424 matches
-
a tras din ea până s-a convins că arde cum trebuie. După aceea a stins chibritul și l-a pus lângă celofanul mototolit de pe masa de cocteil. S-a lăsat apoi pe spate, și-a tras în sus un crac de la pantaloni și a început să fumeze liniștit. Gesturile îi erau identice cu cele din apartamentul lui Hench, când aprinsese havana, și probabil așa vor fi totdeauna când își va aprinde o havană. Ăsta-i era felul și asta îl
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu mai fiu”; „Mladă Madă, / Vin’ și adă / Trupul tău precum o spadă, / Cu sânii mari și de pluș / De o parte și de alta / De tăiuș. Și mai adă, / Mladă Madă, / Ceea ce-i și stuf și baltă / Dulce / Între craci lungi, de m-aș duce / Ca pe-un drum, pe ei, o viață / Să ajung, spre dimineață / Când mi-e frig, / La rozvânătul cârlig, / Sufletul să mi-l atârn: / Zbârrrn !!!” Se cuvine subliniat că, în pofida demonstrațiilor de lascivitate, poetul nu
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
la o parte. Ceilalți Începură să caute pe jos bețe pe măsură, inclusiv Dwight. Astfel echipați, o luară din loc. La fiecare câteva minute, se auzeau țipete sau Înjurături semn că unul dintre ei găsise o creatură dezgustătoare agățată de cracul pantalonului. Pată Neagră venea și-l Îndepărta pe intrus. — Cum e locul unde mergem? Întrebă Bennie. E un sat? Nu sat, mai mic. Mai mic decât un sat, se gândi Bennie. OK. Un cătun, o așezare, periferie... proprietatea cuiva, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
s-au orientat Întâi după busola cusută de Heidi pe ghiozdan. S-au Îndreptat direct spre junglă, iar dacă erau nevoiți să se abată din cauza obstacolelor, Își tăiau semne În vegetația prin care treceau. Își Înfășuraseră partea de jos a cracilor pantalonilor În bucăți de pânză, pentru a nu lăsa gângăniile să intre, dar tot trebuia să folosească un pieptăn de bambus ca să Îndepărteze scaieții și mugurii lipicioși ai frunzelor care li se agățau de haine. Copacii erau Înalți, iar coroanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vină unul și să se apuce să-mi lingă mâinile ca un câine. Ia te uită ce i-a trecut prin cap... Bărbații ăștia, beți sau treji, nu urmăresc decât un singur lucru: să te vadă, Doamne, iartă-mă, cu cracii În sus. Pentru asta sunt În stare să se târască În patru labe după tine. Dar dă-le un pic de nas și ai să vezi ce vei păți!“ „Dacă Îmi dai un pupic, Îi propusese Extraterestrul, adorm pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să-l ia dracu’, oricine ar fi. După siestă m-am simțit ceva mai bine, ba chiar m-am cățărat plin de curaj, deși cam șovăitor, de pe bancheta din spate pe locul din față, oprindu-mă doar să-mi desfac cracul sfâșiat al pantalonului de pe frâna de mână. Apoi mi-am condus singur Fiasco-ul purpuriu acasă - de la Pimlico la Portobello. Fiasco-ul meu e o mașină frumoasă, coupé, care e plină de forță, zgomot și furie. Fiasco-ul e bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îl întind pe pat, operație pe care am mai făcut-o de câteva ori. Pe cutele laterale care încadrează șlițul s-a lățit o pată de culoare închisă pe fondul cafeniu, pată care se termină cu dâre subțiri pe fiecare crac. Conturul de murdărie de pe material pârâie abia auzit când e atins. Ce să fie? Să fi sărit apa din robinet? Nu. E șampanie sau urină. Cred că știu care este adevărul. Amintirea e pe aici pe undeva, își are propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu privirea țintuită pe șoldul meu drept. Instinctiv m-am uitat și eu într-acolo. În lumina orbitoare a reflectoarelor, în timp ce șoimul se chinuia să bage buletinul de vot în urnă, mi-am văzut chiloții. Unii negri, de sport. Tot cracul drept al pantalonilor era desfăcut, mult dincolo de genunchi. Am privit trist spre femeia care încă stătea țintuită locului, între masa de unde se ridicase și urna unde puștiul tocmai isprăvise votarea. Am ridicat nedumerit din umeri. Nu-mi aminteam, în acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
privit trist spre femeia care încă stătea țintuită locului, între masa de unde se ridicase și urna unde puștiul tocmai isprăvise votarea. Am ridicat nedumerit din umeri. Nu-mi aminteam, în acel moment, în nici un fel, cum de mi se descususe cracul pantalonilor. În vreo ciuleandră? În tramvai? Urmăream, de câțiva ani, aparițiile Berbantului la Bibliotecă. Nu-l înțeleg de ce face un spectacol din lecturile sale, câte vor fi fiind. Măcar de-ar avea continuitate. Apare și dispare după ritmuri aiurea. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mersul lumii pe șoseaua ce străbătea satul. Îl priveam de câte ori treceam pe acolo lung, iscoditor, dând să descopăr în ființa lui ceva care să mă înspăimânte. Mă făcea să plâng mai mult, văzând dâra de urină care se scurgea din cracii pantalonilor lui. Omul nu mai putea ține. Dar era nevoie de dușmani care să ne înspăimânte și care să justifice ascensiunea noilor stăpâni. Din neștiință, din frică, din supunere sau lichelism, cântam imnuri de slavă călăilor, acoperind gemetele condamnaților. Cântăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
strălucitor, boțit la subțiori, merge doctorul Noimann. Mathilda, Mathilda! Unde ești? Priviți-l: piciorul aleargă, aleargă! Degetul mare Îi servește de cap, celelalte degete, când de cap, când de călcâie. Aleargă pe stradă. Se oprește la colț. Își ridică un crac: urinează. Marchează În drumul său fiecare stâlp. Fiecare chioșc. Fiecare gard. Fiecare copac. Strada Karl Marx e teritoriul lui. Oricine va căca aici va fi alungat cu lătrături. Va fi scos În șuturi afară, pe Sărărie, pe Friedrich Engels, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Se prăpădesc de râs. Copacii se apleacă peste fața lui. Îl privesc nedumeriți. Din scorburile lor ies melci. Privind prin ochelarii fumurii, medicul ignoră aceste zgomote menite să-l abată de la gândurile lui. Piciorul merge Înainte cu urechile ciulite, ridicând cracul pantalonilor În dreptul fiecărei porți, al fiecărui grilaj nou. Ochelarii lui Noimann nu pierd din vedere nici ceea ce petrece jos, nici ceea ce se Întîmplă deasupra sa. La geamuri și balcoane apar oameni-urechi și oameni-pleoape. Cu ce ochi Îl privesc, Dumnezeule! Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dedesubtul lor sunt canale. Labirinturi ce străbat În cercuri mari și mici orașul. Înăuntrul lor sunt fetuși morți.... Trupul de sticlă lunecă peste lichidul ce s-a vărsat din el. Piciorul aflat mereu la câțiva pași În fața sa ridică mereu cracul. Jetul gălbui țâșnește peste burlane. Am mai trecut de un gard. Am mai lăsat o stradă În urmă. „Mathilda, Mathilda! Unde ești, unde-ai plecat?!” Umbra unor mâini uriașe plutește ca o amenințare În aer... Ca o pasăre de pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de rictus al gurii (zâmbet, răcnet, cuvânt sau simplă respirație?) bine pus În evidență de lumina puternică a dimineții reci de Început de iarnă. Cizme de cauciuc stropite cu var, bocanci murdari, teniși, gumari și chiar o pereche de opinci, craci murdari de salopete decolorate Îl Înconjură. Coborî treptele scării În timp ce se aude pe culoarele școlii zbârnâitul soneriei și Începe zgomotul specific al recreației. Traversez terenul de fotbal (ce a mai rămas din el), o minge deja Își face apariția, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a dat un forward dimineață, la prima oră. Mi-am folosit toate resursele de voință ca să nu te sun. Vreau tot filmul, cadru cu cadru. Începe cu: „Când l-am Întâlnit la Bungalow, purta o cămașă neagră, pantaloni negri cu craci lungi de optzeci și șase de centimetri și mi-a oferit o Stoli Vanilla cu Sprite“. Continuă la acest nivel de detaliu, te rog. —Pen, nu prea pot să fac asta aici, am spus răspicat, uitându-mă În sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nostru, căăă... ― Că nu ne-am trezit încă? Lasă că te trezește el majurul. Să vezi cum îți dă un bocanc numărul patruzeci și doi și altul numărul patruzeci și patru. Capela îți cade peste ochi, iar pantalonul are un crac mai lung și celălalt mai scurt. Atunci ai să faci ochii cât două cepe - a încercat să glumească învățătorul. ― Poate n-a fi dracul chiar așa de negru, frate - a presupus unul dintre ei, care nu a scos o vorbă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
așeză flacăra sub gândacul victorios. Gândacul urcă rapid pe copac. Buzz ochi și aruncă bastonul, care izbi copacul și ateriză la pământ. Tricou Murdar îl ridică și pipăi capătul acestuia, năclăit cu ceva moale. — E chiar el. Să-mi bag cracii! Tricou Curat își făcu semnul crucii în versiunea pachuco, mângâindu-și cu mâna dreaptă testiculele. Tricou Murdar se cruci în stil tradițional. Buzz aruncă bastonul în aer, îl izbi cu interiorul cotului, îl prinse, îl aruncă în spate, îl lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Alunecă pe zăpada artificială, dar apoi ieși și îl văzu pe Duarte alergând pe o alee, spre un gard de sârmă. Danny fugi după el cât putu de repede. Juan Duarte ajunse la gard și începu să se cațere. Un crac al pantalonului îi rămase agățat. Se zbătu, smuci piciorul și se zvârcoli, încercând să se elibereze. Danny îl ajunse din urmă, îl trase jos de curea și încasă o lovitură dură de dreapta direct în față. Năucit, îi dădu drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
notat absenții, apoi ne puneam planul în aplicare; eu mă lungeam pe gheața pe care ne dăduserăm în serie până arunci, și unul din ei mă târa de-o mână, până mă murdăream de zăpadă și de noroi pe un crac al pantalonului. Cei doi colegi mă luau și mă duceau aproape pe sus până la clasă. În fața ușii, îmi compuneam o figură plină de suferință, unul dintre colegi da ușa de perete ― și ne făceam intrarea! Urmau întrebările și răspunsurile de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
am început să simt în pantaloni foiala am înțeles ce se întîmpla acolo. Răspicat, am dat omului bună ziua. Dînsul ridică surprins privirea, nu atât jenată cît plină de spaimă. - Să trăiți! răcni el prompt, sărind în sus cu sprinteneală. Un crac îi lunecă de-a lungul piciorului în timp ce, sfrijit, celălalt picior rămase gol. Mi-am declinat identitatea. Întocmai ca la secția de învățămînt, surpriza înspăimîntată care se citea pe fața lui, pe loc fu înlocuită cu aerul unei dezamăgiri. Se așeză
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sfrijit, celălalt picior rămase gol. Mi-am declinat identitatea. Întocmai ca la secția de învățămînt, surpriza înspăimîntată care se citea pe fața lui, pe loc fu înlocuită cu aerul unei dezamăgiri. Se așeză din nou pe scaun și-și trase cracul rebel în sus. Dînd scurt din mînă, zbîrci din mustăcioara bine plivită și, cu un deget, își plesni cozorocul șepcii spre tavan. Declară solemn: - Tovarășu’... Sînteți un om de bază care cel mai bine și ne pare și nouă la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de nu se vede. Dumnealui i-a fost greață să se apuce de scurmat pământul ca noi ăștialalți, proștii. A urmat la oraș școala profesională de croitorie. N-a rămas acolo, că nimeni n-avea nevoie de nădragi cu un crac mai scurt sau mai strâmt decât celălalt. N-ar fi nici o rușine să te faci croitor, dar să nu ai pic de drag de pământ și s-o lași pe mă-ta să muncească grădina din curte pe motiv că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
povestite de Foiște. Zic unii, Însă, că a doua zi dimineață omul Securității ieșise din birou cu ochii tulburi. Era ciufulit, Îi crescuse barba, cravata Îi atârna Într-o parte de gulerul cămășii descheiate. Pantalonul făcuse câte patru-cinci dungi pe crac, pantofilor le atârnau șireturile, din servieta Închisă prost se zăreau capete mototolite de foi de scris. Nici milițienii, nici cei de la Armată n-au primit nimic de la agentul răvășit. Au evaluat daunele așa cum s-au priceput, i-au construit lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și ei la goană spre poartă și, Înainte să iasă, apucaseră să audă cum, În urma lor, azvârlit Înspre ei de muierea furioasă, microscopul se făcea zob pe poteca pietruită. Vieru Îi aștepta În Întuneric și se tăvălea prin troscot, cu cracii În sus, râzând Înfundat. „Râzi ca un tâmpit ce ești! De unde dracu’ luăm atâția bani ca să plătim microscopu’? Nu face tac-tu rost nici dacă vinde zece ca tine!” Ectoraș aproape că tremura de spaimă, cu gândul la bătaia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
devreme decât de obicei. Îi răsărise În suflet un avânt neobișnuit: i se părea că sosise vremea să se ia cu Întreg Pământul la trântă și să-l dea, după cum i-ar fi venit la Îndemână, cu fundul ori cu cracii-n sus. Așa că se scoborî din așternut, călcă - precum un gigant În devenire ce se afla, pe una dintre pisicile cu care Își Împărțea odaia și se opri În fața oglinzii. Își admiră În semiîntuneric profilul ce i se părea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]