561 matches
-
folclorică, dar și cei aparținând genului clasic sau muzicii ușoare, ori actori, regizori și așa mai departe... Se poate remarca faptul că nu s-a scris mult și nici pe măsură despre artistul care a lăsat veacului, precum dalta în cremene, urmele sale, navigând prin timp întocmai unei luntre pe oglinda lacului, dar și prin talazuri, printre nuferi, dar și pe sub răchiți scorburoase, printre lebede și pelicani, dar și printre șerpi și păsări riverane de pradă. Dar a răzbătut, luntrind cu
BENONE SINUESCU SPECTACOL FULMINANT, LA IANCA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341060_a_342389]
-
îndepărtați și respirațiile dușmanilor, care îi căutau ființa să îi distrugă năzuințele: Sfârșit, îmi văd umbra căzută pe mal, / Vine un câine-nfiorat și grăbit / Și sângele-mi linge-n delirul carnal, / Mușcă din mine flămând și scârbit... .[8] Amnarul lovește cremenea pentru a scoate scântei așa cum vuietul celest izvorăște prin lumină ideea gânditorului, care așteaptă îngenuncheat sclipirea: Am văzut lucrurile ca toată lumea, spunea cu modestie despre creația sa Alessandro Ceni, o atitudine singulară, care îl prezintă pe poet ca pe vizionarul
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
ceea ce alții nu ascultă, spunea într-o lucrare a sa criticul literar, Giovanni Pascoli. Dar tocmai această dimensiune eliberatoare va permite literatului să aspire la a deveni o voce comună, bucurându-se, totuși, de un comportament nuanțat metaforic și reflectat. Cremenea este mintea geniului creat să se aprindă când fasciculul de idei îi străpunge cu mii de săgeți creierul. Atunci, literatul se ridică, prinde, tremurând la început, pana cu care scrijelează pe piatra de granit și lasă, apoi, să se rostogolească
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
se ridică spre înaltul cerului, căutându-i mai întâi matricea ființei sale celeste, ca după aceea să revină în mediul teluric al trupului său, și să dea trăire artei sale. Amnarul aflat în mâna doritorului de lumină lovește cu putere cremenea, și atunci, scântei de erudiție pornesc un joc măiestru. Amarul a fost cântecul greu al durerii ce încă apasă ființa omului, acea durere fizică și sufletească ce îl răpun pe cel neinițiat. Amarul este greu ca un plumb răsturnat din
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
Scorbura nu era prea sus. Adunase cu Nicu Luții niște iarbă uscată și niște vreascuri de pe lângă plută. Colae se suise până la scorbură pe spatele lui. Avea la el cîteva fire de iască. Scăpărase doar de vreo trei ori amnarul pe cremene și gata focul. Fugiseră prin porumbi. Pluta pârâia și trosnea din toate oasele. Văzuseră focul satele de peste șapte dealuri, dinspre Musculești, Frasinul, Scioca, Țicleni, Bibești și Bâlteni, până la Aninoasa și Cărbunești. Pluta ardea. Degeaba veniseră oamenii cu gălețile. Stâlpul de
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
Congresului orientaliștilor, care întrunea 700 de învățați din 40 de țări. I-a fost încredințată misiunea de a depune o coroană de bronz la Columna lui Traian, din partea Congresului, moment consemnat de toate ziarele Europei. Cu vorba scurtă, ruptă din cremenea Făgărașilor, Gheorghe Cârțan a spus atunci doar atât: „Romă e mama noastră!”. După prima călătorie la Romă, Badea Cârtan a fost imediat primit în lumea intelectuală a Capitalei. În cinstea lui s-au organizat banchete, drumurile lui au devenit legende
BADEA CÂRŢAN de GEORGE BACIU în ediţia nr. 140 din 20 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344317_a_345646]
-
una dintre ele însă are mereu fața plânsă Doamne oare ce să fac cu moartea nu mă împac poezia plânge-ntruna și-o stârni iarăși furtuna Capul perna ce-i de piatră luna-n ceruri parcă latră tăcerea-i de cremene lacrimi scapără gemene Poezie măcar tu lasă-n pace sufletu Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: Front interior / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1780, Anul V, 15 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Costel Zăgan : Toate
FRONT INTERIOR de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342851_a_344180]
-
lipsa răspuns Nespus să desăvârșească tăcerilor mierii! Primejdia oului din care veșnicia cu flori adastă nara la glastre Doamne, pofta de sărut-mâna, atingere neatinselor coaste! Nașterea mișcării: stăpânirea. a căldurii - tăcerea, cumințenii Doamne fuioare dincolo de haos, domn, gerul Izbește nesimțirii Cremenea îmblânzește resfințirii fierul și focul. sunt cenușă. calcă-mă. Naște-mi oazele, ibișii, mireasma sorilor. răcorește-mi-Te Ghioc în căutare, respins de murmurul mării Eram noroiul. fi-mi rinocerul. Referință Bibliografica: Auz dulce - de Alex Amarfei / Alexandru Enache : Confluente
DE ALEX AMARFEI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/342955_a_344284]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > FLORI DE MĂR Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1587 din 06 mai 2015 Toate Articolele Autorului Din cremene de rouă scântei scot pomii veseli ai lunii mai corvoadă de-nălțare albă scuturându-și visul de scumpă floare dalbă în palma prea deschisă-n lumina de soreli Din creanga stupidoasă, cu iriși de-ndrăzneală curg - în dantele moi -, culori
FLORI DE MĂR de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344064_a_345393]
-
pe-o cărare/ Un om m-a oprit la răscruce de vânturi/ O scară mi-arată, de cer rezemată/ Îmi spune să urc și-apoi iute pleacă/ Fac pasul pe-o treaptă ce repede crapă/ Și cad în genunchi, urlă cremenea-n scoarță/ M-agăț cu speranță de treapta ce vine/ E putredă toată, se rupe... nu ține.../ Și cad la pământ pe alte ruine/ Se scurge nisipul... secunde puține.../ Mai fac o-ncercăre, se clatină scara/ Și iarna îmi fură din
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
gaseste pulbere de aur. Pasărea de pradă nu-i cunoaște cărarea. Ochiul vulturului n-a zărito, cele mai trufase dobitoace n-au călcat pe ea, si leul n-a trecut niciodată pe ea. Omul își pune mâna pe stâncă de cremene, si răstoarnă munții din rădăcina. Sapă șanțuri în stânci, si ochiul lui privește tot ce este de preț în ele. Oprește curgerea apelor, și scoate la lumină ce este ascuns.” O scriitoare inspirată spunea că așa cum pământul este brăzdat cu
CARTEA CARTILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343634_a_344963]
-
pe sub pământ, Uitate de picior și legământ, Departe de oameni, scormonind, Scormonitori se spânzura, se prind De funii ce se clatină încoace, Deasupra, pământul care tace. Răvășit de foc,el scoate pâine Din pietre de safir și grâne, Stânci de cremene și munții, S-au răsturnat din temelii, cărunții. Marea răscolita, mai adâncă este, Pământ fără de margini și poveste, Oameni chibzuiesc și se adună, Ca să facă legea vieții bună, Nimeni nu aude, nimeni nu zărește, Ca Dumnezeu amar ni le plătește
ADEVĂR de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377367_a_378696]
-
TIMP STRĂVECHI Autor: Elenă Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1395 din 26 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Din timp străvechi mă-ntorc A câtă oară? Firul existenței iar îl torc În care țara? În țară cu munții din piatră de cremene Și păduri gemene Din brazi și molizi, iar mai jos Fagul și stejarul cheamă la întrecere Mesteacănul duios... În țara-n care se aud Sunete pe văi din clinchet de ape Cântec revărsat din ramurile moi Când păsări cu ciocul
DIN TIMP STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379869_a_381198]
-
grijă de frate pe tărâmul ființei luminate din sine acolo unde se întâlnesc râul cu ramul acolo unde planta vieții devine o floare străfulgerată de vis fără de patos... fără de vină... rădăcini din abis și coroane de foc din frunze de cremene rostesc împreună tăinuirea vorbelor celor cu noimă de rugă deplină. Foto tehnica - Art Colaj Media- realizat de autor din imagini preluate - sursa Internet poem publicat inițial pe F.b. 7.01. 2014 (A.D.) pe pagina personală https://www.facebook.com
POEM HIERATIC XXVII COPACUL DIN PALMA LUMII de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379910_a_381239]
-
cei ce strigă îndurare? Cei mulți nu recunosc că au greșit și-n orice clipă sunt din nou în stare să facă-același lucru înmiit. - Nu tu ești cel menit să pedepsească. Există pentru asta un destin ce poartă-n mână cremene și iască cu care-aprinde codrii-ntregi de chin . - La ce folos când în această viață își fac de cap și își bat joc de noi, când în prostia noastră se răsfață sfidând și pe acum și pe apoi? - Tu rabzi
DIALOG de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381926_a_383255]
-
ortodoxă, alergând spre îmbrățișarea caldă la sânul Mamei sfinte, aducând regelui Ferdinand și iubitoarei Regine Maria, Buna Vestire a reînvierii Țării lui Mihai Vodă Viteazul. Laurii gloriei Basarabiei legendare s-au întrupat în aurele Eroilor, Mucenicilor și Sfinților. Puterea de cremene a rezistenței religioase basarabene împotriva rusificării principatului lor și al nostru milenar a fost Biserica-Mamă în frunte cu Odorul ei scump, poporul ortodox. Pentru mine, Principatul lui Burebista-Basarabia, Crăiasă și Martiră este acel tainic și sacru-Acasă: locul de înfrumusețare al
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
apare iară și iară pecerul românesc.” (Antonie Plămădeală, De la Alecu Russo la Nicolae de la Rohia. Sibiu, 1997, p. 16) „Te-au slăvit în cărți și în poeme/ și te-au înălțat iconostas,/ ca să fulgeri tânăr peste vreme,/ cu vecii de cremene sub pas.// Te-au crezut: gigantic Sfarmă-Piatră/ care sparge piscul viforos,/ și fierar înfierbântând, pe vatră,/ vorbele călite sub baros.// Împărat, ți-au scris pe tâmple steme./ Făt-Frumos, ți-au pus în mâini hanger./ Și-au cules, din pana ta
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
Minte: nu mai vrea să viseze, dar acesta este micul ei secret. Ela se teme să nu se prăbușească iar, cu aripile frânte căci a visat și ea odată, plutind pe aripile unei libelule albastre. Oare când a căzut din cremenea cerului? - Nu! Nu! Îl dau și rămân aici, jos. Din picioare să-mi crească rădăcini groase și să le port așa cum condamnații pe viață își poartă lanțurile grele. Hmmm... Ela zâmbește amar. Visul ei se zbate în colivia trupului. Nu
VISUL ELEI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381095_a_382424]
-
de nori descoperim din nou astăzi sau ieri către mâine omul contemplat ca o carte vie în biblioteca universală a devenirii postume ... filele ciorne zilele vorbe ... volume de lut modelat în penultimă zi întărit neînfrânt pe rafturi de sticlă din cremene blândă Gând insuflat cu Căldură măiastra ce scânteie spirit și atârnă de Logosul Sfânt Axisul mundi din centrul ființei cuvânt pe cuvânt laolalt' se adună treptat ... con.centrat Pogorât din tărie preumblându-Se blând peste bolta de cer nesfârșit cu tălpile
POEM HIERATIC XXXIV-OMMO LIBRIS de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381234_a_382563]
-
curs vieții de familie printr-o iubire încărcată de sensuri. Ea devine personajul principal, ca un pilon în jurul căruia se construiește întregul suport al familiei. Chipul ei luminos străbate toată cartea. Arzând ca rugul pentru ai săi, cu tărie de cremene, cu neostoită atenție la tot ce are atingere cu viața lor, cântărește vectorii de forță ai destinului pentru a se putea strecura împreună cu familia și cu cei dragi prin crăpăturile care le permit supraviețuirea. Mama a fost înzestrată cu o
HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380805_a_382134]
-
par niște păpădii aprinse în candelabrul cuvântului, care dau inimii și sufletului sensibilitatea duioșiei. Fiecare cuvânt al Limbii dacoromâne este tors din splendoarea Fecioarelor dace, din profeția Sibilelor trace, din iureșul Codrilor milenari, din smerenia Ierbii, din freamătul Apelor, din cremenea Carpaților, din semeția Brazilor, din doina Cucului, din ciripitul zglobiu al Rândunelelor, din cinul monarhic al Albinelor, din spicul de Grâu pecetluit în Pâinea cea de toate zilele, din lacrimile sublime ale Viței de Vie, urzit de legănatul Mamelor în
LIMBA NOASTRA IN GRAI DULCE SI SFANT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380940_a_382269]
-
mai tare să o ascundă, pe-atât urlă ea mai tare și face semne disperate de undeva, din nevăzut... (Capitolul II, p. 29) Străbunicul cel falnic al Alexandrei-Svetlana, impunător ca un dac dârz, cu trăsături de haiduc, cu credința de cremene, neclintită, Eroul care și-a salvat confrații, pe cei aproape 1.000 de români aflați în trenul istoric ce trebuia să integreze cu prezența lor, unitatea de Neam a celor peste o sută de mii de români de la Alba Iulia
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
mai degrabă o bărbăție de tunet cu viori de ecou ce face auzită iubirea de pământ și de cer în adânca sa venerație pentru Dumnezeu și Neam. Alteori, trupul i se leagănă delicat și fragil, deși stârnește o tărie de cremene în fața năvălirilor ce ne răvășesc mereu Patria, săltând semeață într-o rezistență ce arde mistic cu pâlpâiri ascetice de azur. Prospețimea minții, flacăra rugii, glasul inimii suie în cățui de stihie spirituală, emanând o voință de argint, aurită într-o
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
iar plec - când am chef: da - sunt zeu... ...sunt erou din Hristos și vasală mi-e moartea stau drept - în picioare - sfidând chiar și soartea... AMARĂ - OARBĂ VIAȚĂ FĂRĂ FELINAR amară - oarbă viață fără felinar ciobanul și-a pierdut și cremene și-amnar doar hoinărim prin munții fără har plânsul se-aude rar - și tot mai rar de ce trimisu-m-ai aici să fac de strajă? drept falnică moșie-mi dai pustia: nici sfânt și nici martir nu-s - să-ți
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
Popas în Lumină, încheind prin cuvintele autorei: „Mă tem că-n ziua ce-o veni în giulgiu-i de stăpână, / Nisipul din clepsidra mea va curge pe țărână. / Și lupt cu mine disperat, iar Dumnezeu o știe: / Din apă, aer, cremeni, lut migrez în poezie”. (Lupt, p. 71). IOANA STUPARU Referință Bibliografică: POPAS ÎN LUMINĂ, CU POEZIE ȘI CÂNTEC, DE IOANA STUPARU / Ioana Stuparu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1578, Anul V, 27 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
POPAS ÎN LUMINĂ, CU POEZIE ŞI CÂNTEC, DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372874_a_374203]