339 matches
-
s-a apucat să curățe curtea crâșmei de nămeți. Abia spre amiază a sfârșit treaba. După ce și-a revenit din oboseală, a intrat la Hliboceanu. Acesta l-a primit cu bucurie, semn că aștepta pe cineva de-al casei. Surpriza crâșmarului a fost și mai mare când l-a auzit vorbind limpede: Ai venit, Costache? Uite că am terminat treaba prin curte și am venit să aflu cum te mai simți. După cum văd, cred că ți-i mai bine... Acușica sosesc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
zilei și abia așteptau să ajungă la liman. La un timp s-a auzit glasul lui Puicuță: Se zărește felinarul din poarta crâșmei! Ca mâine ajungem. Și tare am chef ca în noaptea asta să golim polobocul cu vin al crâșmarului! Se vede treaba că ești nou în meserie, Păvăluță băiete,de nu știi că la Costache vinul și rachiul nu se termină niciodată. Nou în cărăușie, dar vechi între băutori, ha ha ha! Unde-i Pâcu să te audă și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ajuns întregi și nevătămați - a vorbit Hliboceanu către Costache, ieșit să le deschidă poarta. Măi, să fie! Da’ de când aveți voi cai? Stai stai! Eu cunosc caii iștia. Îs ai celor doi despre care am vorbit noi, Hlibocene - a zis crâșmarul, mirat peste măsură. Avem cai și chiar pe stăpânii lor. Uite-i colea în sănii - s-a lăudat Mitruță. Atunci se schimbă treaba. Duceți-i în bucătăria de vară. Nu vă fie teamă că au să scape, pentru că ferestrele au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
adunat în crâșmă... Au mâncat în tăcere fiecare, gândind la cele petrecute în noaptea aceea... Eu nu mai am răbdare până mâine dimineață. Aduceți-i pe cei doi, să văd ce hram poartă - s-a adresat Hliboceanu lui Mitruță și crâșmarului. Când i-a văzut tremurând în fața lui, Hliboceanu li s-a adresat, cu glas scăzut și tremurat de mânie : Ia stați voi colea, să ne tălmăcim! Uite ce am găsit în chimirul aistuia zbanghiu, care cred că îi șeful. Ia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
El a luat-o de bună, a strâns câțiva bețivani la crâșma din sat, au încheiat și un proces-verbal, semnat de secretarul comunei, care de mult vroia să scape de celălalt hoț, adică de Dumbrăveanu. Cel mai fericit a fost crâșmarul, căci Chetraru l-a făcut ,,vice” în noaptea aceea, cu obligația să rămână în continuare și șef de unitate, la restaurant. A numit alți doi funcționari, secretarului i-a dublat leafa, pe femeia de serviciu a dat-o afară. Toată lumea
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
o voce mai tare decât era nevoie ca să-și ajute înțelegerea prin auz. Din casă veneau valuri de melodie. Cineva, probabil crâșmărița, cînta: "Suspine crude pieptu-mi zdrobește". Desigur că acela care o făcea să suspine atât de crud nu era crâșmarul, impropriu pentru rol chiar și prin natura lui de intelectual, probată (și fortificată) de citirea ziarului enciclopedic. Când apăru și ea, monumentală, brună și albă, grasă și răscoaptă, cu cârlionți pe frunte, cu nasul în vânt (nasul clasic al crâșmăriței
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu coapsele fine în rochia de cit, cu sânii mici, desculță, cu gleznele goale. Flăcăul stătea nemișcat, zâmbind. Femeia încordată îl sidera cu ochii ei scânteietori, împlîntați în ochii lui nesiguri. Dar flăcăul scund nu era o altă ediție a crâșmarului din Humulești. Fatalitatea cu care era mânată femeia spre el, zâmbetul lui și mustața leneșă de om pasionat se opuneau oricărei apropieri între cei doi bărbați de pe valea Ozanei. Trăsura noastră zgomotoasă a trecut inexistentă pentru femeia teribilă cu sânii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și gâtul matlasat ca plapuma : - Poama de boz o scuturi în putinică, de doagă. Dai drumul numai la poamă și crăcuțele le zvârli. Rachiul l-am făcut singur eu, propriu. I- am dat și lui Neacșu, cât e el de crâșmar. Ba încă zicea : „Mai dă-mi, zice, chilă pe chilă și-ți mai întrec ceva”. Da ce-mi trebuie mie rachiul lui ? Să vii, bunăoară, dumneta la noi. Eu ți-oi da un litru de vin. Are să-și placă și-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cât stai cu oile în zăvoi și nu lucri nimic, se pot face curele, bețe. Au ș- acelea prețul lor. Eu făceam panere și fierbeam rachiu din boz de nu-l tăia pe nimeni capul că nu- i fiert de crâșmar. Am stat și la boiereasă. Acolé iar am cunoscut ceva, că nu-i rușine să spun : de unde este, de acolo curge. Așa azi oleacă, așa mâne oleacă, am ținut și stână, am mai luat în parte, mai un negoț, mai
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
15 mai 1761 (7269) biv vel logofătul Radu Racoviță scrie: „Am dat danie spre pomenire o pivniță de piatră cu dugheană de crâșmă ce iaste deasupra pivniții și cu altă dugheană, ce iaste din sus alăture cu pivnița, pentru șidere crâșmarului, și cu 4 dugheni din gios, ce sânt tot în rândul pivniții supt un acoperemânt , aice în târgul Iașilor, lângă mănăstirea Bărboiului, pe Ulița Fânăriei”. Să nu crezi că vodă rămâne mai prejos. Nuuu. Nici vorbă. Face și el danii
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
păcate este adevărat. Actuala societate i-a învățat leneși. I-a învățat să trișeze. E îngrozitor. Toți au ajuns să trăiască într-un compromis. Trăiești într-o lume a compromisurilor. Și într-un regim de troc. Tu primești mâncare de la crâșmarul X. El nu are nevoie de banii tăi, în schimb, îți cere alt serviciu. Să-i faci rost de cauciucuri de mașină, spre exemplu. Deci tu, la rândul tău, trebuie să faci în așa fel încât să-l faci pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
de cauciucuri de mașină, spre exemplu. Deci tu, la rândul tău, trebuie să faci în așa fel încât să-l faci pe cel care are cauciucurile de mașină să-ți devină obligat, pentru a obține de la el exact ce dorește crâșmarul. Fiecare, la rândul lui, trebuie să facă tot felul de compromisuri. Intri într-o lume a compromisului în care nu te mai regăsești. Dar, în momentul în care aceste probleme nu ar mai fi vitale, pentru că aici fiecare om își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
cuvintele pentru a descrie dezgustul și neliniștea care mă încercau în fiecare zi, epuizarea fizică și psihică însoțite de jena cumplită de a fi obligat să alergi de dimineața până seara după hrană, să te umilești pe la toți măcelarii și crâșmarii, să cerșești pe la mai-marii finanțelor Uniunii Scriitorilor câteva sute de lei... „Oare există viață înainte de moarte?” era una dintre întrebările frecvent auzite aproape pe toate palierele societății. Aflat mereu în atenția acelei sinistre instituții, nu puteam ști niciodată când se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
de motivele acelei hotărîri, faptul că se afla la dispoziția gustului pentru șampanie a cîtorva sute de mii de băutori serioși îl scotea din sărite. Umbla din colț în colț de țară să cerceteze piața, să lămurească pe cîte un crîșmar că face, nu doar o afacere, ci chiar un act de civilizație comandînd doar șampanie Mott, asculta inepțiile angrosiștilor, scîncetele nevestelor de negustori din cine știe ce fund de Moldovă ori Oltenie, și asta era o cale pentru a mai scăpa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
crâșmei, aduse mânile prin coama-i aspră și-i mângâie ochii deștepți. Calul necheză încet și-și întinse botul umed spre stăpân. —Iacă-ndată, Roibule, îndată. Străinul își dădu pălăria pe ceafă și trecu pragul rateșului. Înlăuntru, pătrunseseră umbrele înserării. Crâșmarul sta după tejghea așteptându-și mușteriul, cu gura întinsă până la urechi într-un zâmbet foarte prietinos. —Bună sara! zise călătorul. —Mulțămim dumilorvoastră! răspunse crâșmarul, zâmbind mai tare; ce-ți poftește inima? — Apoi... deocamdată, toarnă un pahar de vin... da’ bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Roibule, îndată. Străinul își dădu pălăria pe ceafă și trecu pragul rateșului. Înlăuntru, pătrunseseră umbrele înserării. Crâșmarul sta după tejghea așteptându-și mușteriul, cu gura întinsă până la urechi într-un zâmbet foarte prietinos. —Bună sara! zise călătorul. —Mulțămim dumilorvoastră! răspunse crâșmarul, zâmbind mai tare; ce-ți poftește inima? — Apoi... deocamdată, toarnă un pahar de vin... da’ bun... știi... — Se poate, cum nu: chiar azi am început un poloboc... Avem și pastramă bună... Poftim vinul. Dacă poftești pâne, brânză... Străinul era ostenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
brânză... Străinul era ostenit tare. Vorbi încet: —Să sorb întâi paharul acesta... Luă paharul, îl privi în zare, scuipă într-o parte cu înfățișare foarte trudită, apoi duse băutura la gură. —Bielșug să deie Domnul și sănătate! — Dă, Doamne! zise crâșmarul. Străinul bău jumătate de pahar, apoi se opri. Crâșmarul întrebă: —Dincotro?... Dar necunoscutul n-avu când răspunde, ochii se lărgiră deodată, se aprinseră, obrajii i se făcură pământii; scăpă paharul din mână, gemu: — Nu mă lăsa... șovăi și căzu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întâi paharul acesta... Luă paharul, îl privi în zare, scuipă într-o parte cu înfățișare foarte trudită, apoi duse băutura la gură. —Bielșug să deie Domnul și sănătate! — Dă, Doamne! zise crâșmarul. Străinul bău jumătate de pahar, apoi se opri. Crâșmarul întrebă: —Dincotro?... Dar necunoscutul n-avu când răspunde, ochii se lărgiră deodată, se aprinseră, obrajii i se făcură pământii; scăpă paharul din mână, gemu: — Nu mă lăsa... șovăi și căzu ca un mal pe spate, cu brațele întinse în lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
necunoscutul n-avu când răspunde, ochii se lărgiră deodată, se aprinseră, obrajii i se făcură pământii; scăpă paharul din mână, gemu: — Nu mă lăsa... șovăi și căzu ca un mal pe spate, cu brațele întinse în lături. Zâmbetul larg al crâșmarului se șterse brusc și gura se strânse pungă, pe când ochii lui mici rămâneau țintiți de încremenire. Ieși repede de după tejghea, se plecă puțin asupra străinului, dar nu zise nimic; se învârti năuc de câteva ori prin crâșmă, apoi năvăli pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mici rămâneau țintiți de încremenire. Ieși repede de după tejghea, se plecă puțin asupra străinului, dar nu zise nimic; se învârti năuc de câteva ori prin crâșmă, apoi năvăli pe ușă. Popa Ștefan tocmai atunci voia să intre. —Părinte!... părinte!... gemu crâșmarul înspăimântat, înghițind greu ceva care parcă-i sta în gât; părinte!... vină degrabă! — Ce-i, Petrache? ce-i, omule? întrebă părintele Ștefan, oprindu-se mirat și așezându-și cu grijă cârja dinainte. —Părinte! degrabă, părinte! că moare... — Cine moare, omule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a pălit damblaua, Petrache... de bună-samă! Petrache sta cu mâinile în lungul trupului și se uita prostit la necunoscut. Popa își trecu dreapta prin barba rară, căruntă, își scărpină gânditor nasul roș; apoi zise repede, cu limba moale, împroșcând pe crâșmar: —De bună-samă, Petrache! Dambla, Petrache! —Părinte, strigă crâșmarul, căscând ochii; mare comedie! A venit să beie un pahar de vin... Încă l-am întrebat dacă vrea să-i dau pâne și o leacă de brânză... Nu, zice, să sorb întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu mâinile în lungul trupului și se uita prostit la necunoscut. Popa își trecu dreapta prin barba rară, căruntă, își scărpină gânditor nasul roș; apoi zise repede, cu limba moale, împroșcând pe crâșmar: —De bună-samă, Petrache! Dambla, Petrache! —Părinte, strigă crâșmarul, căscând ochii; mare comedie! A venit să beie un pahar de vin... Încă l-am întrebat dacă vrea să-i dau pâne și o leacă de brânză... Nu, zice, să sorb întâi paharul ista... A băut și a picat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dar, ce-i dreptu, voinic român... Cum s-a dus... parcă nici n-a fost! Apoi plecară. Cerul era căptușit cu nouri alburii; o liniște mare plutea pe mormintele sărace. Și în tăcere deodată răzbătu ropotul unui umblet de cal: crâșmarul Petrache trecea călare pe roibul străinului. Apoi, după ce se făcu liniște, câțiva fulgi, ca niște flori de vișin, începură să joace peste lăcașurile tăcerii. Florile înghețate se înmulțiră, prinseră a curge potop alb, se așternură ca o pânză peste cruci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Pentru H. Sanielevici, tema acestei povestiri era „beția“, G. Bogdan-Duică găsea aici „o critică socială“, iar G. Călinescu nota sec: „Într-un sat, odată vine călare un necunoscut care moare de dambla. Nimeni nu află rosturile lui și popa și crâșmarul îi vând calul“. În schimb, G. Ibrăileanu văzuse „o tristă simfonie“, iar Perpessicius o apreciase la superlativ. Rămâne practic necunoscută până la studiul lui Nicolae Manolescu, care o numește „o baladă a morții“. Volumul de debut Povestiri s-a numit inițial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
încheiată... o nimica toată... avem vreme. Mai stăm, ne mai odihnim, mai spunem câte ceva și mai bem câte-un păhărel... Când a auzit de păhărel, prietinul Cristache s-a dat bătut și n-a mai zis nimica; numai a făcut crâșmarului semn. Dar boierul Dumitrașcu, răsfirându-și în degete frumoasa-i barbă căruntă, mă întrebă cu seriozitate: — Pe drumul acesta e hanul Boului? De ce nu mi-ați spus? Ne opream acolo. Ba s-avem iertare, cucoane Dumitrașcu, răspunsei eu, punându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]