559 matches
-
lui Dumnezeu pe pământ. Primii care vor adopta idealul augustinian vor fi călugării irlandezi. Din mănăstirile lor, acești primi soldați ai lui Christos, misionari și civilizatori totodată vor porni din secolul al V-lea prima cruciadă spirituală a Bisericii romane: creștinarea și organizarea noilor popoare ale Europei apusene. Ei întemeiază noi mănăstiri, adevărate cetăți ale spiritului, unde vor zidi temeliile culturii occidentale. Mai mult decât atât, influența lor nu este numai spirituală ci și politică. Datorită lor și urmașilor lor, Imperiul
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
campania de pedepsire finală. Fajsz [pronunțat Fois], căpetenia triburilor maghiare, a fost detronat după înfrîngerea de la Lechfeld, locul de Mare Prinț al ungurilor fiind luat de către Taksony. Acesta a trimis solie la Constantinopol pentru a i se trimite ajutor de creștinare.
Bătălia de la Lechfeld () [Corola-website/Science/304411_a_305740]
-
insuleispre regiunile periferice din Scoția și din Țara Galilor( unde prinții celtici și-au păstrat independența până în secolul XIII), formându-se așa-numita "graniță celtică", anglo-saxonii devenind predominanți în teritoriile Angliei moderne, denumirea țării provenind de la anglii, unul dintre popoarele cuceritoare. Creștinarea Angliei anglo-saxone a început în jurul anului 600, sub influența creștinismului celtic din nord și vest și a Bisericii Romano-Catolice din sud-est. În 597, Papa Grigore I cel Mare l-a trimis pe misionarul Augustin în Kent să-i convertească pe
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
unguri, aceștia fiind aduși definitiv din anul 1000 în sfera catolică. De-a lungul secolului al X-lea, după multe expediții, ungurii s-au sedentarizat și au adoptat practici agricole de la populațiile care conviețuiau în Pannonia. Sedentarizarea, evoluția socială și creștinarea au fost premisele infintarii regatului maghiar în anul 1000, când Ștefan I al Ungariei a fost încoronat ca rege . În cronică sa "Faptele Ungurilor"-Gesta Hungarorum, notarul anonim al regelui maghiar Bela al III-lea a relatat contactul ungurilor cu
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
lituanienilor, mongolii nu au mai putut să-și exercite în mod eficient controlul militar asupra nord-vestului Rusiei, acesta fiind în parte motivul pentru care orașe precum Smolensk, Pskov, Novgorod și Polațk nu au fost niciodată devastate de atacurile Hoardei. După creștinarea din 1252 și încoronarea din 1253 a regelui Mindaugas, Lituania a fost considerată stat creștin până în 1260, când Mindaugas a renunțat la creștinism. Până în 1387, nobilii lituanieni au fost păgâni, profesând o religie bazată pe credințele că divinitatea se regăsește
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
Sub numele de sau Cruciadele Baltice se înțeleg acele campanii militare organizate între sfârșitul secolului al XII-lea și începutul celui de-al XIII-lea cu scopul creștinării popoarelor din Livonia, până atunci încă păgâne, având drept consecință intrarea efectivă în procesul politic european a popoarelor baltice, până atunci rămase izolate de restul Europei. Livonia antică corespundea regiunii baltice care se extinde în jurul Golfului Riga, cuprinsă între Estonia
Cruciadele Nordice () [Corola-website/Science/302202_a_303531]
-
de construcție recentă. Episcopul Bertoldo este prins și masacrat de populația locală. În anul 1202, Albert von Appeldern, numit arhiepiscop al Livoniei de către Papa Inocențiu al III-lea, înființează "Ordinul Cavaleresc al Purtătorilor de Spadă" ("Fratres Militiae Christi") cu scopul creștinării popoarelor din regiune. Livonia, țară situată la granița cu popoarele creștine, nu voia să renunțe la riturile păgâne. Situația degenerează când misionarii creștini trimiși aici, la început neînarmați, fură masacrați. Papa Inocențiu III decise atunci proclamarea unei "cruciade" și însărcină
Cruciadele Nordice () [Corola-website/Science/302202_a_303531]
-
feroeză consoana fricativă dentală surdă /ț/ s-a transformat în /t/. Numele nordic Țórshöfn mai există în islandeză. Tórshavn este deseori numit de feroezi "Havn" [], care înseamnă port. Stema orașului arată "ciocanul lui Thor", Mjolnir, indicând astfel întemeierea orașului înainte de creștinare. Tórshavn se află în centrul arhipelagului, pe coasta sud-estică a celei mai mari insule Streymoy. Insula Nólsoy, care se situează la est, protejează portul orașului. Se zice că dezvoltarea Tórshavn-ului ca oraș cu port maritim ar fi fost imposibilă, dacă
Tórshavn () [Corola-website/Science/309122_a_310451]
-
de vadul râului Diemel ar fi trebuit să existe un drum comercial începând cu secolul al II-lea. Un scaun nobiliar se afla în secolul al VIII-lea în vestul orașului. În secolul al VIII-lea și al IX-lea creștinarea germanilor executată din dispoziția lui Carol cel Mare a ajuns până în ținutul aflat de-a lungul râului Diemel. După înfrângerea saxonilor din Hessengau au fost constituite la nord și la sud de Diemel în anul 772 comitate. "Wartberg"-ul, astăzi
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
la o asemenea concluzie pornind de la legendele transmise pe cale orală, în condițiile în care nu s-a păstrat nicio atestare documentară care să certifice data la care a fost fondată viitoarea capitală a Ucrainei. Istoricul a presupus că, în condițiile creștinării Rusiei Kievene și, mai târziu, a ocupării și fragmentării teritoriului ei, toate documentele religioase și istorice vechi au fost distruse. Hazari au pierdut Kievul în 882, orașul fiind cucerit de conducătorul vareg Oleg, care a pus bazele dinastiei Rurikide. În
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
Ucrainei mai înainte de primul conciliu ecumenic de la Niceea (325), în special de-a lungul țărmului Mării Negre și în vest, în timpul existenței Moraviei Mari, acceptarea oficială a acestei religii în Rutenia a avut loc în 988. Factorul hotărâtor al procesului de creștinare al Rusiei Kievene a fost domnia marelui cneaz Vladimir cel Mare. Bunica sa, cneaghina Olga, a fost cea care i-a trezit interesul pentru creștinism. Fundamentele legale ale slavilor de răsărit au fost puse de Iaroslav I cel Înțelept, cel
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
și conține o serie de datini ale regilor etiopieni. Cartea este scrisă în limba gî'îz și este considerată de către creștinii copți etiopieni și de către adepții mișcării rastafari ca adevărata istorie a originii dinastiei solomonice și prin aceasta totodată istoria creștinarea Etiopiei. Istoricii consideră că această carte este o culegere realizată în jurul anului 1300 bazată pe tradiții mult mai vechi. În carte se relatează cum regina din Saba l-a cunoscut pe regele Solomon, despre cum a ajuns Chivotul Legământului în
Kebra Nagast () [Corola-website/Science/323349_a_324678]
-
cu vizigoții în calitatea de federați ai imperiului în 382, cedându-le teritorii de la sud de cursul inferior al Dunării. A rezolvat conflictul cu perșii, stabilind frontieră comună pe Caucaz. După moartea lui Grațian, Theodosiu și-a concentrat eforturile asupra creștinării totale a imperiului ,luptând împotriva cultelor păgâne. A scos altarul Victoriei din curia senatului, iar prefectul orașului primește ordin de a se construi basilica sfântului Petru.Retrage donațiile și privilegiile templelor păgâne, continuând politică lui Grațian. În 391 interzice cultele
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
ultima vreme a început să se simtă și influența altor religii, în special, a creștinismului, islamismul, religia dușmanilor boran și somali, fiind respins de samburu. Samburu au avut un răspuns lent la creștinism, abia din 1990 au început să accepte creștinarea. Echipele de misionari au fost nevoite să treacă la stilul de viață nomad sau să predice în puținele comunități care au devenit sedentare. Biserica romano-catolică, are o prezență importanta în Districtul Mararal, în centrul lumii samburu. De asemenea, câteva misiuni
Samburu () [Corola-website/Science/325237_a_326566]
-
Marea Neagră, iar prin porturile sale, de Marea Mediterană, drept care rând pe rând s-au perindat aici nenumărate flote și armate : ale grecilor care în secolele VI - IV î. Chr. întemeiază coloniile Histria, Callatis și Tomis, ale perșilor, ale romanilor deveniți prin creștinare bizantini, iar mai târziu invaziile popoarelor migratoare au fost urmate de stăpânirea otomană. După alipirea la România în anul 1878, litoralul a cunoscut din nou o perioadă de pace și dezvoltare, din care trei ultime valuri de umbră au avut
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
50 000. În 680, în urma bătăliei de la Ongal, Asparuh a fondat Primul Imperiu Bulgar, la sud de Dunăre, pe pământ bizantin. Imperiul Bizantin a recunoscut statul bulgar în 681. Denumirea de țarat urma să fie statornicită mai târziu, când după creștinarea bulgarilor în 864, liderul Boris își va spune "țar", cuvânt derivat de la latinescul "caesar". Probabil că protobulgarii au fost în mare inferioritate numerică față de populația slavă în sânul căreia s-au așezat. Între secolele al VII-lea și al X
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
Popoarele germanice au suferit un proces de creștinare ce a început în timpul Antichității târzi și s-a încheiat în timpul Evului Mediu. În secolul al III-lea, goții, un popor germanic, au migrat de pe țărmurile Mării Baltice în estul și sud-estul Europei. Odată cu migrația lor ei au intrat în război
Creștinarea popoarelor germanice () [Corola-website/Science/330420_a_331749]
-
Bisericii Romane și s-au angajat în lupta împotriva ereticilor arieni și a păgânilor. Alemanii și ceilalți germanici din Europa Centrală au adoptat creștinismul între secolele VII-VIII, în urma eforturilor Sfântului Bonifaciu și a cuceririlor lui Carol cel Mare, împăratul francilor. Creștinarea anglo-saxonilor a început în anul 597, odată cu venirea Sfântului Augustin în Anglia. Creștinismul a fost acceptat de regii și nobilii anglo-saxoni, apoi de populația ce s-a supus conduceri. Mulți preoți și călugări creștini au venit din Roma și au
Creștinarea popoarelor germanice () [Corola-website/Science/330420_a_331749]
-
275, situație în care raidurile de pradă și jaf nu mai puteau fi combătute sistematic, au făcut ca treptat societatea dacoromană rămasă să se ruralizează în totalitate, adaptându-se noilor condiții. În acest secol IV, în principal, are loc și creștinarea. În lumea satului se vor păstra inevitabil un timp și reminiscențe păgâne (fenomen frecvent în Europa acelor vremuri), chiar termenul "păgân" ar fi un indiciu în acest sens. El provine din latinescul "paganus", care însemna locuitor al satului. Totuși în
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
înainte de sosirea hunilor, avarilor și, mai târziu, în 985, a maghiarilor. Nu se cunoaște cu certitudine locul precis, dar după sosirea maghiarilor în Câmpia Panonică, a fost fondată așezarea Buda în apropiere de dealul Kelenföld, pe malul Dunării. În momentul creștinării ungurilor, care a avut loc la aproape un secol mai târziu, în anul 1000, orașul regal în care se afla curtea regală a fost Esztergom, locul de naștere al primului rege ungur Ștefan I. Cu toate acestea, la scurt timp
Castelul Buda () [Corola-website/Science/328454_a_329783]
-
fel ca în majoritatea statelor creștine. Crăciunul a fost introdus odată cu apariția creștinismului în Polonia, sărbătoarea dezvoltându-se treptat de-a lungul secolelor, începând din cele mai vechi timpuri. Vechile obiceiuri păgâne s-au combinat cu obiceiurile religioase importate odată cu creștinarea Poloniei de către Biserica Romano-Catolică. Printre influențele târzii se numără pătrunderea unor tradiții locale și a diverselor culturi populare. Spre deosebire de multe alte țări creștine, Sfântul Nicolae ("Święty Mikołaj") nu joacă un rol major în Crăciunul serbat în Polonia, dar în schimb
Crăciunul în Polonia () [Corola-website/Science/327690_a_329019]
-
cu forța de către regi. Primii vikingi care se convertesc la creștinism sunt cei stabiliți în nord-estul Franței (în 911), apoi cei danezi (în 1000), norvegieni (în 1015) și în final cei suedezi (în 1100). În timpul și după această perioadă de creștinare se formează regatele nordice ale Danemarcei, Norvegiei și Suediei. După creștinare, urmașii vikingilor au ajuns să construiască și biserici în teritoriile în care au trăit. Sunt date că astfel de biserici au fost ridicate de vikingii slavizați și pe valea
Epoca vikingilor () [Corola-website/Science/329810_a_331139]
-
sunt cei stabiliți în nord-estul Franței (în 911), apoi cei danezi (în 1000), norvegieni (în 1015) și în final cei suedezi (în 1100). În timpul și după această perioadă de creștinare se formează regatele nordice ale Danemarcei, Norvegiei și Suediei. După creștinare, urmașii vikingilor au ajuns să construiască și biserici în teritoriile în care au trăit. Sunt date că astfel de biserici au fost ridicate de vikingii slavizați și pe valea Nistrului la Vasileu, în țara Onutului, astăzi în Ucraina. În anul
Epoca vikingilor () [Corola-website/Science/329810_a_331139]
-
815, împăratul Ludovic cel Pios a atacat Iutlanda, aparent ca să îl sprijine pe un pretendent la tron, poate Harald Klak, dar a fost învins de fiii lui Godfred. În acea perioadă, sfântul Oscar a mers la Hedeby și a început creștinarea Scandinaviei. Danezii au fost unificați și creștinați în mod oficial în anul 965 d.Hr. de către Harald Blåtand, a cărui poveste este scrisă în pietrele de la Jelling. Nu se cunoaște întinderea exactă a regatului danez al lui Harald, deși se
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
în jurul căreia s-a dezvoltat cu timpul orașul Poznań. În secolul al X-lea, aceasta a fost cea mai puternică cetate din Polonia, scaun de domnie a lui Mieszko I. Tot aici a fost construită cea mai veche catedrală, după creștinarea Piaștilor, în 966. Cât de important este râul pentru istoria și pentru conștiința polonezilor o poate dovedi strofa imnului național: „Przejdziem Wisłę, prejdziem Wartę, będziem Polakami.” (Vom trece Vistula și Warta, vom deveni polonezi.)
Râul Warta () [Corola-website/Science/328134_a_329463]