420 matches
-
contexte. Ea se asociază cu anumite valori semantice ale nominalului dublat sau cu valori stilistice, de emfază ori focus: (13) a. (Moi) je porte la table. - cliticul je este suficient pentru a exprima subiectul, pronumele moi are rol emfatic. b. Credo che il tuo libro, loro lo apprezzerebbero molto. (italiana standard) - cliticul dublează un topic care a fost mutat la periferia stângă a propoziției. Existența unor restricții contextuale (semantice sau pragmatice) arată că elementul clitic are valoare pronominală. Dacă elementul clitic
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pentru 60% dintre firme (Pearce și David, 1987), iar în clasamentul Business Week 1 000 răspunsul este negativ pentru același procent (David, 1989). De asemenea, se poate constata că există o mare variabilitate a gradului de formalizare, sub titlul „cartă”, „credo” sau „filosofie” a organizației, ca și faptul că unele mari companii nu au declarații explicite. Alte numeroase studii, ce identifică în declararea misiunii un instrument de management (Pearce, 1982), realizează clasamente pentru a arăta poziționarea acestui instrument față de altele. În
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
sau instructori; 5. sistemele explicite prin care liderii acordă recompensare și status; 6. sistemele explicite prin care liderii alocă resursele deficitare. Setul de mecanisme secundare este reprezentat de: 1. designul și structura organizației; 2. exprimările formalizate ale filosofiei, valorilor sau „credoului” organizației; 3. legendele, poveștile și miturile despre oameni și evenimente; 4. riturile și ritualurile organizaționale; 5. designul spațiilor, fațadelor și clădirilor; 6. sistemele organizaționale și procedurile. Discutând explicit despre schimbarea organizațională, Schein arată că aceasta se poate face prin: • promovarea
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
e și cum ar trebui să fie, văzând în învățătura lui Hristos prefigurarea comunității bunurilor. Iar francezul Étienne Cabet, care publică în 1939 o mare povestire utopică comunistă - Călătoria în Icaria - mai scrie în 1842 Cum sunt eu comunist și credoul meu comuist și mai ales, în 1846, Adevăratul creștinism după Iisus Hristos. ...la comunismul ateu și materialist Dar toate aceste rădăcini creștine ale comunismului sunt distruse de către Marx* și Engels*, care operează o ruptură radicală și leagă de-acum încolo
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în același timp, despre o recunoaștere a noilor realități, despre o nouă victorie a marilor idei și credințe liberale. Capitalismul ca sistem politic și economic de piață, întreprinderea ca matrice creatoare de avuție și individul ca atom social, iată pilonii credo-ului dominant pentru secolul al XXI-lea. Comunismul și socialismul și-au epuizat resursele, fiind tot mai evidentă inadecvarea și neadaptarea lor la specificul problemelor societăților contemporane. "Noul centru" se ambiționează să ofere o doctrină complexă, sincretică, o sinteză de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
cu mai multe puteri rivale ce amenință cu o criză structurală, deci trebuie stabilizată de americani. În final, strategul american recomandă țării sale să evite riscul de a fi confundată cu o versiune nefastă a globalizării (americanizarea) și configurarea unui credo antiamerican în lume, fiind convins că de felul cum America gîndește și urmează procesul actual de globalizare depinde securitatea sa pe termen lung. Neatentă, America ar putea deveni pentru întreaga lume ceea ce a devenit Israelul pentru Orientul Mijlociu. Relația Americii cu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
1949), iar editorial cu studiul Cezar Petrescu, apărut în 1957. Mai publică, în 1960, poemul dramatic Când scapătă luna și memorialul Călătorind prin țările Nordului - Finlanda, Suedia, Danemarca și Islanda, ulterior dedicându-se exclusiv romanului. Însușindu-și, ca pe un credo, cuvântul lui Plutarh „Scriem vieți, nu istorie!”, S. va converti informația aridă furnizată de documentele istorice în ficțiuni romanești pline de culoare. Caracteristică este încercarea de a aborda, în concordanță cu perioada investigată, și o istorie paralelă, destinul medicinei, stadiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
Romane, 1-3 vol., EIBMBOR, București, 1994. Pârvu, Ilie, Introducere în epistemologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984. Pelikan, Jaroslav, Christianity and Classical Culture. The Metamorphosis of Natural Theology in Encounter with Hellenism, Yale University Press, New Haven, 1993. Pelikan, Jaroslav, Credo. Historical and Theological Guide to Creeds and Confessions of Faith in the Christian Tradition, Yale University Press, New Haven, 2003 Pelikan, Jaroslav, Development of Christian Doctrine: Some Historical Prolegomena, Yale University Press, New Haven, 1969. Pelikan, Jaroslav, Tradiția creștină. O
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
anch'io, non și deve scherzare; mă per quanto Ungaretti sia avânți nel cammino della santitŕ, è ancoră, grazie al cielo, un uomo vivo tra uomini vivi. Și può dunque umanamente discorrere intorno a lui, senza venir meno, come io credo di non aver fatto, e me ne dorrei, alla giusta ammirazione, al ragionevole ossequio che gli è certamente dovuto. Idem, p. 15. 138 Come ți sarai accorto l'aria che spira per me non è buona; così vuole Ungaretti che
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Gilberto Lonardi, op. cît., p. 59. 151 Idem, p. 58. 152 Idem, pp. 19-20. 153 Ho avuto, purtroppo, un ritaglio del 'Leonardo' (giugno) con una notă di mio cognato. Bisogna che lo perdoni molto mi ha trattato come un montaliano; credo di non meritare tale "casella". Mă come posso diffendermi? în Pugliatti-Quasimodo, op. cît., p. 32. 154 Dinanzi a questo giovane poeta che în novanta pagine di verși pur ci dà otto o sette anni di lavoro sorge subito îl ricordo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sămănătoriste le-au insuflat o vigoare sporită, le-au încredințat o nouă funcție formativă. Principala preocupare ce și-a aflat expresia în literatură, ca și în ideologia literară ce definește s., e aceea de a întreține cultul trecutului. Un adevărat credo în acest sens e poezia E mult de-atunci... a lui St. O. Iosif. După evocarea timpurilor defuncte, în care, deși „amarnice și grele”, erau „inimi drepte, credincioase, vin bun și cântece frumoase”, poetul conchide, împrumutând vocea unui uncheaș care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
o caute pe Desdemona și să-i ceară ajutorul pentru a obtine iertarea Ducelui. Cassio iese din scenă lăsăndu-l pe Iago să ne descrie concepția să despre creatorul lui, un demon crud care îi furnizează ideile pentru mașinațiile sale diabolice (Credo). La sosirea lui Otello, Iago face insinuări despre fidelitatea Desdemonei în timp ce amândoi o zăresc pe această care, însoțită de Emilia - soția lui Iago, discută cu Cassio. Perfid Iago îl previne pe Otello să fie atent cu gelozia. Între timp copii
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
fost, el își aruncă sabia și după o ultimă privire îndreptată spre Desdemona, isi înfinge pumnalul în piept. Otello moare încercând zadarnic să se apropie de Desdemona pentru a-i da un ultim sărut. Principalele pagini din opera Otello Aria Credo în un Dio crudel din actul ÎI Rol : Iago, portdrapelul lui Otello Voce : bariton Fach : bariton dramatic Loc de desfășurare : Un hol la parterul castelului Rezumat : Iago mărturisește crezul diabolic al vieții sale: să facă rău! Credo în un Dio
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
opera Otello Aria Credo în un Dio crudel din actul ÎI Rol : Iago, portdrapelul lui Otello Voce : bariton Fach : bariton dramatic Loc de desfășurare : Un hol la parterul castelului Rezumat : Iago mărturisește crezul diabolic al vieții sale: să facă rău! Credo în un Dio crudel, Credo în un Dio crudel che m'ha creațo simile a sè 425 e che nell'ira io nomo. Dalla viltà d'un germe o d'un atomo vile son nato. Son scellerato perchè son uomo
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
un Dio crudel din actul ÎI Rol : Iago, portdrapelul lui Otello Voce : bariton Fach : bariton dramatic Loc de desfășurare : Un hol la parterul castelului Rezumat : Iago mărturisește crezul diabolic al vieții sale: să facă rău! Credo în un Dio crudel, Credo în un Dio crudel che m'ha creațo simile a sè 425 e che nell'ira io nomo. Dalla viltà d'un germe o d'un atomo vile son nato. Son scellerato perchè son uomo; e sento îl fango originario
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
simile a sè 425 e che nell'ira io nomo. Dalla viltà d'un germe o d'un atomo vile son nato. Son scellerato perchè son uomo; e sento îl fango originario în me. Sì! Questa è la mia fè! Credo con fermo cuor, siccome crede la vedovella al tempio, che îl mal ch'io penso e che da me procede, per îl mio destino adempio. Credo che îl guisto è un istrion beffardo, e nel viso e nel cuor, che
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
uomo; e sento îl fango originario în me. Sì! Questa è la mia fè! Credo con fermo cuor, siccome crede la vedovella al tempio, che îl mal ch'io penso e che da me procede, per îl mio destino adempio. Credo che îl guisto è un istrion beffardo, e nel viso e nel cuor, che tutto è în lui bugiardo: lagrima, bacio, sguardo, sacrificio ed onor. E credo l'uom gioco d'iniqua sorte dal germe della culla al verme dell
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ch'io penso e che da me procede, per îl mio destino adempio. Credo che îl guisto è un istrion beffardo, e nel viso e nel cuor, che tutto è în lui bugiardo: lagrima, bacio, sguardo, sacrificio ed onor. E credo l'uom gioco d'iniqua sorte dal germe della culla al verme dell'avel. Vien dopo tânta irrision la Morte. E poi? E poi? La Morte è îl Nulla. Aria Era la notte din actul ÎI Rol : Iago, port drapelul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
părți din piesa lui Shakespeare (în primul rând a actului I din piesă) continuând cu utilizarea discutabila a unor personaje și cu includerea unor femei în scenă petrecerii din actul I și terminând cu introducerea unor scene noi precum celebrul Credo a lui Iago din actul ÎI (inițial Verdi dorise că opera să se numească Iago dar în final a decis să concureze deschis cu opera Otello de Rossini). Într-o scrisoare către Boito din 437 1886, Verdi scria:” Este adevărat
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Boito și au urmat multe demersuri abile pentru a se reuși că relațiile dintre cei doi să fie readuse la normal. În final, drept act de “penitenta”, Boito i a trimis lui Verdi o nouă versiune cea definitivă - pentru celebrul Credo. Au existat mai multe amânări, în care cei doi au mai ciocănit încă la libret, la personaje, la punerea în scenă, la cele mai mici detalii imaginabile (reflectate în fascinantă dispozitione scenica - lectură esențială pentru interpreți, regizori și producători). Toate
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
în fața unui Arhanghel. Cu glas sobru, dar liniștit, ni s-a adresat: „Atențiune! Gardă, ascultă comanda la mine!” O tresărire generală a legat toate sufletele de unda glasului său. Ca într-o beatitudine repetam și răspundeam la fiecare cuvânt din Credo-ul legământului. Nu-mi mai era frig, nu mai tremuram. Parcă pluteam când am rostit pasajul final: „Cred în Biruința legionară, cum cred în Dumnezeu și în steaua neamului meu. Jur că nu voi trăda niciodată Legiunea, Căpitanul, nici pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fără a avea în vedere contextul care a generat-o, istoria personală a autorului. Aceste scrisori au o excepțională relevanță existențială, ilustrând, paradigmatic, condiția intelectualului marginalizat, cu o biografie inevitabil fracturată, sub totalitarism. Într-un text cu valoare testamentară, adevărat credo al scriitorului, se afirmă că "poți fi stupid și crud cântând frumusețea perlei dacă nu ții cont de durerea scoicii ce a lăcrimat-o"3. Din acest punct de vedere, corespondența, ca de altfel întreaga operă a lui Ion D.
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
palme, prezentul imediat devenit trecut întinse brațul spre el în colțul în care stătea nemișcat, învăluindu-l ca pe un animal mic, zgribulit, lipsit de apărare. Îl strânse cu putere, până la sufocare, în umbra imensă a mâinii lui frățești. Șezlongul Credo quia absurdum est* (Tertulian) M-am așezat pe iarbă la umbra unui pom înalt, de unde admiram întreaga panoramă a grădinii. Șezlongul se afla pe alee, alteori îi ghiceam doar prezența la capătul ei. Era un scaun vechi, de-al bunicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
eugenice viitoare (de exemplu, alegerea unei soții)98. Limbajul folosit În statutele Șoimilor Carpaților, publicate pentru prima oară În Buletin Eugenic și Biopolitic, marchează diferențele esențiale care o distanțează de alte organizații de cercetași, majoritatea derivând din orientarea sa eugenică. Credoul Șoimilor era: „Voi păstra nepătat căminul familiei mele, voi veghea asupra a tot ce ar putea pune În pericol vigoarea fizică și spirituală a generațiilor viitoare ș...ț șșiț voi sta de pază Împotriva oricăror pericole pentru sănătatea celorlalți”99
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
asemenea realism termină în relativism subiectivist ce duce la un mobilism empiric: tot ceea ce este, este așa cum îl vede fiecare. Pozițiile acestui realism naiv vor constitui, de altfel, ținta unora dintre criticile adresate lui Platon.” Giovanni Reale, op.cit., p. 281: „Credo che sia utile richiamare, a questo punto, anche alcune essate osservazioni di Gadamer, che fanno ben comprendere come il mito platonico in tale dimensione non sia affato da confondere (como molti fanno) con la favola, ma sia, dal punto conoscitivo
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]