584 matches
-
Dar în negură dispari. Arzi pe margine de gând, Altă lume te frământă, Visul prinde viață când Dor lăuntric te încântă. Neștiut, zbori spre lumină, Sentimente te-mpletești, Cupa științei se-nclină, Poți s-o bei, dar nu voiești. Mă cotrobăi prin adâncuri Și când cred că te zăresc Fugi nălucă și mă tulburi, Cheia tot nu ți-o găsesc. Decadent, surâzi mistere, Cântec de sirene surd, Mai presus de a mea vrere, Te evapori în amurg. Mintea-mi nu te
EULUI MEU de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349132_a_350461]
-
dulce, Constatăm cum luntrea ta mă duce... Ca-ntr-o barcă de vise fără năluce. De unde n-aș ști să mă întorc de vreau, Dar în lumea mea nu mai pot să stau, În chinul de vorbe ce eul îmi cotrobăiau Oricât îi iertăm.. nu-i calea ce o căutau.. Dar știu, oricât aș fi după tine rătăcită, Și oricât iubirea-n mine ar fi cuibărită, Din oricând odorul -îmi e cel mai regăsit, Câte în tine găsesc și am eu
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350049_a_351378]
-
grijă. Tot eu trebuie să-i dau și azi de mâncare. De câte ori îi dă telefon Alex, pe lângă aiureala ei caracteristică, uită de toate și lasă totul baltă. Nu-i în stare de nimic. Seamănă cu bunică-su...” Oftând, începu să cotrobăie prin frigider pentru a pregăti hrana animalului "favorit" al Almei și, prinsă de data aceasta de propriile gânduri legate de fiică, doamna Teodorescu uită pe dată că exact starea asta o dezaprobase mai devreme la fată... Din salon răsună o
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
simți erou și rege stăpân pe metereze, Căci Buni vede chiar și în zgură bine Și vorba ei ne ține inimile treze. SE GHEMUIEȘTE PARADISUL AMINTIRII MELE Pe drumu-acesta al vieții prăfuit Îmi duc desaga-n spate umilit de lipsuri Cotrobăiesc prin amintiri vreun schit Ori vreun copac unde s-agață visuri. Și, negăsind popas sub geana clipei, Aduc pășirii mele scurt omagiu De pripășit al veacului risipei Ce și-a pierdut vioara în solfegiu. Mai marii zilei mă stropesc cu
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
face!, i-am răspuns eu mândru. Moșu’ s-a uitat lung la mine preț de câteva clipe și deodată s-a ridicat în „capu’ oaselor”, s-a îndreptat de șale și apoi s-a dus la lada de haine, a cotrobăit pe sub ele, și a scos din ea patru cărți cu coperțile scorojite și filele îngălbenite, primele trei dintre ele - destul de groase; erau: „Spartacus” de Raffaello Giovagnoli, „Oliver Twist” de Charles Dickens, „Ciocoii vechi și noi” de Nicolae Filimon și „Cineva
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
ai casei respective, nu intra așa, tam-nesam, în curtea omului, avea el grijă paznicul lătrător să-l întrebe de sănătate! Apoi nu era un câine stricători - cali- tate foarte importantă fiindcă, dacă rămâ¬nea o ușă deschisă, nu intra ca să cotrobăie după mâncare, oricât de foame i-ar fi fost, așa cum făcea Floricel, și cum, de obicei, făceau cei mai mulți câini; de altfel, până astăzi, deși timpurile s-au mai schimbat, la noi în sat ușile caselor nu se încuie decât dacă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
Acasă > Strofe > Timp > SATUL MEU BĂTRÂN ȘI UITAT Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1615 din 03 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Cotrobăi desculța ulița satului meu, Bătătorita de suișuri și coborâșuri. Talpile-mi prăfuite, crăpate de mers Sângerează, ca și sufletul Ce nu se mai regăsește în acest pustiu. Pe fata uscată de vântul cel aspru, Lacrimi își sapă șanțuri negre, adânci
SATUL MEU BATRAN SI UITAT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365632_a_366961]
-
din 12 martie 2015 Toate Articolele Autorului Jucăm pe scena vieții controversate roluri, Sub măști, în ore mute, reinventăm povești. Ni se pretind, mereu, dobânzi pe arse doruri, Tribut ne pun pe vise toți vămeșii lumești. Ne pierdem în hătișuri, cotrobăind în gânduri, Încorsetați de-aceleași dorințe obsesive. Banalul și sublimul le-amestecăm cu resturi De-absențe îndoliate cu ploi drept laitmotive. Ne-ascundem de iubire în colivii impuse, Din temeri de înfrângeri încorsetați de sine. Doar lacrima trădează, ea nu
CER DREPTUL LA IUBIRE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365647_a_366976]
-
-și singur spusele. - Ei, da! Îmi e o foame, stăpâne... și iepurașul se ridică în două labe. - Descurcă-te! Vezi poate o fi rămas ceva din prânzul meu. Acestea fură singurele cuvinte de consolare din partea ursului. Iepurașul, sfios, începu a cotrobăi prin casa ursului, poate, poate a găsi și el ceva de-ale gurii. Însă nimic! - Stăpâne, nu ai lăsat nimic și pentru mine. Zgârcit mai ești! - Măi, flăcăule, se burzului la el ursul. Ai grijă cum te porți și vezi
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
au început să vină în Uniunea Sovietică filmele istorice românești și deoarece la Chișinău erau interzise, făceam câte un drum la Odesa, ca să le vedem. În acest sens, erau vremuri frumoase. Dar, deja prin cămine se făceau razii, ni se cotrobăia prin lucrurile personale (în timp ce eram la cursuri), ca să vadă ce cărți citim. Am fost penalizata la un moment dat, împreună cu alți colegi din alte camere de cămin, pentru că în lipsă mea, au intrat în camera “activiștii de comsomol” și au
AMINTIRI DESPRE BASARABIA, INTR-UN DIALOG CU EUGENIA GUZUN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350816_a_352145]
-
vină purtători Pândindu-ne de când e lumea, chifla Suflă vântul întrebări tăioase Iarba a-mbrăcat cămăși de frig Ciulinii țin congres în pipirig Remușcări târzii până la oase Streșinile dau subit în plâns Lumea zorită cade sub umbrele Șirete sindicatele de iele Cotrobăiesc arhivele de spânz Bureți parșivi dedați la simbioze Se dedulcesc cu vestă antiglonț Curte făcând Claudiu-lui Bleonț Edulcorând regia lui în doze. Referință Bibliografică: Suflă vântul întrebări tăioase / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 365, Anul I, 31
SUFLĂ VÂNTUL ÎNTREBĂRI TĂIOASE de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350986_a_352315]
-
o rană, pește sânii lâncezi - conchistadori de vise deochiate, curtând alene cu mascări sordide muieri lascive pe-o canapea, cu roată universului pe pântec și-o răsuflare aprigă și grea - ca oseminte-ntr-un pahar aiurea, sorbit prin lăturanlice mocniri cotrobăind prin dosnicii de trupuri croite din sudalme și-înjosiri. Mă ruginisem de atâta plânset, și rob al rânii sfinte mă jertfeam, când m-am trezit, între rostiri și pătimi, cum prins de vrăji pe trupu-ți colindam. Dar azi din schilava
CÂNTICE DE LA CIŞMEAUA DIN COLŢUL STRĂZII (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345642_a_346971]
-
romanul „Moromeții”, i se destăinuie lui Radu Cosașu :„Totul s-a petrecut în 1953, în preajma Anului Nou, cînd locuiam împreună la dna Frida Papadache. În timp ce Marin era plecat să cumpere mîncare și băutură (nu aveam nimic pregătit), eu i-am cotrobăit prin sertare ca o pisică curioasă ce sînt și am dat peste un manuscris în care erau niște amintiri din copilărie puse cam în dezordine, fără să constituie încă un roman sau altceva bine definit. M-am apucat deci să
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
-și coastele într-o noapte sărită pe litere la sfârșitul femeilor unde s-a aplecat să moară ultimul oraș tânăr iar tu iubito mi-ai fi mâine-le din fiecare zi dacă aș mima începutul toate poveștile trecutului îmi vor cotrobăi sângele despre ce ar fi putut să fie dacă el nu ar fi fost când mâinile tale spală lumina uitată în ochiul meu drept ca o blasfemie nu mai bag de seamă dacă eu sunt ... Citește mai mult nu îți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
niciodatăun alt condamnat la ghilotinăvântul și-ar auzi vânturarearupându-și coastele într-o noaptesărită pe literela sfârșitul femeilor unde s-a aplecat să moarăultimul oraș tânăriar tu iubito mi-ai fi mâine-ledin fiecare zidacă aș mima începutultoate poveștile trecutului îmi vor cotrobăi sângeledespre ce ar fi putut să fiedacă el nu ar fi fostcând mâinile tale spală luminauitată în ochiul meu dreptca o blasfemienu mai bag de seamă dacă eu sunt ... II. DEZMĂȚUL FERESTREI ȘI LUMEA PE BUCĂȚI, de Daniel Dăian , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
păianjenilor, s-o întregesc în file și s-o așez din nou sub icoană cum se cuvine. Nu știam atunci, nu știu nici acum dacă era de bine sau era de rău ceea ce făceam eu, acolo, singură în toată biserica, cotrobăind ca un testamentar legal în lada de zestre a bunicii ucise de singurătate . Cine îi furase trecutul până atunci? Cine dorise ca ea să nu-și afle obârșiile ? Cu această comoară la piept, donată de străbuni, Evanghelia ce-i costase
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
înțepenit, cu capul vâjâind și stomacul chiorăind înfiorător, Carlos se ridică prudent, înjurând în gând toate senzațiile ce se înghesuiau să-l ,,gratifice” care de care mai generoase și foamea îl ghidă vehement către frigiderul imens, în care începu să cotrobăie febril după ceva comestibil. În afară de o bucată de brânză tare ca piatra și pe care mucegaiul înflorise abundent și un jalnic rest de pui la rotisor, de o culoare și un miros îndoielnic, nimic altceva nu se mai putea numi
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
secundă, iar l-am descuiat. Ajung și pe aleea gândurilor nescrise, le simt triste, nemulțumite, dar decise și le-așez în cuvinte fără nicio teamă, chiar dacă vara vieții-i demult în ramă. Pe trepte de gând mă strecor în suflet, cotrobăi toate ungherele, aud un sunet și simt cum, timpul nu mai are răbdare, iar vântul adie miresme de sărbătoare. Dincolo de gânduri înfloresc cuvintele și-nnodate-n vers împânzesc poemele, strânse-n casa sufletului, care-i o carte, cuvintele respiră chiar, și după
CUVINTELE RESPIRĂ de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370053_a_371382]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > AM ATINS UN VERS Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc spre cer și mâinile tremurătoare Cotrobăie printre fuioarele de nori. Găsesc veșmânt de ploi strălucitoare... Cu el mi-acopar sufletul, adeseori. E cerul nesfârșit; seninul lui mă doare Și rană mi-e rețină când se-oglindeste-n el. Străbat noi orizonturi flamande de culoare, La capătul de zi
AM ATINS UN VERS de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370062_a_371391]
-
aer, atmosfera Ancorată în păienjenescul fir Și îmi doresc să explorez Terra Dar plasa subțire mă face fachir Spintec văzduhul în stoluri de biți Zămislind ecouri ionice Oricât ar fi copiii de cuminți Hipnoza induce trăiri neuronice Îmi caut ființa cotrobăind prin dosare, Dar răspunsul îmi cade în sunet mut. Găsesc ecouri de palide felinare Și caut ca eul încă să mi-l ascult. Mă regăsesc în virtualele file Clădite cu greu transpirând uscat Patetic avatar al ființei mele, Ce-mi
IMENSA PLASĂ PLANETARĂ de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370369_a_371698]
-
ca reper. Să-ți fie călăuză. Far în a ta menire, dar când te-ai născut tu erai în vrie, ea-n nemurire. Cum de ai putut să o uiți în spații? De atunci mereu viața a dorit-o. Ai cotrobăit printre constelații, dar n-ai găsit-o. Ai iubit pe rând stelele polare, dar nu ți-a vibrat niciuna în sânge ca destinul plin de crunte sahare să-l poată-nfrânge. De aceea ai în tine-atât zbucium și-ndelung
CE VEI RĂSPUNDE? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353290_a_354619]
-
el gestul cu o invectivă. M-am crăcănat suficient, încât să pot fi mângâiat de baragladină peste tot. Nu ascund că aș fi făcut și șpagatul numai să scap de o altă lovitură, unde îi e dor-dureros voinicului. M-a cotrobăit prin buzunare, la șosete, pe sub curea, în jurul brâului, cu degetele sale delicate ca niște morcovi dolofani, dar fără nicio izbândă notabilă, având în vedere că nu aveam nimic în acele locuri vizitate, cu excepția aerului, de posesia căruia nu puteam fi
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
Acasa > Versuri > Iubire > VEȘMÂNT PURTAT DE IELE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 705 din 05 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului gândul pribeag rănit aleargă din sferic în cercuri pierdute cotrobăie prin valea sufletului raze de stele în ochi înșurubează cu măști de neant pulbere speranțe pe aripi de inorog în dans prin cețuri veșmânt purtat de iele acoperă-mi rana din stele ce ard tăcere nescrisă poartă deschisă spre infinit
VEŞMÂNT PURTAT DE IELE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353006_a_354335]
-
vis, între trăire imediată și amintire, între referent și semn, acest epic de natură reflexivă, ce are, drept spațiu de geneză și de manifestare, camera cu iluzii (“Și aceasta însemna să constat stupefiat că însăși viața, în realitatea ei, îmi cotrobăiește prin camere, mai precis prin camera cu iluzii...”), face posibile o seamă de interesante abordări ale temei, o seamă de lecturi concatenate, în scară, pe care, măcar în parte, vom încerca să le deslușim și să le parcurgem, oricât de
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
fost locul meu preferat. La început mă urcam cu frică, pe urmă cu curajul exploratorului, iar mai târziu cu sfiala păsărilor care visează să zboare într-o zi departe, fără să știe unde și mai ales când?! Îmi plăcea să cotrobăiesc prin toate colțurile și de fiecare dată descopeream câte un nimic uitat de mult și îngălbenit de timp și de praf, cu care strâns la piept, fugeam la tataie să-mi povestească istoria lui. Mamaie mă certa, îi era teamă
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]