245 matches
-
înaintea unui perete înalt și măreț de cârciumărese, petunii, crini și multe altele, spălate de roua de dimineață... Și cum cloșca de alături simțise numaidecât, din adăpostul ei de sârmă împletită, să nu dea iama Ionică în păsări, - Ionică, auzi, cotoiul vecinului și în puii care piuiau veseli ciugulind mălaiul. Raiul, Nelule, raiul pe pământ!, exclamă doctorul, spre încântare celuilalt, a prietenului său, - când, deodată, Nelule... (trucul vechi al prozei, suspansul)..." Cloșca se alarmează subit. Cloncăne înspăimântată. Puii de strâng grămadă
Cotoiul Ionică by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6517_a_7842]
-
grămadă. Se cațără unii peste alții pe spinarea mamei. Cârciumăresele, crinii fac fețe-fețe, pălesc, își trag pleoapele-n jos, să nu vază, petalele lor delicate. El auzise de Ionică. De tâlharul de Ionică. Dar nu-l văzuse până atunci pe cotoiul Ionică. Iar cotoiul Ionică apare de după peretele de flori cu o turturică în bot. Vie. Fâlfâind în botul lui. Scoțând țipete de protest; de protest dragă Nelule. Și penajul acela... pur, gri cu alb... zbaterea aripilor ca pălăria de seară
Cotoiul Ionică by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6517_a_7842]
-
unii peste alții pe spinarea mamei. Cârciumăresele, crinii fac fețe-fețe, pălesc, își trag pleoapele-n jos, să nu vază, petalele lor delicate. El auzise de Ionică. De tâlharul de Ionică. Dar nu-l văzuse până atunci pe cotoiul Ionică. Iar cotoiul Ionică apare de după peretele de flori cu o turturică în bot. Vie. Fâlfâind în botul lui. Scoțând țipete de protest; de protest dragă Nelule. Și penajul acela... pur, gri cu alb... zbaterea aripilor ca pălăria de seară a unei marchize
Cotoiul Ionică by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6517_a_7842]
-
tînăr nota cu gîndul la posteritate: "Azi am luat o curățenie" - adică un purgativ, ceea ce îl făcea să stea în casă și să se dedice studiului și scrisului. În zilele obișnuite, tînărul Stendhal avea o intensă viață socială și de cotoi pus pe cuceriri. În jurnal scria îngrijit, dar nu artistic. Ceea ce-l interesa era să-și înregistreze inteligibil întîmplările zilnice. Mai aproape de zilele noastre, Mihail Sebastian cred că nu excludea ipoteza publicării postume a jurnalului său, dar mă îndoiesc că
Jurnalul ca șperaclu al memoriei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8667_a_9992]
-
care imi încredințează mie să-i apăr de orice eventualitate complicată. Într-o bună zi, facem și bagajele și o luăm și noi spre casă. Cei trei copii, împreună, au legat strânsă prietenie. Vidi mai avea un prieten favorit, pe cotoiul mare al proprietăresei. Și iată-l că vine îmbrăcat cercetășește gata de drum, cu lanterna în brâu și cotoiul în spinare băgat în sac. Nu vrea să se despartă de el cu niciun chip; au trebuit multe rugăminți până l-
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
o luăm și noi spre casă. Cei trei copii, împreună, au legat strânsă prietenie. Vidi mai avea un prieten favorit, pe cotoiul mare al proprietăresei. Și iată-l că vine îmbrăcat cercetășește gata de drum, cu lanterna în brâu și cotoiul în spinare băgat în sac. Nu vrea să se despartă de el cu niciun chip; au trebuit multe rugăminți până l-am convins că un cercetaș cu o pisică în brațe se face de râs! În fine, ajunși cu toși
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
participa artista plastică Aculina Strașnei Popa, de la Turnu-Severin, Ion Mercea, din București pictorul I. Popa, iar din Reșița, alături de Ion și Dorina Bobeica, vor lucra și se vor încărca de energii creatoare și inspirație artiștii plastici Marian Truțulescu și Viorel Cotoi. Lucrările realizate în cadrul taberei vor fi întrunite într-o expoziție ce va fi vernisata în 12 august la Muzeul Orășenesc din Oravița. După două săptămâni, expoziția va fi transferată la Reșița. IOAN STANCIU Nopți fierbinți în cluburi l Petreceri pentru
Agenda2003-31-03-13 () [Corola-journal/Journalistic/281313_a_282642]
-
Emil Brumaru Crin înțărcat mi-e dragostea de-acuma? Chiar dacă-ți pipăi șoldul, sînul, ceafa, În gură nu-mi mai plescăie lin apa, Pe creieri mă apasă-n crețuri bruma. Sînt prea sătul sau e-o nevolnicie De vechi cotoi blazat în bleu smîntîne? O, doar cuvîntu-n lobodă-mi rămîne, Mîna-mi vioaie-i. Sufletul meu știe O mie de palate și-altă mie De melci mirifici, de izvoare-ovale. Așează-te-n genunchi și-a tale șale Îndoaie-le. Clădesc o
Sonetul vechiului cotoi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16144_a_17469]
-
-ar pământul, să nu-l vadă acum cum i se rotește în cap, ca un uliu, a dojană, a înfruntare!... Dar cum era dat naibii și neluat, neînțărcat de nimeni, de suflet de om, dar^ mi-te de scâncelile de cotoi ale lui fiu-său. Năsturel nu luă în seamă cuvintele proaste și nesocotite ale "țârcovnicului", ale lui fiu-său care vroia ca taică-său să-i dea pământul de pe acum, să-l "înzestreze" ca pe o muiere. îl târnui când
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
afiș din capătul aleii și văzuseră că formația cehoslovacă se numea No-To-Ko, deci Luci câștigase pariul. Mircea fusese aproape, zisese No-Ko-To. Cel mai aiurea fusese Sandu, care zisese doar așa, de banc, că formația se numea "Cotonogeala"... Să dai la cotoaie sau să cotonogești însemna să pui piedică la fotbal. Era și un fel de cântecel cu "cotoaie", unde totul era să nu spui cuvinte urâte, dar să știi că ele sânt acolo, bine ascunse, și asta să te facă să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fusese aproape, zisese No-Ko-To. Cel mai aiurea fusese Sandu, care zisese doar așa, de banc, că formația se numea "Cotonogeala"... Să dai la cotoaie sau să cotonogești însemna să pui piedică la fotbal. Era și un fel de cântecel cu "cotoaie", unde totul era să nu spui cuvinte urâte, dar să știi că ele sânt acolo, bine ascunse, și asta să te facă să rîzi: "Nea Mitică e golan,/ Bate mingea pe maidan,/ Ba mai dă pe la cotoaie,/ Ba se scarpină
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de cântecel cu "cotoaie", unde totul era să nu spui cuvinte urâte, dar să știi că ele sânt acolo, bine ascunse, și asta să te facă să rîzi: "Nea Mitică e golan,/ Bate mingea pe maidan,/ Ba mai dă pe la cotoaie,/ Ba se scarpină la coa.../ ...na Mița Biciclista/ A căzut și și-a rupt pi.../ ...tpalac într-un copac,/ Mie-mi vine să mă ca.../ ...lule, mănânci ovăz?/ Mie-mi vine să mă bă...", și tot așa la nesfârșit. Vara
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
simplă, o bluză albă care-i acoperea gâtul și o pălărie neagră cu boruri bretone Întoarse În sus de jur Împrejurul capului. — Bună dimineața, i-am răspuns cât de amabil am putut În mahmureala mea care semăna cu mieunatul jalnic al unui cotoi. Dumneavoastră trebuie să fiți secretara mea temporară. Eram norocos să fac rost de o femeie ca secretară, iar aceasta arăta pe jumătate acceptabil. — Frau Protze, se prezentă ea și dădu mâna cu mine. Sunt văduvă. Îmi pare rău, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Are gust de mortăciune. MINISTRUL: Cum poți să spui așa ceva? JENI: Eu mi-am dat toată silința și poftim ce mi-e dat să aud! Altădată să nu mai primiți asemenea musafiri. PATROANA: Poftim. Gustă și tu. Are gust de cotoi bătrîn mort de trei zile. JENI: Eu nu beau din cafeaua altora. PATROANA: Pfuu. Ce porcărie! JENI: E fără zahăr. PATROANA: De ce? JENI: Domnul ministru bea fără zahăr. PATROANA: Și ce-s eu de vină? MINISTRUL: Eu beau cafeaua cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
am spus că am inimă... Emil BRUMARU Le-am spus că am inimă și nu m-au crezut, ba chiar au râs. Li se fâlfâia lor de inima mea! Ipocritule, paiață de hârtie gofrată, prefăcutule, da, ești un prepe-făpă-cupu-tâpî! Un cotoi coțcar și cam bandit, târâie-curcubeu prin ciulamaua de ciuperci cleioase, borș de antinevralgice, chiflă de flegmă cleioasă, sfert de ceas prăjit în undelem rânced de rapiță, radieră docilă, depou de locomotive veștede, fără mecanici, fără fochiști, cu tenderele nimicite de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Când am intrat mai devreme la Margot în budoar și am simțit duhoarea de păr ars și pe madam Ana puțind, ca de obicei, a ceapă prăjită și a sudoare sleită și de sub divan ieșind un iz de pipi de cotoi - sigur că l-a ținut pe nenorocitul de Pițurcă peste noapte acolo -, și am văzut într-un colț pantalonașii pătați ai lui Margot - uf ! Cât de dezgustătoare pot fi fetele ! Iată cum nici educația nu reușește să înlăture murdăria sexului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
știu ! Las’ că asta mi-aduc aminte... Că dormea în sălița de sus, din mansardă, și peste tot era o putoare de pișat ! Și pișatu de copil miroase a lapte, da pișatu de om bătrân e mai rău ca al cotoiului ! Degeaba-i pusese madam Ioaniu mușama dedesubt, că putoarea intrase-n toate, eee, mie să-mi fi dat aur, și n-aș fi ținut-o ! Și când ți-era lumea mai dragă, numa ce te pomeneai cu ea ! Numa ce-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a șaptea și ultimele Pe Dora o trezesc niște voci din care poate distinge o voce de bărbat care nu vorbește bine românește: "Pania Todora, v-am adus brânză cu smetana pentru nămiezi... Să știi, pania Todora, că krasnâi kot, cotoiul cel străin care se preumblă de câtăva vreme pe la ruină dă iarăși târcoale pe aici. O să încerc să îl găbjesc și să-l duc în pădure, cât mai departe ..." Vocea caldă și șoptită a Teodorei: " Mulțumesc pentru brânză și smântână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
își strânse buzele a nemulțumire, trăgând către orificiul bucal, ca pe niște raze, mănunchiurile subțiri de riduri ce-i tăiau obrazul și bărbia. Fumează ca un nesimțit, își spuse mai apoi în gând și îl simți cum pășește ca un cotoi lângă ea, mai mult alunecând pe asfalt, purtând cu sine ca pe-o armură, blazarea. Vrei s-o iei de soție, ori ba? îl întrebă enervată când urcau scările către locuința lor. Cred că da, îi răspunse cu voce înceată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fac bolnav. Când, după câteva zile, am ieșit În colidor, un machitor m-a vestit că Zarlenga să Încercase să-l catapulteze pă Limardo pân la ușă, da că ăla să trântise pă dușamea, să lăsase lovit cu mâinile și cotoaiele și-i ținuse pept fără să-l atace. Fainberg nu mi-a zis că da, fincă ie igoist și ține totu pentru el, și n-a vrut să fiu la zi cu bârfografia dă strictă necesitate. Io surâd, și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În jos, unde mandea l-am prins cu repezitoru dân zbor, nu cumva să ne facă zob pe ambii. Paznicu ne-a sărit În ajutor și a făcut pași ca fumu cu bastonu și parpalacu. Cufărașu s-a pus pă cotoaie cum a putut și-am făcut și noi pași În primu taxi. În ușă la ceasornicărie, bietu ghiuj, cu moaca ca roata dă brânză dă Olanda, râdea cu fermuaru dășchis pân-la urechi. V Modernul nostru Șahrazad, Savastano, și-a reluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În fiecare an, spre primăvară, alerga către o nouă iubire, cu nările fremătând, cu poalele anteriului în vânt, parfumat și dichisit... ca să se întoarcă, după o zi, o săptămână sau o lună, cu totul stors, șifonat și murdar, ca un cotoi de pripas. Se întreba dacă moțul ei iubit va călca pe urmele tatălui său. De asta se temea foarte tare, pentru că ar fi fost păcat să se risipească prospețimea lui sufletească, setea lui de cunoaștere, seriozitatea cu care privea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, unii semnează versuri și proză în câteva numere ale periodicului cultural-literar „Septentrion”. În 1994, la Concursul Național de Literatură „Tinere condeie” se afirmă Radu Strugariu (premiul I), Daniela Rusu și Florin Cotoi (premiul III). În volumul colectiv de debut Bucovina viitoare. 111 copii și adolescenți scriitori, îngrijit de Ion Drăgușanul (Suceava, 1998) sunt incluși 17 elevi rădăuțeni, colaboratori la „Muguri”. În antologia poeților sireteni tineri Frumusețea îngerilor înainte de revoltă (1999), Daniela Rusu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
Simțeam ura crescând. Of, cum mai mirosea a noi două, și foaia asta dac-ai să ți-o lipești vreodată de obraz, ai să-mi dai dreptate, e tot ce suntem:lumina portocalie a felinarului de stradă, mieunatul patetic al cotoiului negru de vis a vis, eu în părul tău, eu în umbra ta...umbra ta. Un fulg mă doare. Stai întrânsul? Nu poți fi tu, orice mi-ai face eu voi fi totdeauna mai rea decât tine, mai putredă... Nu
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92922]
-
ciorbe de pasăre atât de gustoase, încât și Prințesa căreia nu-i plăceau mâncărurile cu carne de pasăre, le savura. În strachina ei, întotdeauna Dedi era atentă să i se pună pulpa de la pui sau de la găină. —Rusaldo! Să pui cotoiul ăl mare în strachină la Prințăsă. Auzi, fă! —Iacă, l-am și pus. —Așa, fă, să crească puradela mare. Izaura cânta foarte frumos și după ea s-a luat și Prințesa, care până atunci nu știuse să cânte pentru că viața
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]