1,220 matches
-
nervos, încercând din răsputeri să se calmeze, Zulfik controla pentru ultima dată setările synthesizer-ului său cu o singură clapă și un singur buton. Naybet, cu părul său vâlvoi care îi adusese faima de nebun, testa concentrat bateria ce îi alimenta cratițele și tingirile care îl făcuseră celebru. Bubui dintr-o căldare de aramă, năucindu-i pe toți. Avalanșa sunetelor dezordonate și cacofonice antemergătoare acordajului, întrebările puse instrumentelor începură de îndată umplând întreaga Lume de Deasupra, încremenind orice altă activitate a norilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ca să te mai deranjez și eu, spuse Pop. M-am descurcat. Până la urmă, uite că am ajuns acasă. Unde mai pui că îmi uitasem și telefonul acasă! mai adăugă el, astfel încât să nu-l audă nevastă-sa. Printre hodorogelile de cratițe și zgomotul apei de la robinet, răzbăteau până la ei bodogănelile Mariei din bucătărie. Pop dădu din mână plictisit, făcând din ochi către Cristian: Mai pleci undeva? Dacă nu, adăugă el văzând că acesta clatină din cap, hai să cinstim un păhărel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nimeni n-ar veni să-i ceară socoteală pentru ceea ce făcuse, oamenii au acum lucruri mult mai importante la care să se gândească, orașul, dacă ne gândim bine, nu mai face parte din lumea cunoscută, s-a transformat într-o cratiță plină de mâncare putrezită și de viermi, într-o insulă împinsă într-o mare care nu e a ei, un loc unde a izbucnit un focar de infecție periculos și care, preventiv, a fost pus sub carantină, așteptând ca pesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ați pierdut vederea în timpul epidemiei generale de orbire albă de acum patru ani, eu am orbit, inspectorul a orbit, soțul dumneavoastră a orbit, dumneavoastră nu, vom vedea dacă în acest caz se confirmă vechea zicală care spunea Cine a făcut cratița i-a făcut și capacul, Atunci, despre cratițe e vorba, domnule comisar, întrebă pe un ton ironic soția medicului, Despre capace, doamnă dragă, despre capace, răspunse comisarul în timp ce se retrăgea, ușurat că adversara sa îi furnizase răspunsul pentru o ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
albă de acum patru ani, eu am orbit, inspectorul a orbit, soțul dumneavoastră a orbit, dumneavoastră nu, vom vedea dacă în acest caz se confirmă vechea zicală care spunea Cine a făcut cratița i-a făcut și capacul, Atunci, despre cratițe e vorba, domnule comisar, întrebă pe un ton ironic soția medicului, Despre capace, doamnă dragă, despre capace, răspunse comisarul în timp ce se retrăgea, ușurat că adversara sa îi furnizase răspunsul pentru o ieșire mai mult sau mai puțin elegantă. Avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu fie nici măcar drăgălașă. Dar când Stroeve vorbea de Chardin avea dreptate, căci, într-adevăr, în mod ciudat, îmi amintea de acea drăguță gospodină cu basma și șorț imortalizată de marele pictor. Mi-o puteam închipui trebăluind foarte serios printre cratițe și tigăi, îndeplinindu-și îndatoririle domestice ca pe un ritual, așa încât totul căpăta o semnificație morală. Mi-e greu să presupun că era isteață sau că ar fi putut fi vreodată amuzantă, dar în seriozitatea sa gravă era ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Crezi în asta? am întrebat-o atunci pe Josăphine arătând din cap spre grațioasa galerie. Ea ridicase din umeri, mai puțin din dispreț, cât având aerul că-mi spune ceva evident, ceva ce nici nu merită discutat: — Dac-aș avea cratițe noi de aramă, la fel le-aș agăța, și asta ar avea același efect, impresia că lumea nu e atât de urâtă, că mai sunt și mici străluciri și că, în fond, viața nu e altceva decât o căutare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
numai eu știu asta, luptă pentru normalitate, asta face mereu. Femeia vorbise cu o tristețe pe care încearcă să o ascundă, se îndreaptă cu gândul doar spre gătit, strecoară păstăile fierte deja, taie mărunt niște ceapă, pune totul într-o cratiță mare, alături așază un pahar cu smântână, să-l pună peste mâncare, la sfârșit, după ce fierbe totul mai bine. Taie mărunt niște mărar din grădină, la difuzor e muzică populară oltenească, Unde-o fi Oltul mai mare, m-o trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și rămân așa, uimiți amândoi, foarte uimiți, că mamă, mamă, cine-o fi ăsta? Când termină recitatorul de la difuzor, femeia își șterge o lacrimă imaginară, văzuși, nene Marinică, mai recită și alții... Înciudată, pune smântâna în păstăile alea, învârtește în cratiță cu oful belelei care a dat peste ea. Uite că se găsi unul de recită mai bine ca băiatul meu!? Bărbatul înțelege situația și tace. Se deschide poarta de la intrarea în curte, apare în pragul bucătăriei, băiatul, nasul lui intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
te Îndrepți? R.: Nu mă-ntreba pe mine! Î.: Nu-ți pasă? R.: Ba da. Nu vreau să mă sinucid moral. Î.: Nu te mai interesează nimic? R.: Nimic. Nu mai am nici urmă de virtute de pierdut. Așa cum o cratiță care se răcește cedează căldură, noi cedăm, În tinerețe și adolescență, caloriile virtuții. E ceea ce se numește candoare. Î.: O idee interesantă. R.: De aceea „un om bun care a apucat-o pe cărări greșite“ Îi atrage pe oameni. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
caz capul, în care s‑a încuibat viermele oribil al talentului literar, e deja afară, sus, și privește în depărtare, peste marea de chiloți vechi, nespălați, mobilă uzată, ziare făcute ferfeniță, cărți rufoase, cutii de detergent îngrămădite una peste alta, cratițe cu resturi de mâncare mucegăită, cratițe cu resturi de mâncare nemucegăită, cești de ceai cu o crustă nedefinită, firmituri de pâine, capete de creion, praf de radieră, rebusuri dezlegate și șosete murdare, privește fără să vrea dincolo, în împărăția artei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
încuibat viermele oribil al talentului literar, e deja afară, sus, și privește în depărtare, peste marea de chiloți vechi, nespălați, mobilă uzată, ziare făcute ferfeniță, cărți rufoase, cutii de detergent îngrămădite una peste alta, cratițe cu resturi de mâncare mucegăită, cratițe cu resturi de mâncare nemucegăită, cești de ceai cu o crustă nedefinită, firmituri de pâine, capete de creion, praf de radieră, rebusuri dezlegate și șosete murdare, privește fără să vrea dincolo, în împărăția artei, singura împărăție la care - cu puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
numerotați pe spinare cu laserul, mișcând încet din cozi. Întreaga suprafață era acoperită de o cupolă din material transparent și rezistent la radiații. În încăpere se mai afla o persoană care, la intrarea oaspeților, acoperi repede cu o husă o cratiță. Inginerul-șef făcu prezentările: inginerul stagiar cutare, tovarășii roboți etc. Se apropiară de peretele de sticlă și priviră porcii. — Parcă-s mai lungi decât în mod obișnuit, zise Felix S 23. — Bineînțeles, bineînțeles! răspunse la fel de vesel Păscuțoiu. — Și urechile parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
care nu stăteau jos atingeau din cauza picioarelor cam înălțimea unei juninci. — Cum se explică aceste benefice anomalii? întrebă Stejeran 1. — Imediat vă veți da seama! răspunse inginerul-șef. Tovarășe stagiar, te rog, faza nr. 1! Inginerul stagiar, dând mai încolo cratița, apăsă pe un buton. Imediat roboții văzură cu uimire cum ditamai porcii, după ce ridicară neliniștiți capetele, începură să plutească ușor ca niște fulgi, rotindu-se și întorcându-se pe toate părțile. Totodată, se porni un guițat general. — I-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Bivolarii! Dând cu fard a câta oară Toate conturile se-cară Dar în orice buzunar Mărunțiș pentru-un pahar... Ploaie, cărămidă Ridurile ridă Fața lui de vânt și apă Față slută Și mioapă Vinovată de bancrută Este ultima și scapă Cratiță, tingire Haina pe omul subțire Se mulează după caracter Și se vede după fler Armonie, catifea Pielea lui și pielea mea Fiecare și-o îndură Într-o altă saramură; Atâta lobodă slobodă Dădu părimăvara la iveală Că după ce am cules
ORICE FES ARE UN ÎNŢELES de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364590_a_365919]
-
conform principiului ... “viața merge înainte” ! Am ajuns la timp, deorece fochistul se pregătea să predea schimbul și să plece acasă.. Peștele era fript și îl pusese într-o nișă de lângă cuptor pentru a sta cald. A pus un capac peste cratița în care îl asezase.Pestele care bine prăjit și rumenit arată nemaipomenit și cu mirosul apetisant și pătrunzător mi-a trezit senzația de foame ... Am achitat manopera și materialele necesare preparării, am mulțumit și m-am dus în foișor. Cei
DESTIN DE FEMEIE.OANA-SURPRIZA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361168_a_362497]
-
mirosul apetisant și pătrunzător mi-a trezit senzația de foame ... Am achitat manopera și materialele necesare preparării, am mulțumit și m-am dus în foișor. Cei din salon așteptau deja, curioși să vadă ce surpriză am pregătit.. Când am pus cratița pe masa și am ridicat capacul au izbucnit în urale,,,,Am mulțumit precum gladiatorul în arenă ... dar i-am rugat să pună lesă curiozității, deoarece nu este totul. Am fugit în camera asistenței care terminând tură plecase acasă Scoțând plasa
DESTIN DE FEMEIE.OANA-SURPRIZA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361168_a_362497]
-
scenă deschisă și am început să ne ospătam din peste ... Sticlă, întrucât nu aveam pahare circulă din mână în mână.. Eu mi-am cerut scuze că nu beau cu ei, motivând cu am o indispoziție. Am luat câțiva pești din cratița și spunând că sunt pentru Iuliana am plecat ... .M-am repezit până în sala ce servea la porționarea meselor, am luat două farfuri ... am pus peștele întruna iar cealalalta am folosit-o pe post de capac ... Am luat cele două sticle
DESTIN DE FEMEIE.OANA-SURPRIZA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361168_a_362497]
-
ușă și i se adresă Mariei cu o voce caldă. - No, hai și stai jos că am să-ți dau o veste mare. Femeia își termină treaba ca și cum nu l-ar fii auzit, umplu cele două farfurii cu tocana din cratiță, și abia apoi se așeză pe scaun cu ochii la Șerban așteptând vestea. Îi vedea privirea senină și zâmbetul din colțul gurii și se aștepta la o veste bună. Bănuia ce o să-i spună. În urmă cu vreo săptămână îl
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
mă sărută cu patimă și acum, hodoronc - tronc și Georgeta dă semne de nemulțumire când cineva îmi spune că mă iubește. Nu știu ce să înțeleg la femeile astea. Văd că mi s-a dus liniștea de până acum". Sebastian mestecând în cratița în care își pregătea mâncarea, revizui mental și întâlnirea cu Minodora. Începu să-și amintească mai multe evenimente din existența lor comună din cadrul liceului, cărora nu le-a dat importanță la timpul respectiv. Privindu-le retrospectiv, iar pe tânăra profesoară
NEDUMERIRILE LUI SEBASTIAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363123_a_364452]
-
să-mi îndeplinesc atribuțiile de serviciu prin casă, ca în fiecare zi. Spiridușul roșcat a rămas spășit și cuminte pe scăunelul său, uitându-se prin televizor, cu mintea alergând după bondarii răzbunării. După un timp, m-am întors să controlez cratițele grijulie, dar de micul monstruleț, nici urmă. Nu mi-am făcut griji și am gustat pe rând tentațiile culinare ce bolboroseau nevinovate pe focul creator. Sosul era în regulă, dar când papilele mele au simțit lichidul binecuvântat pe care îl
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
întroducerea unor reforme în Marxism. Dar iată că și femeile au aflat de acest termen. Organizațiile feministe din Occident (nu din lagărul socialist) au folosit CP ca o armă contra masculilor șoviniști (aceia care vor ca femeile să stea la cratiță). Organizațiile feministe foloseau CP pentru a cere salarii egale cu bărbații, dar și pentru include sexualitatea feminină existentă din mass-media cu larga campanie antipornografică din anii 80. In timp ce în lagărul socialist se aplicau măsurile dictatoriale, chiar haotice (Rusia
CORECTITUDINEA POLITICĂ de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367014_a_368343]
-
care mă duce cu gândul la păcăleli între animale de poveste, din fabule. Îmi vine greu să-mi închipui că vietățile șirete, zăpada sau câmpiile mănoase își pot da mâna în deșertul arid, care se-ntinde în jurul nostru ca o cratiță supradimensională, încercuită ermetic de munții cu aspect la fel de dușmănos. Dar ce să mă mai mir? În orașul despre care circulă atâtea povești misterioase, cu mafioți și bani spălați în apa adusă poate special în acest scop, o cacealma sau un
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]
-
pe sfoară Cu poalele-n sus Dacă poți Nu uita Să spui „te rog” Din când în când Așează vasele cu grijă În mașina de spălat vase Și nu uita sarea Trebuie umplut recipientul Mai presus de toate nu uita Cratița pe mașina de gătit Șterge-ți pantofii la ușă Nu uita Să spui „te rog” Din când în când Fă așa, fă așa! De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Îngrămădite pe polițele arteriale ale mașinii explozii de
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
întrebase Klesch pe cel care-i răspunsese, fete n-ați adus cu voi? Apoi s-a întors spre mine, făcându-mi cu ochiul. - Feati? Nu. N-au vrut. - Ce n-au vrut? - Să se bage la profesională. Or rămas la cratiță. Ș-așa se mărită azi-mâine ... Ziceau ele. Așa-s featili. Băiatul răspundea între două scuipări ale cojilor de floarea soarelui. Le scuipa foarte îndemânatic, într-un anume loc, unde se strânseseră grămăjoară. Ai fi zis că proceda astfel, pentru ca la
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]