253 matches
-
tatuaje care se duceau la spălat, preziceri în plicuri decorative sigilate. În curând vei porni într-o aventură neprevăzută... Era mai bună decât o carte. Putea s-o țină la nesfârșit cu poveștile amuzante despre traiul într-o căruță cu coviltir de pe autostradă, care nu reușea niciodată să ajungă chiar în ținutul coloniștilor. O dată apăru costumată în imitația ei de ținută de pionieră. Mark o privi uimit, pe jumătate băiat la petrecerea de ziua lui, pe jumătate violator de copii. Bonnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i păcălească pe cei aflați în drum spre California, în Navigator-urile lor, că ar merita să se oprească aici. Achită cei 8,25 dolari, trecu pe lângă figurinele pionierilor în mărime naturală și urcă pe scara rulantă în căruța cu coviltir, înconjurată de fresce uriașe. O văzu pe Bonnie lângă căsuța de lut exponat, cu rochia ei de stambă și boneta țuguiată, vorbind unui grup de școlari pe un ton ciudat, de modă veche - o versiune MTV-istă a lui Ma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
unde. Din cerdacul înalt al casei cu ziduri puternice, boier Papa Brân-coveanul, un tânăr cu fire aprinsă, dădea porunci: Scoateți caii din grajduri! Să fie înșeuați toți, mai puțin cei de caleașcă. Aceștia înhămați-i la cele două căruțe cu coviltir. Plecăm spre Potlogi! Huietul mulțimii crescuse afară. Din casă se auzea văicăreală de femei. Papa lăsă argații în bătătură și intră grăbit în casă; femeile amuțiră dominate de glasul stăpânului, care ordonă scurt: — Zăvorâți obloanele la ferestre! Iute. Apăru tremurând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unde mergeam? — O luam spre Câmpulung... Îmi aduc aminte că într-un an jupâneasa domniei tale venise și dânsa cu noi, pomenit fie-i numele. Adusese o groază de perine în căruțe și ne-a culcat pe toți copiii, făcând coviltire din macaturi și cu toată hurducătura am adormit cu toatele. Când ne am trezit, ajunsesem la mânăstirea Negrului Vodă. Așa trezită din somn, mie mi se părea că vin pe alt tărâm. După vecernie, cu jupânițele am pornit să citim pisaniile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vieți curmate din frageda lor viață amară, copiii care n-au avut copilărie! Într-o zi își făcuse apariția pe toloaca din fața casei, cam pe lângă știoalna în care ne scăldam noi, o șatră de țigani nomazi. Au pus căruțele cu coviltir în semicerc, au așezat corturile și în mijloc era destul loc pentru distracțiile lor, căci în fiecare seară, la lumina focurilor din fața corturilor, cântau din gură și din instrumente, viori și acordeoane, dansau și mâncau hartane de carne fiartă într-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
relatat și acolo comisarului ce se întâmplase și călări, comisarul și tata, au plecat înspre Bucium, drumul care ducea spre Vaslui, căci aflaseră între timp că în direcția aceea mergeau țiganii. Și au ajuns din urmă convoiul de căruțe cu coviltir. Au barat cu caii drumul în fața șatrei. Prima căruță era a bulibașei. Comisarul a controlat întâi căruța lui. Acolo, pe un maldăr de fân, m-au găsit dormind, căci femeia bulibașei îmi dăduse seara să beau un ceai cu ceva
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
deja rubiniu. Pe calea ferată care merge paralel cu șoseaua un tren va răsfrânge lumina purpurie din zeci de ferestre. Castele de apă, având în vârf un fel de farfurii zburătoare. Sate de țigani, cu corturi jerpelite la margine și coviltire de polietilenă. Stâlpi de înaltă tensiune tăind cîm-pul în diagonală, încărcați de ciori. Alte mașini în față și-n spate, depășindu-se unele pe altele ca într-un fel de joc. La ca-setofon - dragul meu Joe Dassin. Și mereu aer
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fund a patrulaterului avea o tindă pe stâlpi de lemn, prefăcută în geamlâc. Curtea era plină de butoaie, de doage, de scânduri scurte de stejar, de papură, fiindcă într-o parte ședea un dogar. Erau și câteva căruțe țărănești cu coviltir. Într-un colț, un individ potcovea un cal prins între trei bare în chip de uluci. Un fel de boltă fusese refăcută și folosită ca potcovărie. Stănică își aduse aminte că, pe când era copil, curtea era plină de căruțe pentru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făcut odată. Ne-am dus câțiva, călări, pe Podul Calicilor, strada Rahovei de acum, și ne-am ținut, până au ostenit caii, pe drumul Giurgiului, după o grecoaică, o fată care mergea cu tat-su, negustor grec, în căruță cu coviltir. Grecul s-a plâns la întoarcere tatei, și de atunci nu mi-a mai dat cal. Mergeam apoi la biserici cu ceata, când se dădeau artose, la Antim, la Sfinții Apostoli, La Mihai-vodă, și chiar mai departe și, punîndu-ne în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
obțin, dar în aceiași măsură urmăresc rentabilitatea. În această ordine de idei, prețurile joacă un rol capital. Bunicii noștri, îmi spune el, au făcut cele mai mari acte de curaj colonizând țara. Au mers pe jos sau cu carele cu coviltir, pe câmpii și prin munți, luptând cu greutățile și lipsa de drumuri, fără poduri, luptând cu epidemiile și pieile roșii, pentru a ne da această țară de care suntem mândri. Noi avem datoria de a persevera pentru a o înfrumuseța
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
ha și o populație de două milioane locuitori. Înaintăm acum pe șoseaua paralelă cu frontiera statului Oklahoma. Unul din cauciucuri are nevoie de reparații. Deocamdată îl scot. După ce am schimbat roata, când mă pregătesc să plec, văd venind o cărută cu coviltir. E un eveniment, care trebuie subliniat. Opresc căruța. Doi bătrâni, soțul și soția, stau la gura coviltirului. Merg în vestul Kansasului la munca câmpului, unde rămân până la însămânțarea grâului de toamnă. Sunt din Missouri. Sunt angajați cu 5 dolari ziua
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
din cauciucuri are nevoie de reparații. Deocamdată îl scot. După ce am schimbat roata, când mă pregătesc să plec, văd venind o cărută cu coviltir. E un eveniment, care trebuie subliniat. Opresc căruța. Doi bătrâni, soțul și soția, stau la gura coviltirului. Merg în vestul Kansasului la munca câmpului, unde rămân până la însămânțarea grâului de toamnă. Sunt din Missouri. Sunt angajați cu 5 dolari ziua și mâcarea. Aceasta înseamnă pentru două persoane 700 lei plus masa. La noi, atunci o zi era
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
însămânțarea grâului de toamnă. Sunt din Missouri. Sunt angajați cu 5 dolari ziua și mâcarea. Aceasta înseamnă pentru două persoane 700 lei plus masa. La noi, atunci o zi era plătită cu 25 lei plus hrana. Le admir caii, hamurile, coviltirul. Dacă ar lipsi șoseau de asfalt aș zice că sunt pe Băragan. De altfel, atât mașinism, atât miros de benzină, mă fac să mă gândesc nostalgic la poezia drumului, la țăcănitul cailor, pe Bărăgan. Drumul cu căruța cu cai însă
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
ști eu, ’r-ați ai dracu’ de mitocani! Episodul 24 îN LEGĂTURĂ CU UNELE PROBLEME îNTÂMPINATE DE POVESTITORII SECOLULUI AL XVII-LEA în toată această celestă harababură din jurul hanului, mai la o parte, ascuns de vânzoleala dimprejur printr-o căruță înaltă cu coviltir, pâlpâia domol un foc lângă care ședea o mână de oameni prăvăliți întru hodină. Dacă din întâmplare ori dacă în mod legic, cu necesitate, bunele noastre personaje s-au îndreptat tocmai într-acolo, ori dacă însăși docila noastră pană i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
preumbla pe ulițele târgului, dinspre sud, trecând lunca Bârladului, se apropiau de Ieși Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, rapsodul Broanteș și țigăncușa Cosette însoțiți de boierul Radu Stoenescu-Balcâzu și de-un pâlc de slujitori călări ai acestuia. Veneau în două căruțe cu coviltir, ca și cum ar fî negustori, iar în a treia aveau ascunși sub boarfe zece desagi cu barabule. Gândul lor era să pătrundă în Ieși, să nu precupețească nici un efort pentru a face să pătrundă o traistă cu barabule fierte la Husain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce se vindea la orele 7, de dimineață; lipsa de combustibil făcuse din garduri și copacii grădinii publice un jaf licit”...Aici, la Bârlad, l-a cunoscut doctorul pe Al. Vlahuță. Sosit de la Dragosloveni „într-o căruță sub al cărei coviltir își adăpostea , alături de un sac de mălai, o putină de brânză și douăzeci de covoare vechi românești, comoara, unsprezece pânze semnate de N. Grigorescu”, după 12 zile de călătorie, poposea mai întâi la învățătorul Ioan Balmuș, apoi la Eugeniu Bulbuc
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
bun-simț. Cuvintele baie, lazne, chișinău, borcul, burlui, toate semnificând folosirea empirică a apei În scop igienic sau alimentar, nu au cum să nu fie autohtone. Că doar nici un migrator, fie slav, turanic, maghiar, nu a cărat pe cai ori În coviltire burluie cu borcut, ca să li se păstreze denumirea! Bineînțeles, termenul a fost preluat de la populația de baștină. Însă altceva aș fi vrut să vorbesc, după dezghețul de pe la 1970, cu un basarabean, și Încă istoric. De data aceasta se părea că
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
în coșniță?... He, he, struguri... Nea Gheorghe s-a supărat, l-a bătut ta-său că la prins cu țigarea în gură... Unul, Ilie Cîrcîdaț, era cerșetor, singurul din sat, afară de milogi, care veneau din lume în căruțele lor cu coviltir (unde aveau copii schilozi) și ale căror vaiete se auzeau de departe, te treceau fiorii: "Maică, fie-ți milă și îndurare..." Cîrcîdaț ăsta mânca toată ziua (fiindcă asta i se dădea, de mîncare) și uneori se scăpa pe el. Dar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-mă cu coada ochiului. Îndată după corul pe care îl închinau rudărașii soarelui de sânziene, au urmat poiana și grindul unde își întocmiseră satul meșterii de albii. Era o așezare de nomazi; cai, porci și vaci umblau slobod în jurul căruțelor. Coviltirele erau ridicate de pe draghini și așezate pe stâlpi. Pe lesele de subt aceste coviltire se aflau dormitoarele familiilor, ferite de dihăniile și jivinele luncilor și de viiturile apelor la vreme de noapte. Focuri ardeau în toate părțile. Femei cu fuste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sânziene, au urmat poiana și grindul unde își întocmiseră satul meșterii de albii. Era o așezare de nomazi; cai, porci și vaci umblau slobod în jurul căruțelor. Coviltirele erau ridicate de pe draghini și așezate pe stâlpi. Pe lesele de subt aceste coviltire se aflau dormitoarele familiilor, ferite de dihăniile și jivinele luncilor și de viiturile apelor la vreme de noapte. Focuri ardeau în toate părțile. Femei cu fuste colorate se învârteau între vetre și căruțe, pregătind cina. Meșterii lucrau la trunchiuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu ce călătorești. Dacă mergi cu trenul și dă sfântul să ai legături bune, în câteva ore. Tot așa și cu mașina. Dar cu căruța? Amuzantă întrebare. Pare imposibil. Nu-i deloc imposibil. Doar, în copilărie vedeam, adesea, căruțe cu coviltir care treceau prin sat... unele se opreau. Atunci, stăpânii lor vindeau te-miri-ce, alteori făceau și pe geamgiii. Mă rog, policalificarea... țărănească. Când am mai crescut puțin , am băgat de seamă că unii vorbeau, parcă, altfel decât noi. Bineînțeles, tot românește
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se Înglodau În lut ca-n aluat. Chiar și șaretele ușoare, și pînă și trăsura domnului subprefect lăsau urme adînci În glod, darămite o căruță greoaie la care erau Înhămați doi cai povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe cap avea o pălărie cu boruri tari, cam roase. Ținea hățurile lejer Într-o mînă, ca un căruțaș destoinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
una În fața alteia că trăiseră o dezamăgire nebănuită, definitivă, după zile lungi de bucurie și Încîntare și după acea dimineață, cînd avuseseră impresia că inima le va ieși din piept de atîta emoție. În sfîrșit, venise ziua! Stăteau așa sub coviltirul cu marginile ridicate, Înfășurate Într-o cergă călduroasă, prefăcîndu-se că moțăie, căci erau tare abătute. VÎntul fremăta printre crengile stejarilor. Deschideau din cînd În cînd ochii, pe furiș una față de alta, și se uitau În sus, peste umărul tatălui, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de moșie, pe care o cumpărase principele Alexandru Dimitrie Ghica. Este mai mult ca sigur că ilustrul principe cumpărase acest teren arabil de la Radu Cernescu, un boier scăpătat. Familia preotului Dima Popescu va sosi la Oltenița cu câteva căruțe cu coviltir, pe atunci neexistând automobile sau trenuri. Ioniță Popescu (Oltean Niță) (1807 - 1884) Unicul fiu al preotului, care slujea la Popina, În Cadrilater, era Ioniță Popescu, cel cunoscut sub numele de Oltean Niță. S-a născut în anul 1807. Acesta, fiind
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3143]
-
mai curios a pus mâna: pântecele nu era alt ceva decât o cutie de tinichea plină cu spirt și fasonată astfel încât să se adapteze corpului și să simuleze sarcina. Trăsurile de Hereasca: Sunt cunoscute acele trăsuri zise „de Hereasca“, cu coviltir, acoperite. Ei bine, acest coviltir, bine acoperit și bine căptușit, cuprindea în toată întinderea o mare cutie de tinichea plină cu spirt. Căruțașii: Am văzut căruțe al căror fund era dublu, iar înăuntru aceleași cutii cu spirt. Am văzut o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]