396 matches
-
cât, în vremea construirii fortului și a făuririi legendelor despre cavaleri înzăuați, exista doar un pâlc de bordeie ai căror locuitori aveau două ocupații de căpetenie : să lucreze pământurile din jur și, din când în când, la chemarea trâmbițelor de pe creneluri, să-și adune odraslele și puținele vite, apoi să urce dealul în grabă, pentru a afla, între ziduri, adăpost. Petrache cunoștea pe dinafară încrustațiile de pe scut. Răsfoise cărțile vechi, dar nu găsise nicăieri lămuriri pentru acele simboluri. Cu armura lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în trepte. Mai întâi iriza în jurul castelului o aură violacee, ca un fel de amintire a vechilor incendii pe care le suferiseră zidurile în timpul invaziilor tătare. Când se arăta locuitorilor orașului, urcase deja de trei sulițe pe cer, proțăpit pe creneluri. Petrache era singurul locuitor al orașului care putea vedea, nestingherit, răsăritul. Dibuise un ungher în care colțurile de piatră ieșeau din ziduri la o distanță de un cot unul de altul, alcătuind un fel de trepte - sau poate că asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
țopăi, alunecând cu ghearele, apoi rămase cu ciocul întredeschis și capul într-o parte, ca o prelungire a statuii. Petrache o ușui din vârful buzelor, dar pasărea îl privi pe jumătate nedumerită, pe jumătate înveselită. Atunci primele raze ajunseră pe creneluri și pătrunseră în atriu. Înainte de a trece dincolo de ziduri, cocoțate pe sulițele începutului de amiază, razele soarelui înconjurau creștetul cavalerului de bronz cu un nimb de lumină. Pe care corbul și-l scutură de pe pene, întinse aripile, ca și cum ar mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apună fără să răsară... Orașul nostru e o lume cam aplecată într-o rână. — De-acuma o să-mi pară rău în fiecare dimineață... murmură ea. — O să te duc odată la castel, când o să ieși din schimbul de noapte. Urcăm pe creneluri. O să vezi ce n-ai mai văzut... Aurica se opri, încurcată. Ajunsese la cabină, Petrache sui până în dreptul ei, lățind brațele cât s-o încapă, așa lipită de scară, și deschise ușița. Se strecurară înăuntru. Nu încăpem... chicoti ea. — Întoarce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
contur negru, încremenit, un corb cu aripile strânse, apoi adormi și el. Tresări, după o vreme, și privi în jur, derutat, până când înțelese ce e cu femeia adormită în brațele lui și mai înțelese că ora lui de veghe pe crenelul dinspre răsărit se apropia. O trezi, îngăduitor cu nedumerirea ei, apoi o ajută să coboare, privind iarăși în sus și vorbindu-i despre castel și despre călărețul care îl aștepta. O privi cum se depărtează, mergând încet printre blocuri, ținându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în fața porții. Scoase cheia și o vârî, dibuind, în gaura încercuită cu o placă de fier bătut. Porțile se deschiseră singure, de parcă cineva le-ar fi tras dinăuntru. Curtea era ca totdeauna și totuși nu era. Soarele, ajuns până aproape de creneluri, așezase un nimb de lumină pe creștetul cava lerului. Cununa de sârmă, împunsă de cuie, arăta ca o coroană și nu ți-ai fi dat seama, dacă n-ai fi privit cu băgare de seamă, că era, de fapt, o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care se învârtea deasupra, ca și cum ar fi bătut dintr-o singură aripă. Negăsind unde să se așeze din pricina cununii de spini, se depărtă, în zigzag, ca un liliac. Lipsit de puterea pe care o primea de obicei, când privea de pe creneluri răsăritul, Petrache se simți sleit. Bruma se topise, lăsând lespezile lucitoare, așa că nu se mai osteni să le frece. Se cuibări pe taburetul lui. Își trase gluga pe cap și rămase astfel, trăgând, din când în când, cu ochiul către
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un aer improvizat, de decoruri de teatru”. În fapt ele sunt din materiale bune și numai aparența le strică, mai ales prin detalii de fațadă. O vilă „tip Butoiescu” se vinde azi cu sute de mii de euro, independent de crenelurile de pe acoperiș, intrarea ogivală străjuită de coloane răsucite sau de bolțile false. Timpul a dat prestigiu acestui stil eclectic și, în timp, „Butoiescu” nu l-a învins pe „Ioanide”, dar stă alături de el în Bucureștiul anilor 2000. Amândoi, Ioanide și
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
devotamentul pentru aproapele. Există și rețele specifice și o endogamie caracteristică pentru fiecare dintre aceste trei confesiuni. Caritate bine ordonată Castelul i-a aparținut lui Mobutu. Datează din secolul XIX, în stilul eclectic foarte la modă în epocă. Turnulețele, peronul, crenelurile pseudo-defensive îi dau prestanța pe care doar dimensiunea, destul de modestă, nu ar putea sa i-o confere. În acest cartier foarte șic din sudul orașului Bruxelles, de-a lungul pădurii La Cambre, casele de lux sunt numeroase și unele o
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
la cererea lui Duncan, acesta relatează desfășurarea bătăliei, a cărei figură centrală este viteazul Macbeth, cu spada lui „fumegând de sângeroase lovituri”, un Macbeth asociat însă imaginilor unui măcel de o extremă cruzime: corpuri spintecate, capete retezate și înfipte pe creneluri... Un Macbeth aducător de moarte și care poate privi neînfricat moartea în față, dar și un Macbeth care, în cele din urmă, cade pradă unei demențe ucigașe: ambivalența e menținută până la capăt. O regăsim, de pildă, la începutul actului al
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pe vremuri ocrotea golfulețul și populația originară din Puerto Umbría: vreo douăzeci de case date cu var, care se cățărau pe o colină, În jurul clopotniței de culoarea ocrului de la o biserică Îngustă și Întunecată - gotic de tip fortăreață, ferestruici Între creneluri, ambrazurate - ce servise drept refugiu pentru populație când debarcau renegații și pirații. Orografia aburptă a locului Îl apăra de dezvoltarea urbanistică din jur: Înghesuit Între munți, cătunul păstra limite raționale. Zona de expansiune turistică Începea la vreo doi kilometri spre
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
legați de interesele proprietarului micile lor așezări, erau În preajma conacului boieresc. Cula din Lupoaia a fost construită În stil brincovenesc. Între 1930- 1940, În ziarul ,, Universul ” a fost prezentată În mai multe rînduri, ca model de arhitectură, proporție, stil, ciubucărie, creneluri și fațadă. Odată cu Înființarea Gospodăriei Cooperatiste locale, fără nici un manajament și fără nici un respect față de trecutul lor, atît cula cît și casa boierească au fost doborîte. Nevoia i-a făcut pe oameni buni și ascultători. Născuți În curtea și pe
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
vîntul Fin ondulat și-n darn, al nimănui: Mai pîlpîie aoreola lui De aur înc-o clipă pe pămîntul Pe care-l părăsește, trist și frel; Vai, nu mai are ce să ocrotească de cînd ți-s scoși, albi, sînii în crenel Și fesele cu rotunjimea lor cerească Sînt lăudați prin piețe de Piticul Ce ți-a trezit în zori de zi buricul...
Același înger tulbură tăcerea by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8574_a_9899]
-
și doar a fost lăcaș ferit cîndva De oameni, pentr-o dragoste ce doare și-acum în spaima sufletelor noastre, Dar nu mai știm să poposim în el Spre zori de zi cu păpădii albastre Suflate de un înger, din crenel...
"E un castel" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8885_a_10210]
-
numai de Böecklin nu poate fi vorba) și Princessa bizantină, expusă în expoziția de care ne ocupăm, o pânză cu reale calități de armonie. Tot la "Tinerimea" a expus dl. Loghi și un frumos peisaj, reprezentând orașul Cavalla întrezărit prin crenelurile unui zid de o culoare roșcată"431. Dacă apropierea de Stück se face aproape firesc, Loghi era elev al acestuia, iar câteva dintre picturile sale, în special Postmortem laureatus sau Orientala, au ceva din dimensiunea decadentă a picturii maestrului, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
potrivește foarte bine Ordinului Sfântului Francisc ceea ce Domnul promite Bisericii sale militante și triumfătoare, așa cum afirmă Isaia, la capitolul 54: Sărăcuțo, lovită de furtună, fără mângâiere, iată, eu te reconstruiesc deasupra matostatului, și deasupra safirului pun temeliile tale. Voi face crenelurile tale din rubin, porțile tale din pietre prețioase. Toți fiii tăi vor fi discipolii Domnului, mare va fi belșugul fiilor tăi, vei fi întemeiată pe dreptate (Is 54,11-14). Al doilea motiv este faptul că Fericitul Francisc a voit să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
deosebită de aceea a orașului. De jur împrejurul fortăreței, în curți urâte și pe terenuri virane, erau întinse la uscat pieile groaznic mirositoare abia scoase din gropile în care fuseseră puse la argăsit, cartierul tăbăcăriilor și al pielăriilor ridicându-și până la înălțimea crenelurilor miasmele insuportabile, așa că viața atât a paznicilor cât și a încarceraților era grea. În turnuri, la etajele superioare erau amenajate locuințele gărzilor și ale comandanților lor, apoi mai jos veneau apartamentele în care erau ținuți ostaticii de rang înalt care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
peste tot și cu o păpușă de cârpă, desenată strâmb cu pixul pe față, azvârlită pe podea. O debara plină cu saci și bocanci scorojiți, pe care stă ghemuită o fată numai piele și os. Niște turle fantastice, văzute de lângă creneluri, parcă de cineva aflat în zbor, apropiindu-și și depărtîndu-și ferestrele rotunde, arzând în soare, de pragul ușii, suspendat parcă în gol. O vale plină de flori, cu un râu de fluturi multicolori curgând prin aerul însorit, străvăzând în centru
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se Înfiripase o prietenie strânsă. Conform unei logici bizare, copilul Îi spunea lui Fima „bunicule“, Însă tot „bunicule“ Îi zicea și tatălui lui Fima. Fima Învăță să construiască din chibrituri, cutii de chibrituri și clei case, palate, castele, fortărețe cu creneluri. Asta contrazicea total imaginea lui Fima În ochii prietenilor săi, ai Yaelei, ba chiar În ai lui Însuși, imaginea unui zăbăuc neîndemânatic, cu două mâini stângi, care nu avea să Învețe niciodată să repare un robinet ce curgea sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ceva boltit, de culoarea cobaltului. Acel ceva nu întrecea în mărime gămălia unui ac, dar în întinderea asta de culori de pământ și de vegetație, ce creștea continuându-se în trunchiuri și coroane de copaci și trecea mai departe peste crenelurile munților Jura, acest punct albastru-cobalt era atât de străin încât nu putea fi decât un vestigiu arheologic. Am cules acel ceva din pământ și acum ședeam aplecat deasupra palmei și priveam o mărgică de sticlă care nu era nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vorba despre un cuplu de servitori dintr-o casă de țară, un bărbat și o femeie, care corupeau doi copii aflați În Îngrijirea lor și apoi mureau, dar Își făceau apariția sub formă de stafii, chemându-i pe copii de pe creneluri și de dincolo de apă, să li se alăture pentru a-i distruge. Era doar o anecdotă schițată, relatată stângaci, dar i se păru că poate fi punctul de pornire pentru o nuvelă și a doua zi, când se Întoarse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și s-a numit Lavra, așa cum și astăzi este cunoscută. Ea este cea mai mare în rang dintre cele douăzeci existente pe Muntele Sfânt. Am văzut mănăstiri foarte vechi. Aproape toate aveau ziduri puternice de apărare. Acestea erau prevăzute cu creneluri și ferestre înguste... Creneluri? De cine să se apere călugării? Că doar nu atacă nimeni bisericile, nu? întrebă George, colegul cel mai curios din clasă. Au fost atacați adeseori de pirați, răspunde Andrei. În vremurile acelea erau foarte mulți prin
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Lavra, așa cum și astăzi este cunoscută. Ea este cea mai mare în rang dintre cele douăzeci existente pe Muntele Sfânt. Am văzut mănăstiri foarte vechi. Aproape toate aveau ziduri puternice de apărare. Acestea erau prevăzute cu creneluri și ferestre înguste... Creneluri? De cine să se apere călugării? Că doar nu atacă nimeni bisericile, nu? întrebă George, colegul cel mai curios din clasă. Au fost atacați adeseori de pirați, răspunde Andrei. În vremurile acelea erau foarte mulți prin mările din zonă, inclusiv
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
află masa cu ofrandele tradiționale. Una dintre mame pare să fi adus o capră Întreagă În sos curry. Mama lui Kirstie a făcut drob de miel din intestine adevărate. Dumnezeule. Ascund repede dulceața mea de căpșuni În spatele unei fortărețe cu creneluri din pâine făcută cu lapte și praf de copt. —Salut, Kate! Ai Început să lucrezi cu jumătate de normă? tună Alexandra Law, dezvăluind un tort diplomat de dimensiunea clădirii Albert Hall. —Nu, mă tem că acolo unde lucrez eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Se ciocneau cu miile de milioane, tenace, vii, indestructibile. Treceau prin epoci ca particolele de praf, agățate de haine, frunți sau bronhiile plămânilor. Nimeni nu scăpa de ele. Îl morsecaseră pe Ludovic al XIV-lea și îi întinseseră gropi și creneluri pe-obraji marchizei de Pompadour. Lărgeau porii deschiși, săpau printre riduri și puncte de grăsime, mutau alunițe din loc, dezlipeau fondul de ten, înfloreau pete albinoase sub rujul vișiniu al buzelor. Arsura lor desfigura chipurile cele mai curate, intrând prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]