991 matches
-
chiar În fața lor, iar mai apoi, generoase porții de carne suculentă de broască-țestoasă, prăjită pe jar. Noaptea se așternea cu repeziciune pe insulă, iar vocile și rîsetele păreau să capete o altă dimensiune, cu atît mai mult cu cît acel cotlon Îndepărtat de lume, cel mai neprimitor, pierdut și părăsit de mîna Creatorului și de memoria oamenilor, nu fusese niciodată pînă atunci martorul unei asemenea zarve. Familiile de lupi-de-mare, pe malul apei, negrele iguane, Îngrămădite pe stînca lor, sau sutele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prima oară În patruzeci și opt de ore. În cea de-a opta zi, Oberlus Începu să se enerveze. Verificase insula pas cu pas, fără să uite nici o peșteră, nici cea mai mică pădurice de cactuși, nici o rîpă și nici un cotlon, și nu numai că nu-l găsise pe fugar, dar nici măcar nu descoperise o urmă a trecerii lui pe-acolo. La fiecare două zile se vedea nevoit să elibereze temporar restul prizonierilor, a căror stare fizică și mentală se deteriora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
constate că vaporul lipsea și, mai grijuliu ca niciodată, străbătu insula, temîndu-se de o nouă momeală pe care ar fi putut-o lăsa țintașii ascunși, dar nu descoperi nici urmă de viață omenească. La răsăritul soarelui, cercetă cu ajutorul ocheanului fiecare cotlon, fiecare sîncă, pădurice sau vîlcea și se asigură din nou că nu se vedea nici un fel de pînză la orizont. Plecaseră. Descumpănit, se așeză pe stînca lui, să mediteze la surprinzătorul fapt că dușmanii lui renunțaseră atît de ușor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
așa se întîmplase în acel sfîrșit de iarnă, început de primăvară, că din pricina lui Pangratty, care nu avea stare după moartea domnișoarei Sofie și puteai crede că dis-de-dimineață fugea din vila Katerina pentru a scăpa de ceva, bîntuind prin toate cotloanele și ulițele așezării, uite așa se întîmplase că nu ajunsese nu să se sature cum se cuvenea, dar nici măcar să guste cît de cît din noile sticle primite la vinoteca lui Hariton. Știa că veniseră mostre noi de la Malaga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu putea fi mai adevărat decît ea. În ceea ce-l privea, "imaginea balistică" a vieții sale era destul de clară, se afla în curba descendentă și ținta, capătul, se afla undeva în apropiere, oricum în Vladia. De aceea și cerceta toate cotloanele, bătea cărările, răscolea umbrarele și șoproanele, putea spune ce se află la rădăcina fiecărui butuc de vie, la marginea oricărui șanț, sub fiecare gard din Vladia, pentru că voia să fie pregătit. Ținta era în acea zonă și cînd o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de butelii și sticle prăfuite, căutîndu-i cu privirea aprobarea, deși se silea pentru prinț, știa prea bine cine e cu adevărat autoritatea acolo, în Vladia. El încuviința, mai golea cîte un păhăruț, era al naibii de bun vinul vechi, vinul uitat prin cotloanele Cramei, dar niciodată nu se lăsa cuprins de molipsitoarea exaltare a prințului care istorisea tot felul de năzbîtii, adevărate sau inventate, oricum, dacă le-ai fi luat în serios ți-ai fi dat seama că toate nu puteau încape în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
persoană, ce prostie... în tot cazul acum două zile am simțit că nu mai pot sta în casă, mă frigeau tălpile, credeam într-o stare de intuiție și am plecat pe teren, în cercetări, am hălăduit prin fermă inspectând toate cotloanele, cu inima cât un purice, mă temeam să nu descopăr cine știe ce murdărie, dar doream în același timp să o descopăr, nu știu dacă mă înțelegi. Un om de acolo, care mă cunoștea, m-a informat că Dimitrie e în ședință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aceste după amiezi sterpe, pline de vorbe goale, trebuie s-o sfârșim într-un fel, indiferent de consecințe, așa sunase primul impuls, ca imediat în a doua fracțiune de secundă, să se retragă pas cu pas, cu aripioarele pârlite în cotlon. De ce să se împotrivească unor ore de amiază lunecând în taină, lejer, plăcut, de ce să se arunce împotriva curentului, o victimă sigură a atâtor alternanțe, când se poate și așa, foarte simplu, AȘA! Știi, auzi din nou vocea Fanei, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe ceea ce-i spusese. Care drum, s-a întrebat în urma lui, exasperată, Carmina, care drum să găsesc? Ce sătulă sunt de atâtea șarade. Pe urmă a cuprins-o remușcarea. Desigur, nu știa că ea se împotmolise cu Ovidiu într-un cotlon al voluptății, și ceas de ceas, tot mai sâcâitor, trivialitatea își arăta colții. Doamne, oare de ce oamenii își investesc în mine speranțele, că eu nu sunt bună de nimic. Oare ce trebuie să fac? Ce trebuie să descopăr? Singură acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în tei, bagă mâna printre ramurile noduroase ale copacului și scoate de acolo o biată pupăză. Băiatul nostru însă nu mai văzuse niciodată o astfel de pasăre, așa că se sperie de creasta ei cea rotată. Pupăza, înspăimântată, se mistui prin cotloanele scorburii. Nică, negăsind-o, pune o lespede în locul unde se ascunsese pupăza și pleacă. Atunci, după ce m-am suit în copac, am ridicat lespedea și pupăza își luă zborul rotindu-se de câteva ori pe deasupra teiului. Între timp, am acoperit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fața albă, luminată și mai mult de doi ochi strălucitori, Ștefana. Tu, de exemplu, Crina, i-ai putea oferi cri-nii albi care au început să înflorească și pe care tu îi îngrijești cu atâta dragoste. Eu am observat într-un cotlon al grădinii violete firave, simbolul modestiei, care pot alcătui un minunat buchet. Eu aș aduce trandafirii îmbobociți, de un roșu aprins, roșul dragostei nemărginite, spuse Niculăeș înflăcărat de dra-gostea ce le-o purta părinților. Crina a fost de acord cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
adormit. Degetele ei pipăiau ambalajul inelului opalin În care ea Își punea de fiecare dată nădejdea În momentele ei tot mai dese de disperare, În timp ce se Întreba dacă merita să riște doar pentru a sancționa o presupusă violare a nu știu cărui cotlon al ființei sale. Se hotărî. Mâna ei uscată, caldă scoase la lumină, cu o insolență de băiat de cartier, un Durex pe care Îl puse ca pe o cutie de chibrituri În palma lunganului. Acesta Însă nu se pierdu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acela când soarele nu s-a ivit încă de după linia orizontului și lumina e brăzdată de umbre lungi. Razele sunt calde, le simți pe piele în vreme ce aluneci printre ele, dar la umbră aerul e încă rece, semiîntunericul domnind încă în cotloanele de pe margine. O briză joasă, stăruitoare, vine și se duce, iscând vălurele pe apă și legănându-vă ușor, pe tine și barca ta, în vreme ce plutiți prin fâșiile yin-yang ale dimineții. Păsările ciripesc. E-un sunet ascutit, clar, curat, fără zumzetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de zile întregi. M-am apucat și eu de mâncat, înghițind lacom, dar chiar și-atunci când am început s-o las mai moale și să simt că eram deja plin, ea continua să înfulece cu o hotărâre neabătută. Într-un cotlon al minții mă întrebam prudent ce se întâmplase cu ludovicianul. — Ești în siguranță pentru moment, zise Scout, ca și când mi-ar fi putut citi gândurile, ridicând o clipă ochii de la o bucată de șuncă pe care o fugărea prin farfurie, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
țigări în timpul uneia dintre aventurile noastre subpământene, informația asta se află în arhivele lor, undeva. Într-o cutie de sticlă, probabil, prevăzută cu o etichetă de identificare. Ceva din ceea ce spunea făcu un vechi reflector industrial să se aprindă în cotloanele întunecate ale minții mele, dar era mult prea în spate, prea departe ca să-l pot distinge. Dându-mă bătut, am zis: — Credeam că tu, practic, nu ești membru al comitetului. Dacă au într-adevăr un - m-am simțit puțin prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Gândindu-se la asta, Scout ridică din umeri copilărește. — Poate Dumnezeu? M-am uitat la ea. — Ce? — Uau. — Ce? — Doar uau. — Termină. 19 Istoria se scufundă în adâncuri În lumina lanternelor noastre, spațiul din spatele bibliotecii deveni surprinzător de comun, un cotlon mic de ciment cenușiu, cu o gaură circulară săpată în podea și o scară de fier ducând în jos. — Pe-acolo, zise Scout. O să trebuiască să-ți dai jos rucsacul și să-l ții deasupra capului ca să cobori. — Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care am spus-o o făcu să lase focul și să se întoarcă pentru a se uita bine la mine. Asta mă făcu și pe mine să mă privesc cu atenție. — Nu? — Nu. — De unde știi asta? Ceva absurd dintr-un cotlon al minții mele mă îmboldi: Spune-i. Spune-i ce ai simțit când ai văzut-o prima dată, spune-i de tatuajul de pe degetul mare de la picior, spune-i cum mâinile tale au știut singure cum și unde să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
așa e bine. Ei bine, ai dreptul să crezi ce vrei. Să nu observi, mi-am spus, strângând paharul la piept, să nu observi că-mi tremură mâinile. — Bine. Voiam să știu totul, voiam să pătrund în cele mai adânci cotloane ale poveștii, să simt textura fiecărui moment în parte. Să nu știu totul ar fi mai rău de o sută de ori. — Deci ai hotărât să rămâi fidelă planului, să mă aduci la Fidorous și să mă lași să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de decenii bune (și mai puțin bune) gustul simulării. A simulat, cu grație, că poartă un joben extravagant și ochelari cu lentilă mică, de-un verde extrapămîntean. N-avea pe cap decît pălăriuța de flaneur, îndrăgostit de ulița Teodorenilor, de cotloanele dulcelui tîrg, de străduțe cu șine părăsite, unde întorcea, cîndva, un tramvai numit dorință. Cînd a fost arestată Alice Voinescu, i-au cerut (totuși) eliberarea Vianu, Camil, Perpessicius, Milița Petrașcu, Marioara Voiculescu. Știu de la Iordan că semnase un memoriu, lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu siguranță un prenume franțuzesc. Care? Nu mi-l puteam imagina. -Ai avea un vin roșu care să meargă cu mâncarea? -Trebuie să fie în cramă, dar nu mă pricep defel. Am zărit o sticlă de vin roșu într-un cotlon al bucătăriei. -Și ăsta? -A da. Pesemne că l-a pregătit Olaf. Se apropie ca să citească eticheta. -Clos-vougeot 2003. E bun? -Remarcabil, scoate dopul. Nu-mi venea să cred pe ce ton degajat îi vorbeam. -Cinăm în bucătărie sau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mai irezistibilă, cu atât mai mult cu cât nu exista niciun motiv ca să nu mă scufund. Am adormit liniștit. p. 75 Patru ore mai târziu, o melodie formată din zece note îmi urla în cap, ivită din Dumnezeu știe ce cotlon al memoriei mele. Buimac, așezat pe pat, recunoscui numărul de telefon pe care-l formase Olaf înainte de a-și da duhul. Și dacă era numărul de la vilă? Aparatul de lângă pat nu avea indicat numărul. Doar nu era să fac cercetări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mîncaseră înainte lor, sau acum nu-ți mai vine, ți-a trecut mai repede decît ai fi crezut? Tușica se preface că nu aude nimic, se ridică doar pentru cîteva secunde de la locul ei, ca să tragă perdelele de la fereastră, în cotlonul ăsta e mai mare întunericul cu geamurile descoperite, se gîndește aruncîndu-și privirea spre lampa prăpădită agățată în tavan care împrăștie în jur o lumină chioară. Cu ce să-ncep? își ia în sfîrșit Delfina inima în dinți, dînd la iveală
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mama dracului pe toți. Și eu atunci, dom’ Roja, am sărit de la locul meu, i-am făcut semn și lui Tîrnăcop care și-a făcut o cruce scurtă în sîn, și haț, l-am tîrît cum am putut într-un cotlon ferit de gloanțe, ai înnebunit, l-am certat ca să le distrag pe cît posibil atenția celorlalți care începeau să devină suspicioși, deși îmi dădeam și eu seama că are dreptate, tacă-ți gura, am început să-i explic, o să ne
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ai deveni mai prudent? Ei pe dracu’! Cine crezi că ar avea tupeu să îți reproșeze că exact în clipele cînd erai așteptat acolo, în primele rînduri, matale ți-ai luat coada între picioare și te-ai pitit prin cine știe ce cotloane și locuri dosnice? Punctul numărul unu de observație, nenicule, bineînțeles că ne-am gîndit la toate, deci și la amănuntul ăsta. Simte că este împins de la spate, aproape luat pe sus, ești pe mîini bune, aude din nou aceleași voci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Mașina de fabricat sonete funcționează ireproșabil, înghesuind mecanic noi și noi trăiri în mereu același tipar. O mare importanță acordă autorul rimelor. Pentru ca un vers să rimeze perfect cu altul, el folosește uneori cuvinte improprii, scoase din cele mai obscure cotloane ale dicționarelor sau chiar declină forțat aceste cuvinte, obligându le să „sune din coadă“ într-un anumit fel. De exemplu, inventează pluralul „nagâțe“ ca să rimeze cu „țâțe“, „tărâțe“ și „mâțe“, accentuează nefiresc „horbòta“ ca să rimeze cu „redingota“, utilizează nejustificat cuvântul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]