14,107 matches
-
und Briefe. Die Sammlung I des Vaticanus Graecus 694 (B), Berlin: GCS, 1973, I.63.6; a se vedea și Stuart Burns, Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa and Pseudo-Macarius ..., p. 321. footnote>, Sfântul Macarie vorbește de întinderea (ἐπεχτεινόμενος) minții credinciosului spre Dumnezeu atunci când își avertizează ucenicii asupra mulțumirii de sine, și-și instruiește auditoriul să nu uite niciodată „țelul perfect al libertății și eliberării de patimi”, o învățătură care reprezintă ecoul conceptului de epectază al Sfântului Grigorie. La Părinții Bisericii
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
autocontrol (ἐγχράτεια) este cea care permite sufletului să primească ajutorul divin necesar pentru „a zbura pe aripile Duhului” și de a comunica cu Divinul. Comunitatea pe care încerca Sfântul Macarie să o creeze era o Biserică pură, o comunitate de credincioși care își puneau întreaga inimă în răspunsul la Dumnezeu și care primeau comunicări de la Dumnezeu când se aflau sub influența harului divin abundent, și care recunoșteau natura trecătoare a poziției lor în călătorie. Astfel fiind, frații Sfântului Macarie sunt comunități
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
pentru această frază. Aceste incidențe sunt în general de natură revelatoare, în aceea că viziunile despre care se vorbește pot fi primite într-o stare de beție. Principalul context este unul al evoluției creștinului, al rolului liberului arbitru în viața credinciosului și al călătoriei spre uniunea supremă cu Divinul. Beția, pentru Sfântul Macarie este o experiență tranzitorie, și nu este de așteptat ca beția permanentă să fie disponibilă în timpurile de acum. Beția spiritului este determinată de lucrările harului asupra inimii
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
și al călătoriei spre uniunea supremă cu Divinul. Beția, pentru Sfântul Macarie este o experiență tranzitorie, și nu este de așteptat ca beția permanentă să fie disponibilă în timpurile de acum. Beția spiritului este determinată de lucrările harului asupra inimii credinciosului. „Cei ce s-au învrednicit să fie fii ai lui Dumnezeu și să aibă pe Hristos strălucind întru ei, sunt conduși în diferite chipuri de Duhul și sunt mângâiați de har în adâncul inimii lor. Niciuna din plăcerile cunoscute în
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
primul rând, o soteriologie a evoluției spirituale, iar acest aspect este ilustrat de insistența sa asupra naturii tranzitorii a stării îmbătate. Omilia a VIII-a vorbește despre cei doisprezece pași ai evoluției spre perfecțiune pe care trebuie să-i parcurgă credinciosul, iar beția rezultantă din comuniunea cu Divinitatea reprezintă nivelul suprem. „Așa se întâmplă cu lampa harului. Arde întotdeauna și dă lumină, dar când este îngrijită într-un anume fel, arde mai strălucitor, de parcă ar fi îmbătată de iubirea de Dumnezeu
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
zăvorâți și cei însingurați”<footnote Sf. Ignatie Briancianinov, op. cit., p. 66. footnote>. De la Avva Ammona, ucenicul marelui Antonie și urmașul său în conducerea duhovnicească a monahilor din centrul monahal Pispir, de pe malul stâng al Nilului, aflăm că „ispitele sunt îngăduite credincioșilor adevărați, pe când cei fără ispite sunt falși credincioși, care poartă îmbrăcămintea credinței, dar nu trăiesc cum cere credința”<footnote Avva Ammona, Cuvinte filocalice, în colecția Comorile Pustiei, vol. 3, trad. de Ierom. Ștefan Nuțescu, Edit. Anastasia, București, 1995, p. 90
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
op. cit., p. 66. footnote>. De la Avva Ammona, ucenicul marelui Antonie și urmașul său în conducerea duhovnicească a monahilor din centrul monahal Pispir, de pe malul stâng al Nilului, aflăm că „ispitele sunt îngăduite credincioșilor adevărați, pe când cei fără ispite sunt falși credincioși, care poartă îmbrăcămintea credinței, dar nu trăiesc cum cere credința”<footnote Avva Ammona, Cuvinte filocalice, în colecția Comorile Pustiei, vol. 3, trad. de Ierom. Ștefan Nuțescu, Edit. Anastasia, București, 1995, p. 90. footnote>. Același părinte ascetic adaugă: „Se spune despre
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
al învățăturii Sale mântuitoare și întotdeauna le-a lăsat pe ele în mâinile voii noastre, ca să ne silim să le lucrăm neîncetat. Că dormind noi întru trândăvia lenevirii, vine vrăjmașul sufletelor și seamănă mulțime de neghină. Și seamănă în cei credincioși eresuri, în cei drepți, păcate, în cei blânzi, prigoniri, în cei smeriți, trufie, în cei înfrânați, beție, în cei săraci, furtișaguri, în cei nevoitori, slavă deșartă, în cei luptători, trândăvie. Și a semănat în toate Țarinile: în cea a inimii
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
being, a Thesis submitted to the College of Graduate Studies and Research in partial fulfilment of the requirements for the Degree of Master of Arts in the Departament of Philosophy University of Saskatchewan Saskatoon, August, 2003, mss., p. 82-83. footnote>. Credinciosul dorește „printr-o intensitate ce crește în măsura transformării interioare, să participe la divin, aceasta fiind o manifestare a tensiunii chipului ce caută să se asemene cu Prototipul. Omul - chip al lui Dumnezeu devine un microtheos<footnote Sf. Grigorie de
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
oratione dominica. Pentru a te adresa lui Dumnezeu, a-L ruga pe Dumnezeu în rolul de Binefăcător, bunul creștin trebuie să devină un binefăcător el însuși; pentru a-L ruga în calitatea Lui de Bine desăvârșit și Izvorul oricărui bine, credinciosul trebuie să devină bun, pentru a i se adresa Celui drept, Celui mărinimos ș. a. m. d., creștinul trebuie să obțină toate aceste atribute. Și dacă omul este eliberat de toate acelea care intră în categoria răului, el devine, să spunem
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
să poate fi mântuit...”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Oratio catechetica magna, 35, P. G. XLV, col. 88A. footnote>, într-un cuvânt, ceea ce Domnul Hristos a asumat, a mântuit. Dar acest fenomen nu are loc automat, fără nici o acțiune din partea credinciosului<footnote Norman Russell, The Doctrine of Deification ..., p. 226-229. footnote>. În concluzie, subliniem că Hristos s-a făcut sărac pentru a ne îmbogăți pe noi și astfel, ceea ce suntem și ceea ce avem, suntem și avem prin împărtășire. Noi, creștinii, avem
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
poate fi deplin exprimat”<footnote Nota explicativă nr. 24, PSB 29, p. 124. footnote>. Astfel, dacă Proverbele, „își îndreaptă cuvintele spre cel ce e încă prunc”, este pentru a deștepta dorința, prin descoperirea bunurilor spirituale pe care le poate dobândi credinciosul: „(Învățătura Proverbelor) începe prin a descrie înțelepciunea, tâlcuind în chip felurit Și în multe feluri strălucirea frumuseții negrăite, pentru ca nu de frică Și de nevoie, ci din poftă (πότω) Și din dorință (ἐπιθυμία) să urce spre împărtășirea (μετουσία) de bunuri
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Anul XXVIII (1976), Nr. 3-4, p. 438. footnote>. În secolul al XIV-lea, Sfântul Grigorie Palama a apărat această învățătură de atacurile scolasticilor teologi apuseni și a dogmatizat-o sub forma învățăturii despre energiile divine necreate de care se împărtășesc credincioșii, fără a se înțelege prin aceasta că ei se împărtășesc de ființa divină care rămâne incognoscibilă și inaccesibilă oricărei creaturi. Dumnezeu este numit lumină nu după esența sa, ci după energia sa, spune Sfântul Grigorie Palama<footnote Sf. Grigorie Palama
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
ceea ce nu poate fi cunoscut. Dacă Dumnezeu rămâne necunoscut în ființa Sa, El se face cunoscut prin energiile Sale la care poate participa omul. Energiile dumnezeirii sunt distincte de ființa dumnezeiască dar nu sunt despărțite de ființă. De aceea, când credincioșii primesc pe Sfântul Duh, și prin Duhul, întreaga Sfântă Treime, căci Persoanele Sfintei Treimi se conțin și se dăruiesc reciproc, primesc darurile, adică lucrările Treimii. În acest sens, Sfântul Grigorie Palama spune că: Trimiterea e o lucrare comună, adică o
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
prin ea se realizează lucrarea de purificare a omului. Pocăința și mărturisirea păcatelor reînnoiește sau actualizează harul Botezului, căci ne dă posibilitatea de a intra din nou În comuniune cu Dumnezeu. Prin pocăință, care este o cale de curățire sufletească, credincioșii obțin iertarea păcatelor, evitându-le, prin Înfrânare, pe cele viitoare. Pocăința este actul de autocritică și de judecată al conștiinței, aceasta din urmă fiind numită și tribunalul lui Dumnezeu din om. În scrierile ascetice, pocăința este privită sub două aspecte
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Sfintei Euharistii, Îl anticipează pe Sfântul Chiril al Alexandriei, deși Sfântul Grigorie ÎȘi bazează conceptul pe alte nuanțe În hristologie. Divinitatea Îndumnezeiește carnea (trupul) la Întrupare prin unirea cu aceasta (acesta); această carne sau acest trup, la rândul său, Îndumnezeiește credincioșii prin unirea cu ei când este primită (primit) prin Sfânta Euharistie<footnote Norman Russell, The Doctrine of Deification in The Greek Patristic Tradition, Oxford, 2006, p. 233. footnote>. Când se Întoarce la Euharistie În capitolul 37 al Marelui cuvânt catehetic
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
footnote>. Când se Întoarce la Euharistie În capitolul 37 al Marelui cuvânt catehetic, Sfântul Grigorie extinde Îndumnezeirea trupului lui Hristos prin Întrupare la restul omenirii, Într-o manieră similară, prin acțiunea Euharistiei. Uniunea divinului Și umanului În Hristos conferă trupului credinciosului viață adevărată. Sfânta Euharistie operează ca o doctorie sau ca un antidot Împotriva otrăvirii păcatului<footnote Diacon magistrand Constantin Voicu, „Probleme dogmatice În opera «Marele cuvânt catehetic al Sf. Grigorie de Nyssa»”, În Ortodoxia, Anul XIII (1961), Nr. 2, p.
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
o hrană sensibilă, care Întreține trupul, Și o hrană duhovnicească, adică spirituală, care dă sufletului nostru o bună Înfățișare”<footnote Idem, Despre desăvârșire, către monahul Olimpiu, În PSB, vol. 30, p. 465. footnote>. Sfânta Euharistie este deci Taina prin care credincioșii ortodocși, sub chipul pâinii și al vinului, primesc Trupul și Sângele adevărat al lui Iisus Hristos, pentru o adevărată și reală Împreunare cu El, primind astfel arvuna vieții veșnice Încă din viața aceasta. Mântuitorul a făgăduit să ofere spre hrană
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
sub chipul pâinii și al vinului, primesc Trupul și Sângele adevărat al lui Iisus Hristos, pentru o adevărată și reală Împreunare cu El, primind astfel arvuna vieții veșnice Încă din viața aceasta. Mântuitorul a făgăduit să ofere spre hrană celor credincioși Preacurat Trupul și Sângele Său pentru a dobândi viață veșnică, când a zis: „Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi În veci. Iar pâinea pe care Eu o
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
pătrunde În trupul nostru transformându-l În natura lui proprie (de trup unit cu Dumnezeirea - n. n.). Trupul făcut nemuritor de către Dumnezeu fiind trupul Logosului, trebuie să cunoaștem<footnote Ibidem, col. 93B, 93CD. footnote> cum trupul Cuvântului poate pătrunde În trupurile credincioșilor răspândiți pe toată suprafața pământului. Și această problemă s-ar rezolva, dacă Cuvântul ar avea un trup alcătuit din pâine, pe care absorbind-o noi, ea s-ar transforma În trupul nostru, iar acest trup al Cuvântului nemuritor, transformat În
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
nemuritor, transformat În felul acesta În trupul nostru, Îl va face pe acesta nemuritor. Și, aceasta are loc În Sfânta Euharistie<footnote Diacon magistrand Constantin Voicu, Probleme dogmatice ..., p. 225-226. footnote>. Deci, Sfânta Euharistie aduce Împărtășirea În trup a tuturor credincioșilor, pentru ca prin unirea cu Cel nemuritor să se Împărtășească și omul de nemurire<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Oratio catehetica magna, XXXVII, P. G. XLV, col. 93B. footnote>. Pe pământ, Cuvântul Își Întreține trupul cu ajutorul pâinii. Fiecare dintre noi, În
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
se explică faptul că pâinea o dată transformată În Trupul Cuvântului prin mistuire, este prefăcută imediat În Euharistie<footnote Ibidem, col. 96C și col. 97A. footnote>. Pâinea și vinul sunt transformate prin harul sfințitor al Cuvântului, la rugăciunile preotului și ale credincioșilor<footnote Ibidem, col. 97A. footnote>, În trup și sânge nemuritor. Fiul lui Dumnezeu S-a amestecat cu natura pieritoare spre a Îndumnezei omenirea, căci „cel ce mănâncă se face asemenea cu chipul mâncării”<footnote Idem, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
natura pieritoare spre a Îndumnezei omenirea, căci „cel ce mănâncă se face asemenea cu chipul mâncării”<footnote Idem, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia XV, În PSB, vol. 29, p. 318. footnote>. Hristos se Împarte ca o sămânță la toți credincioșii și se amestecă cu trupurile lor Împărtășindu-le de nemurire și nestricăciune: „... Dumnezeu, Cel ce S-a arătat, s-a unit cu firea noastră cea stricăcioasă pentru a Îndumnezei În același fel omenirea, prin primirea ei la părtășia cu divinitatea
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
nestricăciune: „... Dumnezeu, Cel ce S-a arătat, s-a unit cu firea noastră cea stricăcioasă pentru a Îndumnezei În același fel omenirea, prin primirea ei la părtășia cu divinitatea, din această pricină El Se Împarte ca o sămânță la toți credincioșii, potrivit unui plan al harului, tocmai prin acest Trup compus din pâine Și vin Și se contopește cu trupul credincioșilor, pentru ca această unire cu Trupul cel nemuritor să permită omului să participe Și el la nestricăciune”<footnote Idem, Oratio catehetica
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
fel omenirea, prin primirea ei la părtășia cu divinitatea, din această pricină El Se Împarte ca o sămânță la toți credincioșii, potrivit unui plan al harului, tocmai prin acest Trup compus din pâine Și vin Și se contopește cu trupul credincioșilor, pentru ca această unire cu Trupul cel nemuritor să permită omului să participe Și el la nestricăciune”<footnote Idem, Oratio catehetica magna, XXXVII, P. G. XLV, col. 97B; PSB, vol. 30, p. 340-341. footnote>. Îndumnezeirea continuă În cei care participă la
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]