430 matches
-
rușinat, de îmbrățișările gălăgioase ale Amaliei și ale celor trei colegi de serviciu veniți la proces împreună cu șeful de schimb. A întors capul s-o vadă, curios, pe Iuliana. Privirile li s-au încrucișat și, deși amândoi lăcrimau și erau covârșiți de sentimente și trăiri diferite, s-au salutat cu o ușoară înclinare a capului, zâmbindu-și. Zâmbetul lui transmitea recunoștință și simpatie. Zâmbetul ei avea o încărcătură ciudată de milă, de regret și încurajare. Aproape de ușă, răzimat de zid, un
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
Sunt două lucruri inseparabile dar care se exclud! exclamă procuratorul. Dacă e viață atunci nu e moarte! Dacă e moarte atunci nu e viață! Învierea e absurdă! -Mie moartea mi se pare absurdă, mărite procurator, Nu credeți? Însă... uneori credința covârșește absurdul, fu replica lui Iocentus. -Poate că ai ceva dreptate, răspunse procuratorul. Mai vreau să te întreb ceva Iocentus? -Porunciți mărite procurator! -Ce crezi, adepții lui Iisus mă socotesc vinovat? Firește nu spun asta fiindcă m-aș teme... Știi desigur
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344022_a_345351]
-
Seniorului. Nu realizau cine cădea răpus în fața lor pe podeaua scenei. Cui să-i treacă prin gând că nu Seniorul își ascundea chipul sub mască în seara asta?! Preocupat de sinele descătușat de griji, publicul nu realizase pe dată cum, covârșit de succesul repurtat, Sufleurul murise pe scenă... odată ce ultima bătaie a orologiului încheia și ziua, și menirea lui... * Imediat ce Papa termină inedita poveste-monolog, toți foștii colegi izbucniră în aplauze. -Bravo, Papa, ți-ai greșit cariera, chiar ai stofă de actor
CAP.8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377379_a_378708]
-
cer că-i atât de mare, că face față ca și ai săi! -Ai dreptate, afirmă obedient și mama, drapând ca mereu adevăratele păreri, așa, dintr-un exces de apărare a dramului de armonie după care tânjea... De fapt, era covârșită de boala nemărturisită pân-acum bărbatului acesta încă tânăr și cu patima drumețiilor, deși osteneala era mai-mai să-i curme răsuflarea, de nu s-ar fi oprit. Tatăl se ocupă de trebuințele popasului. Era în culmea fericirii c-ajunsese prin
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
arătat sub forma văzută și gustată a pâinii și a vinului. Să nu uităm, așadar, că minunea prefacerii din cadrul Sfintei Euharistii este cea mai mare de pe pământ! Nu numai atât, dar preoților creștini li s-a dat o putere care covârșește toate făpturile create, văzute și nevăzute: „Aceia ale căror păcate le veți ierta vor fi iertate; și pe ale cărora le veți ține vor fi ținute”. Acest lucru petrecându-se atât pe pământ cât și în ceruri preoții devin conlucrători
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
profund hristici și profund pnevmatici. Acest ade¬văr reiese din faptul că mucenicii, în timpul chinurilor, aveau convin¬gerea că "Domnul însuși era de față și vorbea cu ei", iar ei îl mărturiseau în "bucuria Duhului Sfânt", fiind în același timp covârșiți de prezența Paracletului. Această perspectivă profund eclezială prezintă martirul ca pe o taină a Bisericii Domnului Iisus Hristos, care împlinește sângeros deodată jertfa și iubirea, adică tot ceea ce indică, din punct de vedere mistic, tainele în sine. Sfântul Ignatie afirma
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379228_a_380557]
-
și decantat profund prin conștiința și cunoștința ființei sale creștine, prin viziunea ecumenicității sale ortodoxe, Tradiția sfântă, atât prin aura religioasă cât și prin nimbul culturii, actualizându-i plenar dinamismul și valoarea ei autentică, care luminează permanent universul cult-cultural-creștin ce covârșește miraculos și fascinant Cosmosul frumuseții diversității. Între Cultură, în sensul real al plinătății spiritului și unica Religie vie, adevărată, cea creștin-ortodoxă, în speță Tradiția sacră-dătătoare esenței Culturii, nu există o întâlnire sau o apropiere, ci este o permanentă trăire, o
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
Izbăvită de durere prin adierea de somn, Anyu ieșise de la fereală. Privea la coada de vulpe ce-o agățase în vârful sălașului încropit, cu gândul că-l va umple de haz pe copil când avea să o vadă. Brusc fu covârșită de un simțământ. Nu mai erau singuri! Întoarsă pe jumătate, văzu o fiară în două picioare! Își luă seama. Atiqtalik - mama ursoaică! E de două ori mai înaltă! Și-un pui! rosti pentru sine zărind la câțiva pași animăluțul înlemnit
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
dl Gabriel Liiceanu - mă întreb retoric, firește -, l-ar înjosi cineva doar pentru idiotizantul motiv că face parte din spectrul larg al persoanelor septuagenare, ar putea învăța oare în acel moment domnia-sa ceea ce înseamnă cu adevărat durerea interioară, care covârșește, de nenumărate ori, sufletul, cuantificând atunci cu obiectivitate, așa cum se cuvine, de fapt, privarea de respect și demnitate umană, în urma încadrării sale nefirești într-o anumită categorie socială?!... Nu credeam să fie necesare vreodată asemenea interogații în raport cu un iubitor de
HIPERBOLA INDUSĂ. METAFORĂ FĂRĂ FILOZOF SAU LIBERTATEA ŞTIRBĂ DE EXPRIMARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380926_a_382255]
-
nu se poate discuta aici cu larghețe. Cu toată ființa ei de ierburi și de lut, pampa își transcende propria metaforă și realitate, căpătând, prin verbul pătimaș al lui Martinez Estrada, contururi precise de mit. Un mit netăcut însă, care covârșește și subjugă ființa, deoarece lupta îndârjită dintre om și demonul supraviețuirii din prezentul sempitern a obligat noblețea spiritului să-și piardă în vreme definitiv consistența. Cu alte cuvinte, în cartea lui Estrada, limitele umanului încep să se nască forțat în
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
se dărâme, din partea lui, el va merge înainte. Are mâini mari, butucănoase, puternice, muncite, pe care doar văzându-le îți imaginezi cât de tare te-ar durea de ți-ar strânge mâna. Face pași mari, apăsați, însă pășește lent, gânditor, covârșit de o povară pe care parcă ar purta-o în spate, deși n-ai putea să o ghicești, căci spatele îi e atât de drept de parcă ar defila la o paradă militară, cu umeri încărcați de grade și cu pieptul
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
un optar. Ca replică, T. i-arată pe a sa, un șase. -Ce mă țintești? De mine nici nu-ți pasă că tot câștig! Victorios la cărți, perdant voi fi la viață! se-nvigorează iar în persiflare norocosul. Amuțit, T. e covârșit. Destinul ?! Doar potrivnic pân-la sfârșit să-mi fie? -Așadar, autointitulatule al meu părinte, e timp de bun-rămas, nu crezi? N-ai mâna bună și carte mai mare decât mine, după cum vezi, nu vei sălta. Dar T. parcă n-aude împotmolit
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
parte-mi doar necazul mă cuprinde c-aflat-am pas cu pas destinul tău, preluând întreaga-ți suferință dusă... Sunt zdravăn? eu mă-ntreb. Sunt doar speriat! În loc de-o moștenire benefică, tot răul, povara vieții tale asupră-mi ai turnat?! Sunt covârșit de această moștenire! C-ai fost circar, acum te înțeleg prea bine! Ce n-ai jonglat pe unde-ai fost, astăzi o faci cu mine! Deși n-am vrut nici să te văd, nici să-ți vorbesc, acum te-am
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
grajdului. Desprins cu iuțeală din șirul de oameni veniți cu apă în cante s-oprească prăpădul, Culiță, feciorul lui Vlaicu, scăpă bătrâna de grinda în flăcări, gata să-i cadă în creștet... Ca la capăt de lume, tăcerea și bezna covârșiră locul, ștergând părerea că ceva s-ar fi întâmplat pe-aci... A doua zi, ieșind în bătătură, bătrâna zărește ceata de băietani zurbagii, ce-și aveau vad de zarvă la răscruce de drumuri, țipând și bătându-se între ei care
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
a întors dintr-o singură mișcare către fată, incredibil de rapid. I-a surprins privirea cercetătoare și a izbucnit în râs când a observat în ochii fetei cum suferința și spaima i-au alungat curiozitatea într-o fracțiune de secundă, covârșind-o. - E ora prânzului, târfulițo. Am observat că te-ai trezit și te-ai spălat. Hai jos, ce mai aștepți? - Să-mi spui ce ai de gând cu mine, a îndrăznit Iuliana. Când mă... - Hei, gura! Iar vorbești în plus
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
pe marginea patului, cu mâinile împreunate pe genunchi și capul plecat. - Hai, vino la masă! Nu trebuie să te temi de mine... Nu-ți fac nimic rău dacă mă asculți. Îți promit c-o să-ți fie bine. Hai! Încet, încet, covârșită de teamă și silă, dar învinsă de foame, Iuliana s-a ridicat și a venit. S-a așezat pe marginea scaunului. A mâncat câte ceva. Nu s-a atins de băutură. Nu obișnuia, dar nici nu dorea să-i facă bărbatului
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
capodoperă, nu alta! Păcat că e mâzgălita c-un medalion roșu... Asta a fost tot! termină Șefu’ sorbind subțire berea. -Antonel, ești mare! Cum ai știut că... se-nghesuiră ceilalți cu întrebările. Șeful își privea subordonatul. Îl percepea încolțit, gata covârșit de povara întrebărilor. Neprivit de nimeni, superiorul își adună gândurile pe frunte... Multe mai văzuse la viața lui, dar ce-i oferise copilul ăsta, nu! Categoric, așa ceva, nu! Se hotărî să-și scape subalternul favorit, ordonând plecarea. Recunoscător, Antonel se
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]
-
Copacului Lumii! Știa sigur asta, simțind cum prin el se prefirau amintirile tovarășilor de călătorie... și lucruri... și glasuri... glasuri - niște spirale de aer cu miroznă de soare, de munte, de pasăre, de floare, de fluture, de lună, de stele... Covârșit de toate, se ghemui mai tare în unda rece de apă-fier-tare... Cum, în afară de rânduielile Mumei, mai erau de aflat multe, încă multe?! Și dădu să se prelingă încetinel pe lângă murmurele-suflete, să le pătrundă rostul, să afle, să înțeleagă... necunoscutul! Tresăltă
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
străluceau în tonuri alternante de mov și galben viu, iar flori mărunte apăreau, prinse într-o clipire a pleoapei, negre ori cenușii, ca-n următoarea mișcare a ochiului să răsară picurate cu lacrimi policrome. Vârtejul acesta schimbător al nuanțelor îl covârșea. Simțea că se poticnește de ceva nevăzut. Amețeala îl făcu să se așeze. Nu știa dacă petecul portocaliu pe care se lăsase ar fi fost un covor de iarbă, după cum îi simțea asprimea proaspătă în palma sa... Nu se mai
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
transmise Bisericii prin Sfânta Tradiție. Scrisul lor, deși pare, nu este hiperbolic, nu este țesut din exagerări poetice, pentru că nu exprimă mai mult decât este ea în realitate, toate evenimentele scripturistice din viața Sfintei Fecioare intrând în sfera neobișnuitului, care covârșește cuvântul și gândul. Astfel, cuvintele Părinților sunt imne de laudă și de mulțumire către Maica Domnului sau cuvinte adresate ucenicilor pentru a le spune ceea ce de-a dreptul nu se poate spune. Tocmai de aceea, înainte de a începe laudele sale
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINŢE DESPRE MAICA DOMNULUI, ÎNTR-UN DIALOG CU PĂRINTELE ARHIM. CLEMENT HARALAM – MARELE ECLESIARH AL CATEDRALEI PATRIARHALE DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 203 [Corola-blog/BlogPost/371087_a_372416]
-
ai călătorit prin ochiul timpului, prin lentila clipei iluzorii. Ți-ai creat propriile lumi, fără reguli impuse ... legile nescrise ale aventurierilor. Noroiul gros iți înghite tălpile ... te cuprinde ca o mlaștină înfometată. Lanțurile regretelor te sugruma. Povara de pe umeri te covârșește, secundele sunt licurici în bezna de nepătruns. Treceri, etape ... Pașii ți se par în reluare, târându-se greoi, rafalele de vânt pătrund în trupul slăbit. Carne trecătoare. Încovoiat de timp înaintezi greu, mâlul gros împiedică mișcarea. Amintirile se derulează ca
CALATOR.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348867_a_350196]
-
arătat sub forma văzută și gustată a pâinii și a vinului. Să nu uităm, așadar, că minunea prefacerii din cadrul Sfintei Euharistii este cea mai mare de pe pământ! Nu numai atât, dar preoților creștini li s-a dat o putere care covârșește toate făpturile create, văzute și nevăzute: „Aceia ale căror păcate le veți ierta vor fi iertate; și pe ale cărora le veți ține vor fi ținute”. Acest lucru petrecându-se atât pe pământ cât și în ceruri preoții devin conlucrători
DESPRE PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI, ÎN VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN, DE LA A CĂRUI TRECERE LA CELE VEŞNICE S-A ÎMPLINIT ÎN LUNA OCTOMBRIE ANUL 2 [Corola-blog/BlogPost/344959_a_346288]
-
la care visaseră de mici să ajungă! Parcă ieri era tânărul inginer informatician de succes, prețuit, recunoscut ca valoare națională! Parcă ieri era emigrantul aplicând cele învățate în Franța, prima țară adoptivă, la care visase de când deprindea limba lui Camus, covârșit ca și acesta de complexul recuperării valorilor pierdute și chemat de drumuri spre a-și întregi cunoștințele și a acumula impresii, senzații neașteptate... Parcă mai ieri era dornic să schimbe mersul lucrurilor în România, unde avea să revină, după cum își
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
arătat sub forma văzută și gustată a pâinii și a vinului. Să nu uităm, așadar, că minunea prefacerii din cadrul Sfintei Euharistii este cea mai mare de pe pământ! Nu numai atât, dar preoților creștini li s-a dat o putere care covârșește toate făpturile create, văzute și nevăzute: „Aceia ale căror păcate le veți ierta vor fi iertate; și pe ale cărora le veți ține vor fi ținute”. Acest lucru petrecându-se atât pe pământ cât și în ceruri preoții devin conlucrători
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN, DE LA A CĂRUI TRECERE LA CELE VEŞNICE SE ÎMPLINESC ÎN ACESTE ZILE CINCI ANI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377911_a_379240]
-
numesc luceferii creștinătății permanent aprinși în candelele adevăratei credințe creștine. Ei sunt coloana nesfârșită a tezaurului teologiei, pe care s-a gravat viața lor în Iisus Hristos și sacrificiul neprecupețit pentru salvarea omului din ghearele nedreptății. „Toată firea omenească au covârșit-o cei trei cu darurile lor cele multe și mari . . .” (Icosul zilei) Creatorul a făcut pe om din pământ, dar în partea spirituală i-a plantat toate predispozițiile, fiind creat după „chipul lui Dumnezeu" (Facere I, 27). Pentru faptul că
DESPRE VIAŢA, OPERA ŞI ACTIVITATEA SFINŢILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE ŞI REPERE AUTENTICE ÎN CADRUL BISERICII CREŞTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378044_a_379373]