3,021 matches
-
Fugi! Și dumneata?! Eu rămân să-i țin pe loc. Fugi la Irina. Ia-o prin canal. Era o nebunie tot ce se-ntâmpla, nu se mai întâmplase și n-avea să se mai întâmple niciodată. Îl trecură fiori din creștet până-n tălpi. Dacă nu gâfâia ca o locomotivă, era numai de frică să nu fie auzit. O găsi singură, în baie. Se uită la ea și uită de frică. Era prima dată când o surprindea așa, când îi putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ales prin parfumul lor unic, amărui. Cireșe amare, flori amare... - Mami, cine e Mihu? Întrebarea a căzut ca un trăsnet. N-am știut pe moment ce să-i răspund. Am închis ochii, m-am aplecat și am sărutat-o pe creștet, așa cum chiar tu m-ai rugat cândva. Maria VII. Cine e Mihu? Grea întrebare. Cel puțin așa mi-a părut mie atunci. Poate nu întrebarea era dificilă, ci răspunsul pe care aș fi putut să-l dau unui copil de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
-mi în brațe și șoptindu-mi la ureche: „Mami, astăzi mi s-a întâmplat ceva drăguț. În timpul orei, am rămas puțin în urmă la dictare. Doamna nu m-a certat, doar a venit și și-a așezat încet palma pe creștetul meu. Știi, mami? Am simțit că mâna aceea mă iubește.” Atunci mi-am dat seama, poate pentru prima dată în mod conștient, ce mult valorează un gest, la prima vedere atât de simplu. De câte ori oferim o floare cuiva, fără a
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
țipătului, ca un asasin împotriva inimii care bate, vie, sub el... (Meridian) Buzele nuntesc, șoptesc. Zadarnice nunți, șoapte destinate pierzării, fiindcă nu aud nimic. Eu am auzit ca o copleșire, ca o nimicire, ca o prăvălire din munți cărunți, peste creștet, peste umeri încovoindu-i, doar aplauzele. (Aplauze) Un teatru mut, simptom al teatrului în negativ, în care doar aplauzele se năpustesc asurzitoare pe scenă, pe scena unde nu s-a întâmplat nimic, aceasta este viziunea apocaliptică a poetului. Râsul tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
încercări, printre care a luat parte și Dumitru, care din toate spusele era un trăgător bun, a avut loc o discuție contradictorie și Dumitru a fost împușcat cu un glonț de război, intrându-i prin gură și ieșindu-i prin creștet, prăvălindu-se în groapa în care ardea de obicei focul în stână, când se fierbe zărul pentru a se obține urda. Vatra era plină cu sânge. Cei doi străini au plecat peste deal și duși au fost. Din toate comentariile
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
deschiseseră porțile dinspre stradă și i le dăduseră În grijă. Aveau Încredere În băiat că până atunci nu le pierise niciuna. Învățase singur să numere până la o sută și nu le Încurca niciodată, că aveau un semn colorat diferit pe creștet și cele mai multe știau bine În ce curte au crescut și unde le era culcușul pentru noapte. De la una mai primea câte un leu să-și ia și el ceva de mâncare de la băcănie iar altele-i făceau un pachețel cu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
sectorul nordic este limita sudică a făgetelor montane, iar în sectorul sudic se situează limita nordică a fagului. Pădurile nu formează masive mari, ci, din cauza despăduririlor efectuate în favoarea terenului agricol, se prezintă sub forma unor trupuri răspândite mai ales pe creștetul dealurilor (Gurga - Breaza de Jos - 8, 61%) și în perimetrul localităților Gura Beliei - 20ha (2, 6%), Frăsinet - 6, 3ha (0, 65%), Podu Corbului - 7, 9ha (0, 81%), Nistorești - 88ha (9, 8%), Valea Târsei - 18ha (1, 855), Surdești - 0, 842ha (0
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
niște extratereștri. Privește atentă un înscris și citește cu voce tare: “După o întoarcere din spațiu am făcut harta cu o parte din zonele de gravitație asupra Pămăntului, dar și a unui loc care este hașurat; o mică platformă în creștet de munte, la peste 5000 de metri. Am mers la fața locului și am luat probe de sol pe o adăncime de zece metri. Concluzia, în timp istoric pe acel loc, conform straturilor geologice găsite, au avut loc mai multe
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
bucătărie îngânând un cântecel fără noimă, atârnă săcoteiul cu mălai în cuiul de după ușă și-și șterse palmele de șorț, în timp ce Ivan își hrănea deja conștiin cios fiul, cu biscuiți muiați în lapte. Iar îi dai ciocolată? zâmbi ea, mângâind creștetul copilului. — Are și puțină scorțișoară. Un vârf de lingură de miere și trei boabe de piper. A, și un praf de vanilie. — Măi să fie..., făcu Dominique amuzată, aranjând lin gurile mari, de lemn, în paharul smălțuit din capătul mesei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a aprins lampa, și a prins tâmplele între palme și a închis ochii, i-a închis strâns, strâns de tot, ca și cum ar fi vrut să alunge o rămășiță de coșmar, după care i-a deschis brusc și și-a frecat creștetul capului cu palma deschisă, s-a uitat din nou pe fereastră, la cerul mov care se limpezea în valuri de lumină fosforescentă și, în cele din urmă, și-a îndoit genunchii descărnați cu pocnet și și-a sprijinit în ei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să savurezi clipa de liniște. De ce e ciorbița de perișoare mai scumpă decât aia de văcuță? Îl privești în ochi pe chelner. Nu știu, domne. Eu sunt un simplu angajat aici. Întrebați-l pe patron. Îl măsori cu privirea din creștet până-n tălpi. Mai ai puțin și știi cu exactitate câte fire de păr are în cap. E clar, n-o să-ți spună niciodată, poți tu să te și tăvălești de ciudă și frustrare. N-o să-ți dezlege misterul chit că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
menghină încet, încet, pas cu pas, sinistru, până i-ar da zeama prin piele... Te uiți la el încă o dată, n-ai nici o șansă să-l intimidezi. Fața lui nu exprimă nimic. Absolut nimic. Asta-i bună! Se scarpină în creștet. L ai plictisit suficient, acum el ar cam trebui să plece. Iar o să se piardă în spatele ușii ăleia batante ca în barurile din Vestul Sălbatic. Vei cere nota de plată când vei fi ajuns deja la limitele răbdării. Știi, poate
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de lână, făcute anume de bunica aproape oarbă, dar cu mintea încă întreagă și cu o viață socială cu siguranță mult mai interesantă decât a nepoatei. Dar, spre deosebire de veșnic neîmplinitul ei amorez, barmanul Florin, cu un început de luminiș în creștetul capului și purtător la cingătoare al unui altar pe care sacrifica fără preget seară de seară navete întregi de bere, ceea ce îl dusese de câteva ori în pragul falimentului, Kant, copertat țeapăn și auster în roșu-închis, se dovedea în mod
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
era aproape în furcă, auzi o voce de femeie spunând timid „bună dimineața“. Hm..., căzu el pe gânduri. — Bună dimineața - reluă vocea, ceva mai convinsă că face ce trebuie -, sunt eu, Gigi, nu mă recunoști? Gigi Pătrunjel se scărpină în creștet. Adică era el însuși la telefon? Cu voce de femeie? Îngăimă o propoziție complicată de genul că dacă ar fi ceva mai precisă cu siguranță ar recunoaște-o, dar acum abia ce se trezise și el dimineața este așa..., cum
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
gândească. Se întoarce în holul mare al teatrului și-l anunță pe actor de nenorocire. Actorul cască ochii, îi rostogolește în orbite, se ridică cu greu și privește lung trupul masiv al redactorului-șef înfipt în podea. Se scarpină în creștet și, brusc animat, se întoarce pe călcâie și iese în stradă, spălând putina cu gesturi feline. Pompierul se întoarce și își ia inima-n dinți și receptorul în mână. — Tovarășe director, să trăiți... Sunt pompierul de serviciu... Mă scuzați că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Îl mânca să Îi spună, atât și nimic altceva. Păcat că Îi În chiseseră ochii, ochii albaștri care văzuseră pentru ultima oară trenul apropiindu-se, trenul călătoriei altundeva. Și dintr-odată gălăgia din jur i s-a lăsat grea În creștetul capului, ca un tavan prăbușindu-se. Dolănescu, dat la maxim, Îi făcea pe toți să urle, trei femei Îmbrăcate În negru pregăteau masa la bucătărie vorbind vrute și nevrute, trântind vasele cu furie; bărbații lor, Împreună cu un grup de câțiva invitați, unchii
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a spus: — Sări, piticule. Tai-o. La mulți ani. Fără să mă vadă el, i-am luat cartea și am sărit și m-am rostogolit printre pietrele de-abia acoperite de iarbă și mi-am zdrelit fața și spatele și creștetul capului. Când m-am ridicat, tramvaiul o băga iar în viteză - și l-am văzut din urmă, ca o carapace, cum se repede pe pod cu tot mai multă forță, cum iese de pe șine cu o pârâitură și mare zgomot
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
prin burta lui. Trecuseră anii, dar auzea și-n somn acel grohăit înspăimântător, urmat de un pocnet. Când se dezmeticise, mistrețul stătea lungit pe o parte, iar în ochi avea o sclipire de sânge. Pădurarul, moș Zgârci, îl mângâiase pe creștet, îi adunase pe toți roată în jurul său și le spusese cu blândețe să nu mai ia pădurea în derâdere. Le mai povestise el și altele, atunci, făcuseră și un foc, fusese altfel decât în celelalte zile. Se speriaseră rău, însă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în depresie și să spui că ți-ai ales greșit meseria... Paradoxal, îi veni să râdă. Când auziseră că vrea să plece la munte, singur, cu rucsacul în spate și cu liniștea tolănită pe urechi ca o căciulă îndrăgostită de creștetul posesorului, prietenii din oraș râseseră îndelung. Se bătuseră și cu mâinile pe burtă, ținea minte asta, masa pe care stăteau sticlele de bere se clătinase amenințător, iar el pufnise nemulțumit, dând din mână a lehamite. În primul rând că încalci
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
duceau cu ei comoara. La o cotitură a drumului negustorul cel hain l-a Împins pe Sf. Petru Într-o râpă, s-a aplecat fulgerător și apucă o piatră mai mare cu mîna vru să Îl lovească pe Dumnezeu În creștet.Vroia astfel să-i omoare și să le fure comoara. Dar Dumnezeu ridică toiagul, Îl atinsese ușor pe negustor. Sf. Petru se târâia În coate ca să poată ieși din râpă.Dumnezeu spuse atunci către negustor: „ Să te târăști pe pămînt
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
nu-l mulțumi ideea niciunuia. Rezolvarea o găsi copilul unui slujitor de la grajduri care Îi spuse Împăratului ca așa neagră cum este pasărea i-ar sta bine cu o bentiță roșie.Împăratul Îl luă În brațe și Îl sărută pe creștet și cu mâna lui legă la gâtul vestitei păsări bentița cea roșie.Pasărea, se vede, era tare bucuroasă de cadoul primit, căci era mai veselă. Împăratul avea obiceiul ca la masă să mănânce cu o furculiță de argint pe care
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de un colectiv de rectori universitari: Al. Rosetti, Andrei Oțetea și Emil Petrovici. Dacă lui Al. Rosetti îi reușea un portret de erou de-a dreptul romantic pentru Stalin, vorbind de trăsăturile fine și părul argintiu ce se răsucește spre creștet, de certitudinea că te afli în fața unui ideolog-filosof care are deprinderea de a gândi 40, profesorul Oțetea se ocupa de omniprezența lui Lenin, de pregătirea cadrelor științifice și de viața colhoznicilor. La rându-i, E. Petrovici ne asigura că în
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
sunt previzibile. "Îmi cad ochelarii/ când văd lungana care se întinde din/ mine îmi bate sângele, aruncă în el cu bulgări de zăpadă/ iar pe străzi e un aer de care agățăm cruci/ odată am stat cu tălpile goale pe creștetul bucureștiului/ se uitau trecătorii prin ele să vadă lumea/ eu nu le zâmbeam rămăsesem la starea aia pe care o ai/ înainte de a te naște/ ce folos că veniseră toate mamele să mă înfieze/ le spuneam tuturor că am tălpi
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
negru, - // iar nu cum steagul lui Mateiu,/ cel arborase pe donjon,/ la culă: "coupé vert sur jaune",/ cam după '23...// Ion Luca, însă, n-avea steag,/ teșit fiind la cap de-o gintă/ ce-a dus tablaua cu plăcintă/ în creștet, prin Arhipelag." O lume lunecoasă, dînd seama de temele clanului, într-o întreprindere al cărei model ar putea fi, de ce nu, Caragialiana lui Cioculescu, reconstituie Șerban Foarță pe pagini "verzui și mari", ca ochii unei domnișoare din articolul 214. O
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
praf cu noroiul pe cer). Intervine o clasicizare a retoricii hazardului, lascivitatea și palestra fuzionînd în avîntate versete suprarealiste: "tu în sandale cu tocul foarte înalt sandale cu pielea și talpa de aur altminteri/ complet goală de la glezne pînă în creștet alergi pe coapsa mea de parcă/ ai fi desculță și ai alerga pe plaja de la 2 mai dis-de-dimineață la răsăritul soarelui" (ibidem). Precum un topos al întîlnirii dicteului automat și al lucidității, cel dintîi, în pofida suprarealismului ortodox, posedînd totdeauna o disciplină
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]