1,093 matches
-
să regret țărișoara. Asta dacă nu cumva tu mă consideri schimbat radical, lucru care face parte din psihologia italienilor dispuși să vadă miracole la tot pasul - lucru care însă nu mi se pare demn de tine. „Țărișoara” este mic-burgheză, fascistă, creștin-democrată; e provincială și stă la marginea istoriei; cultura sa este un umanism scolastic, formal și vulgar. Vrei ca eu să deplâng toate acestea? În ceea ce mă privește, această țărișoară a fost o țară a jandarmilor, care m-a arestat, m-
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și, prin urmare, vreo posibilitate de a exorciza și de a asimila stupoarea pe care el o produce. În plus, este înconjurat de dispreț teologic. Pe de o parte, Berlinguer și CC al PCI; pe de altă parte, vechii potentați creștin-democrați. Cât despre Vatican, a trecut ceva vreme de când acolo catolicii au uitat că sunt creștini. Toate acestea nu surprind însă, și vom vedea de ce. Dar până și „minorii” (adică cei care au „o putere mai mică”) primesc cu rezervă, cu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Aceasta ar fi, în definitiv, adevărata lovitură de stat. 25 ianuarie 1975. Ignoranța Vaticanului ca paradigmă a ignoranței burgheziei italiene 1tc "25 ianuarie 1975. Ignoranța Vaticanului ca paradigmă a ignoranței burgheziei italiene1" Pentru un profan, poziția lui Donat-Cattin2 în Partidul Creștin-Democrat pare a fi destul de bizară: el vorbește despre CD ca despre un partid al „păturilor medii”, dat fiind faptul că se contopește cu clasa muncitoare. Dar CD nu este așa. CD este (și a fost) expresia: a) micii burghezii; b
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
puțin, reale; rupte din context și ridicate cu forța la nivel „național”, ele s-au prezentat ca fiind negative; altfel spus, retorice și represive. Pe aceasta s-au întemeiat statul polițienesc fascist și apoi, fără soluție de continuitate, cel polițienesc creștin-democrat. Atât unul, cât și celălalt, deși „se exprimau” la fel ca mica burghezie și ca lumea țărănească, în realitate, slujeau „stăpânii”, adică marele capital. Toate acestea sunt banalități, dar e bine să le repetăm. Creștin-democrații au trecut întotdeauna drept antifasciști
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
soluție de continuitate, cel polițienesc creștin-democrat. Atât unul, cât și celălalt, deși „se exprimau” la fel ca mica burghezie și ca lumea țărănească, în realitate, slujeau „stăpânii”, adică marele capital. Toate acestea sunt banalități, dar e bine să le repetăm. Creștin-democrații au trecut întotdeauna drept antifasciști, dar au mințit mereu (unii poate în mod inconștient). Nemăsurata lor putere electorală din anii ’50, precum și suținerea Vaticanului le-au permis să continue, sub paravanul unei democrații formale și al unui antifascism verbal, aceeași
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
păcate - concretă a coincis cu Puterea reală a trebuit să conștientizeze dintr-odată (și a conștientizat) că puterea sa istorică și concretă nu mai coincidea cu Puterea reală, iar aceasta deoarece Puterea reală (și aici e partea frumoasă: chiar datorită creștin-democraților aflați la guvern!) devenise din clerico-fascistă și conservatoare - așa cum fusese în mod constant, de la unificarea Italiei până la începutul anilor ’60 - una „consumistă”, după cum este ea definită eufemist și aproape cu umor. Prin urmare, toate „valorile” reale (populare și burgheze) pe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în căderea lor „falsele” valori ale acelor puteri. Noile valori consumiste prevăd laicismul (?), toleranța (?) și hedonismul cel mai sălbatic, ajungând să ridiculizeze economia, prevederea, respectabilitatea, pudoarea, reținerea; într-un cuvânt, toate „bunele sentimente” de odinioară. Așa se manifestă prăbușirea politicii creștin-democrate, a cărei criză constă pur și simplu în necesitatea de a se debarasa cât mai rapid posibil de Vatican, de vechea armată naționalistă etc.; dar aceasta nu coincide și cu prăbușirea „politicii culturale” creștin-democrate. Și aceasta din simplul motiv că
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
odinioară. Așa se manifestă prăbușirea politicii creștin-democrate, a cărei criză constă pur și simplu în necesitatea de a se debarasa cât mai rapid posibil de Vatican, de vechea armată naționalistă etc.; dar aceasta nu coincide și cu prăbușirea „politicii culturale” creștin-democrate. Și aceasta din simplul motiv că ea nu a existat niciodată. Într-adevăr, având caracter dominant, adică fascist, Creștin-democrația a continuat să elaboreze, în cheie mai accentuat catolică și ipocrit democratică, vechile retorici fasciste: academismul, oficialitatea etc. Ca partid care
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pragmatic și formalist în același timp, în cel mai rău sens pe care l-au avut vreodată acești termeni, al Tribunalului Sacru). Chiar și acum (când ceva-ceva ar fi trebuit să se fi înțeles), italiana folosită de preoți și de creștin-democrații retrograzi este de o sărăcie culturală de-a dreptul vulgară. În sfârșit, în calitatea sa de partid care dă glas micii burghezii, Creștin-democrația nu putea decât să nutrească un dispreț profund și netratabil pentru cultură: pentru mica burghezie (inclusiv sub
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
se reduce dintotdeauna la „chestiuni culturale”. Primatul îi revine acțiunii. Cine gândește este vinovat. Intelectualii, fiind depozitarii unor adevăruri (chiar și contradictorii) pe care mica burghezie le bănuiește a fi cele adevărate, trebuie să fie eliminați, cel puțin moral. Ariergarda creștin-democrată (a se vedea un recent atac asupra unor intelectuali din partea lui Carlo Casalegno, director-adjunct al ziarului Stampa) continuă încă această politică obscurantistă ce i-a dat numeroase satisfacții demagogice în trecut și ce se dovedește atât de inutilă astăzi, în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
că a reduce antifascismul la o luptă împotriva acestor oameni înseamnă a comite o mistificare. Pentru mine, chestiunea este foarte complexă, dar și foarte limpede: adevăratul fascism, am spus-o și o repet, este cel al societății de consum, iar creștin-democrații s-au pomenit că sunt, fără să-și dea seama, fasciștii adevărați și autentici de astăzi. În acest mediu, fasciștii „oficiali” nu sunt altceva decât continuarea fascismului arheologic, și pentru că asta sunt ei, nu trebuie luați în considerație. În acest
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mele sunt confuze. Apoi îmi atribuie o serie de contradicții confuze, născute însă din capul lui. De exemplu: întâi afirmă că „am evitat... raționamentele lombrosiene cu privire la relația dintre dimensiunile craniului și activitatea politică”, apoi spune că, după părerea mea, „despoții creștin-democrați nu seamănă cu tovarășii lui Mussolini, ci de-a dreptul cu cei ai lui Hitler”. Deci, dacă mai întâi evit o analiză fizionomică, iar apoi folosesc o comparație fizionomică, mă contrazic. Realitatea este următoarea: pentru mine, e important limbajul corpului
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
este mult mai sincer. Deci am „citit” fețele din filmul lui Naldini și fețele reale ce mă înconjoară astăzi ca și cum ar fi vorba despre niște discuții; am făcut între ele o comparație care, de exemplu, a reieșit negativă pentru liderii creștin-democrați actuali, față de servitorii ridicoli și arhaici ai lui Mussolini. Nu am spus însă că acești lideri sunt cei care au o „înfățișare” sau un „limbaj” nazist. Aceasta este o altă confuzie a lui Casalegno. Am spus că tinerii fasciști de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
exemplu, instruire în domeniul tehnicilor folosite în campaniile electorale). De asemenea, Agenția a încercat să influențeze socialiștii să nu coopereze cu comuniștii. După cum explica Ray Cline, fost director adjunct al CIA: Aceste tipuri de asistență financiară și tehnică acordate partidelor creștin-democrate sau altor partide necomuniste, precum și eforturile de a separa socialiștii de fronturile unificate dominate de comuniști trebuiau să se deruleze în secret. Liderii partidelor italiene nu își puteau permite să îi lase pe comuniști să obțină dovezi că sunt susținuți
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Lowe, „Idea to Reality: A Brief History of the National Endowment for Democracy”, oferă o relatare despre istoria legislativă a înființării NED. Disponibil pe www.ned.org/about/about.html. 61. Spre exemplu, Fundația Konrad Adenauer (Stiftung) asociată cu Partidul Creștin-Democrat, conform propriilor afirmații, a colaborat, „mai mult de 30 de ani, cu parteneri din întreaga lume... Aceste acțiuni internaționale... sunt finanțate de Ministerul German Federal pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, Ministerul de Externe... Printre partenerii străini se numără partide politice
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
6% la 7,2%), în Germania - de 1,5% (de la 7,0% la 8,5%), în condițiile în care în această perioadă Franța a fost dictată mai mult de dreapta politică, în vreme ce politica germană a fost guvernată aproximativ egal de creștin-democrați și de social-democrați. În măsura în care există o diferență, ea este vizibilă în evoluția veniturilor celor mai înstăriți 20% din populație. Tendința rămâne aceeași, de scădere a ponderii veniturilor care le revin în totalul venitului național. Dar în vreme ce în Germania dominată de
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Securitatea. NDPD - Partidul Național Democrat Popular din Germania (RDG), urmaș „legitim” al fostului partid nazist, creat În RDG pentru a Încadra și asigură resocializarea politică a foștilor membri ai NSDAP (partidul național socialist). În RDG există de asemenea un partid creștin-democrat, CDU-Ost. Cele două partide s-au contopit după 1989 cu partidele surori din RFG, FDP (liberal) și CDU. Neue Bundesländer (NBL) - noile landuri federale din Germania de Est (fosta RDG). NVA - Național Volksarmee, armata populară din RDG. PDS - din 1990
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
să conserve o parte a patrimoniului care aparținuse vechiului partid comunist german, KPD. Și celelalte partide politice care existau În RDG, CDU-Ost și NDPD, și-au putut conserva patrimoniul mai ales ca urmare a reunificării lor cu partidele din Vest, creștin-democrat și liberal. Dacă PDS era al treilea partid din Germania de Est ca număr de voturi exprimate la alegeri (după CDU și SPD), este primul ca număr de membri (124.000 de membri În 1994). Printre acești membri, 70% au
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
SPERANȚA, publicație apărută la Timișoara în aprilie - mai 1990, cu subtitlul „Săptămânal social-politic al Partidului Uniunea Creștin-Democrată din România”. Redactori responsabili: Ion Dumitru Teodorescu și Emil Florin Grama. Revista se vrea „un element de echilibru unificator-creștin între tendințele contradictorii ale forțelor politice existente”, „un mijloc de înțelegere, prietenie și frățietate al tuturor locuitorilor din Banat” (Expunere de
SPERANŢA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289821_a_291150]
-
curriculumului, uitând consecințele nefaste pe care le-au avut experiențe de acest fel. Este cunoscut îndeobște curriculumul școlii românești din anii 1948-1990, orientat în direcția „formării omului nou” de către doctrina comunistă. Tentativa de a concepe un „curriculum liberal”, un „curriculum creștin-democrat” sau un „curriculum social-democrat” pot avea aceleași consecințe. Tentația cea mai mare o reprezintă mai ales ultima variantă. Perspectiva societății deschise, descrisă de K.R. Popper - ideologul oficial (după abandonarea lui Marx) al social-democraților europeni -, a determinat și proiecte de reformă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
arestat și suportă paisprezece ani de detenție politică și de deportare forțată în satul Lătești din Bărăgan (1949-1963). Motivul invocat este participarea la cercul ilegal de studii al Tineretului Universitar Național Țărănist, care editase o serie de texte privind doctrina creștin-democrată. Din 1965 își reia activitatea în publicistică, iar în 1966 debutează editorial cu Viața lui Alexandru Macedonski (Premiul Academiei Române). Îi urmează Opera lui Alexandru Macedonski (1967). În 1969 a fost reabilitat juridic. După reintrarea în viața civilă, n-a mai
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
că pleacă...”. Prezența Suveranului Pontif nu a rezolvat problemele de adâncime ale Bisericii naționale, așa cum nici vizita fostului președinte american Clinton la București și zdrobitoarea majoritate a cetățenilor care s-au exprimat în favoarea NATO nu au menținut la putere coaliția „creștin-democrată” mai mult de patru ani. Nu „opțiunea proatlantică” și jargonul eurocentric vor garanta succesul Bisericii în lupta cu propriile inerții și ceilalți competitori religioși într-un decor pestriț și confuz. O Biserică mult prea servilă față de factorul politic - mereu foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al republicanilor, „națiunea de națiuni”. În Germania, ideea (mai bine zis, sloganul) construirii „statului social” (Umbau des Sozialstaates) s-a pretat vocabularului comunitarist, fiindcă social-democrații au găsit în acesta din urmă ceva mai mult multiculturalism decât admite însuși Etzioni, pe când creștin-democrații au apreciat ceea ce credeau a fi proiectul conservator al comunității tradiționale, cu o familie tradițională în care femeia stă în continuare acasă, ca mamă și vestală (o vestală care și gătește, deretică etc.). În Anglia, „noul laburism” al lui Blair
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
decisiv la formarea unei majorități de centru-dreapta. Într-adevăr, ideile și principiile liberale funcționează ca reper, inspirând partide social-democrate - guvernele socialiste din Franța au privatizat și descentralizat - sau conservatoare - ca Partidul Popular din Spania, artizanul unui miracol economic, sau alianța creștin-democrată CDU - CSU din Germania, cu bune rezultate economice în fieful tradițional, Bavaria, și în alte landuri în care guvernează, cu programe ambițioase pentru întreaga națiune. Exemplele pot continua. Ceea ce se numește îndeobște „neoliberalism” în domeniul economic nu coboară însă direct
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
tradiție doctrinară, construindu-și imaginea unei structuri noi, create de contextul Revoluției din decembrie, și legitimate prin rolul asumat În căderea lui Nicolae Ceașescu. Pe de o parte, reapariția partidelor istorice de dinainte de război a monopolizat legitimarea În raport cu doctrina liberală, creștin-democrată sau social-democrată. Pe de altă parte, chiar dacă prin compoziția elitelor sale FSN putea să se Înscrie În curentul partidelor de conversie, orice filiație cu fostul regim a fost negată, pentru a respinge acuzațiile vizând continuitatea În raport cu comunismul. În acest context
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]