257 matches
-
în semn de adio sau de la revedere, cine știe? ― Mulțumesc și eu, Josef! Poate că nu ne-am întâlnit întâmplător la Cairo. Acolo, sub un pod, am văzut ceva care mi-a tăiat respirația, un cerșetor cu o floare. Era costeliv, dar avea niște ochi extraordinar de puternici, parcă tăiați în granit, teribil de tineri. M-a impresionat cerșetorul acela, încă mă urmăresc ochii lui. Cred că prin clasa a V-a am învățat despre Egipt la istoria universală și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de atîta mizerie. Cum să nu ți se facă silă de un oraș ca ăsta? Nu e de mirare că nu mai auzi de la nimeni nici un cuvînt bun despre așa o capitală. Cînd să iasă în partea cealaltă, două potăi costelive se zbîrliră la el din dosul unei grămezi de gunoaie. Voi mai lipseați, se auzi spunînd cu voce tare, ia să vedem dacă tot faceți gălăgie, aveți curajul să ieșiți la interval sau doar mîrîiți de la distanță? își împinse mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
or bătut”. Onica strânge la piept copilul și-l liniștește: „Nu mai plânge, mă Văsălică, mă copile, nu mai plânge”, doar atât Îi poate spune și copilul nu mai plânge și se duce În grădiniță și se joacă cu mâțul costeliv și sur, dar din ziua aia nimeni nu-i mai spune Vasile, ci Bitancu și Bitancu Îi rămâne numele, iar el se joacă toată ziua cât Îi de lungă cu mâțul sur. Stă Bitancu lui Onica lui Sâiu În pridvor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se roage pentru el, dar și mai înfricoșat era la gândul că nu va avea cu ce plăti haraciul. La Vlah serai, odată cu sosirea Brâncovenilor eliberați din închisori, s-a oprit și un bătrân pelerin venit călare pe un măgar costeliv, apariție obișnuită în peisajul oriental. A cerut hrană și apă pentru el și pentru măgar și îngăduința de a-l binecuvânta pe beiul valah pentru milele primite cândva. Vorbea grecește, amestecând din când în când cuvinte slavonești. Slugile, grăbite să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încărca în ea și-i ducea la cimitir. Cine-și recunoștea mortul, îl lua acasă și-l înmormânta creștinește, cu popă. Dar cei anonimi erau îngropați într-o groapă comună. Și ce-i mai trist decât să vezi copii morți? Costelivi, supți la față de boală și foame și ceanuzați, așa arătau acești îngerași care plecaseră în altă lume, poate mai bună! Eu i-am văzut și câteodată îi visez. Mă trezesc scuturând din cap și-mi pare nespus de rău pentru
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bătrân cu părul complet alb. Totul vopsit, contorsionat, nenatural. O casă veche, muiată în tăcere (și până și tăcerea siropoasă de muzică. Wajda ar fi plimbat aparatul pe pereții crăpați, cu stucatura căzută, pe fețele sfinților călăreți și ale Hriștilor costelivi, de lemn și cretă, pe clapele pianinei cu incrustații prețioase, pe macrameuri și pe trupurile fixe ale babelor în mătăsuri verzi și roz, cu pielea în jurul nasului lucioasă și cu ochi de apă. Abia simțită, ca o horbotă, ar fi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
negri, chirciți și goi în jurul vreunui foc de vreascuri. Deși erau goi, atributele virile ale oamenilor de Neanderthal sau de Cro-Mangon lipseau aproape cu desăvârșire, în schimb femeile se puteau lăuda cu niște săculeți mamari de toată frumusețea pe pieptul costeliv. Nu era greu de înțeles matriarhatul. Subsolul se termina cu peștera artificială, migălită în ceară, cu lilieci mumificați atârnând de pereți. La cotitură ne-am oprit și ne-am sărutat; în lacul limpede, plin de reverberații, apa picura dintr-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe buze gustul de eter al rujului ei. La o ureche mai aveam un cercel verde-smarald, de-al ei, iar celălalt sclipea în pat, între noi, printre hainele mototolite. Iar ea eram eu, corp lung și uscățiv de bărbat, piept costeliv, șolduri înguste, sexul ca un vierme între pulpele păroase, și mai ales ea avea fața mea, ochii mei, fălcile mele prelungi, mustața mea deasupra buzelor senzuale și suferinde. Eram eu aplecat asupra mea cum nu mă văzusem niciodată, nici măcar în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întîlnesc cu îngerii. - Domnule Tulea, se rugă Weissmann, eu de ce-am venit? Îngerii te așteaptă. Pe cinstea mea. M-au trimis pe mine cu trăsura, să te chem. Privește caii! Simion aruncă ochii rătăcit pe fereastră și privi caii costelivi, înfrumusețați de birjar cu câte o floare la ureche. - Au aripi? întrebă el. - Cum să n-aibă, domnule Tulea? Au câte douăsprezece aripi fiecare. Simion se plimbă din nou nedumerit prin odaie, în așteptarea anxioasă a celorlalți, apoi se încăpățînă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
împrejur, o cuprindere fără părți. Un chinez, cu sute de ani în urmă, descoperise, zice-se, un fel de înțelepciune a mișcării privind lupta dintre o pasăre și un șarpe. Frig și foamete. Anii douăzeci în Rusia. În fața casei, stârvul costeliv al unui cal. Din cauza frigului, calul nu pute. Din carnea lui se înfruptă disperat un câine. Mai înainte, un om a trecut pe acolo și a tăiat din cal întreg piciorul, până sus de tot, atât cât putea duce în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
sfâșietoare strângere de inimă ? înfig cu aplicație coupe-papier-ul în anvelopă și surâd tot mai înghețat - ce milă străină trezește unui om matur ima ginea lui din tinerețe ! Un băiețandru cu obrajii încă îmbujorați copilărește deasupra fumului de tuleie, cu trupul costeliv, dar cu vocea foarte groasă, care își compune cu atâta stângăcie un aer plictisit când trece prin fața portăresei... în schimb, abia intrat în cameră, se repede la oglinda înnegrită a garderobului, nu chipul lunguieț, cu sprâncene groase și nas puternic
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Stampe și muzici diavolești, catapetezme și desțeleniri În chiar carnea sufletului aflu: ,,Nervi subțiri prin seve-ncete Rumenesc un fruct sedus Carne cu miros de fete Tremurând cu față-n sus” * * * ,,Bat clopotele-n deal, monahii toaca Se tânguie pădurea costeliva S-a petrecut celesta promoroaca Luați va rog oleacă de coliva Albastrul e o stea miriapodă În zorii zilei clatină ușor Un vânt de echinocțiu junior La mine În Copou pe Ghica Vodă” Plusat că o stea ce-ți mănâncă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a avut mai mult noroc. Au făcut-o harcea parcea. Nu cred că va fi jucată vreodată pe scenă. Medeea lui Ovidius Naso, poate, dar nu și tragediile lui Pol lio, îl ironizează în aceeași clipă în sinea lui. Pieptul costeliv se ridică și coboară sub povara unui suspin amarnic. Pollio, Cornelius Gallus, Vergilius și Horatius. Inseparabilii prieteni. Mai ales de Vergilius îl lega pe Asinius o prietenie literară solidă. Simte un gol în stomac. Pollio. Întot deauna Pollio. Omul pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
restu’? - făcu Vodă, arătând cu capul spre ușă. — Pașa suferă cu șalele - zise Ximachi. I-am trimis două slujnice, să-i pună lipitori. Vodă nu mai zise nimic. O luară pe niște scări în jos spre pivniță. Un șobolan lung, costeliv, le tăie calea, se uită la Vodă și se aruncă în gol. Mirosea pretutindeni a mucegai și a lucru făcut de mântuială. Ajunseră jos și Ximachi își ridică anteriul, desprinzând de la brâu o legătură de chei. Numără cheile de la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
colhoz sau poate și pentru că alții jinduiau la gospodăriile lor. Îi vede cu ochii minții, le vorbește : "Voi, prieteni dragi, Artenie-Ulitia-Olga-Ana-Andrei-Vadim-Iuliana-Vasili-Artenie-Vadim-Vasili ! Ați fost deportați cu toții în Siberia, de la mare la mic, pentru șapte ani pentru că ați eliberat cei șapte cai costelivi ai obștei închiși în biserica transformată în grajd de bolșevicii din satul vostru Brodoc pe Nistru în care nici unul dintre voi nu s-a reîntors... Odihniți-vă în pace, voi, bărbaților vrednici, tăcuți ca apa și aprigi ca focul : Artenie-Andrei-Vadim-Vasili-Artenie-Vadim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a întins două caiete înfoiate ca niște verze și două creioane, spunându-mi că oricum nimeni din sat nu le cumpără. Pe drum, căci ne-a condus chiar el cu atelajul lui o teleagă la care era înhămat un căluț costeliv ne-a spus că trebuie să ne gândim să facem rost de o armă, că se pot întâmpla atâtea. Adevărat că era interzis deținuților, spunea el, dar iarna trebuia să ne apărăm și de lupi, în plus de alte primejdii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
opresc, dar dus a fost în bezna nopții. Văzându-mă singur, nu-mi rămânea decât să beau sake. Țărmul era murdar de la artificiile care se consumaseră pe nisip, iar valurile, supărate parcă, loveau malul cu un vuiet asurzitor. Un câine costeliv se îndreptă, dând din coadă, spre focul pe care-l aprinsesem, în căutare de mâncare, probabil, dar văzând că nu e nimic, se îndepărtă resemnat. Tânărul pescar s-a întors după vreo treizeci de minute cu două cutii și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
casă poștașul cu mandatul și, în același timp, îl vor vedea pe Năstase la televizor spunându-le că nu e adevărat. Pentru mine nu există divertisment mai suculent decât Năstase plângând pe umărul săracilor. Parcă și văd marele corp social costeliv: pe un umăr lăcrimând Năstase și pe celălalt Dan Ioan Popescu. Dar acesta e ocupat la Parchet, nu ies la socoteală toate casele, terenurile, mașinile, sute de mii de euro. Firește, totul este un atac murdar, prigoană politică, mâna lui
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
clanț! și a doua zi apar în reclamele luminoase pictat cu tot cu carne și oase Chiar așa: trecut prin zodii și avataruri mă câștig pe mine însumi la zaruri trist și unt și nefiresc poet postmodernist în caftan boieresc mulgând moara costelivă cu aripile cosoroabe ca pe-o sondă din Emiratele Arabe ori lustruind (cu sângele) aceste cuvinte poeticești pe care le las moștenire urmașilor mei Văcărești Chiar așa: vine îngerul (același) simandicos mă întoarce pe față, pe dos și zice: cinstiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
unei pete de ulei, Nelson a alunecat, a căzut pe briceagul deschis și de-atunci a trebuit să poarte o banderolă neagră, pe care n-o mai spălaseră decât ploile. Dar cel mai ciudat era Victor, un bătrân slab, chiar costeliv, care se ținea de ceilalți fără să se amestece totuși cu ei. Rămânea puțin mai departe și asculta; absent, ca praful pe mobile. Nu vorbea aproape cu nimeni. Își strânsese în cameră, într-o cutie veche de conserve, tot felul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nebun care ar fi Încercat să sară gardul de sîrmă ghimpată, de teama represaliilor. Muncitorii de la instalația de apă Își curățau saboții pe trepte și se uitau În soare, mișcîndu-se doar atît cît să-și ia căpușele dintre coaste. Deși costelivi, procesul de Înfometare se oprise cumva la piele și os. Jim Îi invidia pe domnul Mulvaney și pe reverendul Pearce, căci el mai creștea Încă. Aritmetica pe care i-o predase doctorul Ransome demonstra prea limpede faptul că hrana se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
servire, Înghesuindu-se laolaltă ca o mulțime de ricșe cu hamalii lor. După cum apreciase Jim, el și domnul Maxted aveau să-și ia lua locul cam la mijlocul cozii. Ultimii veniți tropăiau pe cărarea de zgură, urmăriți de sute de prizonieri costelivi. Într-o zi din săptămîna precedentă nu se dăduse mîncare, rezultat al unui raid Superfortress care devastase orașul Tokyo, iar prizonierii continuaseră să privească spre bucătării pînă după-amiaza tîrziu. Tăcerea Îl descumpănise pe Jim, amintindu-i de cerșetorii de lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
legene, ușurat că Înțelesese adevăratul sens al războiului. Nu-i nevoie să ne omoare, domnule Maxted... — Bineînțeles că nu, Jim. Domnule Maxted, nu au nevoie, pentru că... — Jim! Domnul Maxted Îl Înghionti pe Jim, apoi apăsă capul băiatului la pieptul lui costeliv. — Amintește-ți că ești englez. Circumspect, Jim Încetă să mai zîmbească. Se calmă, apoi Își trase umerii din strînsoarea domnului Maxted. Momentul de veselie trecuse, dar Înțelegerea adevăratei lor situații și sentimentul de a se fi Înstrăinat de sine, rămaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o mai văzuse la centrul de detenție din Shanghai, dar, pentru prima oară, nu era Îngrijorat. Va rămîne aici lîngă apa liniștită și o va ajuta pe doamna Philips să-l caute pe Dumnezeu. Haide, Jim! Te așteptăm! O siluetă costelivă apăru clătinîndu-se pe mal. Domnul Maxted se Înclină și zîmbi către soldatul japonez, de parcă ar fi fost bucuros că-l recunoaște. Se prăbuși În iarbă și Îl trase pe Jim de umăr. — Băiat bun, Jim. Mergem la Nantao. — Ne duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pipa de porțelan, arcuită ca un „S” de la gură la buric. O ține cu mâna făcută cornet, fără să acopere albăstrelele din jurul hornului alb, astupat cu cenușă. Johann Tzindl are un cap de găină cheală, pe un trup de băiețandru costeliv. Poartă pantaloni scurți, ciorapi negri de damă și ghete demodate, lungi, ascuțite, orășenești. Gazda mea e un fel de glumă de prost gust, cu care nu m-am putut împăca de la prima vedere. Se ține de mine ca scaiul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]