234 matches
-
costa, vorba ceea, mai mult ața decât fața. Așa că lasă-mă și pe mine să văd cum se învârte roata... --Vezi să nu pui prea multe grăunțe dintr-o dată, că se “îneacă”... Am tras la râșniță până am umplut o covată mare cu făină... --E deajuns pentru astăzi. Oi mai râșni altădată. Când am ieșit din magazie, bătrânul a pus mâna streașină la ochi și, privind spre soarele aflat la chindie, a spus cu oarecare tristețe: --Până ajungem noi la chilii
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Annchen, Martha și Ernestine Și au rămas în viață, Așa că și bunul Dumnezeu merita să fie iar rugat: El știe doar de ce-i atâta suferință. Lui i-e dat să ducă veșnic crucea. El răsplătește suferința Și are de iubire covețile pline... Și avea atât de multă dragoste adevărată-n ea Ca să găsească, mai târziu, rime la floarea de cartof Și un bob de nădejde Că Stine Trude Lovise sunt acum îngeri Și sătule. (Revista "Conta", nr. 1, 2010) Dumitru Augustin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de la masa copiilor până ajung eu acasă. Poate vederea lor sau faptul că mi-am amintit de doctorul Gabor m-a purtat din nou la Marseilles. Niciodată, nici chiar înainte de război, nu mai văzusem atâta mâncare. Oale imense cu supă, coveți cu salată, plite pline cu carne, pește, pui și legume, munți de farfurii cu plăcinte colorate ca niște pietre prețioase și torturi cu frișcă. Era câtă mâncare voiam, atât de multă încât aproape credeam că într-o zi va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aceea» (muntele Purgatoriului), și în final «după lună» (Paradisul, Cerul), remarcându-se drumul ascensional spre preaînalturi. Pe de altă parte, în Capra cu trei iezi, iedul cel mare (Corpus) se ascunde după ușă (cercul exterior, Pământul), iedul mijlociu (Anima) sub covată (cercul mijlociu, Văzduhul), iar mezinul (Spiritus) în horn (inima, Cerul, Centrul, hornul fiind simbolul Axei Lumii).“ (Mircea A. Tămaș) Scrierea de texte umoristice de către autori fără umor. Acești autori nu știu că n-au umor (altfel n-ar fi atât
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
muntele Purgatoriului), și în final «după lună» (Paradisul, Cerul), remarcându-se drumul ascensional spre prea înalturi. Pe de altă parte, în Capra cu trei iezi, iedul cel mare (Corpus) se ascunde după ușă (cercul exterior, Pământul), iedul mijlociu (Anima) sub covată (cercul mijlociu, Văzduhul), iar mezinul (Spiritus) în horn (inima, Cerul, Centrul, hornul fiind simbolul Axei Lumii).“ Toate interpretările din carte sunt la fel de năstrușnice și aproape integral neplauzibile. Descoperind pe Columna lui Traian imaginea unor arbori care seamănă cu niște palmieri
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
v’’? El, oare, poate Să apară-n vreun cuvânt? Ne-a convins, din vorbă-n vorbă, Că-i voios, nevoie-mare, Și e vesel, când în ciorbă Nasu-și vâră, cu-ncântare. E în voal, vopsea, verdeață; Seva-și varsă; e-n covată; Nu-i strivit de vreme;-n viață, El viclean, viteaz se-arată. Vrăbiuța se ivește, Penele atent își zvântă; Viorel spre ea privește, Spre văzduh când se avântă. Ești copil isteț, cuminte; Poți ușor să afli dacă ,,V’’ apare în
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
Ropcea și până la Storojineț. Gospodarul Emanoil, zis Manole, era vestit peste șapte sate; nu numai ca fecior al dascălului de la biserica de Peste Apă sau că adusese o colonie de mazuri de prin Galiția care au meșterit câțiva ani buni la coveți, covățele, căușe, linguri și polonice din răchitele și plopii recoltați din luncile lui de la vărsarea Hlibiciocului în Sirete, ci și pentru faptul că, înainte de primul război total, și-a construit vestita lui moară pe apă. Mai întâi, a zăgăzuit pârâul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu plăci de teracotă verde, din burta căreia seara se răspândea lumină și căldură, acolo, în jurul focului, ca în jurul focului din stepele imense ale Australiei, ascultam poveștile bătrânilor, întotdeauna miraculoase, fiecare poveste crea o lume fabuloasă, trăiam în cerc, în covata dintre două dealuri, nu au trecut nici cinzeci de ani de atunci, și eu, născută la lumina lămpii cu petrol, comunici prin internet, mă plimb prin realități virtuale cum se plimbau bunicii prin povești, ficțiuni și acelea, și acestea, numai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prea des, că te zbârcești fără vreme... Ei, mulțumesc pentru sfat bun și mai rămâneți sănătoși! (pleacă) ISPAS: Umblă sănătos, Dănilă. Și vezi de fă treabă bună! ANISIA: Haide, bre omule, că s-au sleit de tot cele plăcinte în covată. ISPAS: Da' spuneai că nici nu le-ai dat la cuptor. Când le-ai făcut de s-au și sleit? ANISIA: Ei, multe spune omul la supărare... Da' cum păcatele mele să te-aștept fără să am ce-ți pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dincolo de gard se auzea ronțăit de cal... <Doamne, Dumnezeule!!! E adevărat sau am vreo nălucire???> M-am apropiat și am privit pe deasupra... De nu mă țineam de ostrețe, cădeam ca un butuc. Cei doi cai ronțăiau la ovăz dintr-o covată, iar moș Gheorghe tocmai venise cu două găleți pline cu apă, pe care le-a pus dinaintea cailor... N-am fost în stare să scot nici o vorbă. Noroc că m-a zărit bătrânul... <Eiii! Da’ avem musafiri. Poftim de intră
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lui. Te văd c-am abătut, cumnate!? rosti, întrebător, Ileana, continuând să mestece grâul din ceaunul mare de aramă. Dă, ca omul, când mai bine, când mai cătrănit, oftă Gheorghe, scoțându-și șiacul și căutând să-i facă loc lângă covata, unde era pus la crescut aluatul pentru colaci. Vasile nu-i acasă, e plecat la Lespezi după lemn de casă, încercă să-l alunge femeia. Parcă n-ar fi război! Ce-i trebuie lemn de casă? Să facă o căsuță
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mămăligă și întingând în scrobul gălbiu, încrustat cu bucățele albe de brânză iute. Și lacrimile începură a-i șiroi pe obrajii încălziți de căldura sobei. Ce-ai pățit, omule? începu a se tângui Safta, rămasă pironită în ușă, cu o covată plină cu țoale țesute, pe când era fată mare. Mai lasă, Doamne, covata jos, c-o să lepezi! răcni bărbatul, încercând a lua povara femeii. Ți-a spus cumnata că-s grea? întrebă, cu voce gravă, femeia, ținându-se cu mâinile de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
iute. Și lacrimile începură a-i șiroi pe obrajii încălziți de căldura sobei. Ce-ai pățit, omule? începu a se tângui Safta, rămasă pironită în ușă, cu o covată plină cu țoale țesute, pe când era fată mare. Mai lasă, Doamne, covata jos, c-o să lepezi! răcni bărbatul, încercând a lua povara femeii. Ți-a spus cumnata că-s grea? întrebă, cu voce gravă, femeia, ținându-se cu mâinile de spate. Păi cine, că eu aflu ultimul! Ș-acum, mă mai cheamă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
distanță de sute de kilometri jur- împrejurul înspăimântătorului loc supus dezastrului natural. în câteva minute, ecourile reverberate ale prăbușirii s-au stins încet- încet. în locul fostei grote se căsca acum a adâncitură lungă de câțiva kilometri și deosebit de largă. O covată uriașă, lungă și adâncă. Un fel de canion, sinistru de spectaculos. Ici-colo, au mai rămas mici grote, în care și-au găsit sălaș puținii supraviețuitori. Mai ales oameni. Renașterea A trebuit să treacă ceva timp pentru ca în valea căscată prin
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
că nu apăruse întâmplător. Biserica e aproape goală. Pe tavan e o singură frescă, cu schele dedesubt și resturi de tencuială pe jos. Pictura reprezintă un compartiment de tren, în el stau două măicuțe, față în față. Între ele, o covată plină cu apă roșie de sânge în care spală frânghiile lungi. Dincolo de fereastră, o văd pe Adél pe peron. A fost într-adevăr de prisos s-o întreb pe femeia aceea străină, iată că ea e aici, mi-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Hatti. Aceștia se bucurau de libertate în adevăratul sens al cuvântului. Din lemnul care constituia materia primă, zona fiind bogată în păduri de fag, stejar, mesteacăn, carpen, plop și tei, făureau obiecte de folosință de pe lângă gospodăria omului cum ar fi: coveți, căușe, știubee, dimerlii, linguri, ciubere, poloboace, arme: bâte țintuite, pumnale și paloșe, diferite dotări pentru agricultură, cum ar fi; care, sănii, pluguri, grape, precum și multe alte obiecte mărunte. Din pământul galben care se putea găsi ușor pe malurile râului Bașiu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
gândului în amintirea tristă.” De mic copil mi-am dorit a călători, a vedea o altă lume, nu neapărat în alte țări, a vedea dacă meleagurile mele sunt asemenea altora. Spunea mama fie-i țărâna ușoară, că de copil răsturnam covata, în patru puncte mă sprijineam și plecam, îndeplinindu-mi dorința. Mai târziu am călătorit, slavă Domnului, așa s-a întâmplat cum mi-a zis unchiul meu îmi era tare dor de locurile natale. Cu nostalgie îmi aduc aminte cum într-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu bătutul tobei. Opriți-vă! Apoi, întrebă cu glas sonor: — Hainele astea sunt potrivite? Ito intră și răspunse: — Domnia Sa vă amintește să faceți baie și să vă aranjați frumos părul. Paznicii îl conduseră pe Shojumaru la baie, îl băgară în covată și-l spălară pe cap. Dar, când începură să-l îmbrace pentru drum, văzură că atât rufăria de corp, cât și kimonoul pregătit pentru el erau din cea mai pură mătase albă - veșmintele morții. Valeții lui Shojumaru se gândiră imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plecase din apartamentul său de culcare și veniră în fugă, seniorul terminase deja cu spălatul gurii și al mâinilor. Mergând spre vasul enorm în care curgea apă dintr-o țeavă de bambus, luă o găletușă și o cufundă într-o covată lăcuită. Stropind peste tot cu apă, ca o rață, își spălă, grăbit, fața. — Ăh, vi se udă mâneca, stăpâne. — Lăsați-mă să vă schimb apa. Pajii erau îngroziți. Unul din ei ridică, temător, mâneca albă a lui Nobunaga, de la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de paulownia. Apoi, se dezbrăcă repede și ceru să i se pregătească o baie. Gândindu-se că stăpânul său era prost dispus, pajul turnă prudent o găleată de apă peste spatele lui Hideyoshi. Acesta, însă, căscă pe când se cufunda în covată. Apoi, întinzându-și brațele și picioarele, scoase un mormăit. — Mă relaxez puțin, comentă el, după care bombăni în legătură cu anchilozarea din ultimele două zile. Plasa de țânțari a fost ridicată? — Am și pus-o, stăpâne, răspunseră pajii, care-l așteptau ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la intrarea unei cocioabe, sub o salcie prăfuită, scăpați de teama de a mai Încasa vorbele aruncate de câte un lacheu: — Du-te, omule! Nu dăm la săraci decât lunea. Pentru toți acești nefericiți, viața se rezumă la pâine În covată, iar eleganța, la un cufăr plin cu cârpe. Micul negustor, sublocotenentul, funcționarul mărunt reprezintă figuri mai puțin degradate ale vieții ocupate; Însă și existența lor stă sub semnul aceleiași trivialități. Aceeași muncă, aceiași scripeți: doar că mecanismul este ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ea și deseori o lăuda și la alții. Fugi repede la bucătărie, unde o găsi pe maică-sa dând cozonacii la copt în cuptor. Îi zise bună dimineața și o întrebă ce să facă. - Cât mai dorm copilele, tu spală covata de aluat, o vom lăsa să se usuce și o vom duce la locul ei, îi zise maică-sa, pe urmă mai vedem ce facem. Erau opt copii în familie; Alexandra, cele trei surioare mai mici și patru frați care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cel mițos Și mi-l întinse pe jos, Și mai luă și un frâu, Și-o legă de căpătîiu, Și-i dete una-n șele Și o așeză pe măsele. Sacii descărca Și-n coș îi băga Din coș până-n covată, Din covată până sub piatră, De sub piatră Curgea făină curată - Traian se bucura Și pe morar îl dăruia. {EminescuOpVI 301} COLIND Sculați, sculați, boieri mari, Că vă vin colindători, Nu vă vin cu nici un rău Ci v-aduc pe Dumnezeu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și mi-l întinse pe jos, Și mai luă și un frâu, Și-o legă de căpătîiu, Și-i dete una-n șele Și o așeză pe măsele. Sacii descărca Și-n coș îi băga Din coș până-n covată, Din covată până sub piatră, De sub piatră Curgea făină curată - Traian se bucura Și pe morar îl dăruia. {EminescuOpVI 301} COLIND Sculați, sculați, boieri mari, Că vă vin colindători, Nu vă vin cu nici un rău Ci v-aduc pe Dumnezeu Pre Dumnezeu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
da-o. Ajunge el la iazul cel unde o găsit băieții. Pune cușma-n cap, se face nevăzut și se pune sub o tufă de buruiene. Da el era frumos și puternic, da era sărac. Pe iazul cela era o covată cu fața-n jos. La miezul nopții aude el un vuet strașnic. Aceea era balta drăcească, venea dracii și da poronci noaptea. Vine dracul cel mai mare, se pune călare pe covată (Scaraoțchi). Ș-o șuerat strașnic ș-o venit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]