549 matches
-
R., 1978, nr. 9-10, p. 1053-1070. Idem, Mitropolia Vicinei și rolul ei în păstrarea ortodoxiei în ținuturile românești, în vol. De la Dunăre la Mare. Mărturii istorice și monumente de artă creștină, Galați, 1977, p. 149-169. Idem, Rolul elementului românesc în creștinarea ungurilor, în B.O.R., 1980, nr. 1-2, p. 173-196. Rezachevici C., Istoria popoarelor vecine și neamul românesc în evul mediu, București, 1998. Rezuș Petru, Viața și faptele Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, în MMS, 1956, nr. 6-7, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bisericească pe teritoriul românesc 154 CAPITOLUL V INSTALAREA SLAVILOR ÎN NORDUL DUNĂRII 158 Migrația slavilor 158 Așezarea slavilor și coabitarea cu autohtonii 168 CAPITOLUL VI BULGARII ȘI UNGURII ÎN SPAȚIUL CARPATO-DUNĂREAN 176 Bulgarii 176 Dominația bulgară în nordul Dunării 180 Creștinarea bulgarilor 182 Primul țarat bulgar (679-971) 183 Ungurii 185 Creștinarea ungurilor 190 PARTEA A III-A DE LA REVENIREA IMPERIULUI LA DIPLOMA IOANIȚILOR (970-1247) 193 CAPITOLUL VII ÎNCHEGAREA NEAMULUI ROMÂNESC 195 Istoricul problemei 196 Părăsirea Daciei 205 Structura și teritoriul de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
NORDUL DUNĂRII 158 Migrația slavilor 158 Așezarea slavilor și coabitarea cu autohtonii 168 CAPITOLUL VI BULGARII ȘI UNGURII ÎN SPAȚIUL CARPATO-DUNĂREAN 176 Bulgarii 176 Dominația bulgară în nordul Dunării 180 Creștinarea bulgarilor 182 Primul țarat bulgar (679-971) 183 Ungurii 185 Creștinarea ungurilor 190 PARTEA A III-A DE LA REVENIREA IMPERIULUI LA DIPLOMA IOANIȚILOR (970-1247) 193 CAPITOLUL VII ÎNCHEGAREA NEAMULUI ROMÂNESC 195 Istoricul problemei 196 Părăsirea Daciei 205 Structura și teritoriul de formare a poporului român 211 Etapele formării poporului român 214
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ROMÎNEȘTI ÎNAINTE DE CONSTITUIREA LOR NEATÎRNATĂ CAPITOLUL I ÎNCEPUTURILE ȘI SUCCESELE PROZELITISMULUI ROMANO-CATOLIC ÎNTRE ROMÎNI ÎN GENERE ȘI ANUME ÎN REGATUL UNGARIEI ȘI-N ÎMPĂRĂȚIA BIZANTINĂ Considerație generală. Convertiri în Slavonia, Sirmia, Bosnia și-n alte părți ale Ungariei. Curând după creștinarea ungurilor Scaunul papal începu a se sili să-și întinză supremația și asupra poporului românesc, iar silințele lui prinseră greutate și succes în măsura. În care sporea puterea și însemnătatea primatului roman, se-ntăriră îndeosebi după ruptura deplină cu biserica
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și că acea tendență se manifestă în viața publică și privată într-un mod care contrazice ființei pe cât [de] nobile, pe atât de inteligente a românilor și de aceea justifică foarte mult dorința unei îndreptări spre bine. capitolul III DESCĂLECAREA, CREȘTINAREA ȘI DISPARIȚIUNEA CUMANILOR DIN ȚĂRILE ROMÎNEȘTI Încercări izbutite de convertire în privirea cumanilor, neizbutite în privirea românilor. Pe la mijlocul sutei a unsprezecea irupse cu putere în Europa poporul cumanilor sau al polovților, care pîn-atuncea petrecuse în Asia dincolo de Volga, era ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la bun capăt opera cu noroc începută și asupra rămășițelor poporului cari nu se creștinaseră încă. Papa Grigorie al IX îl dezlegă deci pe arhiepiscopul Robert de giuruința de-a lua parte la cruciata în Palestina (1227), îl însărcină cu creștinarea tuturor cumanilor, de-a boteza, a hirotonisi preoți, a ridica biserici și a rândui episcopi. Robert, folosindu-se de dreptul său, numi în același an încă episcop al cumanilor pe Theodoric, priorul dominicanilor (predicanți). Dominicani și predicanți ca organe de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vor merge-n campanie contra schismaticilor, tătarilor și păgânilor și ar pieri sau imediat pe câmpul de luptă sau în urma rănilor primite pe el, să aibă deplină iertare de păcate. Apoi, fiindcă regele Carol Robert arăta foarte multă asiduitate întru creștinarea dorită a rutenilor schismatici din Galiția și a altor populațiuni renegate de pe lângă marginile regatului său și fiindcă pentru aceasta avea mari cheltuieli, papa Ioan al XXII-lea îi încuviință cererea și-i dete voie ca să perceapă și să întrebuințeze în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
despre una dintre acele „supraviețuiri” în spațiul carpato-dunărean despre care scria Mircea Eliade : „Ca peste tot de altfel în provinciile imperiului roman, realitățile religioase autohtone au supraviețuit, mai mult sau mai puțin transformate, nu numai procesului romanizării, dar și al creștinării. Avem destule probe ale supraviețuirii moștenirii «păgâne», adică geto-dace și daco-romane, la români” (86, p. 79). în legendele populare de tip Ștefan cel Mare ctitor de biserici am văzut că rolul-cheie este atribuit magului-ascet Daniil. Pe cale magico-rituală, acesta consacră locul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ideilor (mitul fiind ideea socializată). Dar cea care evidențiază mai bine funcția este geneza -ismelor sau, mai bine spus, mișcarea ideilor in statu nascendi et moriendi. Secretul unui -ism devine manifest în sufixul -(iz)are precum virusul într-o epidemie. Creștinare a lumii păgîne, decreștinare a Occidentului industrial. Comunizare, decomunizare a Estului european. Autorizare, dezautorizare a unui nume propriu. În 1970, numele lui Marx dobîndea autoritate în cercurile universitare din Franța, și non-marxistul își împăna articolele cu citate și definiții ale
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dincolo de lumea fizică? Ajunși aici, trebuie să facem o precizare, deși nu dorim să ne erijăm în teolog. Anume, India a cunoscut numeroase religii rezultate (una din alta) în special prin evoluție, nu prin adoptare. Spre deosebire de cazul Europei care, la creștinare de exemplu, a renunțat la vechile religii indoeuropene, în India vechile religii coexistă cu cele rezultate din “reforme”. Nu ne propunem să hotărâm asupra ortodoxiei sau gradului de ortodoxie a uneia sau alteia dintre aceste religii, ori a istoriei lor
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Cerul și pământul; Isus n-a trimis discipoli să propovăduiască). Adică: cel care refuză simbolurile credinței, decretele Bisericii și cărțile sfinte. Altfel spus, eretic este acela care nu recunoaște autoritatea clerului, a preoților, a episcopilor, a papei. Filosofia, dispărută odată cu creștinarea Imperiului, reapare în secolul al XII-lea o perioadă înfloritoare în cursul căreia îi vedem oficiind pe Abelard, Pierre Lombard, Alain din Lille, Moise Maimonide, Averroes. Textele lui Aristotel ajung în Occident odată cu arabii, iar lectura Metafizicii, a Politicii și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
industrială, culturală și socială a Magnitogorsk-ului, vezi Stephen Kotkin, Magnetic Mountain: Stalinism as a Civilization, University of California Press, Berkeley, 1995. Se poate face o paralelă interesantă cu zonele rurale din Franța după Revoluție, când se organizaseră campanii de „de-creștinare”, ce ofereau ritualuri laice Înlocuitoare. Stites, Revolutionary Dreams, p. 119. Vezi de asemenea Vera Sandormirsky Dunham, In Stalin’s Time: Middle-Class Values in Soviet Fiction, Cambridge University Press, Cambridge, 1976. În această lucrare se arată cum austeritatea a fost transformată
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
le grant roy de Commains“ la Joinville 2), și Soronius 3. În 1239, conform lui Georgios Akropolites, o armată cruciată de șaizeci de mii de franci, venită prin Ungaria împotriva grecilor lui Vatatzes în ajutorul • Maria Holban crede că pretenția creștinării unor cumani în perioada dinainte de expediția prințului Bela peste Carpați la 1227 este superfluă pentru perioada dinaintea acestui an. Dar după trecerea bisericii bulgare și române, la 1204, sub jurisdicție romană, când cumanii - aliați ai Țaratului Bulgar și Vlah - au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Maghiar se deschisese - ori doar se statornicise - prin Țara Bârsei. Documentul papal din 1231 o spune foarte clar: pe aici obișnuiau să pătrundă cumanii în Transilvania și tot pe aici se retrăgeau, anterior stabilirii ordinului în zonă. Totodată, acțiunea de creștinare a cumanilor întreprinsă la 1227 de prințul - pe atunci - Bela, la cererea fiului unui han (rege) cuman din zonă, Bortz (sau Burch, în formă latinizată: Boricius)13, și stabilirea ulterioară a Episcopiei Cumanilor în partea de la răsărit de râul Olt
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în defavoarea respectivei categorii de supuși - a dispus să fie anulate dobânzile, nu însă și datoriile, pe care creștinii trebuiau să le ramburseze creditorilor, a procedat periodic la confiscări de averi și la expulzarea familiilor de evrei din țară. În Cehia creștinarea lor forțată și persecuțiile sângeroase s-au declanșat odată cu răspândirea spiritului de cruciadă și cu deplasarea cruciaților pe teritoriul țării în primăvara anului 1096. Nu este mai puțin adevărat că importanți clerici cehi ai vremii n-au încuviințat măsurile antievreiești
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au declanșat odată cu răspândirea spiritului de cruciadă și cu deplasarea cruciaților pe teritoriul țării în primăvara anului 1096. Nu este mai puțin adevărat că importanți clerici cehi ai vremii n-au încuviințat măsurile antievreiești. Cronicarul Cosma de Praga dezaproba atât creștinarea prin constrângere a evreilor, cât și sechestrarea avutului lor, din ordinul principelui, în urma răspândirii zvonului precum că proscrișii aveau de gând să se refugieze în Polonia și Ungaria, ducând încolo imense bogății. Cehii susțineau că este nedrept ca bunurile, considerate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
barbarilor din Moesia sau (ceea ce era cam același lucru) în mijlocul tâlharilor care bântuiau prin acea regiune (cf. Carme 17, 245 sq.). Nu avem însă informații despre inițiative autonome ale lui Ambrozie sau ale altora care să aibă drept scop declarat creștinarea germanilor. Este vestită „misiunea” episcopului Ulfila printre ei; însă Eusebiu de Nicomedia îl trimisese pe Wulfila în 341 nu pentru că ar fi fost episcopul tuturor goților în general, ci al creștinilor care trăiau deja în regiunile unde locuiau goții, probabil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai era cel din vremea lui Traian, și de aceea problemei barbarilor i-au fost găsite diverse soluții. Uneori era necesar să fie asigurată doar supraviețuirea, așa încât, în Africa, s-a vorbit din nou de „persecuție”. În ce stadiu de creștinare erau barbarii în epoca în care invadau interiorul imperiului e o problemă dificilă și foarte discutată; știm ceva mai mult despre goți care se stabiliseră în Moesia și erau cei mai romanizați dintre germani. În acest nou context social și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
stat apoi în Egipt și a fost trimis ulterior ca episcop în Etiopia. S-ar fi dus după aceea în Arabia Felix, unde ar fi obținut multe succese în convertirea iudeilor la creștinism. Această poveste ar putea fi legată de creștinarea omeriților din Yemen, intrați sub stăpânirea etiopienilor în epoca lui Justinian. Dar nu putem fi siguri nici măcar că Gregențiu a existat. Pe noi ne interesează aici în măsura în care a fost vehiculată sub numele său scrierea intitulată Legile omeriților (al cărei început
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Moesia sau (ceea ce era cam același lucru) în mijlocul tîlharilor care bîntuiau prin acea regiune (cf. Cîntul 17, 245 și urm.). Nu avem însă informații despre inițiative autonome ale lui Ambrozie sau ale altora care să aibă drept scop declarat creștinarea germanilor. Este vestită „misiunea” episcopului Wulfila printre ei; însă Eusebiu de Nicomedia îl trimisese pe Wulfila în 341 pentru că era nu episcopul tuturor goților în general, ci al creștinilor care trăiau în regiunile unde locuiau goții, probabil prizonieri ai barbarilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai era cel din vremea lui Traian, de aceea s-au oferit diverse soluții pentru problema barbarilor. Uneori era necesar să fie asigurată doar supraviețuirea, așa încît, în Africa, s-a vorbit din nou de „persecuție”. în ce stadiu de creștinare erau barbarii în epoca în care invadau interiorul imperiului e o problemă dificilă și foarte discutată; știm ceva mai mult despre goți, care se stabiliseră în Moesia și erau cei mai romanizați dintre germani. în acest nou context social și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
stat apoi în Egipt și a fost trimis ulterior ca episcop în Etiopia. S-ar fi dus după aceea în Arabia Felix, unde ar fi obținut multe succese în convertirea iudeilor la creștinism. Această poveste ar putea fi legată de creștinarea omeriților din Yemen, intrați sub stăpînirea etiopienilor în epoca lui Iustinian. Dar nu putem fi siguri nici măcar că Gregențiu a existat. Pe noi ne interesează în măsura în care sub numele său a fost vehiculată scrierea intitulată Legile omeriților (al cărei început s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
împăratul roman. Pentru această interpretare optează, de exemplu, în zilele noastre, F. Sbaffoni. Alți exegeți au propus pentru participiul masculin ® 6∀ϑΞΠΤ< chiar persoana apostolului Pavel (O. Cullmann). Potrivit acestei interpretări, neutrul ar constitui o aluzie la misiunea apostolului de creștinare a tuturor neamurilor (a se vedea Mc. 13,10). Acest tip de decodare a dat naștere și multor soluții extravagante. Amintim aici, cu titlu anecdotic, încercarea lui L. Kreyer, din 1887, de a demonstra că Seneca ar fi „cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
liberale” carolingiene nu mai erau deloc „liberale”, ci mai degrabă „dogmatice” - cum se va vedea într-un capitol următor. De altfel, sistematizarea ca atare a fost pe nedrept atribuită lui Thrax și Varro. Ei mai degrabă au pregătit-o pentru creștinare - ceea ce va însemna și o abandonare a idealului educațional cuprins în enkyklios paideia. Altfel, putem regăsi programa bazată pe „cele șapte arte liberale” încă de la pitagoreici. Poate nu la Pitagora însuși, dar cu certitudine la pitagoreicul Archytas din Tarent (cca
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cele patru zări, succesiv, spre noul centru al sintezei greco-creștine, cosmopolita Roma. S-au pomenit, toți, într-un ocean spiritual superior în care și-au stins repede sângele care le clocotea în venele sălbatice. Este procesul care s-a numit „creștinare”, dar care, în mod practic, s-a realizat prin educație. Convertirea la creștinism a fost, de fapt, un fabulos travaliu paideutic care a conferit tuturor barbarilor Europei virtutea aristocratică pe care Democrit din Abdera o botezase physiopoiesis. Dar paideia elenistică
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]