1,492 matches
-
școlărească”. Neobositul Melchisedec Ștefănescu, spre sfârșitul anului 1878 - prin ocuparea Basarabiei de Sud de către ruși și pierderea județelor Ismail și Bolgrad - se vede pus în situația de a se retrage cu întreg aparatul administrativ la Galați. Aici, ”la Poarta Porților Creștinătății”, Vlădica a reluat organizarea Eparhiei Dunării de Jos de la capăt, într-un alt spațiu geografic, cu o altă configurație eparhială și în alte condiții istorice. Din toamna lui 1878, Eparhia noastră avea în componență Dobrogea, scoasă de sub turci, cu județele
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
să fie Iisus Hristos prin zecile de milioane de victime omenești, cel mai cumplit genocid al istoriei, pe care lumea nu-l ia în considerare. Dar noi vrem să salvăm lumea de un asemenea destin, deci o chemăm la realitate. Creștinătatea și omenirea întreagă trebuie să se trezească, cât timp nu e prea târziu. Oamenii să se teamă nu de aceia care ucid și iau viața, ci de aceia care ucid sufletele, transformând viața în iad veșnic. Trebuie făcuți să înțeleagă
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
dispută puterea acestei lumi. De nu vom fi vrednici de Hristosul ce vine, de Hristosul ce este, de Hristosul înflăcărat în luptă cu Antihrist, vom fi pierduți și omenirea va cunoaște un rău și mai grav, de o întindere catastrofală. Creștinătatea are deplina răspundere pentru mântuirea întregii lumi și trebuie să și-o asume... Domnul Iisus, Maica Preacurată, toți sfinții dintotdeauna să fie cu tine, spre slujirea lui Iisus Hristos și a oamenilor!” - Ioan Ianolide, 8 august anul 1985. Cu alte
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
o ilumina mai bine, atras de un amănunt pe care Îl surprinsese prin pădurea de turnuri și cupole ce răsăreau din cuprinsul centurii de ziduri crenelate. Era imaginea unei mari fortărețe pe care o văzuse pe timpul călătoriei sale În capitala creștinătății: Castelul Îngerului, clădit peste rămășițele gigantice ale mormântului lui Hadrian. Profilul său nu lăsă loc de Îndoială, cu toate că era abia schițat. Spre Roma Își Îndrepta pașii marea figură de pe mozaic. Omenirea Îndurerată și coruptă de păcat, care se pornea către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
schimbe propriile planuri și să intre În conflict cu comitenții? Și, mai cu seamă, dacă judecata lui Augustino era corectă, de ce ar fi trebuit să renunțe la prilejul de a se măsura cu una dintre cele mai Însemnate opere ale creștinătății? Ce era atât de important În colosul acela? Numai Ambrogio ar fi putut răspunde, se gândi el, iar Augustino parcă Îi citi gândul. — Ar trebui Întrebat mortul, zise pe neașteptate. Doar dacă ar fi cu putință. Și dumneata crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pilaștri. Zidurile exterioare fuseseră ridicate până la marginea ferestrelor, În timp ce, spre transept, structura absidei era aproape completă, cu cele trei nișe ale sale. Acolo, Arnolfo așezase deja pilaștrii de susținere ai cupolei care urma să acopere cea mai mare biserică a creștinătății. Poetul intră pe șantier, Încercând să evite roabele și mai ales roțile de scripeți care se Învârteau În jurul precum piesele unui model planetar care o luase razna. În interior, chiar În locul pe care urma să se Înalțe viitorul pristol, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-și ce se va fi ales de acel edificiu, odată terminat. Un templu de giganți Înălțat pentru niște oameni atât de neînsemnați... Iacopo Îi urmărise privirea. Când va fi acoperită, la Încrucișarea pilaștrilor, va fi biserica cea mai mare a creștinătății. Capodopera lui Arnolfo. Astfel, prin intermediul acestor ziduri, numele Florenței se va răspândi pe toată fața pământului. — Numele Florenței e de acum bine cunoscut și În iad, messer Iacopo, murmură Dante. E un oraș care urcă spre culmi, dar mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
reunise Într-o ligă Îndeajuns de puternică Încât să se târguiască, nici mai mult nici mai puțin, cu regele Franței asupra posesiunii unor Întregi cartiere din oraș. Florența avea să cadă și ea În haosul care se revărsa asupra Întregii creștinătăți. — Dar voi sunteți loviți de boli imunde... Cum e cu putință să vi se Îngăduie să cerșiți nestingheriți, sub privirile cetățenilor onești? Întrebă poetul. — Nici unul dintre noi nu e cu adevărat Însemnat de bolile pe care le vădește. Străjerii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de temelia impunătoare a turnului clopotniței, pe care Giotto Îl ridica. — Se pare că orașul vostru capătă proporții uriașe, messer Alighieri, odată cu Înfumurarea voastră, a florentinilor. Dar și la Siena, concetățenii mei au așezat fundația celui mai mare dom al creștinătății. De pe acoperișul lui o să vă dăm cu tifla, vouă, florentinilor, și În jos, până la papa de la Roma, zise Cecco, făcându-i din degete semnul cu pricina. Dante nu izbuti să Își Înfrâneze un zâmbet. Parcă Îl vedea: Cecco, În vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și a responsabilităților neasumate. Nebuneasca mândrie a templierilor, care voiseră să pornească la bătălie singuri, siguri de invincibilitatea lor, și rivalitatea cu celelalte ordine, care dezertaseră. Ferocitatea bestială a maurilor. După cincizeci de ani, amarul acelei Înfrângeri Încă mai otrăvea creștinătatea, cu trena ei de polemici nerezolvate. Dante Își aducea aminte cum, În copilărie, de armindeni, se cântau isprăvile de vitejie ale companiei florentine care participase la acea Întreprindere nefericită. — Ați auzit? exclamă Antonio, Întărit de cuvintele lui Baldo. Da... s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de valoare În acord cu materialul ales... — Însemnând-o cu nevrednica teracotă pe aceea care, după părerea lui, era răspunzătoare pentru trădare, interveni Antonio. Poate că există cineva care nu voia să fie acuzat de lașitate Într-o biserică a creștinătății... unde se va ridica și colegiul general al Studium-ului. Până Într-acolo Încât să ucidă? Întrebă Dante. Întrebarea nu Își află răspunsul. Dar faptele vorbeau, cu evidența lor de moarte. Între timp, ceilalți se năpustiseră pe această nouă pistă, discutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vrei pe Antilia mea. Splendida Antilia. Subliniase cuvântul „splendida“ cu un accent lasciv. — A ta? Poetul nu se gândise niciodată că femeia putea fi o sclavă, capturată Într-una din bătăliile din Răsărit ori cumpărată. Pe de altă parte, legile creștinătății nu interziceau sclavia păgânilor. — Am spus „a mea“? Oh, iartă-mă, messere. A fost, cu siguranță, din admirația pe care i-o port. Antilia nu aparține nimănui, În orașul ăsta. Pentru mulți bărbați, acest adevăr e o sursă de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de la Rennes-le-Château, ale cărei reverberații târzii Îl inspiră (ca să nu mă exprim mai drastic) pe scriitorul american, se Întâlnesc ambele fațete ale nebulosului concept de „secret al Templierilor”: și dimensiunea lui materială (tezaur, comoară...), și aceea spirituală (taină subversivă a creștinătății, informație explozivă pentru Sfântul Scaun...). O dovadă - dintre multe altele posibile - a legăturii Codului lui Da Vinci cu episodul Rennes-le-Château: despre incendiara listă a Marilor Maeștri ai Stăreției Sionului, de care am mai amintit (aceea cu Newton, Leonardo, Victor Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
privind în jur. Cămăruța asta, bulendrele și ce mai vezi pe-aici. Și câte n-am avut! Știi, de pildă, de la cine am ligheanul ăsta? Broanteș dădu din cap că nu. — De la Sobieski - spuse cu nostalgie Cosette. Ce om! Fala creștinătății! Da’ știi cum l-am cunoscut? Episodul 59 COSETTE POVESTEȘTE — Eu am fost crescută, ba întrucâtva și educată, la un pension de maici din Camenița - urmă Cosette, luând o poziție mai sobră. Părinți n-am, fiind născută, din câte mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cunoștea ca nimeni altul fumăritul și pescuitul. Mazilirea domnilor - grija cărturarilor. Căci foarte îngrijați de felul cum îi va primi noul domn erau Metodiu și Iovănuț. Va înțelege el oare măreața și nu îndeajuns îndeplinita lor misiune de alianță cu creștinătatea italică, cu atât mai mult cu cât misiunea fusese pusă la cale de Barzovie, iar el, Sima-Vodă, părea extrem de credincios turcilor? Cei doi călugări nu-și puteau da seama și de aceea pășeau neliniștiți, cu inima mică, spre Curte. Sima-Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trimis aici, Măria-Ta, ci Barzovie-Vodă ne-a trimis la Papă. — I-auzi! Se minună Sima-Vodă, mângâindu-și firele rare din barbă și împrăștiindu-și astfel pe veșminte o fină mătreață. Și ce voia Barzovie? — Tâlharul voia o alianță cu creștinătatea împotriva turcilor - interveni întunecat Ximachi vistiernicul. — Ce vorbești?! - făcu Sima-Vodă. Nu e rea ideea! Și Papa ce-a zis, dragii mei? — Papa ne-a întrebat pe unde vine Moldova. — Și? — Și noi i-am spus. — Și el ce-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe care ei cred - fals, desigur - că-l controlează, abătându-li-se astfel atenția de la adevăratul pericol: transformarea țărilor române în pașalâc. Un pașalâc între Carpați și Danubiu ar fi, trebuie să recunoașteți, un teribil cap de pod împotriva întregii creștinătăți. — Asta așa e - recunoscu papa, dus pe gânduri. — Deci noi vă cerem sprijinul nu pentru un domn anume, ci tocmai pentru rotirea și schimbarea lor la nesfârșit, singurul lucru care, prin faptul că seamănă cu un joc, îi atrage și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe mulți dintre oamenii din oraș, așa că în foarte scurt timp, listele bisericii erau din nou pline și continuau să se umple. Câțiva s-au adunat la biserică și au pus la punct o organizație menită să conserve puritatea și creștinătatea sângelui din vale, să-l ferească de buruienile care-l pot strica și care pot aduce mânia lui Dumnezeu în vale. Nu toată lumea s-a înscris în organizație, dar avea totuși destul de mulți membri. O vreme, s-au reunit o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
negustorii, bancherii, cărturarii, muzicienii, poeții și soldații circulă dintr-un oraș în altul, dintr-un târg în altul. Târguri, orașe și națiuni în secolul al IX-lea, mai la nord, în vechiul Imperiu Roman de Apus, apar primele orașe-târguri ale creștinătății, relee pentru cele ale Islamului; iau naștere statele, în forme deocamdată embrionare. în anul 800, Imperiul Roman de Apus, mai mult o aparență decât o realitate, renaște în Germania, mai întâi sub domnia lui Carol cel Mare, apoi a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Va fi reluat procesul de integrare în Uniunea Europeană? Organismele modificate genetic sau nanotehnologiile constituie o amenințare sau o șansă? Clima de pe Terra se va degrada oare atât de mult încât viața să devină imposibilă? Va izbucni oare un război între Creștinătate și Islam? Sunt posibile noi forme de relații sexuale și de iubire ce pot zdruncina morala actuală? Fiecare dintre răspunsurile la aceste întrebări - dar mai sunt și altele - va putea orienta viitoarele decenii într-un sens foarte particular, înspre foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Congresului și ale aparatului de stat american; discursurile și acțiunile actualului președinte sunt deja foarte marcate de această religie. Ascultându-le și interpretându-le nuanța semantică, înțelegem că Occidentul va trebui să apere nu valorile democrației, ci pe cele ale creștinătății. îndemnul adresat de aceste Biserici femeilor va fi să se întoarcă mai repede acasă pentru a face tot mai mulți copii. în momentul în care apariția hiperimperiului va amenința serios existența însăși a Statelor Unite, unele dintre aceste Biserici ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cu alte religii monoteiste sau, dimpotrivă, a incita la război împotriva lor, mai ales împotriva Islamului. Și în Islam, forțe foarte variate își vor declara tot mai mult criticile la adresa democrației, economiei de piață, globalizării, Statelor Unite, Israelului, Europei, iudaismului și creștinătății. Dacă nu se va întreprinde nimic în acest sens, între Occident și o parte a Islamului se va produce o ruptură de amploare. în 2006, mai mult de un miliard de oameni erau musulmani, cu o treime mai puțini decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
fructul să cadă. - Atunci, ce o ține? continuă el, adresându-se celuilalt tovarăș de reflecții, care ședea la o oarecare distanță, un bărbat palid, cu fața plină de pistrui și cu părul roșcat. - Mâna lui Dumnezeu, răspunse Întâiul printre Învățații creștinătății, fala curții sale, Michael scoțianul, cel subțire precum una din trestiile de râu care susțineau bolta de viță-de-vie. - Și cât de Înalte sunt cerurile unde locuiește Dumnezeu? Îmi poți spune, Guido? - Până Într-acolo unde ajunge lumina lor, maiestate, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de vespere și era Încă destulă lumină. Flăcările acelea aveau un scop cu mult mai sinistru, gândi el, reluându-și alergarea. Strada din fața portalului abației era năpădită de un număr mare de oameni Înarmați. Părea că apărătorii reprezentanți ai Întregii creștinătăți Își dăduseră Întâlnire pe esplanadă, gata de plecare În cruciadă. Dintr-o privire, recunoscu uniformele lăncierilor francezi din garda lui Acquasparta și pe acelea ale arbaletierilor genovezi, pe lângă soldații din poliție și garda de cartier. Chiar și armurile greoaie ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plumb topit în mizeria unui haos contemporan ce lovește ca un cal nărăvaș din copită trupul Omului actual, cerând la schimb suflete, din ce în ce multe suflete, care nu par a mai fi interesate de îndelung căutata mântuire a creștinătății. Ce mai contează că acești curajoși luptători ai Armatei Române din blestemații de Dumnezeu ani '40 au avut puterea să înfrunte toate măștile chipului hâd al morții, gerurile și lagărele-spital ale spațiului siberian, foamea, păduchii, umilințele felurite, nemiloasele anchete ale
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]