252 matches
-
doarme, uitat, Zugravul Anonim. Istoria miroase a vopsele, zugravii au lăsat de mult pictatul, dar până astăzi universul încă de la aceștia-nvață anonimatul (...) Eu, prin acele vremi, l-aud sosind trasă i-i fața, mută-i este slova, c-un coviltir de bivoli legănat, ca să văpsească cerul pe Moldova... Pe ideea de asceză, de renunțare deci, se organizează alte două poeme, Sufleurul (nepărtaș la gloria celor aclamați pe scenă) și Restauratorul de tablouri, text-parabolă, acatist disimulat pentru cei care "cercetează al
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
anume echilibru clasic, meditația impulsionată de nostalgia după satul natal prilejuiește deschideri spre o lume de trăiri pline de remușcare. Teiul casa mi-o binecuvântă/ Izgonindu-mă de pe pământ". Orașul nu-i dă satisfacții, Câmpul părinților, străbunicul trezit sub verde coviltir îl judecă, pentru că nu a atins certitudinea unei existențe adevărate și puternice. Urc ani cu ani și tot nu mai ajung/ Spre-mplinire". Ion Brad cântă Transilvania care se confunda cu țara: "Arsă-mi este gura de sărutul/ Gliilor sub
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fiorul vieții, premoniția morții, sugerată de acea misterioasă femeie în negru care, mai tânără îl însoțește fugos, îi taie calea și care, mai bătrână parcă, i se așează blândă și misterioasă în preajmă și la căpătâi). Omul din căruța cu coviltir traversează situații, intersectează categorii umane semnificative... Urmărim întâlnirea lui cu o altă fostă stea, Valentin, venit acasă să plătească ultimul tribut bolii și murind, nu sus, la înălțime, ca un adevărat "dansator pe sârmă", cum fusese, ci într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
după ce a așteptat zadarnic momentul festiv în fața unor scaune goale, este izgonit în oficiul unde zac îngrămădite aceleași scaune, acum nefolositoare. Ar mai însemna să nu observăm predilecția autorilor pentru compartimentarea spațiului. Există mai multe momente în care căruța cu coviltir a lui Gherlaș sau puntea unui vas, plasate în mijlocul cadrului, împart spațiul în trei zone distincte (exterior interior exterior), creând, pe lângă o interesantă succesiune de lumină-întuneric-lumină, o senzație pregnantă de izolare, izolarea unor ființe sortite să fie solitare într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sanatorii sunt reprezentative în acest sens. O primă descriere a omului blecherian care trăiește într-un univers ,,orizontal", Berck, singurul spațiu de altfel unde anormalitatea devine normalitate, o avem în aceste pagini: Închipuiți-vă un fel de landou rectangular cu coviltir la spate, un fel de ladă, un fel de barcă pe roate în care zace un om culcat, înfășurat în cuverturi, care mână calul. Ați crede poate că e vorba de cineva care șade foarte înclinat într-o trăsură, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Vieți curmate din frageda lor viață amară, copiii care n-au avut copilărie! Într-o zi își făcuse apariția pe toloaca din fața casei, cam pe lângă știoalna în care ne scăldam noi, o șatră de țigani nomazi. Au pus căruțele cu coviltir în semicerc, au așezat corturile și în mijloc era destul loc pentru distracțiile lor, căci în fiecare seară, la lumina focurilor din fața corturilor, cântau din gură și din instrumente, viori și acordeoane, dansau și mâncau hartane de carne fiartă într-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
relatat și acolo comisarului ce se întâmplase și călări, comisarul și tata, au plecat înspre Bucium, drumul care ducea spre Vaslui, căci aflaseră între timp că în direcția aceea mergeau țiganii. Și au ajuns din urmă convoiul de căruțe cu coviltir. Au barat cu caii drumul în fața șatrei. Prima căruță era a bulibașei. Comisarul a controlat întâi căruța lui. Acolo, pe un maldăr de fân, m-au găsit dormind, căci femeia bulibașei îmi dăduse seara să beau un ceai cu ceva
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
unde. Din cerdacul înalt al casei cu ziduri puternice, boier Papa Brân-coveanul, un tânăr cu fire aprinsă, dădea porunci: Scoateți caii din grajduri! Să fie înșeuați toți, mai puțin cei de caleașcă. Aceștia înhămați-i la cele două căruțe cu coviltir. Plecăm spre Potlogi! Huietul mulțimii crescuse afară. Din casă se auzea văicăreală de femei. Papa lăsă argații în bătătură și intră grăbit în casă; femeile amuțiră dominate de glasul stăpânului, care ordonă scurt: — Zăvorâți obloanele la ferestre! Iute. Apăru tremurând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unde mergeam? — O luam spre Câmpulung... Îmi aduc aminte că într-un an jupâneasa domniei tale venise și dânsa cu noi, pomenit fie-i numele. Adusese o groază de perine în căruțe și ne-a culcat pe toți copiii, făcând coviltire din macaturi și cu toată hurducătura am adormit cu toatele. Când ne am trezit, ajunsesem la mânăstirea Negrului Vodă. Așa trezită din somn, mie mi se părea că vin pe alt tărâm. După vecernie, cu jupânițele am pornit să citim pisaniile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în coșniță?... He, he, struguri... Nea Gheorghe s-a supărat, l-a bătut ta-său că la prins cu țigarea în gură... Unul, Ilie Cîrcîdaț, era cerșetor, singurul din sat, afară de milogi, care veneau din lume în căruțele lor cu coviltir (unde aveau copii schilozi) și ale căror vaiete se auzeau de departe, te treceau fiorii: "Maică, fie-ți milă și îndurare..." Cîrcîdaț ăsta mânca toată ziua (fiindcă asta i se dădea, de mîncare) și uneori se scăpa pe el. Dar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-și dea duhul... Pe nebăgate de seamă apare și ieșeanul, făcându-mi semne de departe. Când ajunge aproape, îmi compun o figură oficială, care nu îngăduie împotrivire: Bună dimineața, cetățene! Încotro ai pornit așa de dimineață și ce duci sub coviltirul căruței? Niște stofe... Și unde le duci? Apoi la mănăstire... Acușica vine iarna și măicuțele au nevoie de îmbrăcăminte groasă... Uite, domnule, ce înseamnă negustorul! Știe când și unde să meargă cu marfa ca s-o vândă. Da’ ia spune
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
jumătatea secolului 19 (atestat la C. Conachi); poate avea origine multiplă: franceză și rusă. Semnalez că un cuvânt învechit, chibitcă „căruță mică acoperită“, are la originea îndepărtată același cuvânt arab qubba, pătruns prin tătară (kibet) în rusă (kibitka „căruță cu coviltir“), de unde l-am împrumutat noi. Azur, numele unei culori, s-a răspândit în toată Europa, deși vine tocmai din Persia, unde lâdjourd însemna „lapislazuli“, o piatră de culoare bleu. Este cel mai citat exemplu de cuvânt adus de arabi din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a acelor termeni care antrenează o suită de alți termeni, grupați, de fapt pe principiul memoriei involuntare și asociative, pentru a reface un cadru mai larg, de referință, precum copilăria naratorului. Astfel de centre de iradiere proustiană sunt cuvinte precum "coviltir" (cu următoarele conexiuni:"stropi de ploaie, somn, moșu Moise"), "cheptar" (care duce la asociații precum "ma-mare, nasturi îmbrăcați în piele, flori roșii de mătase, carnaval, mersul cu steaua"), "cizmă" (cu trimiteri la "sărbătoare, biserică, șiret de piele, strălucire")192
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mâinile pe șoldurile ademenitoare, scuturându-și pieptul plin de mărgele și argintării... Stai, așa și te întrebi... „Cât foc trebuie să zacă în trupurile acelea arămii?!“. Povestea tristă a vieții lor este veche... își duc întreaga viață în căruțe cu coviltir, din ținut în ținut, din țară în țară, neaflându-și locul undeva. Nâscându-se, crescând, trăind și murind în căruțe sau în corturi, și tot acolo trăindu-și viața cu bucuriile și nenorocirile ei. Simplitatea, sărăcia... asta îi păstrează liberi și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
deja rubiniu. Pe calea ferată care merge paralel cu șoseaua un tren va răsfrânge lumina purpurie din zeci de ferestre. Castele de apă, având în vârf un fel de farfurii zburătoare. Sate de țigani, cu corturi jerpelite la margine și coviltire de polietilenă. Stâlpi de înaltă tensiune tăind cîm-pul în diagonală, încărcați de ciori. Alte mașini în față și-n spate, depășindu-se unele pe altele ca într-un fel de joc. La ca-setofon - dragul meu Joe Dassin. Și mereu aer
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mai fost și totul mi se pare neschimbat în sat, oamenii cu aceeași curiozitate ieșind la porți și prin curțile lor aceeași sărăcie statornicită în timp, singurele meserii practicate prin zonă sunt legate de lemn și piatră și căruțe cu coviltir coboară ritmic la câmpie într-o transhumanță fără glorie, cea a ciubarelor, a scândurilor și a merelor, n-aș putea spune că nu văd semne ale schimbărilor, reclame comerciale, coca-cola, hollywood vraja americii, câte o antenă parabolică pe-o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
podoabe analoge din metale; rame pentru fotografii, stampe și obiecte analoage din metal. Înrămarea oglinzilor cu metale nepretioase. Cleme de prindere, rame cu cleme de prindere; catarame, catarame-cleme, agrafe, capse și produse analoge din metale nepretioase pentru îmbrăcăminte, încălțăminte, prelate, coviltire, serviete, accesorii de drum sau pentru alte produse finite; nituri despicate sau tubulare din metale nepretioase; paiete și mărgele din metale nepretioase. Elice de nave și paletele lor. Produse metalice, neincluse în alte categorii: - ancore și piese pentru ele din
ANEXA nr. 656*) din 6 octombrie 1997. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/119432_a_120761]
-
pășunile, arau și însămânțau holdele înguste și însorite cu cartofi, dovleci și porumb. Coseau, vara, fânețele, uscau și clădeau fânul în clăi țuguiate. Toamna culegeau livezile de pruni și meri. Apoi, bărbații înhămau caii la căruțele încărcate, până sub bolta coviltirului, cu butoiașe cu ,,vinars", vase din lemn cu magiun de prune și saci cu mere. Doi-trei vecini sau cuscri își plănuiau, în tovărășie, călătoriile în satele "pustei" - marea și roditoare Câmpie de Vest. Schimbau încărcătura, după cutumele trocului ancestral, pe
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
de vase sau cu cerșitul. După colectivizarea forțată Începută În anii „50, cei mai mulți au devenit agricultori sedentarizânduse prin sate, la marginea acestora. Sunt urmașii romilor veniți din Turcia. Erau printre cele mai sărace neamuri de rromi, călătoreau În căruțe cu coviltir, trase de bivolițe. 5.8. Florarii. Se ocupă În mod tradițional cu comerțul cu flori. Sunt un neam relativ nou, care a apărut și s-a dezvoltat rapid În perioada interbelică (figura nr. 7) fiind foarte des Întâlniți În marile
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
sau târguri. Poveste cu spoitori... Cu zeci de ani În urmă rromii spoitori se deplasau cu căruța În partea de sud-est a țării, În Dobrogea, În grupuri de 5-6 familii. Se stabileau la marginea satului unde Își instalau corturile sau coviltirele, fiecare familie având propriul adăpost, Învecinat cu cele ale rudelor ce formau acel grup. Bărbații rămâneau la căruțe, iar femeile plecau În sat, unde umblând pe străzi strigau “Spoim căldări! Spoim căldări!” Cazanele aduse de femei erau spoite de bărbați
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
avut șansa să fie angajați pe la hoteluri; h) vărarii sunt de cele mai multe ori rromi rudari care s-au sedentarizat În zonele carstice din țara noastră. Au amenajat cuptoare de ardere a calcarelor iar apoi, cutreierau regional cu cărușele lor cu coviltir să-și vândă marfa, vara. Sculptura osului. Din corn de cerb, vită sau capră, se făceau cornuri de vânătoare (de semnal), cornuri de praf de pușcă și, mai rar, mânere de cuțit. Etapele de prelucrare cuprindeau următoarele operațiuni: - Se despica
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
pământ nu poate transcede percepția prezenței lui Dumnezeu în viețile noastre. Orice mișcare a universului e-n spirit/ o naștere, o sferă și un trandafir;/ deasupra nimic nu-i pentru un nimic/ precum sub noi totu-i un car cu coviltir.// În drumul meu prin clopot rătăcit/ dinspre materie prin suflet mă tot mir:/ orice mișcare a universului e-n spirit/ o naștere, o sferă și un trandafir.// Deci universul nu-i decât un pește-nsuflețit,/ nemuritor în piramide ca un
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
bun-simț. Cuvintele baie, lazne, chișinău, borcul, burlui, toate semnificând folosirea empirică a apei În scop igienic sau alimentar, nu au cum să nu fie autohtone. Că doar nici un migrator, fie slav, turanic, maghiar, nu a cărat pe cai ori În coviltire burluie cu borcut, ca să li se păstreze denumirea! Bineînțeles, termenul a fost preluat de la populația de baștină. Însă altceva aș fi vrut să vorbesc, după dezghețul de pe la 1970, cu un basarabean, și Încă istoric. De data aceasta se părea că
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
de moșie, pe care o cumpărase principele Alexandru Dimitrie Ghica. Este mai mult ca sigur că ilustrul principe cumpărase acest teren arabil de la Radu Cernescu, un boier scăpătat. Familia preotului Dima Popescu va sosi la Oltenița cu câteva căruțe cu coviltir, pe atunci neexistând automobile sau trenuri. Ioniță Popescu (Oltean Niță) (1807 - 1884) Unicul fiu al preotului, care slujea la Popina, În Cadrilater, era Ioniță Popescu, cel cunoscut sub numele de Oltean Niță. S-a născut în anul 1807. Acesta, fiind
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3143]
-
Azov, unde vor intra sub influența alanilor - iranieni, care aveau o cultură superioară . Aceștia, după cum ne spune Ammianus Marcelinus „erau înalți și frumoși, cu părul mai curând bălai”, învățau călăria din fragedă copilărie, iar familiile călă toreau în căruțe cu coviltir, care, la locurile de tabără, erau dispuse în cerc. De la acești alani, goții au adoptat armele și tactica cavaleriei iraniene, dar și formele de cultură, la care goții erau receptivi, astfel că arta orientală sarmatică și iraniană ajunge prin goți
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]