale” și deismul antiteist. Angelus Silesius propune, pe urmele unui Grigorie de Nazianz sau Maxim Mărturisitorul, o recepție de natură poetică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prin frânele transcendente (abisale) se garantează permanența acestui destin, iar prin conversiunea transcendentă se asigură intensitatea și randamentul maxim al acestui destin.” (Artă și valoare, Humanitas, București, 1996, p. 190.) 17. Vezi L. Blaga, „Ființa istorică”, în L. Blaga Trilogia cosmologică, Humanitas, București, 1997, p. 484. Omul este „structural” cenzurat. „Aceasta înseamnă că omul nu poate să ajungă la o cunoaștere pozitivă, absolut adecvată, nici a Marelui Anonim, nici a lumii inconjurătoare, nici a propriei sale ființe.” (Op. cit., p. 486.) 18
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
p. 77. 24. Ibidem, pp. 81-82. 25. „Recunmoaștem din plin că momentul istoric al criticismului este ireversibil. Și mai recunoaștem că de această împrejurare va trebui să țină seama orice nouă filosofie și orice viitoare teologie.” („Diferențialele divine”, în Trilogia cosmologică, Humanitas, București, 1997, p. 16.) În ultimul volum al Trilogiilor, Blaga sublinia modul cum a înțeles el lecția lui Kant și deplângea faptul că ideatorii de sisteme metafizice de după Kant nu au ținut seama de concluziile cercetărilor acestuia privitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Serghi, de pildă, poartă pe ultima ediție această mențiune. E adevărat că foarte puține ediții fac asemenea precizări, de care ar trebui să se țină seama În procesul reeditării. Un exemplu concludent Îl reprezintă lucrarea Ioanei Em. Petrescu, Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, apărut la Editura Minerva În 1989. Această lucrare trebuia să se intituleze Eminescu, poet tragic, titlu care nu a fost acceptat de cenzura vremii, căreia imaginea unui Eminescu tragic nu Îi convenea. După Revoluție, lucrarea a fost
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ironic „perplexitatea” și „ignoranța”, în cea de-a doua își mărturisește „smerenia” în fața textului sacru, urmărind nu atât originalitatea interpretării, cât autenticitatea trăirii, înscrisă în acesta. Următoarele două cărți, Și a fost seară, și a fost dimineață. Eseuri de spionaj cosmologic (1997) și Ce caută, Doamne, Dumnezeule, Ceaușescu ăsta în rai? (1997), fac din autor un personaj controversat, care, pus în fața dovezilor, recunoaște un „plagiat involuntar”. Eseistica din aceste culegeri abia mai amintește de autorul lui După Socrate. Oricum, însă, B.
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
pus în fața dovezilor, recunoaște un „plagiat involuntar”. Eseistica din aceste culegeri abia mai amintește de autorul lui După Socrate. Oricum, însă, B. continuă să fie un autor care nu-și lasă indiferent cititorul. În formula eseului teologic sau a eseului cosmologic, genuri care s-au impus mai ales după 1990, rămâne incitant prin problematica abordată, prin verva stilistică și fantezia nu lipsită de stranietate a compozițiilor sale, în care comunică, adeseori, o stare contradictorie între smerenie și dispoziția ludică, între gravitate
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
între smerenie și dispoziția ludică, între gravitate și tentația ironiei. SCRIERI: După Socrate (Eseuri despre spiritul ironic în literatură), București, 1988; Războiul nevăzut. Cartea Apocalipsei, pentru copii, București, 1994; Și a fost seară, și a fost dimineață. Eseuri de spionaj cosmologic, Iași, 1997; Ce caută, Doamne, Dumnezeule, Ceaușescu ăsta în rai?, Timișoara, 1997; Noua Atlantidă, București, 2002. Repere bibliografice: Mircea Mihăieș, Spiritul ironic, O, 1988, 30; Eugen Simion, Notații despre spiritul ironic, RL, 1988, 39; Adrian Marino, Lectura ironică a ironiei
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]