747 matches
-
păduri, care să nu lumineze desișuri, chiar dacă sunt ascunse-n întunericul în care își are sălaș, răul, în umezeala dinspre nordul rece. Am iarna care albește coama ramurilor mele multe, dar cu soarele care încălzește, totuși, albul rece din ele. Crăpată-mi este scoarța și bătrână, dar vlăstarii pădurii mele, cresc pe cărarea fără pașii de mâine și nu uită, pădurea. Freamătul tremurând al buzelor ciutelor care-mi mângâie poienile, cu flori, când culeg parfumul pământului și cănd din fănul toamnei
PĂDUREA VORBEŞTE CU MINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362037_a_363366]
-
haita de îngeri contrafăcuți, rugăciunile venite din pereții bisericilor de piatră ascult trosnetul lemnului în cruce furia lui mă obligă să învăț îngenunchierea nu doare. curge cuvântul prin mine ca un șarpe și vărs. vărs amarul secundei trăite și lespezile crăpate ale visurilor se înfig în creierul meu explodez. nu fac mizerie. rugăciunea mea naște timpului fiica aleasă a-i fi roată moara e fixă de mult nu mai rostogolește apa secvențele filmului mut și mult încetează explodez. nu fac mizerie
EXPLODEZ. NU FAC MIZERIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366592_a_367921]
-
este altceva decât o reverie a posibilității de a trăi „impetuos”, dar și...”misterios”. Întâlnim aici poemele: Templier, Templul cuvintelor, Prefacerea templului, Revolta templierului, Aleile templului, În templu, Umbrela din templu, Lespezile templului, Copiii templului... Templierul e: „un ram bătran, crăpat, uscat”; Păstorul templului: „la fiecare dangăt/ bunul părinte tresare și așteaptă/ să-l strige la poartă urmașul”. „Decadențele din templu”,sunt: „ne murdărise luna templu/ cu pete de rugină violente/ și ne duru-n lumină-ntregul/ iubirii noastre decadente”. „Tainele
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CALĂTORULE UITĂ! Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 799 din 09 martie 2013 Toate Articolele Autorului Calătorule uită! o carte de viață, o masă o inimă spartă, o ușă ziduri crăpate, dărâmate, pierdute dincolo? zile-n întoarse și mâini care-mi fac semne și strigă! nu poți să aduni pași, numărând inimi zdrobite nu poți să aduni gănduri și buze ucise nu poți să fi rană care strigă nu meriți îmi
CALĂTORULE UITĂ! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 799 din 09 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345625_a_346954]
-
o altă lume” ne propune o altfel de fericire, complet diferită de fericirea nesigură și trecătoare pe care o dă acest pământ căzut în păcat. Bucuria și fericirea în Domnul înseamnă să bei apă vieții și să renunți la fântânile crăpate ale lumii - “Și mergeam în vis spre izvorul meu.../ Apă...apă.../ Apă izvorului meu îmi inundă privirile,/ Îmi spală ochii,/ Îmi spală picioarele!/ De ce Dumnezeule,/ Căram apă asta în mine?/ De ce, de ce o căram Iisuse?/ Și o beam, o beam
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]
-
ajunsese încă. Tălpile goale începură să-l ardă de parcă ar fi mers pe cărbuni încinși, iar capul să i se bălăngăne ca o doniță plină cu apă. “Ah, apă” își zise copilul oftând și își trecu limba uscată peste buzele crăpate, apoi se lipi cu spinarea de perete și își strânse cât putu de mult picioarele pentru a nu le lăsa pradă soarelui. Dacă nu ar fi săvârșit imprudența de a-i răspunde deunăzi tatălui său, acum s-ar fi bălăcit
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIKU, COMENTARII Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 303 din 30 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Capătul lumii - în calea unei furnici pământul crăpat (Fratila Genovel-Florentin) Unflash interesant ce trimite la universul boabei și al fărâmei. Primul vers trimite la sfârșitul lumii, la o apocalipsă generată de lipsa prelungită a precipitațiilor. Pământul crăpat apărut în calea furnicii ne obligă să admitem o realitate cruntă
HAIKU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356545_a_357874]
-
2011 Toate Articolele Autorului Capătul lumii - în calea unei furnici pământul crăpat (Fratila Genovel-Florentin) Unflash interesant ce trimite la universul boabei și al fărâmei. Primul vers trimite la sfârșitul lumii, la o apocalipsă generată de lipsa prelungită a precipitațiilor. Pământul crăpat apărut în calea furnicii ne obligă să admitem o realitate cruntă: seceta. Se induce în suflete astfel o dezolare care macină și te lasă pe gânduri. Chiar și pentru furnică, exploratoare energică, situația e critică. Mic și mare stăm sub
HAIKU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356545_a_357874]
-
Articolele Autorului Predestinare candrie a lumii astrale în vuiet de moarte născută din vidul de vremuri crezute uitate blestem ca o învăluială căzut pe arcă în plutire sub bolta cerească culoarea ei sânge soare în doliu suflet cenușă în lutul crăpat timpuri trecute în jur amintiri născute de azi trecut adus în prezent fulgi de zăpadă în negru vopsiți îi vreți să cadă liniștiți acoperă o arcă ce trage să moară flăcări de ură ne ard viitorul durere și furt mizerie
PREDESTINARE CANDRIE A LUMII ASTRALE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355129_a_356458]
-
trecută. Sărăcia, deopotrivă cu mizeria de dinăuntru se vedea prin ușa de la intrare care era întredeschisă pentru a pătrunde cât de cât, aer. Gemulețul camerei era nespălat de ani de zile și astupat cu o hârtie, astfel că, prin ușa crăpată pătrundea o lumină difuză care făcea ca umbrele de pe pereți să fie pregnante, mai ales a celor de păianjeni care atârnau până deasupra patului. Curățenie generală nu se făcuse de mult. Stela, care o îngrijea pe femeia paralizată era angajată
IZOLAREA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356067_a_357396]
-
nou, afară, unde ne așteptau, Tina și Ilinca. Se îmbrăcaseră și ieșiseră pe ușa din spate, ușa dintre camere era de evitat din cauza sobei și a întunericului.În casă era dezolant fără lumină, cu soba ce sta să cadă, pereții crăpați,ușa nu se mai închidea bine. Am plecat prin cartier să vedem ce se întâmplase. Străzile erau pline de lume și de mașini. Înainte de cutremur erau aproape pustii la acea oră.La combinat nu se întâmplase nimic grav, din fericire
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > CORNELIU TRAIAN ATANASIU,COMENTARII Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 347 din 13 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului trosnet pe iezer - de sub gheața crăpată răsare luna Ion Rășinaru De data asta, de-abia cînd se sparge gheața, luna regăsește apa în care să se oglindească. Iar pentru jocul de cuvinte, întîmplarea e o provocare și o reușită din moment ce izbutește să inverseze și ordinea evenimentelor
CORNELIU TRAIAN ATANASIU,COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369446_a_370775]
-
de a-i explica domniei sale, nana, despre ciudata mea intenție de aduna puișori morți la naștere prin faptul că fac un studiu pentru a găsi cauza decesurilor „celor mici”. Am primit imediat, cu bucurie reciprocă desigur, două ouă cu coaja crăpată, prin care se vedea lupta pentru viață și moarte a puilor de găină care abia au reușit să spargă peretele care îi ținea captivi și să scoată puțin cioculețul, după care, consider că i-a lăsat puterile și au sucombat
BANCA AMINTIRILOR (8) OUL, ŞOPÂRLA ŞI MAMA SOACRĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369655_a_370984]
-
-mă să le răscolesc spre a găsi ghiocei și castane. Fără să-mi pese că din buzunare îmi zboară cheile mașinii, țigările, iPhone-ul și banii, am alergat într-un suflet către întâlnirea cu petele de lumină vălurind pe asfaltul crăpat, exact ca atunci, ca atunci... Dar vai, prea repede a trebuit să mă întorc... Micul tăpșan era neschimbat, mirosul putreziciunii roditoare, fulgerul vrăbiilor că atunci, ca atunci erau, laolaltă cu norii, umbrele și pașii mei de uriaș. Doar că atunci
ATUNCI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362720_a_364049]
-
într-un loc anume. Zilele treceau. Mâna rămânea la fel de adulată, intangibilă, onorată... Curând, depunerile repetate de praf și de mizerie produseră crăpături în epidermă. Mâna începu să se umfle. Durerea o simțea ca pe un tribut adus onorurilor. Din epiderma crăpată, o supurație ciudată își făcea loc printre degetele umflate. Când se hotărî s-o arate unui chirurg era prea târziu. Trebuia amputată. „Ce simplu se mai pronunță și doctorii ăștia” își mormăi în barbă nemulțumirea, Costache Agarici. Cum să renunțe
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
După ce o săgeată îl nimeri pe Roman și acesta se prăbuși de pe cal, Ștefan, luând frâiele calului unui sutaș, „își roti paloșul doborând mârzacii ieșiți în cale. Disperarea îl făcuse sălbatic. O lovitură de ghioagă îi zbură coiful. Cu țeasta crăpată, cu sângele șiroindu-i pe față, orbindu-l, Ștefan mai învârti de câteva ori paloșul, fără nici un folos, căzând. Trupu-i cuprins de convulsii se sfârși în același loc lângă fratele său.” Imaginația neobosită a scriitorului ne mai oferă spre lectură
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
iubești Învață să iubești din această zi Crește cu primăvara în mâini. (4 aprilie 1981) ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ GLAS DE INIMĂ ȘI KOSOVA 1. Pun bandana pe cap Merg desculță Ca un fluture zbor Căldura mea ești Tu ai ochiul vânăt Și buza crăpată Chiar dacă te sărut rana nu se înmoaie Ochiul fața buza nu ți se-nmoaie Când merg desculță Cu bandana pe cap Suntem roșii Fragede Cu buze uscate Suntem 2. În stâncă țes și despletesc codița Merg pe munte pe mal
POEZIE ALBANEZĂ FLORA BROVINA (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353512_a_354841]
-
facultate. El tot timid în prezența mea deși era deosebit de volubil în rest. Am luat eu inițiativa și am început să ne cunoaștem mai bine. De curiozitate cum l-ai dat pe brazdă? Mi-am scos chiloții după o ușă crăpată, special sub ochi săi. Și? M-a deflorat cu aviditate de îndată. Tot atunci am stabilit data căsătoriei. Cum? Ai absolvit facultatea virgină? Sper că nu ești economistă ca să cadă globul de pe sediul institutului. Te ții de glume! Ia spune
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1638 din 26 iunie 2015 Toate Articolele Autorului ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT Cutreier dimineața pe câmpuri. Pământul e negru, crăpat Și trist că-i nelucrat de ani, Iar eu îl calc mai trist, mai apăsat. Și cerul a pierdut din albastru, Pe fire de iarbă, în rouă, a pus stele, Sunt semne că toate se schimbă Din câte au fost
ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352971_a_354300]
-
fi luat vreun “elan”: “Odată, când era mic Darrell, să fi avut 2-3 anișori, apare, după cremenea strălucind în soare ca un ciob de sticlă, fulgerător, un cap mic și cu cârlionți blonzi “agățaț” cu mânuțele de colțul unei lespezi crăpate și tocite de timp care se profila în imediata apropiere a drumului pe care-l aveam de parcurs, am înlemnit, mi-am zis că nu poate fi adevărat că este băiețelul meu, îl știam lângă ceilalți acasă, stătea prins, aninat
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
POPA TANDA"are și ea o istorie. A fost construită în anul 1700 de către cele 37 de familii existente la acea vreme pe așezarea actualului sat. Săracă Biserică a sărăcenilor - cum le spunea Ioan Slavici - avea pereții din potici ( lemne crăpate ) prinse în cuie și lipite cu noroi din lut cu paie. Tare mult și-au dorit saracenii să aibă o Biserică a lor, deoarece până atunci mergeau să se roage la Biserica din Haieu ( actuala Biserică din cimitirul Haieu ) care
BISERICA LUI POPA TANDA de IONEL CADAR în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354310_a_355639]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1570 din 19 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Voiam... Voiam să trec oceane și-am străbătut un lac având în față-aceeași perspectivă din barca mea crăpată și dusă în derivă de vânturi reci, ce mi-au venit de hac. Voiam ca să mă cațăr pe stânci, s-ajung pe culmi, să cuceresc cândva chiar Everestul, însă lipsit de vlagă mi-a fost întruna gestul și-am mângâiat
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353925_a_355254]
-
POPA TANDA" - are și ea o istorie. A fost construită în anul 1700 de către cele 37 de familii existente la acea vreme pe așezarea actualului sat. Săraca Biserică a sărăcenilor - cum le spunea Ioan Slavici - avea pereții din potici ( lemne crăpate ) prinse în cuie și lipite cu noroi din lut cu paie. Tare mult și-au dorit sărăcenii să aibă o Biserică a lor, deoarece până atunci mergeau să se roage la Biserica din Haieu ( actuala bisericuță din cimitirul Haieu ) care
BISERICA DIN SATUL NOSTRU de IONEL CADAR în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353160_a_354489]
-
de știa dinainte oamenii, locurile, casele și străduțele, deși nu trecuse niciodată pe acolo. Știa, pur și simplu știa că după micul scuar, luând-o la dreapta, va trece pe lângă un imobil vechi și părăsit, cu ziduri zdrelite și ferestre crăpate. Și, fiindcă niciodată nu se abătuse din drumurile lui și nu întârziase la serviciu, ajungând în dreptul ușii deschise, a pătuns. L-a izbit încă din prag mirosul de vechi și putred. Și, fiindcă în mod firesc ar fi trebuit să
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
vegetând... Trecând prin dreptul unei uși întredeschise a zărit în interior o dâră de lumină difuzând prin mica fereastră cu geamlâcul mânjit. A pătruns stârnind praful. Încăperea goală... Razele firave ale soarelui ascuns parțial de ziduri se izbeau în dușumeaua crăpată și umbrită. Lumina căpăta materialitate în praful greu și gros. Privea fascinat cum răzbătea ca un fascicul prin fanta geamlâcului. Soarele se cățăra acum undeva peste clădiri începând să-și dezvăluie discul de văpăi. Privea vrăjit acel spot absorbit de
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]