473 matches
-
fi ucis dar, spre norocul lui, calul azvârlea din copite la întâmplare, astfel că cea de a doua lovitură nu-l mai nimeri și în secunda următoare și-a revenit. Lupta continuă până când întâmplător, piciorul roibului s-a prins între crăcile unui stejar. In clipa aceea Rinaldo l-a apucat de grumaz și punându-și toată puterea la bătaie, a izbutit să-l trântească la pământ. De îndată ce atinse țărâna, turbarea lui Bayard s-a potolit ca prin farmec. El a devenit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și sabia Durindana. Când Roland s-a trezit, indignarea lui, vă închipuiți, era fără de margini; dar ca un adevărat și viteaz cavaler ce era a, el nu s-a lăsat îndepărtat de la scopul pe care îl avea. A rupt o cracă mare de ulm pentru a înlocui cu ea sabia pierdută apoi, cum soarele se ridica pe cer, el s-a îndreptat spre poarta grădinii, poartă care era păzită de către un dragon. Pe acesta l-a ucis din câteva lovituri și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
porni în căutarea unui adăpost mai sigur. Dar abia de au străbătut două mile când un nou zgomot s-a auzit în pădure. Uitându-se în direcția de unde venea zgomotul au văzut un armăsar focos,care sărea râpele și frângea crăcile ce-i stăteu în cale, calul a apărut înaintea lor cu un bogat harnașament împodobit cu aur. Dacă trebuie să-mi cred ochilor, zise Angelica, acest cal care străbate astfel tufișurile este Bayard și, ia te uită, parcă ar ști
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a trădătorului. Dornică să vină în ajutorul victimei, ea a privit în juru-i căutând un mijloc care să-i ușureze coborâșul și văzând un ulm cu coroană largă a tăiat dintr-o lovitură de spadă una dintre cele mai lungi crăci ale copacului, aruncând-o peste adâncitură, i-a spus lui Pinabel să apuce capătul cel mai gros, în vreme ce ea prinzându-se de ramuri cu mâinile s-a lăsat în jos, în peșteră. Trădătorul zâmbea, văzând-o astfel suspendată și, în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cel mai gros, în vreme ce ea prinzându-se de ramuri cu mâinile s-a lăsat în jos, în peșteră. Trădătorul zâmbea, văzând-o astfel suspendată și, în bătaie de joc, a întrebat-o: Ești bună la sărituri? Apoi a dat drumul crăcii cu perfidă bucurie, privind cum Bradamanta se prăbușea în fundul cavernei. ‘’De-ai fi intrat cu tot neamul tău acolo, a murmurat el, ca să vă stingeți până la unul.’’ Dar mârșava dorință a lui Pinabel nu s-a îndeplinit. Ramurile și frunzișul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu perfidă bucurie, privind cum Bradamanta se prăbușea în fundul cavernei. ‘’De-ai fi intrat cu tot neamul tău acolo, a murmurat el, ca să vă stingeți până la unul.’’ Dar mârșava dorință a lui Pinabel nu s-a îndeplinit. Ramurile și frunzișul crăcii i-au încetinit căderea,iar Bradamanta a ajuns jos prea puțin atinsă, deși, oarecum amețită. De cum și-a revenit ea a aruncat o ochire în juru-i și a văzut o ușă prin care a trecut într-o a doua peșteră
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
n-o voi folosi totuși în această luptă. Iată, o agăț de acest copac și vei deveni stăpânul ei atunci când mă vei răpune, nu altfel. Cu aceste cuvinte, Roland și-a scos sabia de la brâu și a atârnat-o de craca unui copac. Cei doi cavaleri, clocotind de furie, își mînară caii în semi cerc, apoi se repeziră unul asupra celuilalt, cu frâiele lăsate și-și încrucișară lănciile. Ambii au rămas neclintiți în șa. Lănciile sfărâmate zburară în aer. Atunci, cei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
birou. —Bette! Aici! strigă Elisa, cu un pahar de șampanie Într-o mână și o țigară În cealaltă. Era Înfiptă În mijlocul meselor de afară de la Cipriani și se sprijinea seducător de unul dintre scaunele italienilor, iar membrele ei ca niște crăci păreau că se pot frânge În orice clipă. Toată lumea e Înăuntru. Mă bucur că ai reușit să vii! —Doamne, ce slăbănoagă e! mormăi Penelope În barbă În timp ce ne Îndreptam spre mese. —Bună, am spus și m-am aplecat s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Angeles. Danny se ridică în picioare. Arăta înduioșător de recunoscător. Mal zise: — Du-te acasă și dormi, Ted. Bea un pahar și pentru mine. Cârtița Procuraturii plecă, salutându-i pe colegii lui polițiști. Buzz răsuflă încet. — Băiatu’ ăsta-i pe craca unui copac bătrân și foarte înalt și se uită în jos, la un flăcău înalt, cu o drujbă-n mână. Iar tu ai mai mult curaj decât minte. Era cel mai drăguț lucru pe care i-l putea spune cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sosește proaspăt câte un Kinder, ne uităm cu interes la aducător, ca să știm ce ne așteaptă. Lică e un papugiu, dar îl cred reproductibil. Numai că nu e bun mușteriu. Nu ne aduce pui la cuibar. Fluieră și sare din cracă în cracă, mai mult decât se ocupă de opera noastră socială. 76 Nory râdea atunci zgomotos, dar fără de veselie, despre un subiect pe care, de altfel, îl lua în serios. Avea un dublu principiu și o dublă activitate: era dușmana
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
câte un Kinder, ne uităm cu interes la aducător, ca să știm ce ne așteaptă. Lică e un papugiu, dar îl cred reproductibil. Numai că nu e bun mușteriu. Nu ne aduce pui la cuibar. Fluieră și sare din cracă în cracă, mai mult decât se ocupă de opera noastră socială. 76 Nory râdea atunci zgomotos, dar fără de veselie, despre un subiect pe care, de altfel, îl lua în serios. Avea un dublu principiu și o dublă activitate: era dușmana bărbaților și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fi înlănțuit de pletele tale! 6. Ce frumoasă și ce plăcută ești, tu, iubito, în mijlocul desfătărilor! 7. Statura ta este ca finicul și țîțele tale ca niște struguri. 8. Îmi zic: Mă voi sui în finic, și-i voi apuca crăcile!" Atunci țîțele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor. 9. Și gura ta toarnă un vin ales, care curge lin ca răspuns la dezmierdările mele, și alunecă pe buzele noastre cînd dormim! 10. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
În noroiul Împuțit de pe marginea pârâului, că-și bășicau mâinile și obrajii În urzici, că se zgâriau și lăsau ațe și petice de țoale În spini. Răvășită, Valea se burzuluia În jurul lor. La o cotitură urlară de groază: de o cracă groasă a unei sălcii atârnau trei hoituri de câine jupuite și pline de muște; cojoacele lor, făcute sul și date cu sare grunjoasă, se legănau de câte o sârmă de altă creangă, mai subțire; capetele potăilor, cu dinții rânjiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așa zisă cu carte, au demolat în inconștiența lor, și ceea ce se mai putea demola în România, speranța într-un viitor mai bun, pentru urmașii noștri și chiar pentru ai lor. Orice asemănare cu anecdota țiganului, care își taie singur craca de sub picioare, nu este deloc întâmplătoare fiindcă așa au pățit și ei... Un australian plin de telegrame De când cu telegramele publicate de WikiLeaks, toată suflarea de pe glob și-au întors privirea spre americani și se miră cum pot să fie
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de rigidă și de stânjenită, încât inventasem o scuză jalnică, legată de o ședință la prima oră, și plecasem abrupt. — Sunt o mare tâmpită, am gemut. Randall probabil crede... nici nu-mi pot închipui ce crede. Dacă mi-am tăiat craca de sub picioare pentru totdeauna, comportându-mă atât de jenant? — Bărbaților le place să fie provocați. Poate c-o să creadă că faci pe inabordabila și, în cazul ăsta, seara de ieri o să lucreze în folosul tău. Doamne, speram ca Bea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
din stradă în curte... Asupra monstrului vegetal îmi atrăsese și mie atenția, acum câteva zile, un copil al străzii, o puștoaică de cinșpe-șaișpe ani, care dimineața stătea ca într-un jilț imperial la prima ramificație a trunchiul arborelui, între două crăci mai groase decât trunchiurile copacilor din jur. Stătea și fuma, cu picioarele goale în adidași spânzurând spre apa verzuie. În timpul ăsta, contempla cu ochii micșorați panorama orașului în dimineața de primăvară ploioasă. De pe mal, un puști tot încerca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tot încerca s-o agațe cu bățul undiței - i-a prins chiar poala puloverului, i-a ridicat-o, ea a zvârlit scurt din picior după el... Totul trebuie să se petreacă repede, până se schimbă culoarea la semafor. Locul dintre crăci trebuie să fie mai bun decât toate gangurile pe unde-o fi locuit puștoaica asta de când a ajuns în București, chiar dacă în martie mai veneau și dimineți friguroase. Parcă ieșisem dintr-o vacanță mai lungă după plecarea Zinei - am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
clipa când am ascuns o pereche de pantaloni cu imprimeu zebrat de o clientă, pentru că mi‑i doream eu. Când mi‑am terminat povestea, la capătul firului s‑a lăsat tăcerea și m‑am gândit că, gata, mi‑am tăiat craca de sub picioare. Dar după asta am auzit un hohot interminabil de râs, atât de tare că era să scap telefonul. Săptămâna trecută mi‑a zis că ăla a fost momentul în care s‑a hotărât să mă angajeze. A spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
În mijlocul unui pâlc de copaci stufoși, crescuți la întâmplare, se ridica un vechi palat, o clădire aproape ruinată. Așteptau, în speranța că va ieși cineva să-i întâmpine. Nu apăru nici măcar o slugă. Babic luă caii și îi priponi de craca unui copac din apropiere, apoi trase de mânerul care atârna lângă ușa de la intrare. Clinchetul strident al clopoțelului trezi câteva șoapte undeva, în spatele ușii. Peste câteva minute se auzi o cheie răsucită în broască și, în cadrul ușii deschise, le zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ne-am umilit îndeajuns, Doamne Iisuse Hristoase, până una, alta s-a ras în cap. E mai igienic, desigur, dar și mai economic, pentru că părul consumă și trebuie hrănit, și uite că nu-ți mai permiți. Duzilor și corcodușilor cu crăcile încărcate de rod pare să le priască seceta. Fructele coapte cad, se borșesc și fermentează pe pământul uscat, străbătut de crăpături șerpuite, în care poți băga pumnul. Ar ieși ceva rachiu din zeama asta de dude și de corcodușe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca porumbeii, ăsta-i interesul, și Codruț că fiți atenți ce vorbiți cu Angelica și Doinița de față, că pot să vă spună bossului, ba vezi de treabă, că n-or fi ele atât de proaste ca să-și taie singure craca de sub picioare-n felul ăsta și să rămână cu deștu-n gură, ba bine că nu, nu le plângeți voi că n-ar fi în stare, la o adică, să se lipească unde le-o fi mai bine în toată uzina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la Fântâna Mioriței, lângă Clubul Diplomaților. Neavând încotro, am intrat în parcul Herăstrău și am început să bat aleile. În cele din urmă am ochit un mesteacăn mai confortabil și m-am cocoțat în el. M-am fixat între două crăci. Se lăsase frigul și când mă lua ațipeala crengile se opinteau, încercând să mă arunce la pământ. Ca să nu adorm și să nu mă prăbușesc spre frângerea gâtului, am început să mă gândesc la Adelina. În ultima vreme figura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
presărasem conținutul unei pungi de fidea, altfel m-aș fi pierdut în Berceni și aș fi ratat prima tranșă de câștiguri de la Caritas. Printre două tomberoane zăresc, cam la trei sute de metri, blocul cu tencuială verde, mișcătoare. Deasupra lui clănțănesc crăcile ronțăite ale mestecenilor. Acolo stă Sabina, îngrețoșată, umplută cu slănină și asediată de omizi. C XVIII Neputând să adoarmă, Cosmin se răsucește în pat. Ce fix a avut și Leo ăsta cu Adelina! Cum nu-i convenea ceva, imediat fugea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în casă. Unul sub pernă, unul la ușa camerei și ultimul la intrare. Întunericul din jurul casei e sinistru. Lumina de la felinare se prelinge printre crengile salcâmilor, cireșilor, merilor. Dacă pe tabla casei cade un măr din pomul care își întinde crăcile peste acoperiș, sar în picioare și pun mâna pe bulan. Încetul cu încetul mă obișnuiesc, însă. Nu-mi mai pasă de nimic. Umblu prin beznă ca ziua-n amiaza mare pe plaja de la Mamaia. Cred că și în infern îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
uriaș, deja împânzit de fire albe. Așa trebuie să fi căscat și cățeaua Molda când Vodă Dragoș, descălecătorul, o trimitea să aducă bourul ucis: aport, Molda! aport! Sau s-a înecat în timpul braconajului voievodal? Nu mai țin minte. O altă cracă a arborelui se ramifică înspre străbunii mei austrieci. Cel mai sus este cocoțată, în mod convențional, Maria Tereza, pentru că numai așa se explică hormonii și lighioanele din sângele acestui tronson familial. Austria este cea mai titirită, bibilită și scărpinată țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]