15,033 matches
-
Un moment important, de consemnat de filmologia locală. Polanski este al doilea polonez care primește acest titlu din partea școlii de film românești, după Zanussi. Renunțase, evident forțat de protocol, la ținuta sport. De parcă l-ar fi legat de picioare cravata costumului, Polanski a urcat de această dată scările fără vitalitatea care mă surprinsese cu mai puțin de un an în urmă. A ținut un discurs politicos și scurt, fără energia de altă dată, într-o sală arhiplină, dar evident marcată de
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
contemporană. O mică orchestră, dirijată de Knut Jensen, execută o cantată de Buxtehude despre cele șapte părți ale corpului lui Iisus („ad pedes”, „ad genua”, „ad manus”, „ad latus” etc.), cântată de studenți ai renumitei „Schola cantorum basilensis”, care, în costume și roluri de chelneri, servesc o cină somptuoasă. Punerea în scenă, aparținând lui Björn Jensen, fratele dirijorului, este de un suprarealism decent, ideea fiind că acei servitori, în pauzele lor de lucru, descoperă mai multe aspecte ale morții, în relație
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
și toți locatarii mor. Fotografii de nuntă, din volumul Într-o după-amiază de vineri, ar putea aminti de Cănuță om sucit: eroul trebuie să se însoare, dar totul merge, în chip absurd, pe dos - apartamentul e inundat și apoi ars, costumul de mire se rupe, portierele mașinii nu se deschid, în aparatul de fotografiat n-a pus nimeni film, fereastra apartamentului e spartă și noaptea nunții se consumă cu mirii îmbrăcați în paltoane.... De vină e personajul sau lumea e sucită
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
mari și cu prieteni în trupă, cu Radu Cosașu, cu Tita Chiper-Ivasiuc, cu Mircea Vasilescu, Magdalena Boiangiu, cu foști colegi de-ai mei de facultate, cu minți sclipitoare și vînă jurnalistică. Îl văd pe Andrei Dinescu cocoțat pe scenă, în costum cu papion, serios, cu vioara în mînă, un băiețel de poate opt ani, emoționat, deliciul serii. Astăzi dă concerte cu trupa lui la Club A, la sala Radio... Am stat atunci mult unii cu alții, am rîs, am petrecut, ne
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
sau „un prinț loren” sau, și mai rău, „un personaj de epocă”, „un invitat”, „o rudă”, „un turist”. Și doar după decoruri și îmbrăcăminte mai putem fotografiile/ portretele să le datăm. De nu cumva, cînd au pozat, erau deja în costum de carnaval... Căci totdeauna, peste tot, carnavalescul e o punte peste timpi și spații. Retrodatarea și retrolocalizarea unui carnaval e cvasiimposibilă în lipsa unor adjuvanți precum Ca’ d’Oro ce se pierde în zare. Módele trec. Paradoxal, tocmai de aceea sînt
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
Martin îmbrăcate ca niște imense păpuși de porțelan, cu gesturi ticăite ca ale mașinăriilor cu arc, ce trebuie învîrtite din cînd în cînd, cu nonșalanța cu care îsi schimbă și își amestecă partea de sus cu partea de jos a costumelor, complicînd, într-un fel, chiar și precizarea sexelor, dincolo de numele ce le-ar diferenția... Doamna Smith purtînd imenșii pantaloni ai Domnului Smith, iar acesta, crinolina soției. Și n-am să-i uit NICIODAT| pe extraordinarii actori Spolarics Andrea și Boer
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
a adaptat condițiilor date, combinând economia de mijloace cu multă fantezie și rămânând cât se poate de fidelă muzicii, intențiilor dramaturgice ale compozitorilor. De la diferite detalii scenice menite să umple unele momente statice ale operei Lot și până la găselnițe de costume, coafură, machiaj, mimică, gestică asociate comicului absurd din Lecția, sau chiar viziunea asupra unui rol secundar - Servitoarea apărând ca un “top model” blond, tapat, cu picioare lungi și tocuri impresionante, totodată cu alură sinistră de cioclu -, Simona Pop arată că
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
sau al oficiului heraldic, intendentul Maiestății sale și doamnele de onoare ale reginei n-au stat locului o clipă, în timp ce luminile din biroul istoricilor regali au rămas aprinse toată noaptea. S-a controbăit prin toate muzeele, în căutarea de trăsuri, costume și drapele. Bibliotecile au fost întoarse cu susu-n jos. Sistemul monetar trebuia schimbat. Nu a existat artist a cărui pensulă și paletă să nu fie folosite la redecorara blazoanelor și a însemnelor heraldice. Activitatea reproducătoare a nobilimii fusese atît de
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
aveam să miros, la ce ten odihnit urma să am. Probabil că-i voi plăcea și mai mult lui Honoré. Pe Honoré îl întâlnisem în dimineața în care, pentru a cincea primăvară consecutiv, vrusesem să scot din dulap vechiul meu costum de baie. Atunci, în momentul în care l-am încercat, mi-am dat seama că șoldurile mele se făcuseră tari și rozalii, musculoase și rotunde în același timp. Mâncatul îmi făcea bine. Îmi oferisem, așadar, o săptămână la Aqualand. Afară
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
un ban frumos la Aqualand, dar eu am refuzat mereu s-o fac, chiar și în momentele în care maică-mea mă amenința că mă dă afară. Sala fiind goală, m-am grăbit să mă dezbrac și să-mi pun costumul de baie - și din nou, acolo, în oglinda aurită în care era o plăcere să te privești, mi s-a părut că sunt, îmi cer scuze c-o spun, incredibil de frumoasă. Așa cum vezi prin reviste, dar și apetisantă, în
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
cel mai mult (pe vremea aia înotam foarte bine). După aceea, însă, când mi-a oferit un pahar la barul tropical, am înțeles imediat că era un tip de calitate. Ne sorbeam amândoi băuturile acolo, la barul tropical, transpiram în costumele noastre de baie ude, eu mă vedeam roșie toată în oglinzile din tavan, un negru masiv ne făcea vânt cu un evantai. Beam niște cocteiluri foarte dulci și foarte colorate, cânta o muzică din insule, dintr-o dată eram undeva, foarte
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
el un rol), concis și nu de puține ori plin de umor, are deci aceeași amprentă stilistică inconfundabilă ca toate textele semnate Andrei Pleșu. Pentru a vorbi despre o lume inaccesibilă simțurilor, despre o via sacra, autorul nu-și schimbă costumul, nu îmbracă nici sutana, nici roba academică, rămîne el însuși, își alege exemple din lumea de azi, din imediatul zilnic, din filmele americane sau din politică, lucru care dă cititorului sentimentul reconfortant al perfectei actualități a textului. Îngerii nu trebuie
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
Popa locuiește la Tîrpești, un sat din apropierea orașului Tîrgu Neamț. Muzeul e amenajat într-o casă țărănească și cuprinde tot soiul de obiecte: mobila unui conac boieresc care a existat cîndva la Agapia, picturi de Lascăr Vorel, piese din neolitic, costume și măști populare, instrumente, icoane și fotografii vechi. Mii de obiecte, într-o „dezordine“ tematică absolut fermecătoare. Dezordine pe care am regăsit-o și în cartea scrisă de el în urmă cu un an - Din lumea văzută și cea nevăzută
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
nimănui să se gândească la ale sale. Decorul este impunător: un ingenios perete alb cu proeminențe de basorelief, ca o placă masivă de marmură, crapă la vedere și deschide perspectiva zidului arcuit care strânge cetatea Teba într-un cerc uriaș. Costume fastuoase, grele, extravagante (semnate de Cătălin Ionescu Arbore). Coloritul sumbru, viziune teatrală a Greciei antice, este sfâșiat de roșu, simboluri de sânge, de moarte; albul este profetic. Condamnare, ispășire, iertare. Luminile proiectează cinematografic schimbări de ambianțe, lumea mișcătoare și neliniștită
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
suplețea evoluțiilor armonice, cu provocările solo-urilor instrumentale, cu ceea ce muzica are de spus odată cu vocile. Poate dans contemporan, mișcări auster stilizate, balerini obișnuiți “să audă” o partitură cu totul deosebită de stilurile muzicale adaptabile ușor dansului, alt fel de costume aici, poate... Marea șansă a noastră și a acestei montări a stat și în Ștefan Ignat - Oedip. El are tinerețea, fizicul, mobilitatea și înainte de toate glasul bun, rezistent, timbralitatea care îl susțin de-a-lungul acestui parcurs excepțional. Atât de bine cântă
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
Rostand, o punere în scenă de o maximă delicatețe și în același timp, forță, a regizorului Vlad Massaci. Și el aflat atunci, cred, imediat după debutul atît de promițător. Mi-i amintesc pe Ioana Flora și pe Bogdan Talașman, minunați, costumele lor albe, dantelate, pure, jocul lor proaspăt, studiul făcut de Massaci asupra limitei între inocență și mimarea ei. Montarea de la Casandra, deși în mare, ca propunere, pare aceeași, ea se mulează în fapt pe disponibilitățile complexe ale celor din distribuție
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
cu partituri dificile, un spectacol asumat de toată lumea. O Vassa bună, temeinic asumată de Andreea Gramoșteanu, o Natalia ridicolă, alunecînd spre derizoriu - Emilia Bebu. Un semn de întrebare asupra lui Constantin Diță-Prohor, pe care nu știu de unde să-l apuc. Costume mult prea civile, exterioare, pentru un spectacol profund. La Moscova Nu rîdeți, uneori și eu aș vrea să ajung la Moscova! Sau, mai sincer, la Sankt Petersburg...Stele în lumina dimineții, piesa de succes a lui Alexandr Galin. Un memorabil
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
acum un salt peste timp de câteva secole și îl cunoaștem pe Balthus Zaminski, un căpcăun parizian de viță nobilă. Strămoșii lui fuseseră aristocrați polonezi. Căpcăunii care supraviețuiseră Inchiziției se civilizaseră, deprinseseră meserii onorabile și se amestecaseră cu oamenii, purtând costume, plătind cu cărți de credit și folosind calculatoarele. Balthus al nostru este însă stăpânit de instinctele sale de căpcăun și înfuleca zilnic copilași răpiți de prin parcuri. Carciofi este valetul, mentorul și duhovnicul tânărului căpcăun care vrea cu tot dinadinsul
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
trezit și mi-a adus un pahar cu apă. Acum sper să dorm puțin. Sper ca de astădată să visez frumos. De mi-ai telefona!... Aș fi atât de fericită să te aud! Pe mâine, iubirea mea! Trăsese pe el costumul lui kaki vechi cumpărat în Germania și în care se simțea tânăr, ușor. Bluza îi plăcea cel mai mult. Avea patru buzunare mari, aplicate, cu câte un nasture de metal brun, de tunică militară și în care încăpeau tot atâtea
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]
-
pare că pentru noi exista crispata violență a podurilor care își apărau apele, o, dragostea mea neîntreruptă." Există, pentru ei (care ei, nu vom afla niciodată) partea cealaltă a lumii: "Ei pregăteau plecarea cu ferry-boatul lor/ ziceau să-ți iei costume noi plătim/ ziceau ceva în glumă ceva în serios/ se bucurau al naibii cu tristețe/ Mai la o parte noi ne ghemuiam/ sub pasăre cu măduva aceea/ sub văduva aceea (nici măcar)/ cu văduva spinării pe spinare/ Ce mai ospăț ziceam
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
mistuită de-o chemare orientată spre interior a subiectului liric, iar acesta reflectă structura adîncurilor ontologice. Drept care, actul liric, deși raportabil în chip nu o dată casant la un timp anume, respinge pragmatismul "torcătorilor de cuvinte", al autorilor Care își croșetează costume și cariere,/ Glorii, orgolii", înclinați a privi toate textele literare precum "niște pulovere": "ŤCe bine ești îmbrăcată!ť îmi spun,/ ŤCe bine îți vine poemulť,/ Fără să știe/ Că poemele nu sînt haina mea,/ Ci scheletul/ Extras dureros/ Și așezat
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
mărita cu altul. Ați mai compătimit un super-erou până acum? Paradoxal e faptul că din această neajutorare mundană a protagonistului filmul extrage o doză de umor considerabil: e înduioșătoare scena în care Peter își strică lenjeria spălând-o laolaltă cu costumul de super-erou. La sfârșit, se alege cu fata, dar problemele financiare nu se rezolvă, nici cele personale - noul dușman se anunță a fi chiar prietenul său Harry. Oricum, dacă e vorba de top box-office, acesta sau Întoarcerea regelui ar trebui
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
sunt bune dansatoare de dans contemporan, unele cu vechi state în această direcție, precum Irina Roncea, dar egal pregătite pentru a putea evolua și în coregrafii de stil neoclasico-modern, precum a unora dintre piesele acestui spectacol. O mențiune deosebită merită costumele pline de fantezie, care într-adevăr sugerează o stare de vis, semnate de... muzicologul Ana Maria Munteanu, care nu este la prima sa încercare în această direcție. Dar privit ca un întreg, spectacolul pare să ilustreze, în continuare, un moment
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
evocau o atmosferă de provocare, alternând momente de impulsivitate cu altele de calm, într-o curgere încântătoare, încântarea fiind datorată, în bună măsură, și imaginației revelate de desenul acestor mișcări. Cele Șase dansuri au fost interpretate de patru perechi, în costume sumare, dar cu peruci, coregrafia dezvăluind aceeași bogăție inventivă și evocând o serie de relații ușor tensionate, dar marcate de umor. Spectacolul s-a încheiat cu o suită de piese, intitulate Numai vals, aparținând lui Renato Zanella. în primul fragment
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
nostru, deși era o aglomerație grozavă, în metrou, în tramvaie. Am strîns și ceva bănuți. Ne-am urat "Sărbători fericite", ne-am îmbrățișat și ne-am despărțit. A doua zi am plecat într-o vizită la Ploiești. Îmi făcusem un costum nou, verde închis - mie nu-mi place verdele! - cu fustă lungă, strîmtă, cu nasturi pe-o parte, nostimă, și cu un ilic. Pentru Crăciun. L-am inaugurat atunci. La prînz am primit telefon că se întîmplă ceva la C.C. și
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]